Examenul de bacalaureat naţional 2018

Proba E. c)
Matematică M mate-info

Varianta 9

SUBIECTUL I
√ √
1. Arătaţi că numărul n = |1 − 2| + |2 − 2| este natural.
Rezolvare:
√
1< 2<2
√ √
|1 − 2| = 2 − 1
√ √
|2 − 2| = 2 − 2

√ √
⇒ n = |1 − 2| + |2 − 2|
√ √
= 2−1+2− 2
= −1 + 2
= 1 ∈ N.

2. Se consideră funcţiile f : R → R, f (x) = 11 − x şi g : R → R, g(x) = 1 − 11x. Rezolvaţi

ı̂n mulţimea numerelor reale inecuaţia f (x) ≥ g(x).
Rezolvare:

f (x) ≥ g(x)
⇔ 11 − x ≥ 1 − 11x
⇔ −x + 11x ≥ 1 − 11
⇔ 10x ≥ −10 | : 10
10
⇔x≥−
10
⇔ x ≥ −1
⇔ x ∈ [−1, +∞).

3. Rezolvaţi ı̂n mulţimea numerelor reale ecuaţia 3x · 2x+1 = 72.

1
 Rezolvare:

3x · 2x+1 = 72
⇔ 3x · 2x · 2 = 72 | : 2
⇔ 3x · 2x = 72 : 2
⇔ (3 · 2)x = 36
⇔ 6x = 62
⇔ x = 2.

4. Determinaţi câte numere naturale de trei cifre se pot forma folosind doar cifre impare.
Rezolvare:

Cifrele impare sunt 1, 3, 5, 7 şi 9.

Aşadar, cifra sutelor se poate alege ı̂n 5 moduri şi, cum numerele trebuie să aibă cifre
distincte, cifra zecilor se poate alege ı̂n 4 moduri, iar pentru fiecare alegere a primelor
două cifre, ne mai rămân 3 moduri ı̂n care putem alege cifra unităţilor.
În total, se pot forma 5 · 4 · 3 = 60 de numere naturale de trei cifre distincte formate numai
din cifre impare.

5. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(−3, 3), B(1, 3) şi C(1, 5). Calculaţi aria
triunghiului ABC.
Rezolvare:

q
AB = (xB − xA )2 + (yB − yA )2
q
= (1 − (−3))2 + (3 − 3)2
p
= 42 + 02
√
= 42
=4

q
AC = (xC − xA )2 + (yC − yA )2
q
= (1 − (−3))2 + (5 − 3)2
p
= 42 + 22
√
= 16 + 4
√
= 20
√
=2 5

2
 q
BC = (xC − xB )2 + (yC − yB )2
q
= (1 − 1)2 + (5 − 3)2
p
= 02 + 22
√
= 22
=2
Verificăm reciproca teoremei lui Pitagora.
AC2 = AB2 + BC2
√
⇔ (2 5)2 = 42 + 22
⇔ 20 = 16 + 4
⇔ 20 = 20 (A)
⇒ 4ABC-dreptunghic ı̂n B, iar AB, BC-catete
AB · BC
⇒ A4ABC =
2
4·2
=
2
8
=
2
= 4.
π π
6. Calculaţi lungimea razei cercului circumscris 4ABC, ştiind că BC = 4, B = şi C = .
3 6
Rezolvare:
A + B +C = π
A = π − B −C
π π
A=π− −
3 6
6π − 2π − π
A=
6
3π
A=
6
π
A=
2
⇒ 4ABC-dreptunghic ı̂n A, iar BC-ipotenuză
BC
⇒R=
2
4
⇔R=
2
⇔ R = 2.

3
SUBIECTUL al II-lea
 
1 x−2 0
1. Se consideră matricea A(x) = 0 1 0 , unde x este număr real.
0 0 ex−2

a) Arătaţi că det(A(2)) = 1.

b) Demonstraţi că A(x)A(y) = A(x + y − 2), pentru orice numere reale x şi y.
c) Determinaţi numerele reale m pentru care A(1)A(2)A(3) · ... · A(10) = A(m2 + m + 17).
Rezolvare:
a) Calculăm det(A(2)).
1 2−2 0
det(A(2)) = 0 1 0
0 0 e2−2

1 0 0
= 0 1 0
0 0 e0
1 0 0
= 0 1 0
0 0 1
= 1·1·1+0·0·0+0·0·0
−0·1·0−0·0·1−0·0·1
= 1+0+0−0−0−0
= 1.
b) Calculăm A(x) · A(y).
   
1 x−2 0 1 y−2 0
A(x) · A(y) = 0 1 0  · 0 1 0 
0 0 e x−2 0 0 ey−2

1 · 1 + (x − 2) · 0 + 0 · 0 1 · (y − 2) + (x − 2) · 1 + 0 · 0 1 · 0 + (x − 2) · 0 + 0 · ey−2
 

=  0·1+1·0+0·0 0 · (y − 2) + 1 · 1 + 0 · 0 0 · 0 + 1 · 0 + 0 · ey−2 
0·1+0·0+e ·0 x−2 x−2
0 · (y − 2) + 0 · 1 + e · 0 0 · 0 + 0 · 0 + ex−2 · ey−2
 
1+0+0 y−2+x−2+0 0+0+0
= 0 + 0 + 0 0+1+0 0+0+0 
0+0+0 0+0+0 0+0+e x−2+y−2
 
1 (x + y − 2) − 2 0
= 0 1 0 
0 0 e (x+y−2)−2

= A(x + y − 2)

4
 ⇒ A(x) · A(y) = A(x + y − 2), ∀ x, y ∈ R.
c) La punctul b) am văzut că A(x) · A(y) = A(x + y − 2) pentru orice numere reale x şi y.
Obţinem:

A(1) · A(2) = A(1 + 2 − 2)

A(1) · A(2) · A(3) = A(1 + 2 − 2 + 3 − 2) = A(1 + 2 + 3 − 2 · 2)
A(1) · A(2) · A(3) · A(4) = A(1 + 2 + 3 − 2 · 2 + 4 − 2) = A(1 + 2 + 3 + 4 − 3 · 2)
..
.
A(1) · A(2) · A(3) · ... · A(10) = A(1 + 2 + ... + 10 − 9 · 2)
 
10 · 11
=A − 18 = A(55 − 18) = A(37)
2

A(1)A(2)A(3) · ... · A(10) = A(m2 + m + 17)

A(37) = A(m2 + m + 17)
m2 + m + 17 = 37
m2 + m + 17 − 37 = 0
m2 + m − 20 = 0

∆ = 1 − 4 · 1 · (−20)
= 1 + 80
= 81

√
−1 − 81
m1 =
2·1
−1 − 9
=
2
−10
=
2
= −5

√
−1 + 81
m2 =
2·1
−1 + 9
=
2
8
=
2
= 4.

5
2. Se consideră polinomul f = X 3 − 4X 2 + 5X + a, unde a este număr real.

a) Arătaţi că f (1) − f (−1) = 12.

b) Determinaţi numărul real a, ştiind că polinomul f este divizibil cu polinomul X − 2.
c) Determinaţi numărul real a, ştiind că toate rădăcinile polinomului f sunt ı̂ntregi.

Rezolvare:

a) Calculăm f (1) şi f (−1).

f (1) = 13 − 4 · 12 + 5 · 1 + a
= 1−4+5+a
= 2+a

f (−1) = (−1)3 − 4 · (−1)2 + 5 · (−1) + a

= −1 − 4 − 5 + a
= −10 + a

Atunci

f (1) − f (−1) = 2 + a − (−10 + a)

= 2 + a + 10 − a
= 12.

.
b) f .. (X − 2) ⇒ f (2) = 0

⇔ 23 − 4 · 22 + 5 · 2 + a = 0
⇔ 8 − 4 · 4 + 10 + a = 0
⇔ 8 − 16 + 10 + a = 0
⇔ 2+a = 0
⇔ a = 0−2
⇔ a = −2.

c) Scriem relaţiile lui Viete.

−(−4)


 x1 + x2 + x3 = =4
1



5
x1 x2 + x2 x3 + x1 x3 = = 5
 1
 x1 x2 x3 = −a = −a



1

6
 (x1 + x2 + x3 )2 = x12 + x22 + x32 + 2(x1 x2 + x2 x3 + x1 x3 )
⇒ x12 + x22 + x32 = (x1 + x2 + x3 )2 − 2(x1 x2 + x2 x3 + x1 x3 )
⇔ x12 + x22 + x32 = 42 − 2 · 5
⇔ x12 + x22 + x32 = 16 + 10
⇔ x12 + x22 + x32 = 6
  
2 2 2
x1 = 1
 x1 = 1
 x1 = 4

⇒ x22 = 1 sau x22 = 4 sau x22 = 1

 2 
 2 
 2
x3 = 4 x3 = 1 x3 = 1
Dar x1 + x2 + x3 = 4.
  
 1
 x = 1 x1 = 1
 x1 = 2

⇒ x2 = 1 sau x2 = 2 sau x2 = 1
  
x3 = 2 x3 = 1 x2 = 1
  

⇒ x1 · x2 · x3 = 1 · 1 · 2
⇔ −a = 2
⇔ x = −2.

SUBIECTUL al III-lea
1
1. Se consideră funcţia f : (0, +∞) → R, f (x) = √ ln x.
x
2 − ln x
a) Arătaţi că f 0 (x) = √ , x ∈ (0, +∞).
2x x
b) Determinaţi abscisa punctului situat pe graficul funcţiei f , ı̂n care tangenta graficului
funcţiei f este perpendicularp̆e axa Oy.
√ √
c) Demonstraţi că 2 3 <3 2.

Rezolvare:

a) Fie x ∈ (0, +∞). Calculăm f 0 (x).

7
  0
0 1
f (x) = √ ln x
x

 0
1 1
= √ · ln x + √ · (ln x)0
x x

√ √
10 · x − 1 · ( x)0 1 1
= √ 2 · ln x + √ ·
( x) x x

√ 1
0· x− √
2 x 1
= · ln x + √
x x x

ln x 1
=− √ + √
2x x x x

2 − ln x
= √
2x x

b) Dacă tangenta la graficul funcţiei f ı̂n punctul (a, f (a)) este perpendiculară pe axa Oy,
atunci f 0 (a) = 0.

f 0 (a) = 0
2 − ln a
⇔ √ =0
2a a
⇔ 2 − ln a = 0
⇔ ln a = 2
⇔ ln a = ln e2
⇔ a = e2 .

c) La punctul b) am văzut că f 0 (x) = 0 pentru x = e2 .

Avem că f 0 (x) > 0, pentru x ∈ (0, e2 ), deci funcţia f este strict crescătoare pe intervalul
(0, e2 ).
f 0 (x) < 0 pentru x > e2 , deci funcţia f este strict descrescătoare pe intervalul (e2 , +∞).
Atunci

8
 0 < 2 < 3 < e2
⇒ f (2) < f (3)
1 1
⇔ √ ln 2 < √ ln 3
2 3
√ √
⇔ 3 ln 2 < 2 ln 3
√ √
3 2
⇒2 <3 .

2. Se consideră funcţia f : R → R, f (x) = 4x − x2 .

R3
a) Arătaţi că f (x)dx = 9.
0
R2 2 − x 1 4
b) Arătaţi că dx = ln .
1 f (x) 2 3
R4 n
c) Pentru fiecare număr natural n, se consideră numărul In = f (x)dx. Demonstraţi că
0
In+1 ≤ 4In , pentru orice număr natural n.

Rezolvare:

R3
a) Calculăm f (x)dx.
0

Z3 Z3
f (x)dx = (4x − x2 )dx
0 0
Z3 Z3
=4 xdx − x2 dx
0 0
x2 3 x3 3
= 4· −
2
3 00
33 03

2 2
= 2(3 − 0 ) − −
3 3
 
27 0
= 2(9 − 0) − −
3 3
= 2 · 9 − (9 − 0)
= 18 − 9
= 9.

9
 R2 2 − x
b) Calculăm dx.
1 f (x)

Z2 Z2
2−x 2−x
dx = dx
f (x) 4x − x2
1 1
Z2
1 2(2 − x)
= dx
2 4x − x2
1
Z2
1 (4x − x2 )0
= dx
2 4x − x2
1
1 2
= ln(4x − x2 )
2 1
1
ln(4 · 2 − 22 ) − ln(4 · 1 − 12 )


=
2
1
= (ln(8 − 4) − ln(4 − 1))
2
1
= (ln 4 − ln 3)
2
1 4
= ln .
2 3
c) Calculăm In+1 − 4In .

Z4 Z4
n+1
In+1 − 4In = f (x)dx − 4 f n (x)dx
0 0
Z4 Z4
n
= f (x) · f (x)dx − 4 f n (x)dx
0 0
Z4
= f n (x)( f (x) − 4)dx
0
Z4
= f n (x)(4x − x2 − 4)dx
0
Z4
=− f n (x)(x − 2)2 dx
0

10
f (x) = 0
⇔ 4x − x2 = 0
⇔ x(4 − x) = 0
⇔ x = 0 sau 4 − x = 0
⇔ x = 0 sau x = 4

x ∈ [0, 4] ⇒ f (x) ≥ 0

⇒ f n (x) ≥ 0
⇒ f n (x)(x − 2)2 ≥ 0
⇒ In+1 − 4In ≤ 0
⇔ In+1 ≤ 4In .

11