Examenul de bacalaureat naţional 2020

Proba E. c)
Matematică M mate-info

Varianta 6

SUBIECTUL I
√ √
1. Arătaţi că numărul z = (1 − i 2)(1 + i 2) este natural, unde i2 = −1.
Rezolvare:
√ √
z = (1 − i 2)(1 + i 2)
√
= 12 − (i 2)2
= 1 − i2 · 2
= 1 − (−1) · 2
= 1+2
=3

⇒ z = 3 ∈ N.

2. Se consideră funcţia f : R → R, f (x) = 3x + a, unde a este număr real. Determinaţi numărul

real a, ştiind că f (x) + f (1 − x) = 7, pentru orice număr real x.
Rezolvare:
f (x) = 3x + a
f (1 − x) = 3(1 − x) + a

f (x) + f (1 − x) = 7
⇔3x + a + 3(1 − x) + a = 7
⇔3x + a + 3 − 3x + a = 7
⇔2a + 3 = 7
⇔2a = 7 − 3
⇔2a = 4
⇔a = 4 : 2
⇔a = 2.

3. Rezolvaţi ı̂n mulţimea numerelor reale ecuaţia 5x + 5−x = 2.

Rezolvare:

1
 5x + 5−x = 2
1
⇔5x + x = 2 · 5x
5
x 2
⇔(5 ) + 1 = 2 · 5x
⇔(5x )2 − 2 · 5x + 1 = 0
⇔(5x − 1)2 = 0
⇔5x − 1 = 0
⇔5x = 0 + 1
⇔5x = 1
⇔5x = 50
⇔x = 0.

4. Se consideră mulţimea A = {1, 2, 3, 4, 5}. Determinaţi numărul submulţimilor cu trei elemente

ale lui A, care ı̂l conţin pe 1.
Rezolvare:
Metoda I: Numărul submulţimilor cu trei elemente ale lui A care ı̂l conţin pe 1 este egal cu
numărul submulţimilor cu două elemente ale mulţimii {2, 3, 4, 5}, adică
4!
C42 =
2! · (4 − 2)!
4!
=
2! · 2!
1·2·3·4
=
1·2·1·2
24
=
4
=6

Metoda II: Submulţimile cu trei elemente ale mulţimii A care ı̂l conţin pe 1 sunt:
{1, 2, 3}, {1, 2, 4}, {1, 2, 5}, {1, 3, 4}, {1, 3, 5}, {1, 4, 5}.
Deci avem 6 submulţimi.

5. În reperul cartezian xOy se consideră punctul M(−4, 4). Determinaţi ecuaţia dreptei d care
trece prin punctul M şi este perpendiculară pe dreapta OM.
Rezolvare:
Dacă dreapta d este perpendiculară pe dreapta OM, atunci mOM · md = −1.
Determinăm ecuaţia dreptei OM.

2
 x − xO y − yO
OM : =
xM − xO yM − yO
x−0 y−0
OM : =
−4 − 0 4 − 0
x y
OM : = ·4
−4 4
OM : y = −x

Atunci mOM = −1 şi obţinem:

mOM · md = −1
⇔(−1) · md = −1
−1
⇔md =
−1
⇔md = 1
Ecuaţia dreptei d este:
d : y − yM = md (x − xM )
d : y − 4 = 1 · (x − (−4))
d : y−4 = x+4
d : y = x+4+4
d : y = x + 8.

6. Triunghiul ABC este dreptunghic ı̂n A şi sin B = cos B. Arătaţi că triunghiul ABC este isoscel.
Rezolvare:

AC AB
sin B = cos B =
BC BC
sin B = cos B
AC AB
⇔ =
BC BC
⇔AC = AB ⇒ 4ABC este isoscel.

3
SUBIECTUL al II-lea
 
a a+1 a+2
1. Se consideră matricea A(a) = a2 + 1 a2 + 2 a2 + 3, unde a este număr real.
1 2 4
a) Arătaţi că det(A(0)) = −1.
b) Demonstraţi că, pentru orice număr real a, matricea A(a) este inversabilă.
c) Determinaţi numerele ı̂ntregi a pentru care inversa matricei A(a) are toate elementele
numere ı̂ntregi.
Rezolvare:

a) Pentru a = 0, matricea devine:

 
0 0+1 0+2
A(0) = 02 + 1 02 + 2 02 + 3
1 2 4
 
0 1 2
⇔A(0) = 1 2 3

1 2 4
Determinantul det(A(0)) este
0 1 2
det(A(0)) = 1 2 3
1 2 4
= 0·2·4+1·2·2+1·3·1−1·2·2−2·3·0−1·1·4
= 0+4+3−4−0−4
= 7−8
= −1.
b) Calculăm det(A(a)).
a a+1 a+2
det(A(a)) = a2 + 1 a2 + 2 a2 + 3
1 2 4
= a · (a2 + 2) · 4 + 2 · (a2 + 1) · (a + 2) + 1 · (a + 1) · (a2 + 3)−
− 1 · (a2 + 2) · (a + 2) − 2 · a · (a2 + 3) − 4 · (a + 1) · (a2 + 1)
= (a2 + 2)(4a − a − 2) + (a2 + 1)(2a + 4 − 4a − 4) + (a2 + 3)(a + 1 − 2a)
= (a2 + 2)(3a − 2) + (a2 + 1) · (−2a) + (a2 + 3)(1 − a)
= 3a3 − 2a2 + 6a − 4 − 2a3 − 2a + a2 − a3 + 3 − 3a
= −a2 + a − 1

4
 Rezolvăm ecuaţia det(A(a)) = 0.

det(A(a)) = 0
⇔ − a2 + a − 1 = 0 | · (−1)
⇔a2 − a + 1 = 0

∆ = (−1)2 − 4 · 1 · 1
= 1−4
= −3 < 0

Rezultă că ecuaţia det(A(a)) = 0 nu are soluţii reale.

Deci det(A(a)) 6= 0, pentru orice număr real a, ceea ce ı̂nseamnă că matricea A(a) este
inversabilă, oricare ar fi a ∈ R.
c) Am văzut la punctul b) că matricea A(a) este inversabilă, pentru orice număr real a.
Cum a ∈ Z, inversa matricei A(a) are toate elementele numere ı̂ntregi dacă şi numai dacă
det(A(a)) este un divizor ı̂ntreg al lui 1, unde mulţimea divizorilor ı̂ntregi a lui 1 este
D1 = {−1, 1}.
La punctul b) am calculat det(A(a)) = −a2 + a − 1 < 0, pentru orice a ∈ R.
Rezultă că det(A(a)) = −1.

− a2 + a − 1 = −1
⇔ − a2 + a − 1 + 1 = 0
⇔ − a2 + a = 0
⇔ − a(a − 1) = 0
⇔a = 0 sau a − 1 = 0
⇔a = 0 sau a = 0 + 1
⇔a = 0 sau a = 1.

1p3
2. Pe mulţimea A = [1, +∞) se defineşte legea de compoziţie x ∗ y = x3 y3 − x3 − y3 + 9.
2
a) Arătaţi că 1 ∗ 2020 = 1.
r
1 3
3
b) Demonstraţi că x ∗ y = (x − 1)(y3 − 1) + 1, pentru orice x, y ∈ A.
8
c) Determinaţi x ∈ A pentru care x ∗ x = x.

Rezolvare:

a) Calculăm 1 ∗ 2020.

5
 1p 3
1 ∗ 2020 = 13 · 20203 − 13 − 20203 + 9
2
1p 3
= 1 · 20203 − 1 − 20203 + 9
2
1p 3
= 20203 − 20203 + 8
2
1√
= 3 0+8
2
1√ 3
= 8
2
1√ 3
= 23
2
1
= ·2
2
= 1.
b) Fie x, y ∈ A. Avem:
1p
x ∗ y = 3 x3 y3 − x3 − y3 + 9
s2
 3
3 1
= (x3 y3 − x3 − y3 + 1 + 8)
2
r
3 1
= (x3 (y3 − 1) − (y3 − 1) + 8)
8
r
3 1 1
= (y3 − 1)(x3 − 1) + · 8
8 8
r
3 1
= (x3 − 1)(y3 − 1) + 1.
8
c) Rezolvăm ecuaţia x ∗ x = x folosind formula de la punctul b).
x∗x = x
r
3 1
3
⇔ (x3 − 1)(x3 − 1) + 1 = x
8
1
⇔ (x3 − 1)2 + 1 = x3
8
1 3
⇔ (x − 1)2 + 1 − x3 = 0
8
1
⇔ (x3 − 1) − (x3 − 1) = 0
8  
3 1 3
⇔(x − 1) (x − 1) − 1 = 0
8

6
 x3 − 1 = 0
⇔x3 = 0 + 1
⇔x3 = 1
√3
⇔x = 1
⇔x = 1

sau
1 3
(x − 1) − 1 = 0
8
1
⇔ (x3 − 1) = 0 + 1
8
1
⇔ (x3 − 1) = 1 · 8
8
⇔x3 − 1 = 8
⇔x3 = 8 + 1
⇔x3 = 9
√
3
⇔x = 9.

SUBIECTUL al III-lea
1 x−1
1. Se consideră funcţia f : (2, +∞) → R, f (x) = + ln .
x−2 x
−3x + 4
a) Arătaţi că f 0 (x) = , x ∈ (2, +∞).
x(x − 1)(x − 2)2
b) Determinaţi ecuaţia asimptotei orizontale spre +∞ la graficul funcţiei f .
1 x
c) Demonstraţi că > ln , pentru orice x ∈ (2, +∞).
x−2 x−1
Rezolvare:

a) Fie x ∈ R. Calculăm f 0 (x).

x−1 0
 
0 1
f (x) = + ln
x−2 x
0 
x−1 0
 
1
= + ln
x−2 x
0 x−1 0
 
(x − 2) 1
=− = ·
(x − 2)2 x−1 x
x

7
 x 0 − 20 x (x − 1)0 · x − (x − 1) · x
=− + ·
(x − 2)2 x − 1 x2
1−0 (1 − 0) · x − (x − 1) · 1
=− 2
+
(x − 2) x(x − 1)
1 x−x+1
=− 2
+
(x − 2) x(x − 1)
1 1
=− +
(x − 2)2 x(x − 1)
−x(x − 1) + (x − 2)2
=
x(x − 1)(x − 2)2
−x2 + x + x2 − 4x + 4
=
x(x − 1)(x − 2)2
−3x + 4
= .
x(x − 1)(x − 2)2
b) Ecuaţia asimptotei orizontale spre +∞ la graficul funcţiei f este
 
1 x−1
y = lim f (x) = lim + ln
x→+∞ x→+∞ x − 2 x
 
1 1
= lim + lim ln 1 −
x→+∞ x − 2 x→+∞ x
= 0 + ln 1
= ln 1
=0
Rezultă că dreapta de ecuaţie y = 0 este asimptotă orizontală la graficul funcţiei f .
c) Observăm că
x
ln = ln x − ln(x − 1)
x−1
= −(ln(x − 1) − ln x)
x−1
= − ln
x
Atunci obţinem:
1 x
> ln
x−2 x−1
1 x−1
⇔ > − ln
x−2 x
1 x−1
⇔ + ln >0
x−2 x
⇔ f (x) > 0

8
 Deci trebuie să arătăm că f (x) > 0, pentru orice x ∈ (2, +∞).
−3x + 4
Am calculat la punctul a): f 0 (x) = .
x(x − 1)(x − 2)2
Cum x > 2, rezultă că x > 0, x − 1 > 0 şi (x − 2)2 > 0, ceea ce ı̂nseamnă că numitorul
derivatei funcţiei f este pozitiv. (x(x − 1)(x − 2)2 > 0)
În plus, avem:

x > 2 | · (−3)
⇔ − 3x < −6 | + 4
⇔ − 3x + 4 < −2 < 0

Aşadar, numărătorul derivatei funcţiei este negativ. (−3x + 4 < 0)

Obţinem că f 0 (x) < 0, pentru orice x ∈ (2, +∞), ceea ce ı̂nseamnă că funcţia f este
descrescătoare pe intervalul (2, +∞) şi, cum la punctul b) am calculat lim f (x) = 0, rezultă
x→+∞
că f (x) > 0, oricare ar fi x ∈ (2, +∞).
x
2. Se consideră funcţia f : (−1, +∞) → R, f (x) = √ .
x3 + 1
Z1
1
a) Arătaţi că (x3 + 1) f 2 (x)dx = .
3
0
Z1
1
b) Arătaţi că f 2 (x)dx = ln 2.
3
0
Z1
c) Pentru fiecare număr natural nenul x, se consideră numărul In = f (xn ) dx.
0
Demonstraţi că lim In = 0.
n→+∞

Rezolvare:
Z1
a) Calculăm (x3 + 1) f 2 (x)dx.
0

Z1
(x3 + 1) f 2 (x)dx =
0
Z1  2
3 x
= (x + 1) √ dx
x3 + 1
0

9
 Z1
x2
= (x3 + 1) · dx
x3 + 1
0
Z1
= x2 dx
0
x3 1
=
3 0
13 03
= −
3 3
1 0
= −
3 3
1
= −0
3
1
= .
3

Z1
b) Notăm cu I = f 2 (x)dx. Atunci
0

Z1  2
x
I= √ dx
x3 + 1
0
Z1
x2
= dx
x3 + 1
0
Z1
1 3x2
= dx
3 x3 + 1
0
Z1
1 (x3 + 1)0
= dx
3 x3 + 1
0
1 1
= ln(x3 + 1)
3 0
1
ln(13 + 1) − ln(03 + 1)


=
3
1
= (ln 2 − ln 1)
3
1
= ln 2.
3

10
 1
c) Pentru că x ∈ [0, 1], avem x3n + 1 > 0, deci √ < 0.
x3n + 1
Atunci
1
0≤ √ ≤ 1 · xn
3n
x +1
Z1
xn n
⇔0 ≤ √ ≤x ()dx
x3n + 1
0
Z1 Z1
xn
⇔0 ≤ √ dx ≤ xn dx
x3n + 1
0 0
Z1
⇔0 ≤ In ≤ xn dx (1)
0

R1
Calculăm xn dx.
0

Z1
n xn+1 1
x dx =
n+1 0
0
1n+1 0n+1
= −
n+1 n+1
1 0
= −
n+1 n+1
1
= −0
n+1
1
=
n+1

Z1
1
lim xn dx = lim =0
n→+∞ n→+∞ n + 1
0

Atunci, aplicând criteriul cleştelui ı̂n relaţia (1), rezultă că lim In = 0.
n→+∞

11