Examenul de bacalaureat naţional 2018

Proba E. c)
Matematică M mate-info

Varianta 2

SUBIECTUL I
1. Determinaţi numărul complex z, ştiind că 2z̄ − z = 1 − 3i, unde z̄ este conjugatul lui z.
Rezolvare:
Fie z = a + bi, unde a, b ∈ R. Atunci z̄ = a − bi.

2z̄ − z = 1 − 3i
⇔ 2(a − bi) − (a + bi) = 1 − 3i
⇔ 2a − 2bi − a − bi = 1 − 3i
⇔ a − 3bi = 1 − 3i

(
a=1
3b = 3
(
a=1
⇔
b=3:3
(
a=1
⇔
b=1

⇒ z = 1 + i.

2. Se consideră funcţia f : R → R, f (x) = x2 − mx + 1, unde m este număr real. Determinaţi

numerele reale m, ştiind că vârful parabolei asociate funcţiei f se află pe axa Ox.
Rezolvare:
 
b ∆ ∆
V − ,− ∈ Ox ⇔ − = 0 ⇔ ∆ = 0, a = 1, b = −m, c = 1
a 4a 4a

∆ = (−m)2 − 4 · 1 · 1
= m2 − 4

1
 ∆=0
⇔ m2 − 4 = 0
⇔ m2 = 0 + 4
⇔ m2 = 4
√
⇔m=± 4
⇔ m = ±2.

lg x 1
3. Rezolvaţi ı̂n mulţimea numerelor reale ecuaţia = .
lg(x + 2) 2
Rezolvare:
Punem condiţiile de existenţă a logaritmilor.
(
x>0
x+2 > 0
(
x>0
⇔
x > 0−2
(
x>0
⇔
x > −2

Pentru ca fracţia din partea stângă a ecuaţiei sa existe, aceasta trebuie să aibă numitorul
nenul.

lg(x + 2) 6= 0
⇔ lg(x + 2) 6= lg 1
⇔ x + 2 6= 1
⇔ x 6= 1 − 2
⇔ x 6= −1

⇒ x ∈ (0, +∞)
Rezolvăm ecuaţia din enunţ.
lg x 1
=
lg(x + 2) 2
⇔ 2 lg x = lg(x + 2)
⇔ lg x2 = lg(x + 2)
⇔ x2 = x + 2
⇔ x2 − x − 2 = 0

2
 ∆ = (−1)2 − 4 · 1 · (−2)
= 1+8
=9

√
−(−1) − 9
x1 =
2·1
1−3
=
2
−2
=
2
= −1 ∈/ (0, +∞)

√
−(−1) + 9
x2 =
2·1
1+3
=
2
4
=
2
= 2 ∈ (0, +∞).

4. Calculaţi probabilitatea ca, alegând un număr din mulţimea numerelor naturale de două
cifre, acesta să aibe cifrele distincte şi impare.
Rezolvare:
numărul cazurilor favorabile
p=
numărul cazurilor posibile
Sunt 90 de numere naturale de două cifre. Deci avem 90 de cazuri posibile.
Numerele naturale de două cifre care au cifrele distincte şi impare sunt:
13, 15, 17, 19 → 4 numere
31, 35, 37, 39 → 4 numere
51, 53, 57, 59 → 4 numere
71, 73, 75, 79 → 4 numere
91, 93, 95, 97 → 4 numere
Deci avem 4 · 5 = 20 de cazuri favorabile.
20 2
Atunci p = = .
90 9
5. În reperul cartezian xOy se consideră punctul A(−5, 2)şi dreapta d de ecuaţie y = x + 1.
Determinaţi ecuaţia dreptei care trece prin punctul A şi este perpendiculară pe dreapta d.

3
 Rezolvare:
Fie d1 dreapta perpendiculară pe dreapta d dată.
Atunci dreapta d1 are ecuaţia y = ax + b, unde a, b ∈ R.
Panta dreptei d este md1 = 1 (coeficientul lui x).
Cum d ⊥ d1 , rezultă că md · md1 = −1.
Atunci md1 = −1.
Ecuaţia dreptei d1 devine y = −x + b.
Deoarece A(−5, 2) ∈ d1 , rezultă că

− 5 = −2 + b
⇔ b = −5 + 2
⇔ b = −3

În concluzie, ecuaţia dreptei d1 este y = −x − 3.

π  π 
6. Arătaţi că sin + x − cos − x = 0, pentru orice număr real x.
4 4
Rezolvare:
π  π 
sin + x − cos −x =
4 4
π π  π π 
= sin · cos x + sin x · cos − cos · cos x + sin · sin x
4 4 4 4!
√ √ √ √
2 2 2 2
= · cos x + sin x · − · cos x + · sin x
2 2 2 2
√ √ √ √
2 2 2 2
= cos x + sin x − cos x − sin x
2 2 2 2
√ √ ! √ √ !
2 2 2 2
= cos x − cos x + sin x − sin x
2 2 2 2
= 0+0
= 0.

SUBIECTUL al II-lea

2mx + y + z = −1
 
2m 1 1 
1. Se consideră matricea M(m) = 1 2m 1 şi sistemul de ecuaţii x + 2my + z = 0
  ,
1 1 2m

x + y + 2mz = 1

unde m este număr real.

a) Arătaţi că det(M(0)) = 2.

b) Determinaţi numerele reale m pentru care det(M(m)) = 0.

4
c) Pentru m = −1, demonstraţi că, dacă (a, b, c) este o soluţie a sistemului, cel mult unul
dintre numerele a, b şi c este ı̂ntreg.
Rezolvare:

a) Calculăm det(M(0)).
   
2·0 1 1 0 1 1
M(0) =  1 2 · 0 1  = 1 0 1
1 1 2·0 1 1 0
Atunci, determinantul este
0 1 1
det(M(0)) = 1 0 1
1 1 0
= 0·0·0+1·1·1+1·1·1−1·0·1−1·1·0−1·1·0
= 2.

b) Calculăm det(M(m)).
2m 1 1
det(M(m)) = 1 2m 1 =
1 1 2m
= 2m · 2m · 2m + 1 · 1 · 1 + 1 · 1 · 1
− 1 · 2m · 1 − 1 · 1 · 2m − 1 · 1 · 2m
= 8m3 + 1 + 1 − 2m − 2m − 2m
= 8m3 − 6m + 2
Rezolvăm ecuaţia det(M(m)) = 0.
det(M(m)) = 0
8m3 − 6m + 2 = 0 | : 2
4m3 − 3m + 1 = 0
4m3 − 4m + m + 1 = 0
4m(m2 − 1) + (m + 1) = 0
4m(m − 1)(m + 1) + (m + 1) = 0
(m + 1)(4m2 − 4m + 1) = 0
(m + 1)(2m − 1)2 = 0
m + 1 = 0 sau (2m − 1)2 = 0
1
m = −1 sau m = .
2
5
c) La punctul b) am văzut că det(M(m)) = 0 pentru m = −1. Sistemul va fi compatibil
simplu nedeterminat.
Sistemul devine

−2x + y + z = −1

x − 2y + z = 0

x + y − 2z = 0


Din a doua ecuaţie a sistemului obţinem că x = 2y − z.

Înlocuind ı̂n celelalte ecuaţii ale sistemului, avem că
(
−2 · (2y − z) + y + z = −1
2y − z + y − 2z = 1
(
−4y + 2z + y + z = −1
3y − 3z = 1
(
−3y + 3z = −1
3y − 3z = 1

Observăm că dacă adunăm ecuaţiile sistemului de mai sus, obţinem egalitatea 0 = 0,
care este adevărată.
Din a doua ecuaţie avem

3y − 3z = 1 | : 3
1
y−z =
3
1
y = +z
3
1 + 3z
y=
3
Notăm z = α, α ∈ R.
1 + 3α
Rezultă că y = Atunci
3
x = 2y − z
1 + 3α
x = 2· −α
3
2 + 6α − 3α
x=
3
2 + 3α
x=
3

6
  
3α + 2 3α + 1
Deci (a, b, c) = , ,α este soluţie a sistemului.
3 3
Calculăm a − b, a − c şi b − c.
3α + 2 3α + 1
a−b = −
3 3
3α + 2 − 3α − 1
=
3
1
= ∈ /Z
3

3α + 2
a−c = −α
3
3α + 2 − 3α
=
3
2
= ∈ /Z
3

3α + 1
b−c = −α
3
3α + 1 − 3α
=
3
1
= ∈ /Z
3
Atunci ori c ∈ Z, ori nici unul dintre numerele a, b şi c nu sunt ı̂ntregi.

2. Pe mulţimea numerelor reale se defineşte legea de compoziţie asociativă

3
x ∗ y = 4xy + 3x + 3y + .
2
  
3 3 3
a) Demonstraţi că x ∗ y = 4 x + y+ − , pentru orice numere reale x şi y.
4 4 4
1
b) Determinaţi numărul real x pentru care x ∗ x ∗ x = − .
2
c) Determinaţi numerele reale a, ştiind că f (x) ∗ f (y) = f (x + y), pentru orice numere
3
reale x şi y, unde f : R → R, f (x) = aex − .
4
Rezolvare:

7
a) Fie x, y ∈ R. Atunci:
3
x ∗ y = 4xy + 3x + 3y +
2
9 3
= 4xy + 3x + 3y + −
  4 4 
3 3 3
= 4x y + +3 y+ −
4 4 4
 
3 3
= y+ (4x + 3) −
4 4
  
3 3 3
= 4 x+ y+ − .
4 4 4

b) Rezolvăm ecuaţia dată folosind relaţia de la punctul a).

1
(x ∗ x) ∗ x = −
2 !
3 2 3
 
1
⇔ 4 x+ − ∗x = −
4 4 2
!
3 2 3 3
   
3 3 1
⇔ 4 4 x+ − + x+ − =−
4 4 4 4 4 2
 3
3 1 3
⇔ 16 x + =− +
4 2 4
 3
3 1
⇔ 16 x + = : 16
4 4
3 3
 
1 p 3
⇔ x+ = ()
4 64
r
3 3 1
⇔ x+ =
4 64
3 1
⇔ x+ =
4 4
1 3
⇔x= −
4 4
1
⇔x=−
2

8
 c) Rezolvăm ecuaţia f (x) ∗ f (y) = f (x + y) folosind relaţia de la punctul a).

3
f (x) = aex −
4
3
f (y) = aey −
4
3
f (x + y) = aex+y −
4
Atunci

f (x) ∗ f (y) = f (x + y)
   
x 3 y 3 3
ae − ∗ ae − = aex+y −
4 4 4
  
3 3 3 3 3 3
4 aex − + aey − + − = aex+y −
4 4 4 4 4 4
x y x+y
4ae · ae = ae
4a2 ex+y = aex+y
4a2 = a
4a2 − a = 0
a(4a − 1) = 0
a = 0 sau 4a − 1 = 0
a = 0 sau 4a = 0 + 1
a = 0 sau 4a = 1
1
a = 0 sau a = .
4

SUBIECTUL al III-lea
1. Se consideră funcţia f : (0, +∞) → R, f (x) = 8x2 − ln x.
(4x − 1)(4x + 1)
a) Arătaţi că f 0 (x) = , x ∈ (0, +∞).
x
 
2
b) Demonstraţi că punctul A , 3 aparţine tangentei la graficul funcţiei f ı̂n punctul
3
de abscisă x = 1, situat pe graficul funcţiei f .
     
1 1 1
c) Demonstraţi că f <f √ <f .
3 7 2
Rezolvare:

9
a) Fie x ∈ (0, +∞). Calculăm f 0 (x).

f 0 (x) = (8x2 − ln x)0

= 8 · (x2 )0 − (ln x)0
1
= 8 · 2x −
x
1
= 16x −
x
2
16x − 1
=
x
(4x)2 − 12
=
x
(4x − 1)(4x + 1)
= .
x
b) Scriem ecuaţia tangentei la graficul funcţiei f ı̂n punctul x = 1.

y − f (1) = f 0 (1)(x − 1)

Calculăm f (1) şi f 0 (1).

f (1) = 8 · 12 − ln 1
= 8·1−0
=8

(4 · 1 − 1)(4 · 1 + 1)
f 0 (1) =
1
= (4 − 1)(4 + 1)
= 3·5
= 15

Ecuaţia tangentei devine

y − 8 = 15(x − 1)
y − 8 = 15x − 15
y = 15x − 15 + 8
y = 15x − 7

Pentru ca punctul A să aparţină tangentei a cărei ecuaţii am determinat-o mai sus,

10
 coordonatele punctului dat trebuie să verifice ecuaţia tangentei.
2
3 = 15 · − 7
3
30 − 21
3=
3
9
3=
3
3=3
 
2
În concluzie, punctul A , 3 aparţine tangentei la graficul funcţiei f ı̂n punctul de
3
abscisă x = 1, situat pe graficul funcţiei f .
c) Rezolvăm ecuaţia f 0 (x) = 0.

f 0 (x) = 0
(4x − 1)(4x + 1)
⇔ =0
x
⇔ (4x − 1)(4x + 1) = 0
⇔ 4x − 1 = 0 sau 4x + 1 = 0
⇔ 4x = 0 + 1 sau 4x = 0 − 1
⇔ 4x = 1 sau 4x = −1
1 1
⇔ x = sau x = −
4 4
 
1
Pentru x ∈ 0, , avem că f 0 (x) ≤ 0, deci f este descrescătoare.
4
 
1
Pentru x ∈ , +∞ , avem că f 0 (x) ≥ 0, deci f este crescătoare.
4
√
7 ∈ (2, 3)
 
1 1 1
⇒√ ∈ ,
7 3 2
 
1
Cum funcţia f este crescătoare pe intervalul , +∞ , iar
4
1 1 1 1
< <√ <
4 3 7 2
rezultă că
     
1 1 1
f <f √ <f .
3 7 2

11
 2x + 3
2. Se consideră funcţia f : (−3, +∞) → R, f (x) = .
x+3
R1
a) Arătaţi că (x + 3) f (x)dx = 4.
0
R1 4
b) Arătaţi că f (x)dx = 2 − 3 ln .
0 3
R1 x
c) Pentru fiecare număr natural n, se consideră numărul In = e (x + 3)n ( f (x))n dx.
0
Demonstraţi că In + 2nIn−1 = e · 5n − 3n , pentru orice număr natural n, n ≥ 1.
Rezolvare:
R1
a) Calculăm (x + 3) f (x)dx.
0

Z1 Z1
2x + 3
(x + 3) f (x)dx = (x + 3) · dx
x+3
0 0

Z1
= (2x + 3)dx
0

Z1 Z1
= 2xdx + 3dx
0 0

Z1 Z1
=2 xdx + 3 dx
0 0

x2 1 1
= 2· +3·x
2 0 0

= (12 − 02 ) + 3 · (1 − 0)

= 1+3

= 4.

12
 R1
b) Calculăm f (x)dx.
0

Z1 Z1
2x + 3
f (x)dx = dx
x+3
0 0
Z1
2x + 6 − 3
= dx
x+3
0
Z1  
2x + 6 3
= − dx
x+3 x+3
0
Z1 Z1
2(x + 3) 3
= dx − dx
x+3 x+3
0 0
Z1 Z1
1
= 2dx − 3 dx
x+3
0 0
Z1 Z1
(x + 3)0
=2 dx − 3 dx
x+3
0 0
1 1
= 2x − 3 ln(x + 3)
0 0
= 2 · (1 − 0) − 3 · (ln(1 + 3) − ln(0 + 3))
= 2 − 3 · (ln 4 − ln 3)
4
= 2 − 3 ln .
3
c) Calculăm In .

Z1
In = ex (x + 3)n ( f (x))n dx
0
Z1
(2x + 3)n
= ex (x + 3)n dx
(x + 3)n
0
Z1
= ex (2x + 3)n dx
0

13
Folosim metoda integrării prin părţi.

f (x) = (2x + 3)n

⇒ f 0 (x) = n · (2x + 3)n−1 · (2x + 3)0
⇔ f 0 (x) = 2n(2x + 3)n−1

g0 (x) = ex ⇒ g(x) = ex

Atunci

1
Z1
x n
In = e · (2x + 3) − ex · 2n(2x + 3)n−1 dx
0
0
Z1
1 n 0 n
= e · (2 · 1 + 3) − e · (2 · 0 + 3) − 2n ex (2x + 3)n−1 dx
0
n n
= e · 5 − 3 − 2nIn−1

Atunci In + 2nIn−1 = e · 5n − 3n .

14