UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Program de studii: ID
Disciplina: Finanțe

STUDENT
STROE CRISTIAN FLORIN
Anul I, ID grupa II

Tema 2

Construiți un referat în care veți analiza - Evoluția cheltuielilor publice în România.

Indicații:
- veți descrie criteriile de clasificare a cheltuielilor cu o scurta prezentare a
caracteristicilor acestora;
- veți prezentați pe scurt evoluția cheltuielilor publice pentru 2019-2020.

Cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice reprezentate de ieşiri sau scăderi
ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reducerea capitalului
propriu.

Costul reprezintă totalitatea consumurilor de resurse pe care le efectuează întreprinderea

pentru realizarea unei unităţi de produs sau unui serviciu, în expresie monetară.

b) CLASIFICĂRI :
În literatura de specialitate, cheltuielile sunt clasificate în funcţie de mai multe criterii,
cele mai semnificative în procesul analizei fiind:

a) după natura lor: cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare şi cheltuieli

extraordinare. Conform criteriului enunţat, cheltuielile şi veniturile întreprinderii
sunt prezentate în structura contului de profit şi pierdere.
Cheltuielile de exploatare şi cheltuielile financiare sunt degajate de activitatea
curentă desfăşurată de întreprindere.
Cheltuielile extraordinare nu provin din activităţile curente ale întreprinderii şi ca
urmare nu apar frecvent sau cu regularitate.
Importanţa acestui criteriu de clasificare este dată de utilitatea sa în aprecierea
rentabilităţii activităţii curente a întreprinderii, în elaborarea previziunilor privind
performanţa viitoare;
b) după modul de evidenţiere în contabilitate: cheltuieli încorporabile, cheltuieli
neîncorporabile şi cheltuieli supletive.
Cheltuielile încorporabile sunt evidenţiate în documentele contabile ale
întreprinderii, fiind luate în considerare în calcularea costurilor.
Cheltuielile neîncorporabile sunt evidenţiate în contabilitatea financiară, fără a fi
luate în considerare în calcularea costurilor de producţie, nefiind generate de
activitatea productivă curentă a întreprinderii.
Cheltuielile supletive reprezintă consumuri înregistrate la nivelul întreprinderii,
nefiind evidenţiate ca atare în contabilitatea financiară (dividendele).
Această structurare permite omogenizarea informaţiilor întreprinderilor ce
activează în acelaşi sector de activitate, dar cu condiţii organizatorice şi financiare
diferite, asigurând date necesare unor comparaţii relevante privind eficienţa
activităţii;

c) după momentul angajarii cheltuielilor: cheltuieli aferente perioadei curente şi

cheltuieli în avans.
Cheltuielile aferente perioadei curente sunt cheltuieli ce se înregistrează în
exerciţiul financiar în care au apărut, fără a se ţine seama de momentul efectiv al
plăţii acestora.
Cheltuieli în avans sunt cheltuielile care se plătesc în exerciţiul financiar curent, dar
care se referă la un exerciţiu financiar ulterior.
Acest criteriu de clasificare îşi găseşte utilitatea în determinarea rezultatului
exerciţiului financiar şi poziţiei financiare a întreprinderii;

d) după importanţa în procesul decizional strategic al întreprinderii: cheltuieli de

capital şi cheltuieli de gestiune.
Cheltuielile de capital reprezintă cheltuielile de achiziţionare a imobilizărilor, de
dezvoltare şi modernizare a acestora.
Cheltuielile de gestiune reprezintă acele consumuri specifice activităţii curente.
Delimitarea cheltuielilor după acest criteriu are un rol fundamental în
managementul strategic şi operaţional al întreprinderii, impactul tratării contabile
a anumitor consumuri asupra deciziilor managementului fiind deosebit de
important;

e) după conţinutul lor: cheltuieli materiale, cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu

amortizarea şi provizioanele, cheltuieli cu dobânzile etc.;
f) după gradul de cuprindere: cheltuieli totale şi cheltuieli parţiale.
Cheltuielile totale includ totalitatea consumurilor de resurse înregistrate în cursul
unei perioade.
Cheltuielile parţiale includ fracţiuni de cheltuieli, considerate pe baza unui anumit
criteriu selectat.
Gradul de cuprindere în raţionament a consumurilor permite o anumită abordare a
costului în funcţie de obiectivul gestiunii costurilor;

g) după variaţia faţă de volumul activităţii desfăşurate: cheltuieli variabile şi

cheltuieli fixe.
Cheltuielile variabile se modifică odată cu volumul de activitate desfăşurată, fiind
determinate de performanţa potenţialului productiv al întreprinderii, de gradul de
utilizare a capacităţii de producţie.
Suma cheltuielilor fixe, spre deosebire de cea a cheltuielilor variabile, rămâne
relativ constantă, indiferent de volumul de activitate desfăşurată, fiind
determinată de dimensiunea (fizică şi organizatorică) a întreprinderii.
Această structurare a cheltuielilor permite evaluarea riscului economic al
întreprinderii, stabilirea preţurilor, efectuarea de previziuni privind gradul de
utilizare a capacităţii necesar asigurării rentabilităţii activităţii etc.

h) după modul de identificare şi repartizare pe purtători: cheltuieli directe şi

cheltuieli indirecte.
Cheltuielile directe sunt asociate în mod direct cu desfăşurarea unei activităţi sau
obţinerea unui produs.
Cheltuielile indirecte sunt ocazionate de desfăşurarea activităţii întreprinderii în
ansamblul său (cheltuieli de întreţinere generală, cheltuieli administrative etc).

i) după măsura în care se poate acţiona asupra lor: cheltuieli controlabile şi

cheltuieli necontrolabile.
Cheltuielile controlabile sunt cheltuielile a căror mărime poate fi ajustată în funcţie
de deciziile diferitelor centre de responsabilitate.
Cheltuielile necontrolabile sunt cheltuielile a căror dimensiune este impusă în
general prin legislaţia în vigoare în mediul economic în care întreprinderea îşi
desfăşoară activitatea.

j) după incidenţa asupra fluxurilor de numerar: cheltuieli monetare şi cheltuieli

nemonetare.
Cheltuielile monetare presupun fluxuri de numerar (cheltuielile cu materiile prime,
cheltuielile cu personalul, cheltuielile cu impozitele şi taxele etc.).
Cheltuielile nemonetare nu presupun ieşiri de mijloace băneşti în cursul
exerciţiului.
 Această departajare a cheltuielilor facilitează determinarea şi estimarea fluxurilor
de trezorerie în aprecierea poziţiei financiare a întreprinderii.

k) după caracterul lor: cheltuieli evidente, cheltuieli ascunse, cheltuieli de

oportunitate.
Cheltuielile evidente sunt reflectate în situaţiile financiare ale întreprinderii,
evidenţiind consumurile normale ale activităţii curente.
Cheltuielile ascunse sunt suportate de întreprindere ca urmare a unor
disfuncţionalităţi în procesul de organizare şi funcţionare a întreprinderii, nefiind
evidenţiate ca atare în situaţiile financiare.
Cheltuielile de oportunitate (costul şansei pierdute) sunt pierderi potenţiale de
câştiguri ca urmare a nevalorificării unor situaţii favorabile idenificate.

- Evoluția cheltuielilor publice pentru 2019-2020

Cheltuielile bugetare estimate pentru anul 2019 sunt în sumă de 368,8 miliarde lei, în
creștere cu 46,3 miliarde lei față de anul 2018, în anul 2021 acestea ajung la 397,9 miliarde
lei respectiv 33,8% din PIB, înregistrând o tendință de scădere ca pondere în PIB pe orizontul
de referință datorită necesitătii de reducere a deficitului bugetar.