plumb

Poetul George Bacovia se incadreaza in perioada interbelica, opera sa

poetică fiind dominata de curentele literare simbolism și expresionism.
Volumul Plumb apărut în 1916 este primul volum de versuri ce cuprinde arte
poetice în care universul bacovian prinde forma și contur.Datorită implicării
României în primul Război Mondial, volumul nu a fost acceptat în epoca la
momentul publicării, ci mult după, când critică lui literară apreciaza genul sau
bacovian.Poezia Plumb de George Bacovia aparține genului liric, iar ca tip de
poezie este o arta poetica care face parte din curentul literar simbolism.
Simbolismul este un curent modern ce presupune la nivel formal și informal,
inovații la nivelul poeziei. Se folosește simbolul, un element al existenței
umane sau al planului material care dobandeste conotatii aparte si ca urmare
exprima stari afective.Se utilizeaza cromatica, fiecare culoare folosită în
poezie exprimand stări sufletești.Dramatismul este sugerat prin
corespondenta ce se stabilește între materie și spirit.Textul nu cuprinde niciun
termen explicit al angoasei,totul putand fi dedus din descrierea cadrului.
Titlul operei reprezinta un substantiv comun, care într-un mod obiectiv arată
un metal greu de culoare gri închis. Sensul figurat este dat de valoarea de
motiv literar central și simbol al titlului. Titlul arata astfel apasarea sufleteasca,
golul interior, melancolia si jalea eului poetic, stari afective care prin
corespondența descriu un univers exterior trist, apăsat de greutatea
plumbului.
Tema poeziei este singuratatea, stare ce caracterizează atât omul modern,
cat si artistul. Tema este dublată de o viziune despre lume specifica
simbolistilor și lui Bacovia în mod special, dominată de pesimism, o viziune
despre lume de un tragism asumat. Aceasta tema este surprinsa prin
intermediul ideilor poetice.
Textul este structurat în doua catrene construite pe baza lexemului
plumb,care este reluat în șase din cele opt versuri ale poeziei.Cele doua
secvențe poetice corespund celor doua planuri ale realității:realitatea
exterioara,obiectiva,simbolizata de cimitir si de cavou si realitatea
interioara,subiectiva,simbolizata de sentimentul iubirii,a cărui invocare se face
cu disperare,fiind și el conditionat de natura mediului.
Strofa I surprinde elemente ale cadrului spațial închis,apăsător,sufocant,în
care eul poetic se simte claustrat:un cavou,simbolizand universul interior,și în
care mediul înconjurător a căpătat greutatea apăsătoare a plumbului.
Elementele decorului funerar sunt “sicriele de plumb”,”vestmantul
funerar”,”flori de plumb”,”coroanele de plumb”,artificii funerare de duzina,tipice
pentru mica burghezie de provincie.Repetarea epitetului “de plumb” are
multiple sugestii(cromatica,fizica de apasare),insistand asupra existenței
mohorate,lipsită de transcendența sau de posibilitatea înălțării.Lumea
obiectuala,în manifestările ei de gingasie si frumusete,florile,este marcată de
impietrire.Vantul este singurul element care sugerează mișcarea,însă produce
efecte reci,ale morții: “Și scartaiau coroanele de plumb”.
Strofa II debutează sub semnul tragicului existential,generat de dispariția
afectivitatii: “Dormea întors amorul meu de plumb”.Cuvantul “întors” constituie
misterul poeziei.Este vorba probabil,de intoarcerea mortului cu fata spre
apus.Eul liric își privește sentimentul ca un spectator.”Aripile de plumb”
presupun un zbor în jos,căderea surdă și grea,moartea.Încercarea de
salvarea este iluzorie:”Și am încercat să-l strig”.Elementele naturii primordiale
sunt,în poezie,frigul și vântul,care produc disoluția materiei.
Starea de solitudine a eului liric este sugerată de repetarea sintagmei “stăm
singuri”,care alături de celelalte simboluri accentuează senzația de pustietate
sufletească.Instrainarea,impietrirea,izolarea,privirea în sine ca într un străin se
circumscriu esteticii simboliste.
La nivelul fonetic,cuvantul plumb cuprinde o vocală închisă de cate doua
consoane “grele”,ceea ce sugereaza o inchidere a spatiului.In restul poeziei
predomina vocalele,dand sentimentului golului existențial,al absenței,al vidului
launtric.Sonoritățile macabre sunt obtinute prin aglomerarea consoanelor
dure.
 În ceea ce privește prozodia,”Plumb” are o construcție riguroasă,care
sugerează prezența morții,prin inchiderea versurilor cu rima
inbratisata,masura fixa de zece silabe,iambul alternand cu amfibrahul.
La nivel stilistic,se remarca prezenta simbolului central plumb,asociat
metaforelor:”flori de plumb”,”coroanele de plumb”,”aripile de plumb” și
expresivitatea epitetului din versul “Dormea întors amorul meu de plumb”.
Așadar,prin atmosfera,muzicalitate,folosirea sugestiei a simbolului și a
corespondențelor,zugravirea stărilor sufletești de neliniste,de spleen,poezia
“Plumb” de George Bacovia se incadreaza in estetica simbolista.