Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Teoria Polivagala
Teoria Polivagala
Teoria Polivagala
neuroanatomie si evolutie) un termen central este neuroceptia, mecanismul care comuta sistemul
nervos autonom in una dintre cele trei mari stari definite de Teorie (starea de siguranta, de
pericol sau de amenintare a vietii). Neuroceptia subliniaza rolul important al sistemului de
angajare sociala, incluzand fata, inima si nervul vag mielinizat, in inhibarea celor doua sisteme
defensive: reactiile de lupta/fuga si cele de deconectare.
„Adevarata cheie in a intelege Teoria polivagala consta in a realiza ca oamenii, fiind mamifere,
au nevoie de alte mamifere, de alti oameni, cu care sa interactioneze pentru a supravietui.
Aspectul important este capacitatea de a interactiona reciproc, de a-si regla reciproc starea
fiziologica si, in esenta, de a crea relatii care sa le permita indivizilor sa se simta in siguranta.
Daca vedem asta ca pe un laitmotiv in toate aspectele dezvoltarii umane, inclusiv legat de
imbatranire, atunci concepte precum atasamentul incep sa aiba sens, la fel si concepte precum
intimitatea, iubirea si prietenia. […] In esenta, sistemul nostru nervos tanjeste dupa interactiuni
reciproce care sa ii permita reglarea starii pentru a se simti in siguranta.”