Ambalarea produselor alimentare

Obiective operaționale:

- să definească ambalajul;

- să cunoască ce informații sunt inscrise pe ambalaj;

- să cunoască funcțiile ambalajelor.

Ambalajele sunt materiale care protejează un produs sau un ansamblu de produse în timpul
manipulării, transportului, depozitării și vânzării.

Ambalajul este pentru mulți cumpărători unul dintre cele mai importante criterii de achiziționare
a unui produs. O bună prezentare a produselor comercializate creează o primă imagine, care are
un rol esențial în decizia de cumpărare. Se poate spune că ambalajul joacă rolul de ͣvânzător
mut”.

Ce informații cuprind ambalajele?

Funcțiile ambalajului

Principalele funcţii ale ambalajelor sunt:

• protecţia (prevenirea deteriorării fi zice și stoparea sau inhibarea schimbărilor chimice și

biologice în timpul transportului, manipulării și depozitării);

• consumul și reţinerea (facilitarea distribuţiei

și depozitării unei anumite cantităţi de produs);

 • prezentarea/intensifi carea vânzării (pentru adăugarea de valoare, atragerea vânzărilor,
promovare și imagine);

• identifi care și informare (furnizarea de informaţii despre produs și companie,

instrucţiuni de utilizare, manipulare și depozitare etc.);

• securitate (evitarea desigilării și a contrafacerii produsului);

• comoditate (modul de deschidere și reînchidere, distribuţie).

Importanţa ambalajului este evidenţiată de principalele funcţii pe care

ambalajul trebuie să le îndeplinească. Acestea sunt: conservarea şi
protecţia produselor, manipulare, transport, depozitare, informarea şi
promovarea produselor.

1. Funcţia de conservare şi protecţie a produselor

Considerată funcţie elementară a ambalajelor, aceasta constă în

protejarea conţinutului de efectele mediului extern. Astfel, putem vorbi
despre următoarele tipuri de protecţie pe care trebuie să le asigure
ambalajul:

 împotriva factorilor fizici (acţiuni mecanice, lumină, temperatură,

presiune);
 împotriva factorilor chimici şi fizico-chimici (aer, apă, vapori, oxigen,
dioxid de sulf (SO2), dioxid de carbon (CO2));
 împotriva factorilor biologici (microorganisme, insecte);

Dintre factorii fizici, solicitările mecanice la care sunt supuse produsele

ambalate au efecte variabile. Trepidaţiile din timpul transportului
influenţează atât produsul, cât şi ambalajul. Ele pot comprima, tasa
produsul în interiorul ambalajului, formându-se astfel spaţiu liber care
compromite protecţia oferită de ambalaj împotriva şocurilor ulterioare.
 Lumina este un factor fizic care produce decolorări şi degradări profunde
ale mărfurilor. Numeroase produse sunt sensibile la lumină care are rolul
de a iniţia reacţii fotochimice, responsabile de alterarea culorii, pierderea
vitaminelor. Rolul ambalajului în acest caz este fie de a filtra lungimile
de undă care produc deprecierea produselor, fie de a opri pătrunderea
luminii în interiorul ambalajului (ambalajul opac).

În vederea conservării, numeroase produse necesită o stabilitate relativă

la temperatură. Ambalajul trebuie să protejeze produsul de impactul cu
temperaturi ridicate, deoarece mai mare de 400 C, poate provoca
deformarea produselor, sau stimulează reacţii chimice care duc la
descompunerea produsului, modificarea gustului sau mirosului. În acest
scop se utilizează ambalajele din materiale plastice, lemn sau protecţii
suplimentare cu rumeguş, fibre de bumbac, folii de aluminiu.

Protecţia chimică trebuie să răspundă necesităţii unor produse de a nu

veni în contact cu anumite substanţe chimice agresive: H2, NH3, SO2,
CO2. În acest scop, ambalajul joacă un dublu rol:

 rolul de barieră la transferul de gaze din exterior către interiorul

ambalajului;
 rolul de barieră la oxigen şi vapori de apă pentru protecţia produselor
sensibile la oxigen (riscul dezvoltării mucegaiurilor sau bacteriilor
aerobe; riscuri datorate oxidării produselor, riscul formării de soluţii
saturate cu produse zaharoase sau sărate);
 rolul de barieră la transferul gazos din interior către exterior, pentru a
evita:

 pierderea aromelor specifice produsului;

 deshidratarea produsului;
 pierderea gazelor sau amestecul gazos care a fost introdus în interiorul
ambalajului în scopul conservării produsului (CO2, N2, vapori de
alcool).

Prin protecţia fizico-chimică se protejează mărfurile ambalate de

acţiunea mediului extern (aer, umiditate, lumină). Calitatea protecţiei
 fizico-chimice depinde de materialele utilizate în confecţionarea
ambalajelor, fiecare material, având o anumită permeabilitate care
depinde de caracteristicile structurii.

Protecţia împotriva factorilor biologici are drept scop menţinerea calităţii

igienice şi microbiologice a produselor alimentare. Astfel, rolul
ambalajului este:

 de a realiza o barieră fizică între microorganismele prezente în atmosferă

şi produsele ambalate, împiedicând astfel recontaminarea sau
supracontaminarea acestora;
 de a limita sau împiedica schimburile gazoase susceptibile de apariţia şi
dezvoltarea germenilor patogeni;
 de a asigura o etanşeitate perfectă la toţi germenii microbieni şi de a
suporta condiţii de sterilizare în cazul produselor care necesită acest
tratament;
 de a împiedica un contact direct între produsele sterile: pâine, zahăr,
paste şi persoanele care le manipulează;
 de a evita riscurile de intoxicaţie alimentară produsă de flora microbiană
patogenă conţinută în produsele nesterilizate: carne, peşte.

Protecţia şi rezistenţa termică a ambalajelor ţine seama de faptul că

numeroase produse necesită, în vederea conservării, o stabilitate relativă
într-un anumit domeniu de temperatură. În acest sens, ambalajul
contribuie la conservarea produselor congelate şi trebuie să aibă o
rezistenţă termică bună, ţinând seama de următorii factori:

 rezistenţa la şocuri termice;

 rezistenţa la căldură, dacă produsul necesită sterilizare;
 rezistenţa la temperaturi scăzute, atunci când condiţiile de conservare a
produsului necesită temperaturi scăzute sau dacă produsul este
comercializat în ţări unde temperatura exterioară atinge valori foarte
scăzute (de exemplu, anumiţi polimeri devin fragili la temperaturi joase,
cum ar fi policlorura de vinil (PVC) la o temperatură de –100C.
 FabricaDeAmbalaje stie ce proprietati tehnice trebuie sa aiba ambalajul
dumneavoastra astfel incat produsul comercializat sa ajunga 100% sigur
si fresh la consumator. Nu trebuie decat sa ne consultati.

2. Funcţia de manipulare, depozitare şi transport

Această funcţie este legată de protecţie deoarece pe parcursul operaţiilor

de manipulare-depozitare-transport, produsele ambalate sunt supuse unor
solicitări mecanice, care le pot deteriora.

Funcţia de manipulare

Ambalajul secundar facilitează manevrarea produsului prin forma sa,

volumul, greutatea, prezenţa unor orificii în scopul prinderii sale cu
mâna sau cu un utilaj. trebuie să asigure o securitate maximă pentru
operatori, garantând în acelaşi timp o bună stabilitate a încărcăturii.

Funcţia de depozitare

În timpul depozitării, ambalajul este acela care preia presiunea rezultată

în urma operaţiei de stivuire a produselor. De aceea, cerinţele faţă de
ambalaj ţin seama de următorii factori:

 ambalajul să fie uşor de aranjat în stivă;

 să fie precizate condiţiile în care poate fi depozitat şi eventualele
precauţii în manipulare;
 să reziste la variaţii de temperatură şi umiditate atunci când depozitarea
are loc în spaţii deschise.

Utilizarea raţională a spaţiilor de depozitare, ca şi cerinţele

consumatorilor necesită fie divizarea cantităţilor mari de produse în
unităţi mici, fie gruparea cantităţilor mici în unităţi mari.

Toate aceste cerinţe sunt posibile numai prin fabricarea unor ambalaje
corespunzătoare, care să poată fi preluate de mecanisme speciale fără a
suferi deteriorări sau să poarte pe suprafaţa lor semne avertizoare cu
privire la indicaţiile de stivuire.
 Funcţia de transport

Transportul este prezent în toate etapele vieţii ambalajului.

Pentru cvasitotalitatea mărfurilor nu există transport fără ambalaj.

Produsele sunt transportate pe căi rutiere, feroviare, pe calea aerului sau
pe mare. Fiecare mod de transport are un impact mai mult sau mai puţin
important asupra mediului, prin tipul de combustibil utilizat şi
necesitatea existenţei unei infrastructuri.

Cerinţele faţă de ambalajul de transport sunt axate pe:

 necesitatea adaptării ambalajului la normele de transport;

 optimizarea raportului volum/greutate:

 produsul trebuie să fie conţinut într-un volum standard pentru a beneficia

de un tarif avantajos şi condiţii mai bune de transport;
 greutatea mai mică a ambalajului corespunde unei taxe mai mici;
 posibilitatea de adaptare a ambalajului la unităţile de încărcare utilizate
uzual în transportul principal şi secundar (palete, vagoane de cale ferată,
camioane).FabricaDeAmbalaje va intelege nevoile cu privire la
depozitarea, transportul si manipularea produselor si va asigura ca poate
colabora pentru a ajunge la cea mai potrivita solutie.

3. Funcţia de promovare a mărfurilor

Rolul ambalajului nu se limitează numai la acela de a conţine şi proteja

produsul, ci şi de a facilita vânzarea acestuia prin declanşarea actului de
cumpărare. Ambalajul prezintă produsul şi contribuie substanţial la
vânzarea acestuia. Adevărat „vânzător mut” al produsului, informează şi
„seduce” consumatorul.

Elementele definitorii ale funcţiei de promovare a produsului, cuprind:

 identificarea şi prezentarea produsului;

 informarea cumpărătorilor;
 crearea unei atitudini pozitive faţă de produs;
 modificări în mentalitatea şi obiceiurile cumpărătorului;
 comunicarea cu clientul.

Elementele prin care un ambalaj poate atrage atenţia cumpărătorului

asupra unui produs, sunt: modul de realizare al ambalajului, eticheta,
marca de fabrică sau de comerţ, estetica ambalajului.

Informaţiile pe care le conţine ambalajul permit:

 identificarea produsului, prezentarea caracteristicilor sale şi a condiţiilor

de utilizare, cum ar fi: denumire, marcă, provenienţă, mod de utilizare,
compoziţie, durata de conservare, toxicitate, impactul asupra mediului
înconjurător.

Informaţiile pot fi prezentate sub diferite forme: texte, etichete,

pictograme şi coduri de bare.

Tendinţa generală în privinţa formei vizează simplitatea pentru o

percepţie mai uşoară şi cu valoare informaţională maximă. Forma aleasă
pentru ambalaj trebuie să ţină seama de ambianţa, locul şi modul de
utilizare al produselor, condiţiile de păstrare, modul de recuperare al
ambalajului.

Alt element important este culoarea. Prin caracteristicile sale, culoarea

permite identificarea uşoară a produsului ambalat. Atracţia exercitată de
culoare depinde de psihicul cumpărătorului. S-a demonstrat practic, că,
în momentul vizualizării produsului, cumpărătorul sesizează mai întâi
culoarea, apoi desenul şi marca.

Grafica este un alt element important în realizarea ambalajului. Pentru

ambalaje se impune o grafică simplă, expresivă, iar ilustraţia oferită
trebuie să fie compatibilă cu produsul ambalat. O grafică modernă se
caracterizează prin sobrietate, echilibru, elemente coloristice, alegere
judicioasă a caracteristicilor, cât şi punerea în valoare a unor elemente
ca: denumirea produsului, modalităţi de utilizare, recomandări, marca de
fabrică.
 Adesea, singura verigă de legătură între producător şi consumator,
ambalajul trebuie să acţioneze în sensul creării unei imagini favorabile a
produsului.

Comunicarea cu consumatorul se realizează în următoarele direcţii:

 identificarea rapidă a produsului

 ambalajul trebuie să conţină informaţii cu privire la: marcă, compoziţie,
condiţii sau sugestii de utilizare, garantarea calităţii, data limită de
vânzare pentru produsele perisabile.

De asemenea, ambalajul trebuie să permită situarea produsului într-o

grupă de referinţă (produs de lux, produs alimentar, produs menajer) cât
şi în universul specific mărcii.

FabricaDeAmbalaje stie foarte bine aceste aspecte si tocmai de aceea

vine in intampinarea nevoilor dumneavoastra cu idei si solutii
profesionale pentru un ambalaj de calitate. Echipa noastra nu doar
produce ambalaje, ci lucreaza la vizibilitatea produselor pe care
dumneavoastra le comercializati astfel incat sa va atingeti obiectivele de
marketing. FabricaDeAmbalaje va face vizibile produsele!

Ambalajele pentru produsele alimentare pot fi realizate din mai multe tipuri de materiale acestea diferenţiindu-se
între ele prin eficienţa protecţiei pe care o oferă produselor şi costurile de obţinere.
Atenție! În cazul ambalării produselor alimentare, sistemul de ambalare, materialul folosit şi tipul de ambalaj trebuie
să asigure stabilitatea alimentului:
– să nu permită transferul unor substanţe toxice din materialul de ambalare sau în timpul procesului ambalării către
aliment;
– să evite schimbul de umiditate cu mediul, impurificarea cu substanţe nedorite din mediu, contaminarea cu
microorganisme şi favorizarea unor reacţii fotochimice sau determinate de contaminarea microbiologică.
Producătorii aleg cel mai potrivit tip de ambalaj pentru produs ţinând cont de
următoarele aspecte: proprietăţile produsului care trebuie ambalat; condiţiile de transport,
manipulare şi depozitare; metoda de ambalare, tipul şi funcţiile ambalajelor; valorificarea
economică a ambalajului.

Ambalaje din materiale celulozice (hârtie – carton):

 hârtia kraft, hârtia albită, hârtia pergament, hârtia cerată, hârtia parafinată;
 pungi de hârtie – pentru produsele de panificaţie, fast -food, făină, mălai, griş, pesmet.
 cutii din carton – pentru produse ca pizza, produse de patiserie, torturi, cereale etc.
  cutii din carton caşerat cu folie de polietilenă asociat cu folie de aluminiu – pentru
produsele lichide ce necesită a fi închise ermetic şi sterilizate la temperaturi foarte înalte (ex:
sistemul Tetra-Pak).
 lăzi din carton – pentru transportul legumelor şi fructelor.

Ambalaje din metale:

 foliile de aluminiu – ambalarea untului, ciocolatei, nuga, drajeurilor, bomboanelor, a
biscuiţilor.
 cutii conserve metalice – ambalarea şi conservarea produselor din carne, compoturi,
ciuperci, fasole, mazăre etc.
 doze de aluminiu – pentru bere, băuturi răcoritoare, sucuri, unele băuturi alcoolice.
 tuburile deformabile – pentru produsele păstoase, creme cum ar fi: maioneza, muştarul,
paste condimentate.
 butoaie metalice – ambalarea sortimentelor de bere dar şi pentru transportul vinului.
 ambalaje de tip aerosol (spray) – ambalarea de substanţe aromatizante, creme, sosuri.

Ambalaje din materiale plastice:

 pungi, sacoşe, saci din material plastic – pentru ambalarea produselor alimentare
(cereale, seminţe, zahăr, produse de panificație ).
 butelii şi flacoane din materiale plastice – pentru îmbutelierea laptelui pasteurizat.
 tuburi deformabile din material plastic – pentru ambalarea muştarului, maionezei,
piureurilor, pastei tomate etc.
 recipiente de capacitate mică din materiale plastice – pentru ambalarea produselor semi
păstoase: produse lactate (iaurt, creme, brânză proaspătă, îngheţată etc.), semipreparate
(maioneză), mezeluri.
 bidoane și butoaie din material plastic – transportul laptelui şi produselor lactate
(smântână, brânză proaspătă, înghețată frişcă etc.).

Ambalaje din lemn:

  lăzi din lemn – se folosesc ca ambalaje de transport pentru legume şi fructe.
 butoaie din lemn – se folosesc pentru producerea/prelucrarea, transportarea şi
depozitarea vinului şi a băuturilor alcoolice distilate, pentru peşte sărat, etc.

Ambalaje din sticlă:

 butelii de sticlă – ambalaje pentru sucuri, băuturi răcoritoare, apă minerală, lapte şi
derivatele laptelui, băuturi alcoolice şi lichioruri, bere, şampanie, ulei, etc.
 borcane de sticlă – ambalarea produselor alimentare conservate prin sterilizare, pentru
miere, iaurt, bomboane.