Abby John Breck Puterea Cuvantului in Biserica Dreptmaritoare Partea Intai

Preotul profesor JOHN BRECK
PUTEREA CUVANTULUI
in Biserica dreptmäritoare
CARTE TIFÄR1TÄ CU B1NECUVÄNTAREA

PREA FERICITULUI PAR INTE
T EO CT IST
PATR1ARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÄNE
Traducere de Monica E. Herghelegiu
ED1TURA INSTITUTULUI BIBLIC §1 DE M1S1UNE

AL BISERICII ORTODOXE ROMÄNE
BUCURE$TI - 1999
Serio ’TEOLOGI ORTODOC$I STRftINI' opore din initiQtivQ ?i cu
purtoreo de grijö q Prea Fericitului Pörinte Patriarh T60CTIST
Traducerea a fost fäcutä dupä:

John Breck, The Power of the Word in the Worshiping Church.
Copyright © St. Vladimips Seminary Press

First published in 1986 by St. Vladimir’s Seminary Press
Coperta: Emil Bojin
Drepturile asupra acestei versiuni in iimba romänä

apartin Editurii Institutuiui Bibiic $i de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Romane
1SBH 973-9332-23-4
PREFAJA
Cuväntul lui Dumnezeu revelat in Sfänta Scripturä $i in

formulärile traditfonale ale simbolurilor de credintä posedä o
putere interioarä prin care comunicä harul divin si adevärul.
Eseurile acestui volum au fost scrise pentru a explica si a
scoate in evldenfä ‘puterea Cuväntului" ca m ijloc prin care
evenimente mäntuitoare ale trecutului sunt "actualizate" in
fiecare m om ent prezent al vletli si experientei Bisericii. Pen
tru ca aceastä "putere actualizatoare" sä devinä funcfionalä,
ea trebuie sä fie resimtitä $i inteleasä atät la nivelul mintii, cät
Si la cel al inimii. Ca si harul sacramental, lucrarea Cuväntului
divin depinde de "sinergismul" sau "cooperarea" dintre initiati-
va divinä si receptivitatea umanä. Acest act al receptivitätii este
esenfialmente un act de percepere, numit in traditfa patristicä
theöria: o viziune sau contemplare spiritualä a prezentei divine
Si a iconomiei divine, revelate in cadrul istoriei mäntuirii.
Din perspectivä ortodoxä, atät interpretarea, cät si rnär-
turisirea Cuväntului lui Dumnezeu sunt fundamentate pe aceastä
"percepere teoreticä" a puterii mäntuitoare a Cuväntului. in
Ortodoxia contemporanä, calitatea dinamicä a Cuväntului, 'pu
terea Evangheliei pentru mäntuire", a fost in mare mäsurä
ascunsä din cauza unei neglijäri generale a studiului Scripturii
Si a neluärii in considerare a valorii dogmatice a Liturghiei si
a iconograüei ca mijloace ale revelatiei biblice. Una dintre ne-
voile cele mai presante ale Bisericii din zilele noastre este
recuperarea viziunii patristice asupra calitätii dinamice a Cu
väntului ca Instrument al revelärii si si comunicärii de Sine a
Dumnezeirii.
6 PUTEREA CUVÄMTULUI
De aceea, sper ca acest volum sä contribuie la o atät de

necesarä rede$teptare in constiinta noasträ ortodoxä a puterii
frumusetii Cuväntului lui Dumnezeu, nu pentru a sluji unor
interese estetice, ci pentru a ne facilita redescoperirea locu-
Iui central al Sfmtei Scripturi in Ortodoxie, ca sursä primarä a
adevärului $i vietii cre?tine.
HTTRODUCERE
Puterea sacram entalä a Cuväntului
‘Unul este Dumnezeu, Care S-a arätat

prin lisus Hristos, Eiul Säu, Care este
Cuväntul Säu ie$it din täcere...'.
Sf. Ignatie (Cätre Magnezieni VIII, 2)
T äcerea este taina lumii viitoare, iar

cuvintele, unealta acestei lumi'.
Sf. Isaac Sirul (Epistola a lll-a)
In Ortodoxie, intre Cuvänt si Tainä existä o unitate esen-

tialä, intemeiatä pe täcere.
“La inceput“ Dumnezeu vorbeste din täcere pentru a crea
cerul si pämäntul prin puterea Cuväntului Säu. Vorbirea dum-
nezeiascä are o calitate dinamicä, creatoare, ce poate fi nu-
mitä “tainicä“ pentru cä infäptuieste ceea ce este (Isaia 55, l).
Prin dabar sau ’realitatea-cuvänt“, Dumnezeu determinä cres-
terea si destinul poporului Säu ales, in timp ce Se uneste cu
el intr-un Legämant al iubirii. Pe mäsurä ce Vechiul Legämänt
se retrage pentru a face posibilä o nouä si mai adäncä legä-
turä de iubire intre Dumnezeu si om, Duhul profetiei se
retrage din Israel, soptind rabinilor sä explice täcerea läsatä
ca pe un biestern dumnezeiesc ce va fi urmat de o judecatä.
Sf. Ignatie si intreaga crestinätate interpreteazä acest mo-
ment crucial al istoriei lui Israel ca pe un preludiu al ’plinirii
vremii“, cänd Dumnezeu “va vorbi din nou din täcere“ pentru
a face promisiunea unei noi creatü prin persoana si inväfä-
tura Cuväntului Säu intrupat. Acest act nou si final, actul de
creatie, este numit de Apostol “mysterion“, “sacrament“ sau
tainä, pästrat tainic de Dumnezeu In Sine de dinainte de
timp, revelat insä pe deplin acum prin persoana Logosului
8 FUTEREÄ CUVAriTULUI
dumnezeiesc, Fiul lui Dumnezeu rästignit si inviat (I Cor. 2, 7;

Efes. 1, 9 sq.; 3, 1-12; Col. 1, 25-27; 2, 2 sq. etc.). Scopul
acestui act tainic, asemeni celui al creatiei originäre, este
acela de a aduce omenirea "din nimic in Stare de fiintare",
dintr-o stare de non-fiintare creatä de om insusi intr-o exis-
tentä radica) nouä, datä prin har, dintr-o Stare de despärtire si
ostilitate in impäcare si unitate ca participare vesnicä la in-
sä$i viata lui Dumnezeu. Pentru a realiza aceastä "tainä" care
nu este nimic altceva decät iconomia dumnezeiascä a man-
tuirii universale, Cuväntul dumnezeiesc adunä si introduce
omenirea cäzutä intr-o nouä ordine a realitälii, in viata
vesnicä a impärätiei. in ea, El I$i desävärseste opera Sa män-
tuitoare, supunändu-Se pe Sine si intreaga creatie lui Dum-
nezeu-Tatäl (I Cor. 15, 20-28).
Dupä Sf. Isaac Sirul si traditia misticä räsäriteanä, odatä
ce misiunea Cuväntului este implinitä, cuvintele oamenilor,
de propoväduire, de rugäciune si de proslävire, vor fi pentru
totdeauna transformate in linistea contemplärii.
Aceastä intemeiere a Cuväntului si Tainei in dumnezeias-
ca sige, in "täcerea" din care Dumnezeu i$i articuleazä icono
mia mäntuirii, ca si insistenla asupra unitätii lor (a Cuväntului
si Tainei) fundamentale {care nu este la fei cu "identitatea"
lor) pot pärea stranii $i de neacceptat crestinilor de altä con-
fesiune decät cea ortodoxä. De secole, catolicii si protestantii
au intrat in controverse in jurul importantei celor doi termeni.
insä, prin insäsi natura argumentelor lor, ambele confesiuni
au arätat cä privesc Taina si Cuväntul ca fiind douä realitäli
distincte; cänd termenii sunt privili complementar, ei sunt
considerati o realitate care reprezintä existenta (esse) Bi-
sericii. Calvin a exprimat foarte dar conceptia eclezialä apu-
seanä, definind Biserica drept instrument dumnezeiesc män-
tuitor, realizabil prin ‘predicarea Evangheliei' si 'instituirea
Tainelor" (Institutiones IV, 1,1).
O astfei de definilie presupune o distinctie, chiar o diho-
tomie intre Cuvänt si Tainä, predicare si liturghie, propovä-
MTRODUCERE 9
duire si slujire, care este sträinä teologiei ortodoxe. in gändi-

rea Färintilor räsäriteni, fundamentatä, ca atare, pe natura
atotcuprinzätoare a viziunii apostolice, Cuväntul $i Tai na sunt
inseparabile. impreunä formeazä un mediu unic si unitar de
comuniune intre Dumnezeu si om, o pärtäsie reciprocä intre
viata dumnezeiascä si cea omeneascä.
Din perspectiva crestinismului ortodox, legätura dintre
Cuvänt si Tainä, propoväduire si slujire trebuie sä fie expli-
catä In a§a fei, incät sä se sublinieze unitatea fundamentalä
dintre cele douä. Acest lucru este necesar nu numai pentru a
clarifica problemele de dragul dialogului ecumenic, ci el are
0 importantä vitalä in indeplinirea permanentä §i ardentä a
datoriei de a aduce orthopraxia In acord cu ortodoxia. Orto-
docsii, ca si romano-catolicii, au avut lungi perioade in care
au neglijat Scriptura si in care slujirea in bisericä era redusä
la un ritual formal si sec. Ca $1 multi protestanti, ortodocsii au
deformat adesea practica euharisticä autenticä si traditiona-
lä, justificänd impärtästrea rarä prin invocarea smereniei si
eticii (problema "vredniciei" individuale). Astfel de atitudini nu
se nasc din cauze doctrinare, ca in Bisericile apusene, ci din-
tr-o incapacitate de a infelege deplin punctul de vedere tra-
ditional ortodox privitor la unitatea inerentä dintre propovä-
duirea Cuväntului si slujirea Lui. Calitatea permanentä a Orto-
doxiei si/ prin urmare, una dintre cele mai importante con-
tributii ale sale la dialogul ecumenic este de a pästra si afir-
ma ceea ce am putea numi caracterul "Kerigmatic" al Tainei si
caracterul "tainic" al Cuväntului.
Primul pas in aceastä reinnoire in plinä desfäsurare im-

plicä depäsirea intelegerii pur "verbale" a Cuväntului. Teologia
protestantä insistä, pe bunä dreptate, asupra rolului indis-
pensabil al predicärii Cuväntului atät in viata interna a Bi-
sericii, cät si in misiunea sa in lume (Rom. 1, 16; 10, 14-17;
1 Cor. 1, 17 etc.). Insä, adesea, notiunea de "Cuvänt al lui
10 PUTEREA CUVÄKTULUI
Dumnezeu" a fost redusä in traditia reformatä la scrierile

canonice ale Scripturii sau chiar la predicä, ca §i cänd fie una,
fie cealaltä ar avea in sine §i de la sine capacitatea de a trans-
mite cunoasterea de Dumnezeu §i de a stabili comuniunea cu
El. Dupä cum se aratä in Luca 18, 34 §i in alte pasaje simi-
lare, Cuväntul scripturistic nu este in mod necesar auto-reve-
lator. Cuvintele omenesti pot deveni Cuväntul lui Dumnezeu
doar prin puterea (dynamis) inspirationalä si interpretativä a
Duhului Sfänt (Lc. 24, 45-49; Fapte 1, 4-8). Doar Hristosul cel
inviat, Logosul dumnezeiesc vesnic, lucränd prin Duhul, poate
deschide mintile oamenilor ca ei sä poatä intelege Scripturile,
aducändu-le in memorie plenitudinea invätäturii Sale §i dez-
väluind adeväruri ascunse ale veacului eshatologic, intru
slava Sa $i aTatälui (loan 14, 26; 16, 13-15).
Faptul cä tnsesi cuvintele lui Hristos nu sunt in mod
automat autorevelatoare explicä de ce El leagä invariabil "ves-
tirea cea bunä" a impäräfiei de semne concrete, materiale
care reveleazä semnificatii mai adänci $i confirmä adevärul
acestor cuvinte. La inceputul activitälii Sale invätätoresti, El
i?i incheie §i i$i "valideazä" inväfätura prin vindecarea in tem-
plu a unui om cu duh necurat (Mc. 1, 27-28; cf. Mt. 4, 23). La
fei, indemnul adresat apostolilor este dublu: de a inväta si a
vindeca: "§i in orice cetate vefi intra... vindecati pe bolnavii
din ea §i spuneti-le: S-a apropiat de voi irnpäräfia lui Dum
nezeu'' (Lc. 10,8 sq.).
Profetiile erau in mod dramatic pecetluite printr-un "act-
semn" prin care se asocia un obiect material cu pronunlarea
judecätii divine (v. ler. 19, 28; lez. 4, 5). In acest caz, obiec-
tul participa la profetie, dänd posibilitatea celor cärora le era
adresatä sä vizualizeze consecintele refuzului for de a se cäi.
Actele-semne ale lui lisus Hristos si ale apostolilor (Lc. 10;
Fapte 3 etc.) implinesc, de fapt, opera de mäntuire in mod
proleptic (adicä "simbolic", si nu numai prin anticipare) prin
actuaiizarea promisiunii kerygmei in viala insului imbolnävit
sau posedat. Aceastä vindecare - realizatä prin puterea cu-
IIYTRODUCERE 11
väntului rostit - este un "simbol" adevärat al mäntuirii, prin

aceea cä permite persoanei restabilite sä participe imediat la
noua crealie, la realitatea eshatologicä si cosmicä al cärei
Cap si Autor este Hristos. Aceastä realitate nu este alta decät
Biserica: “viala nouä in Duh". "Biserica lui Hristos nu este o
institutie', spune Fr. Serghie Bulgakov, "ci este o nouä viatä
cu Hristos si in Hristos, cäläuzitä de Duhul Sfänt-1. in cadrul
vietii si experienfei Bisericii, Cuväntul este confirmat si actua-
lizat prin semnul-act ritualizat al Tainei, cäci, la fei ca si vin-
decärile fäcute de Hristos in timpul slujirn Sale pämäntesti,
Sfintele Taine, mai ales Botezul si Euharistia, comunicä cre-
dinciosului iertarea päcatelor si pärtäsia la noua viatä a im-
pärätiei (cf. Mc. 2, 10 sq.; loan 5, 14).
Pentru a percepe caracterul in esentä tainic al Cuväntului,
va trebui sä trecem mai intäi de notiunea strict verbalä a
Cuväntului si sä-I redescoperim calitatea Sa dinamicä, pute
rea Sa revelatoare si mäntuitoare ca instrument al vointei
dumnezeiesti.
Dupä cum ilustreazä actiunea oracolului profetic si carac-
terul ireversibil al binecuväntärilor si blestemelor, "puterea
Cuväntului" a fost recunoscutä, fie cu bucurie, fie cu teamä,
in toatä perioada veterotestamentarä. Sub influentä stoicä,
teologia Logosului a lui Philo Alexandrinul, aläturi de alte cu-
rente ale iudaismului tärziu, a oferit primilor crestini, si mai
ales Sf. Evanghelist loan, o terminologie nouä si clarä pentru
a exprima inefabila tainä a Cuväntului devenit trup. Houl
Testament este martorul procesului de reflectie, intemeiat pe
autorevelarea lui Hristos si aprofundat prin lucrarea de inter-
pretare inspiratä de Duhul, care uneste invätätura lui lisus si
hristologia Bisericii intr-o singurä 'Evanghelie a lui Dumnezeu-
(Rom. 1,1; 15,16; I Tes. 2,2; 8,9; I Ft. 4,17). Pornind de la
cuvintele lui lisus ( ipsissima verba/vox Jesu), transmise prin
tradifie oralä, apostolii au dezvoltat rapid un mesaj lapidar
1. S. Bulgakov, Biserica Ortodoxä, riew York, 1935, p. 9.

12 PUTEREA CUVÄTiTULUI
despre Iisus Hristos, formuländ in moduri diverse dar ase-

mänätoare semnificafia räscumpärätoare nu numai a cuvin-
telor Sale, ci §i a actiunilor Sale: ultimele acte-semne ale räs-
tignirii, ale invierii §i ale proslävirii Sale. Aceastä propovädui-
re a kerygmei sau a mesajului mäntuitor bazat pe activitatea
mäntuitoare a lui Hristos a dus in final la identificarea ioanei-
cä a lui Iisus cu Cuväntul, Logosul lui Dumnezeu.
Cuväntul lui Iisus. Puterea cuväntului Sau, dupä cum am
väzut, devine pur §i simplu vizibilä prin minunile vindecärilor.
Duhurile rele sunt alungate prin cuväntul Säu (Mt. 8,16; Lc.
4,36), cuvänt care poate vindeca si de la distantä, dacä e
primit cu credintä (Mt. 8,8). Prin cuväntul Säu 'chiar väntul si
marea Ii devin ascultätoare" (Mc. 4, 41); minunile asupra na-
turii dovedesc cä EI are autoritate asupra creatiei insesi: cu-
vintele Sale sunt adresate mai ales oamenilor, constituind cri-
terii pentru mäntuire sau judecare (Mc, 8,38; (oan 12,48; cf.
Evr. 4,12 sg.), §i eie afirmä autoritatea Sa ultima de a ierta
päcatele, o putere pe care doar Dumnezeu o poate exercita
(Mc. 2,7).
Cuväntul despre Iisus. In intreg Mo ui Testament se intäl-
ne§te expresia "Cuväntul adevärului" ca sinonim pentru Evan-
ghelie sau pentru o propoväduire kerigmaticä (Efes. 1,13;
Col. 1,15; II Tim. 2,15; lac. 1,18; cf. I Pt. 2,25). "Adevärur
(aletheia) desemneazä atät mesajul Revelafiei, cät §i reali-
tatea dumnezeiascä revelatä. Hristos insu§i este Adevärul
(loan 14,6; cf. 8,31 sq.) prin faptul cä il enunfä §i il intru-
peazä. "Cuväntul adevärului" este un cuvänt creator care dä
nastere "fiilor lui Dumnezeu" (cf. Ioan 1,12 sq.; I loan 5,1),
introducändu-i in noua viatä a irnpäräfiei, implicit sau expli-
cit, prin Taina Botezului (loan 3,3-5; 1 loan 5,6-8; Tit 3,5; I Pt.
1,3; 3, 21 sq. etc.).
Astfel, Sf. Apostol Pavel poate declara cä "Evanghelia...
este puterea lui Dumnezeu spre mäntuirea tuturor celor care
cred" (Rom. 1,16), tocmai deoarece "cuväntul lui Dumnezeu
lucreazä (energeitai) In voi, cei ce credeti" (I Tes. 2, 13). Pasa-
IWTRODUCERE 13
jul din I Pt. 1,22-23 ne face sä intelegem cä, in perioada apos-

tolicä, puterea mäntuitoare a cuväntului - ca $i cea a Tainelor
- era consideratä a fi contingentä cu credänfa §i cäinfa: “Curä-
tindu-vä sufletele prin ascultarea de adevär, spre nefäfarnicä
iubire de frati... fiind näscuti a doua oarä nu din sämäntä stri-
cäcioasä, ci din nestricäcioasä, prin Cuväntul lui Dumnezeu
cel viu $i care rämäne in veac“. Astfel, credincio§ii se alipesc
lui Hristos printr-o continuä reinnoire a fägäduintei date la
ßotez. Datoritä rolului indispensabil al credinfei $i cäinfei in
lucrarea mäntuirii, taina nu poate fi conceputä decät ex ope-
re operantis, exprimatä in terminologia ortodoxä ca ’sinergie“
sau cooperare intre om $i Dumnezeu.
lisuS'Cuväntul. Doctrina despre Logos din a patra Sfäntä
Evanghelie reprezintä punctul culminant al hristologiei Noului
Testament. Aici puterea Cuväntului dumnezeiesc este reve-
latä in intreaga Sa plinätate: El este Creatorul $i Räscum-
pärätorul, Judecätorul eshatologic $i Mielul jertfit, Arhiereul §i
Slujitorul robilor. in mod paradoxal - sau mai degrabä, pentru
a folosi limbajul Pärintilor, in mod "antinomic“ - puterea Sa se
reveleazä prin smerirea de Sine, suferintä $i moarte, asa cum
?i cei care i§i asumä slujirea Sa de impäciuitori vor fi chemafi
sä-§i manifeste täria prin släbiciune (Il Cor. 12, 10). Aceastä
antinomie ne reveleazä adevärata natura a Cuväntului: Cu
väntul lui Dumnezeu este o Persoanä, un ipostas dumnezeiesc
al Sfintei Treimi, care este intrupat in persoana lui Iisus din
Hazaret. Cuväntul Se face trup; doar aici se gäseste puterea
Sa de a-§i asuma viata omeneascä ?i de a o ridica la o
ve^nicä §i slävitä ordine a existentei.
in valorosul säu studiu despre "Taina Cuväntului“2, Paul
Evdokimov afirmä cä "o tainä este esenfialmente misticä sau
duhovniceascä §i, totu§i, ea este actul cel mai concret, cäci
cuväntul liturgic este umplut mai mult decät oricare altul de
2. "Le Mystere de la Parole" in: Le Buisson Ardent, Paris, 1981, p. 63.

14 FUTEREA CUVÄNTULUI
prezenla transcendentului'. Aceastä vedere interioarä, inte-

meiatä pe experienta eclezialä ne permite sä afirmäm cä "pu-
terea Tainei' este derivatä din ’puterea Cuväntului', pe care o
cuprinde gi o celebreazä.
In experienta ortodoxä autenticä, Cuväntul igi gäsegte
expresia cea mai deplinä in contextul sacramental. Fie cä
este prezentat prin citirea din Sfintele Evanghelii sau prin pre-
dicä, fie cä este cäntat in forma antifoanelor (psaimi) sau a
imnelor dogmatice (tropare la särbätori, Unule Häscut sau
Crezul), Cuväntul lui Dumnezeu este mai intäi comunicat,
exprimat gi primit prin actul eclezial al slujirii gi, in particular,
prin sävärsirea Tainei Sfintei Euharistii.
Dupä cum indicä arätarea la Emaus a lui Hristos cel in
viat, prima generatie de cregtini situa propoväduirea Cuvän
tului intr-un cadru eclezial gi liturgic. Domnul nostru cel inviat
Se apropie de doi dintre ucenicii Lui gi Se intereseazä de
subiectul lor de discufie. Ca gi in alte momente ale arätärii
Sale, 'ochii lor erau linuli ca sä nu-L cunoascä" (Lc. 24,16; cf,
Ioan 20,14; 21,4). Räspunzändu-1 la intrebare, Cleopa face
un rezumat al evenimentelor referitoare la condamnarea,
pätimirea gi moartea lui Iisus gi menfioneaza mormäntul gol.
Relatarea sa reprezintä intru totul o parte a celei mai timpurii
keiygme, configurate ulterior de Sf. Evanghelist Luca pentru
a oferi un cadru dramatic potrivit pentru replica lui lisus: Tiu
trebuia, oare, ca Hristos sä pätimeascä acestea gi sä intre in
slava Sa?'. Apoi, reamintind evenimentele tipologice ale Ve-
chiului Testament pe care EI insugi le-a implinit prin viata Sa
gi prin slujirea Sa jertfelnicä, lisus "le-a tälcuit lor din toate
Scripturile cele despre EI" (Lc. 24,26 sq.).
Cu toate cä "inimile ardeau inläuntrul lor' auzind vorbele
lui Hristos (Lc. 24,32), ochii le rämäseserä acoperiti. Doar la
masa la care EI a fost atät oaspete, cät gi gazdä, ei au re-
cunoscut, in sfärgit, in acel sträin pe Stäpänul lor rästignit gi
inviat. '§i, cänd a stat impreunä cu ei la masä, luänd El päi-
IftTRODUCERE 15
nea, a binecuväntat3 sb frängänd, le-a dat lor. §i s-au deschis

ochii lor si L-au cunoscut" (24, 30-31). Dupä cum o aratä
paralelele care descriu instituirea Cinei celei de Tainä (Lc.
22,19; cf. MC. 14, 22 sq.; Mt. 26,26 sq.; I Cor. 1 1, 23 sq.),
cina de la Emaus, la care au participat Hristos cel inviat si
ucenicii Säi, este chipul sävärsirii Sfintei Euharistii in Biserica
primarä.
Ceea ce vom numi in continuare "Liturghia Cuväntului",
propoväduirea bazatä pe temeiul revelatiei scripturistice, are
ioc pe drumul de la lerusalim pänä in acel sat. in ritualurile
vechi bizantine, pästrate §i perpetuate pänä azi in Bisericile
ortodoxe, acest act de revelare si propoväduire este precedat
de Vohodul Mic. in primele secole, episcopul intra in bisericä
tocmai in acel moment. Astäzi episcopul stä in naos, in cen-
trul bisericii, si, in timpul Vohodului Mic, ei inträ in altar ime-
diat dupä preotul care poartä Sfänta Evanghelie, Cuväntul
inälfat. Pänä in acel moment Sfänta Evanghelie se afla pe
masa altarului: Cuväntul lui Dumnezeu rämäne neväzut, cu
toate cä El este mereu prezent, ca in perioada Vechiului
Legämänt. in timpul cäntärii Fericirilor slujitorul venereazä
Sfänta Evanghelie, pe care o inmäneazä diaconului pentru a
incepe procesiunea care va porni de la altar pänä la locul
unde stä episcopul si inapoi in altar, unde va fi din nou ‘in-
tronizatä". Ea va Fi adusä din nou a doua si ultima oarä pen
tru a fi cititä, interpretatä si, astfei, "reactualizatä" in mijlocul
oamenilor, la incheierea Liturghiei catehumenilor (Liturghia
Cuväntului).
3. Potrivit obiceiului iudaic, lisus binecuvänteazä pe Dum nezeu printr-un

act de multumire. in timp ce in practica bisericeascä ulterioarä s e va pronunta o
binecuväntare asupra päinii (dänd nagtere in diversele traditii la notiunea de
■prefacere", 'transsubstantiere", "consubstantiere" sau la recentul concept de
"transsignificare"), un asem en ea act ritual igi dobändegte sensul numai dupä
inäljarea Mäntuitorului, cand, prin binecuväntare, rostitä ca epiclezä, Duhul
transform ä substantele m ateriale ale päinii gi vinului in Trupul gi Sängele Dom-
nului nostru lisus Hristos cel preaslävit.
Oricat de ziditoare ar fi citirea din Evanghelie, oricät de

elocventä ar fi predica, revelarea Cuväntului dumnezeiesc ar
rämäne incompletä färä sävärsirea Tainei euharistice. Ca §i in
experienta ucenicilor la Emaus, comunitatea adunatä in nu-
mele lui Hristos doar 'percepe ' intreaga revelafie, ea doar i§i
deschide ochii cätre o in Belegere §i acceptare adeväratä a ico-
nomiei divine printr-o comuniune personalä ?i interna intru
darurile dumnezeiesti ale Trupului §i Sängelui lui Hristos.
Liturghia Cuväntului se impline$te, astfei, in §i prin Liturghia
euharisticä, Tainä a tainelor, care transformä Cuväntul din-
tr-un mesaj despre Iisus intr-o participare realä la viata Sa
dumnezeiascä.
In ciuda necesitätii unei astfei de "desävärsiri euharistice"
a Cuväntului, in practica actualä un numär mare de crestini
ortodocsi refuzä incä impärtäsirea deasä, preferänd o partici
pare pasivä la serviciul liturgic. Pentru unii dintre ei, aceasta
este rezultatul unei simple neglijente sau indiferenle. Pentru
alfii. Insä, refuzul Impärtä$irii §i cu alte ocazii decät la sär-
bätori, precum Pa§tele, sau de ziua lor onomasticä, se dato-
reazä sentimentului sincer de nevrednicie. Ne-am obi?nuit sä
ne apropiem de aceastä Tainä cu atäta smerenie ?i atät res-
pect, incät nu ne putem simti niciodatä pe deplin "vrednici"
de Domnul nostru ?i de darurile pe care El ni Ie da. Dar toc-
mai datoritä acestui fapt, Biserica Ortodoxä insistä asupra
necesitatii märturisirii regulate §i asupra primirii harului sfin-
titor al iertarii4. impärtäsirea deasä, färä o pregätire cores-
punzätoare, poate duce Intr-adevär la 'dispreluirea Bisericii
4. “Märturisirea regulatä" nu ar trebui sä ducä la o a]tä con ceptie gresita

d espre Taine, care constä in a face din Märturisire o obligatie ce trebuie impli-
nitä autom at inainte de fiecare !mpärtä§anie. Cu toate cä existä o legäturä
stränsä intre cele douä sacram ente, care indiscutabil trebuie sä fte respectatä,
märturisirea nu ar trebui, cum se intämplä d e obicei, sä Fie redusä la a fi un sim-
plu "p asap orf care iti dä acces über la Sfänta Euharistie. Märturisirea este actul
sacramenta] d e cainfä prin care ne deschidem pentru a primi harul iertätor din
partea lui Dumnezeu. Ca atare, e a trebuie pästratä in Bisericä ca Tainä cu drep-
tul säu, flind un ’ sinergism" al convertirii noastre ?i al iertärii lui Dumnezeu. Ea
INTRODUCERE 17
lui Dumnezeu" §i la incapacitatea de a ’deosebi Trupul" Dom-

nului nostru lisus Hristos, lucruri condamnate de Sf. Apostol
Pavel in 1 Corinteni 11. Trupul Bisericii, oricurn, se constituie
pe §i este incontinuu hränit de Trupul lui Hristos. Färä
aceastä hranä, Cuväntul in sine i§i pierde sensul, pentru cä
nu mai este actualizat in experienta comunitätii ecleziale. Ast
fel, Biblia ajunge sä nu mai aibä in viata fiecärui credincios o
semnificatie aparte, sau sä trezeascä un interes mai mare de-
cät oricare alt vechi document istoric. De§i Cuväntul i§i gä-
se§te expresia in pärtile dogmatice $i scripturistice ale Litur-
ghiei, El nu poate deveni “Cuvänt al vietii" decät in mäsura in
care duce de la cäintä la participare, de la convertire la comu-
niune.
In mod corespunzätor, impärtä§irea cu Sfintele Taine
poate implini §i sustine existenta crestinä numai in mäsura in
care Taina actualizeazä intr-adevär Cuväntul dumnezeiesc in
comunitatea adunatä in numele Lui $i in viata de zi cu zi a po-
porului lui Dumnezeu. In cadrul slujbelor Bisericii, Cuväntul
i§i asumä o valoare sacramentalä: ritualul tainic este cadrul
in care Cuväntul se exprimä in modul cel mai elocvent $i cel
mai puternic. Acest lucru este adevärat numai pentru cä, in
Sfänta Tainä, Cuväntul insu$i este prezent ca "Däruitor $i
Däruit“, El este si Sävärsitorul tainei euharistice, §i Jertfa
euharisticä.
In cele din urmä, propoväduirea §i slujirea Cuväntului tre-
buie sä Fie cuprinse de täcere. Aceastä intuifie specific orto-
doxä izvoräste din märturiile apostolice §i este exprimatä de-
plin in isihasm, pelerinajul interior trasat de tradifia spiritualä
a Filocaliei. Acest pelerinaj este, in mare parte, neinteles §i
pufin apreciat chiar de cre§tinii ortodoc$i. in inima acestui
nu trebuie asociatä sistem atic cu Euharistia ($i prin aceasta subordonatä ei) si
n id nu trebuie inlocuitä cu o "märturisire generalä", practicatä ca un expedient
ce poate perm ite deasa impärtäsire. in c e e a ce prive$te problem a "vredniciei":
tocm ai in fata Fotirului noi märturisim cä suntem "cel dintäi päcätos' pi ne rugäm
ca Impärtäpania sä ne fle spre "vindecarea sufletului pi a trupului“.
2 - PUTEREA CUVÄTiTULUI
"drum care duce la täcere“ se aflä smerirea de sine, cunos-

cutä sub numele de “ascultare kenoticä". in existenfa crestinä
ea se reflectä in atitudinea Sf. loan Botezätorul in fala Lo-
gosului intrupat: "El trebuie sä creascä, iar eu trebuie sä scad"
(loan 3,30). Aceastä atitudine de smeritä recunoastere de
sine este de fapt o reflectare a kenozei' hristice, - El renunfä
la Sine in ascultarea deplinä pe care §i-o asumä voluntar ca
Miel sacrificial al lui Dumnezeu.
Cuväntul lui Dumnezeu insusi, Mielul pascal jertfit inainte
de intemeierea lumii (Apoc. 13,8), este adevärata §i ultima
Tainä a mäntuirii noastre. Ca atare, El oferä cea mai eloc-
ventä expresie a puterii, autoritätii §i iubirii Sale incheindu-§>i
slujirea pämänteascä in täcere: täcere in fala acuzatorilor,
täcere in fala lui Pilat §i in fata Crucii.
Dumnezeu Se reveleazä pe Sine vorbind din täcere. Dar
pentru ca täcerea insäsi sä devinä matricea revelaliei, trebuie
sä-si asume propria realitate obiectivä. Departe de a fi o
simplä lipsä a zgomotului, o intrerupere momentanä a unor
sunete inconjurätoare, täcerea este o atitudine sau o stare
atät a mäntii, cät §i a inimii. Ca ?i in cazul singurätätii, scopul
ei este esenlialmente spiritual: ea creeazä un spafiu sacru in
cadrul vietii persoanei, dändu-i posibilitatea omului sä simtä
o prezenfä invizibilä §i sä audä o vorbä inaudibilä. In acelasi
timp, täcerea permite persoanei sä articuleze gänduri, träiri $i
aspiralii cärora vorbirea omeneascä obißnuitä nu le poate da
formä sau expresie.
Dacä lumea e suspendatä in dimensiunile ingemänate ale
timpului ?i spaliului, existenla transcendentä - care s-a numit
tradilional ’viafa misticä" - se dezväluie in alte dimensiuni, ale
täcerii si singurätätii. Cum timpul ?i spaliul sunt expresii com-
plementare ale unei unice $i unificate realitäli materiale, tä
cerea §i singurätatea determinä o altä calitate, imaterialä:
"spaliul sacru al inimii", pe care Sf. Apostol Pavel il identifica
drept templu al Duhului Sfänt. Aici, in adäncurile ascunse ale
existenlei personale, Cuväntul Se reveleazä ca Persoanä, ca
IdTRODUCERE 19
sursä §i sustinätor a tot ceea ce le dä caracteristica de "per-

soanä" adeväratä celor creafi dupä chipul Sau dumnezeiesc.
Acolo, in lini§tea sanctuarului interior, Cuväntul dezväluie taina
vointei divine, creänd o adäncä §i autenticä ■comunicare",
koinortia sau comuniunea dintre viata divinä $i cea umanä.
Dumnezeu vorbe$te täcerii din täcere. Ca ultima expresie
§i realizare a tainei dumnezeie$ti a harului Säu mäntuitor,
täcerea este, dupä Sf. lsaac Sirul, "taina lumii ce va sä vinä'.
Din acest proces, prin care propoväduirea din acest veac se
absoarbe in täcerea divinä a veacului ce va sä vinä, Cuväntul
Scripturii $i al slujirii liturgice i$i trage puterea de a fi sursa
unei cunoa?teri autentice §i a vietii vesnice.
PA R T E A I M T Ä I
IMTEKPRETAREA CUVÄTiTULUl
CAPITOLUL I
Problem a herm eneuticä
In ciuda acordärii unei atentii sporite studiului biblic in

seminariile noastre, astäzi, exegeza criticä a Bibliei rämäne o
intreprindere pufin infeleasä §i mai putin apreciatä de majori-
tatea cre?tinilor ortodocsi. Sfänta Evanghelie, considerä ei,
trebuie ascultatä $i veneratä in bisericä, fiind Cuväntul dum-
nezeiesc "plin de har §i adevär". Cum, se intreabä ei, sä ne
asumäm dreptul de a "critica" descoperirea de Sine a Iui
Dumnezeu?
Acest mod de a pune intrebarea nu dovede$te cä orto-
doc$ii impärtäsesc cu fundamentali§tii aceleasi notiuni de li-
teralism ?i inerantä. Chiar $i cei mai putin sofisticati, din punct
de vedere teologic, apreciazä caracterul divino-uman al Scrip-
turii; ei sunt pe deplin constienfi cä Dumnezeu I§i dezväluie
Persoana ?i voinja prin experienta omeneascä interpretatä de
un limbaj omenesc. Aceastä problemä indicä, insä, cä majori-
tatea ortodoc$ilor considerä cercetarea istorico-criticä asupra
origänilor, autorului, scopului §i semnificatiei scrierilor bibli-
ce ca fiind oarecum suspectä, ba chiar o stricare blasfemia-
toare a canonului biblic, care poate conduce doar la distor-
sionarea mesajului inspirat al Scripturii. in timp ce sängele
martirilor poate fi sämänta Bisericii, dupä cum afirma Ter-
tulian, osteneala exegetului poate fi doar sämänta ereziei...
Aceastä atitudine, destul de räspänditä, se datoreazä unei
cunoa^teri inadecvate sau unei infelegeri eronate a metode-
lor $i rezultatelor exegezei, a$a cum e practicatä de cercetä-
torii altor confesiuni cre$tine. Chiar $i in "diaspora", crestinii
ortodocgi au tins multä vreme sä respingä limbajul tehnic ai
exegezei ("metoda istorico-criticä", “analiza formalä ?i redac-
tionalä“ etc.); ca si cänd termenii In sine ar träda motive inac-

ceptabile din partea exegetului "de a demola" viziunile tradi-
tionale asupra autorilor apostolici, unitatea compozifionalä $i
invätätura doctrinalä. Este adevärat cä multi exegeti au pus
sub semnul Intrebärii aceste puncte de vedere. insä numai in
cazuri rare, polemica personalä a invadat cercetarea Ior In
domeniul studiului biblic, in general, §i al invätäturii ortodoxe
scripturistice. In particular.
Studü recente ale unor exegeti ortodocsi1 au confirmat,
de fapt, cele spuse de mult de fratii nostri protestanti si ca-
tolici, anume, cä metoda exegeticä ca atare este neuträ. Ea
este un instrument, un mijloc de cercetare care, ca orice in-
strument contondent, poate fi folosit cu rea sau bunä inten-
tie. Odatä cu cresterea si adäncirea relatiilor ecumenice, atät
laicii, cät §i teologii ortodocsi descoperä treptat cä studiul
Stiintific a1 textelor biblice este nu numai folositor, ci si nece-
sar pentru Intelegerea mesajului adevärat al Cuväntului scris
al lui Dumnezeu si pentru räspändirea acestui mesaj printr-un
limbaj care se adreseazä dar si convingätor contemporanilor
care träiesc intr-o lume a scepticismului instinctiv si a con-
fuziei spirituale.
Dupä cum indicä titlul capitolului, urmätoarele conside-

rafii sunt reflectii generale asupra disciplinei stiintifice care II
cäläuzeste pe exeget, In timp ce el se miscä de la o inifialä
ascultare a textului- la interpretarea acelui text pentru lumea
de azi: disciplina hermeneuticii biblice. Scopul nostru este de
a propune un räspuns ortodox la ceea ce cercetätorii biblici
numesc “problemahermeneuticä", un räspuns care dä atenfie1
1. V. mai ales V. Kesich, The Qospel Image o f Christ: The Church and
Modem Criticism, Crestwood, H.Y., SVS Press, 1972.
PROBLEMA HERMEriEUTICÄ 25
deplinä necesitätii unei abordäri riguros stiintifice in studiul

biblic, färä a träda convingerile ortodoxe privitoare la inspi-
rafie $i la relafia dintre Sfänta Scripturä §i Sfänta Traditie.
1
Scopui exegezei constä in a intelege §i interpreta semni-
ficatia documentelor scrise, in cazul nostru a Bibliei, aplicänd
textului elemente de cunoastere din stiintele istorice, filologi-
ce, arheologice si filosofice. Exegeza in sine este o disciplinä
Stiintificä in mäsura in care foloseste metodologia istorico-
criticä pentru a räspunde la intrebäri privitoare la originea
textului (eine, cänd §i unde 1-a scris), la scopui säu (de ce a
fost scris), la adresantii säi (cuä i-a fost adresat textul si in ce
circumstante a fost scris) si la functia sa in viafa comunitätfi
(asa-numitul 'Sitz im Leben“), la 'forma' lui, sau genul literar.
La nivelul "criticii de bazä", cercetarea exegeticä incearcä sä
stabileascä textul originär al unui document biblic, a?a cum
a fost ei elaborat de un autor sau de o '§coalä' de autori, §i
sä punä bazele unei ’critici superioare" care sä determine
semnificafia sau mesajul unei pericope date in contextul ei
originär. Dezvoltatä cu preeädere de teologii protestanji ger-
mani, la inceputul secolului al XlX-lea, metodologia istorico-
criticä este acceptatä azi de toti exegetii, indiferent de confe-
siunea lor, ca un mijloc indispensabil pentru critica textualä
?i ca o disciplinä stiinlificä a 'introducerii" in studiul biblic.
Speciaüstii in teologia biblicä nu sunt de acord asupra
valorii si folosirii unei astfei de metodologii pentru deter-
minarea semnificatiei unui pasaj dat. Problema implicatä este
dublä: de a determina sensu! unei seriell apostolice in con
textul ei istoric originär si de a sesiza semnificafia ei actualä
in viafa interna a Bisericii si pentru misiunea crestinä in lume.
Strict vorbind, primul aspect, privitor la mesajul originär co-
municat de autorul biblic, este o problemä stiintificä. In cäu-
tarea unei solufii, exegetii se impart numai in functie de ale-
gerea diferitelor metode critice folosite pentru a studia textul,

de exemplu: critica literarä si formalä, critica redacfionalä
sau structuralä, Majoritatea exegetilor folosesc astäzi o com-
binatie a acestor mijloace, iar diferentele se observä dupä
accentul pe care il pun pe una sau alta dintre aceste metode.
Heintelegeri mai serioase se ivesc atunci cänd exegetul
incearcä sä interpreteze continutul doctrinar al unui pasaj
biblic si sä dezväluie semnificatia sa pentru viata $i credinta
crestinä, Sfänta Scripturä este unicä prin faptul cä ea confine
un mesaj universal de sorginte divinä. Infeles prin credintä ca
fiind Cuväntul lui Dumnezeu adresat oamenilor, si nu, sim-
plu, cuvintele omului despre Dumnezeu, Scripturä se adre-
seazä fiecärei epoci, indiferent de caracteristicile istorice §i
cuiturale ale ei. Bineinteles, scrierile biblice individuale se
adresau unor anumite comunitäfi, in anumite momente din
trecut. Eie, fiind Cuväntul lui Dumnezeu", sunt atemporale.
Eie vorbesc omului secolului XX Ja fei de direct si cu autori-
tate la fei de mare ca in primele veacuri crestine. Dar, deoa-
rece acest mesaj este inväluit intr-un limbaj si in forme de
gändire care sunt condifionate din punct de vedere istoric si
cultural, mesajul scrierilor biblice este arareori transparent.
Prin urmare, el trebuie interpretat de fiecare generatie diferit:
trebuie tradus intr-o Iimbä modernä si explicat in termeni
accesibili spiritului modern, Numai printr-un asemenea pro-
cedeu Cuväntul lui Dumnezeu din trecut poate deveni Cu
väntul lui Dumnezeu din prezent. La un anumit nivel, aceastä
reinterpretare trebuie fäcutä de predicator sau de profesor.
Dar, in primul ränd, este problema exegetului, singurul califi-
cat sä intreprindä munca stäruitoare "de a reinterpreta" textu]
pentru ca sä ne dezväluie semnificafia lui originarä s> sä-i
determine importanta pentru doctrina crestinä.
Totusi, in acest proces rezidä o dificultate. Ce criteriu
poate folosi exegetul pentru a face Cuväntul scripturistic al
trecutului sä devinä Cuväntul viu al prezentului? Cum poate
trece el de la o evaluare istorico-criticä a unui text biblic la o
PROBLEMA HERMENEUTICÄ 27
interpretare a semnificafiei sale universal-doctrinale? Dacä

Dumnezeu S-a revelat Intr-o limbä biblicä, Intr-o limbä condi-
tionatä de timpul §i mediul Säu, cum putem noi interpreta
acel limbaj astfei, Incät el sä ne spunä ceva astäzi. In con-
textul nostru istoric si cultural? Acestea sunt Intrebärile care
se aflä In centrul a ceea ce teologii biblici numesc "problema
hermeneuticä".
Termenul "hermeneuticä" provine din grecescul herme-
neia, care inseamnä traducere" sau "interpretare/explicare".
Hermeneuticä existä ca disciplinä stiinfificä independentä In
teologia protestantä incä de la Inceputul acestui secol. Frin-
cipiile sale de bazä, preluate din filosofla aristotelicä, au fost
dezvoltate in felurite moduri de specialisti ca G. Heinrici, W.
Dilthey si M. Heidegger.
influentat mai ales de ultimii doi, Rudolf Bultmann si ele-
vii säi au transformat hermeneuticä intr-un program al inter-
pretärii biblice care cäuta räspunsuri la Intrebäri despre origi-
nea si sensul existentei omenesti. Nu trebuie ignorat faptul cä
procedeele exegetice, aplicate de autorii Noului Testament,
presupuneau existenfa anumitor principii hermeneutice fun
damentale. Modul de prezentare a ’promisiunii §i Implinirii ei"
in Evanghelia dupä Sf. Apostol Matei este un caz foarte cu-
noscut in acest sens.
in genere, putem spune cä hermeneuticä Stabileste regu-
lile de interpretare a Scripturii. Scopul säu principal este apli-
carea rezultatelor cercetärii exegetice la situatiile concrete
din Biserica si lumea de astäzi. Aceastä functie a sa, esential-
mente teologicä, poate fi exprimatä, printr-o formulare mai
des Intalnitä, astfei: hermeneuticä Incearcä "sä facä Biblia re-
levantä pentru omul modern', formulare care identificä "omul
modern" cu cetäteanul mediu cultivat din societätile tehno-
logice apusene.
Pentru a-si Infäptui sarcina sa de bazä, hermeneuticä ar
trebui sä Inceapä prin identificarea "omului modern" asa cum
este el, pentru a i se adresa Intr-un mod care sä corespundä
28 PUTEREA CUVÄTSTULUI
mo§tenirii sale culturale $i spirituale. 5e obi§nuie§te sä se

aflrme cä in secolul XX s-a acumuiat un extraordinär progres
al ^tiintelor descriptive $i aplicative, care a ajuns pänä acolo,
Tncät filosofia sä foloseascä tehnologia ca principal izvor de
inspiratie $i de preocupare. Rezultatul a constat in transfor-
marea sau, mai bine spus, in deformarea omului secoluiui XX
intr-o fiintä trunchiatä, a cärei conceptie despre lume se inte-
meiazä in principal pe perceptia senzorialä §i ale cärei pre-
ocupäri majore sunt mijloacele de productie. Viziunea sa
personalä §i cea colectivä nu mai imbräti§eazä fenomenele
transcendente sau valorile ultime. Deoarece minunile, de exem-
plu, nu pot fi explicate rational sau nu pot fi produse prin
voinfä, se considerä cä eie nu pot exista sau nu existä ca
atare. Moartea nu mai este perceputä ca moment "pascal", ‘de
trecere' intr-o plinätate a vietii de dincolo de existenfa pä-
mänteascä. Dimpotrivä, moartea amenintä ca o limitare arbi-
trarä, impusä, asupra celor neatenfi §i nedoritori, de forte ca-
pricioase care se aflä dincolo de controlul omenesc. "Omul
tehnologic’ este o fiintä opritä din cre$tere, o caricaturä a
adeväratului Adam, lipsitä de sensurile ultime ale vietii $i de
un destin transcendent. Pentru acest om, Dumnezeu, aproa-
pele §i lumea din jurul säu sunt pretuiti mai ales pentru valoa-
rea lor utilitarä. Sloganul-amortizor” “rugäciunea este efici-
entä' este adesea cea mai nobilä expresie a credinfei lui reli-
gioase, Cäutarea intensä a confortului pläcerii il determinä
pe acest om sä evite formele cele mai simple de ascetism,
fäcändu-1 insensibil la prezenta §i chemärile Dumnezeului
dragostei $i al dreptei judecäti. Surprimändu-î naturalul simf
de infiorare in fata a ceea ce numim 'mysterium tremendum",
ei se priveazä de darul sfänt 9 1 pretios al minunii. Cu toate
cä ?tiinta sa este adesea redusä la un "scientism", ea repre-
zintä unica sa sursä de valori §i consolare, de care se leagä
cu patimä. Pe scurt, el este victima benevolä a unei profunde
crize spirituale.
Profund sensibilizati la aceastä crizä si la consecinfele ei

asupra contemporanilor lor, teologii protestanh, ca Bultmann
Si cei din scoala sa, au incercat sä dezvolte o hermeneuticä
biblicä ce ar putea permite Scripturii sä vorbeascä intr-o
limbä accesibilä $i acceptabilä pentru bärbatii si femeile zile-
lor noastre. Renumitul program al "demitologizärii' urmärea
sä interpreteze eiemente din tradifia biblicä, pe care Bult
mann le considera a fi simbolice sau mitologice, cum ar fi mi-
nunile asupra naturii, vindecärile sau Invierea cu trupul a Män-
tuitorului, Problema ridicatä de acest program este esenfial-
mente una hermeneuticä: ce criterii am putea folosi pentru a
distinge un fapt istoric (un anumit eveniment) de o imagine
miticä (o interpretare a evenimentului intr-un limbaj figurat si
nestiintific)? Dupä cum a recunoscut Bultmann insusi, pre-
misele exegetului determinä inevitabil rezultatele cercetärii
sale2. ln incercarea sa 'de a face Biblia relevantä pentru con-
temporani" exegeza porneste in mod necesar de la limitele unei
discipline stiinfifice riguroase; ea päräseste domeniul inves-
tigafiei istorice obiective, intränd in spafiul speculafiei teologice.
Intrebarea este dacä un astfei de pas este legitim sau nu.
Care este de fapt relatia potrivitä intre exegezä si teolo-
gie? Ar trebui aceste douä domenii separate radical, cum s-a
fäcut pänä nu de mult in tradifia romano-catolicä si cum se
mai practica in protestantism, unde se pune un accent deo-
sebit pe o teologie sistematicä si una filosoficä, adeseori non-
biblice? Astfel, se ridicä o problemä cu implicatii si mai adänci:
poate vorbi Biblia vietii §i credinfei omului secolului XX? §i,
dacä poate, care sunt premisele hermeneuticä care sä per-
mitä interpretului sä elucideze prezentul prin trecut? Cum
putem sä rupem asa-numitul ’cerc hermeneutic", care rezultä
2. R. Bultmann, "(st voraussetzungslose E xegese möglich?", in: Theolo

gische Zeitschrift XIII (1 9 57 ), pp. 409-417; (ET: Existence and Faith, "1s Exegesis
Wlthout Presuppositions Possible?”, M.Y., 1960, pp. 289-2 9 6 ); “The Problem o f
Hermeneutics", in: Essays Philosophical and Theological (= Glauben und
Verstehen, G esam m elte Aufsätze 11), S.C.M., London, 1955, pp. 234-261,
30 PUTEREA CUVÄrrrULUI
din faptul cä, in timp ce cäutäm sä intelegem un fenomen dat

in relafie cu contextul säu istoric, contextul in sine poate fi
inteles corespunzätor numai pe baza unei pätrunderi ante-
rioare a fenomenului care ii determinä? Singurul mod de a
rezolva o astfei de enigmä, si de a räspunde la multitudinea
de intrebäri care se nasc din el, este de a identifica "puntea
hermeneuticä" sau legätura prin care sä se articuleze exis-
tenfa crestinilor de azi cu Cuväntul lui Dumnezeu, a$a cum se
exprimä acest Cuvänt in Sfänta Scripturä.
Reprezentanfii celor trei confesiuni crestine majore, al
Ortodoxiei, Frotestantismului si Catolicismului, au sugerat
räspunsuri foarte diferite la intrebarea: "Ce uneste ( 9 1 face ast
fei ’relevantä") märturia apostolicä cu viafa actualä a Biseri-
cii?\ Fiecare räspuns pare sä fie influenfat puternic de con-
ceptia specificä asupra rolului Sfäntului Duh in comunitatea
crestinä. Riscänd sä simplificäm nepermis de mult, putem
spune cä pnevmatologia protestantä este esentialmente "ha-
rismaticä", in mäsura in care insistä asupra iluminärii spiri
tuale a persoanei prin citirea individualä a Bibliei3. Acest accent
individualist si harismatic, bazat pe relatärile biblice ale acti-
vitätii profetice din Israel si din Biserica primelor veacuri, a
constituit piatra din capul unghiuluä in teologia protestantä a
secolelor XVI si XVII. Reaclionänd impotriva politicii Bisericii
Romane, care nu dädea laicilor dreptul de a citi Sfänta Scrip
turä, reformatorii nu numai cä au refuzat autoritatea magis-
teriului, ci au eliminat si contextul sacramenta] si eclezial pro-
priu räspändirii si interpretärii mesajului biblic de-a lungul
perioadelor apostolicä si patristicä. lnsiständ, pe bunä drep-
tate, asupra faptului cä Duhul nu poate fi legat de nici o insti-
tutie omeneascä, reformatorii si-au promulgat principiul sola
Scripturä: doar Scripturä, Cuväntul lui Dumnezeu inspirat,
contine plinätatea revelafiei si este suficientä, prin urmare,
3. Vezi m onografia lui Theo Preiss, Le temoignage interieur du Saint-Esprit,

Deiachaux e t Miestle, MeuchäteJ, 1946.
pentru credinfa §i mäntuirea credinciosului care este iluminat

in interior prin lucrarea Duhului Sfänt.
Aceastä conceptie asupra Duhului, Care lucreazä prin
Scripturä pentru a trezi credinfa si a aduce justificarea per-
sonalä a credinciosului (sau 'dreptatea" sa, dikaJosyne), are un
merit de netägäduit. Fe de o parte, aceastä conceptie a situat
Biblia si mai ales Moul Testament in centrul vietii si credintei
crestine; astfei protestantä au reusit sä-i redea Scripturä va-
loarea ei "canonicä" (adicä normativä) pentru doctrina Bise-
ricii. Fe de altä parte, s-a depäsit, cel putin partial, separafia
dintre exegezä si teologia dogmaticä, separatie care mai sub-
zistä incä in Biserica Catolicä pänä in zilele noastre. Din per-
spectivä ortodoxä, insä, protestantä nu au mers prea departe
in elaborarea unei hermeneutici cu adevärat 'spirituale". Izo-
länd pnevmatologia de ecleziologie, ei au pierdut din vedere
contextul adecvat in care trebuie interpretat si propoväduit
mesajul Sfintei Scripturi. Liturghia si Tainele nu au mai fost
väzute ca mijloace esentiale pentru actualizarea si insusirea
Cuväntului lui Dumnezeu. Aceastä lucrare vitalä urma sä fie
realizatä doar prin intermediul predicii. Insäsi expresia "Cu-
väntul lui Dumnezeu' a fost restränsä la Biblie si la expunerea
mesajului ei. 'Cuväntul' a devenit astfei un fenomen pur ver
bal. Ca urmare, caracterul ipostatic al CuväntuJui - realitatea
personalä a Logosului divin - a fost intunecat de un accent
exagerat pus pe cuvinte: cuvintele scrise sau rostite din Scrip
turä sau din predicä.
Aceastä stare de fapt a provocat in cadrul protestantis-
mului o anumitä crizä, incä nerezolvatä, privitoare la locul
exegezei in elaborarea doctrinei crestine. Lipsa unei solutii
clare a acestei probleme a tins sä transforme "teologia sis-
tematicä' protestantä intr-o speculafie filosoficä indepen-
dentä de märturia biblicä. Un exemplu notabil este monu-
mentalul dar nesatisfäcätorul opus magnum ai lui Paul Tillich.
Teologii protestanti afirmä, färä rezerve, cä Cuväntul lui
Dumnezeu este continut In documentele scrise ale Bibliei.
Totu§i, dupä cum ei m§i§i au demonstrat-o cu mäiestrie, aceste

seriell sunt marcate de istoria $i cultura timpurilor lor intr-o asa
mäsurä, incät trebuie mereu reinterpretate intr-un nou lim-
baj, folosind noi forme de gändire pentru a vorbi intr-un mod
adecvat fiecärei noi generatii4. Dar, deoarece hermeneutica
modernd protestantä acceptä premisele unei concepfii secu-
larizate, ’demitologizate“ despre lume, Intrebarea rämäne: ce
semnificatie pot avea scrierile biblice azi, avänd in vedere
faptul cä eie au fost initial adresate unei lumi care percepea
sacrul drept centru al experienfei ei cotidiene §i accepta ca
fapt istoric ceea ce noi astäzi descalificäm ca “mit'?5
Bultmann incearcä sä rezolve aceastä dilemä atribuind
autorilor rioului Testament, §i mai ales celui de-al patrulea
evanghelist, o grijä fundamentalä de a elimina elementele mi-
tologice din märturia apostolicä. incercarea sa nua fost insä
convingätoare. Mai apropiat de interpretarea Scripturii a fost
programul säu, preluat $i adaptat in diverse chipuri de dis-
cipolii säi, numit "hermeneuticä existentialä". Accentuänd as-
pectul dinamic al Cuväntului lui Dumnezeu, curente majore
ale teologiei protestante caracterizeazä märturia biblicä drept
4. Aceastä ob servatie corectä, ln principiu, este dusä de exegetii protestanti

intr-o extrem ä care neagä posibilitatea existentei unei theologia perennis: "teolo-
gia' trebuie recreatä sui-generis ln ?i pentru fieca re nouä ep ocä (vezi, de ex.,
inceputul introducerii lui O.Kaiser la ex e g eza Vechiului Testament, in: Kaiser $i
Kümmel, Exegetical Mcthod, Seabuiy Press, n.V., 1981). O astfe! de viziune
im plicä faptul cä in Bisericä nu existä o Traditie vie sau formuläri doctrinale ale
adevärului (revelatiei dum nezeie$ti) $i cä adevärul insu$i e schim bätor $i relativ.
Aceastä im plicatie, o deductie logicä $i necesarä din (neschim bätoarea?) doc-
trinä reform atä so/a Scriptura, pune un obstacol enorm in calea unei unitäti teo-
logice intre protestanti $i ortodoc?i. Pentru o criticä subtilä a acestui punct d e
vedere, care propune crearea in cadrui cre^tlnätäfii apusene a unei "Ortodoxii
post-moderne", v e zi Thom as C. Oden, Agenda fo r Theology, Harper and Row,
M.Y., 1979.
5. Folosind term enul "mit" in sensu! incorect, populär. "Mitul", definit d e spe-
ciaii$ti in istoria religiilor, ca $i d e exegetii din scoala lui Bultmann, sem nificä o
im agine lingvisticä c e dä expresie unei realitäfi transcendente inefabile.
PROBLEMA HERMENEUTICA 33
eveniment al Cuväntului", (Wörtereignis, Q. Ebeling), care creeazä

o intälnire personalä intre om $i Dumnezeu. Prin predicarea
Cuväntului, omul este chemat sä se decidä pentru sau impo-
triva obiectului credintei, pentru sau impotriva ascultärii fatä
de vointa divinä. Din aceastä perspectivä, scopul hermeneu-
ticii este bine rezumat in titlul pe care Bultmann 1-a dat cule-
gerii sale de eseuri: Glauben und Verstehen (‘Credintä §i inte-
legere”) sau, mai degrabä, ‘credintä prin intelegere", reversul
maximei lui Anselm "credo ut intelligam' - "cred ca sä inteleg’ .
Aceasta inseamnä cä Scriptura este folositoare mai intäi de
toate pentru a räspunde Intrebärilor fundamentale ale exis-
tentei umane. "Auzind Cuväntul" omul dobände$te cunoa§-
terea de sine: el se §tie fiu al lui Dumnezeu, obiectul harului
§i al iubirii dumnezeiesti.
O asemenea hermeneuticä existentialä este proble-
maticä din douä motive. In primul ränd, face din "intelege-
rea" subiectivä o conditie esentialä a credintei. Riscul asu-
mat in cazul unei astfei de abordäri este de a inlocui impe
rativul apostolic prin indemnul simplist al oracolului din
Delfi: Cunoa§te-te pe tine insufi' . Astfel, evenimentul isto-
ric pe care e intemeiatä credintä este din nou impins pe o
pozitie secundarä. De peste un deceniu teologi protestanti,
cum ar fi W. Pannenberg §i E. Fuchs, s-au sträduit sä corec-
teze tendinfa de devalorizare a istoriei, prevalentä mai ales
printre discipolii lui Bultmann. Credintä crestinä trebuie sä
fie inrädäcinatä in faptele concrete ale originilor ei istorice,
adicä in viafa §i misiunea lui lisus ca tlristos §i Domn, Fiul
intrupat al lui Dumnezeu.
Dacä eforturile lor nu au avut un succes deplin, aceasta
se datoreazä unui principiu fundamental al hermeneuticii
protestante care limiteazä a priori posibilitatea exegetului de
a acoperi präpastia temporalä care separä vremea Mäntui-
torului de generafiile urmätoare ale Bisericii. Acest principiu
3 - PUTEREA CUVÄT1TULUI
34 PUTEREA CUVÄHTULU!
prevede cä scopul principal al exegezei este ace]a de a dis-

cerne ceea ce este numit sensu] “literal' al Scripturii, adicä
sensul pe care chiar autorul biblic 1-a infeles §i a intentionat
sä-1 transmitä. Cu toate cä sensul literal trebuie sä fie punctul
de plecare baza pentru orice interpretare corespunzätoare a
unui text dat, rolul säu aproape exclusiv in exegeza protestantä
tinde sä reducä notiunea de “Cuvänt al lut Dumnezeu" doar la
acest sens. Tot ceea ce poate $i trebuie sä facä exegetul este sä
determine §i sä explice sensul pe care autorul a intentionat sä-1
dea in cadrul säu istorico-cultural. Aceasta inseamnä cä reve/afia
in sine este limitatä de infelegerea autorului biblic §i de abilitatea
sa de a comunica ceea ce a inteles, prin cuväntul scris. Din
aceastä perspectivä, revelatia prin Cuväntul, in persoana lui lisus
Hristos, nu este nimic mai mult decät revelatie a Cuväntului in
forma unei 'traditii'' (paradosis) scrise.
Aceastä tendintä care rezultä din adeziunea dogmaticä la
sola Scriptura il impinge inevitabil pe exeget intr-un fei de
“impas hermeneutic". Acest lucru se intämplä deoarece sem-
nificafia strict literaiä a unui text biblic nu poate fi perceputä
intr-un mod direct, personal ?i relevant de cätre femeile §i
bärbatii zilelor noastre. Redusä la sensul ei pur literal, Scrip
tura nu este diferitä de alte scrieri religioase vechi, care pre-
tind cä vorbesc omului despre Dumnezeu §i realitatea dum-
nezeiascä. Ea rämäne o colectie interesantä de documente
istorice, care pot pärea a fi chiar inspirate din perspectivä filo-
soficä §i eticä. insä, ea nu este infeleasä apreciatä ca ve-
hicul al revelatiei insesi, al comunicärii personale ?i auto-
revelatoare a lui Dumnezeu cätre om. Pentru a trece peste
secolele ce despart lumea de azi de lumea profetilor §i apos-
tolilor, trebuie sä descoperim "puntea hermeneuticä1, cheia
interpretärii care poate dezlega misterul Cuväntului dumne-
zeiesc $i-L poate face inteligibi] §i accesibil in orice moment
§i in orice situatie istoricä.
II
La intrebarea ce este "puntea hermeneuticä' dintre mär-
turia Scripturii ?i viafa actualä a Bisericii, teologia protestantä
räspunde: cuväntul $i expunerea sa6. Acest principiu a fost
articulat mai ales in cercuri luterane, ca o respingere a pre-
tenfiei romano-catolice, dupä care puntea hermeneuticä a
fost asiguratä de Bisericä prin institufia magisteriului. Hici
'cuväntul“, nici 'Biserica“, väzutä ca institufie, nu reprezintä
räspunsul adecvat la problema hermeneuticä. Cäci nici unui,
nici cealaltä nu au capacitatea de a actualiza, in §i de la sine,
in prezent evenimentele mäntuitoare ale trecutului. Cuväntul
ne dä märturie despre acele evenimente, iar Biserica este
locul lor de actualizare. Obiectul märturiei biblice este actua-
fizat doar de Dumnezeu insu$i, Care lucreazä in interiorul co-
munitätii euharistice prin prezenta §i puterea Duhului Sfänt.
Puntea hermeneuticä dintre evenimentul biblic §i actualiza-
rea lui in Bisericä nu constä nici In cuväntul predicat §i nici in
institufia eclezialä, ci in Persoana Duhului Sfänt. Acest lucru
este adevärat, chiar dacä prin "Cuvänf intelegem nu doar
Scriptura $i propoväduirea ei, ci, mai ales $i in primul ränd,
pe lisus Hristos, Logosul lui Dumnezeu, deoarece Hristos cel
inviat 5 i preamärit i§i continuä lucrarea revelatoare $i mäntui
toare prin persoana Duhului (Ioan 14, 26; 16, 13-15).
De la Conciliul Vatican II teologii romano-catolici au fäcut
pa§i mari cätre redescoperirea “funcfiei hermeneutice" a Du
hului Sfänt. Pr. Henri Cazelles, intr-o interesantä evaluare a
6. Vezi mai ales: G. Ebeling, "Zeit und Wort", in: Zeit und Geschichte
(Bultmann Festschrift), Tübingen, 1964, pp. 341-356, ln care autorul vorbeste
d e o "putere tem poralä a Cuväntului". Vezi si "Wort Gottes und Herm eneutik", In
Wort und Glaube, Tübingen, 1960, pp. 329-348. Ultimul articoi a fo s t publicat
prim a oarä in Zeitschrift für Theologie und Kirche 56 (1959), pp. 224-251, $i a
apärut in traducere englezä in Word and Faith (Philadelphia, Fortress Press,
1968), pp, 305-332, Vezi §1 Ebeling, "Die Bedeutung der kritisch-historischen
M ethode für d ie protestantische T h eolo gie und Kirche", Wort und Glaube, pp. 1-
49 (= Z Th K 45 (1 9 50 ), pp. 1-46; ET: Word and Faith, pp. 17-61).
"noii hermeneutici"7, propune In locul unei hermeneutici exis-

tentiale una care se concentreazä asupra lucrärii interpreta-
tive a Duhului In cadrul comunitätii liturgico-sacramentale a
Bisericii. Din punctul de vedere aJ unei astfei de hermeneutici,
el afirmä: «"Scriptura se prezintä pe sine mai putin ca un Cu-
vänt al lui Dumnezeu, §i mai degrabä ca o märturie a darului
nou ?i de viatä fäcätor al lui Dumnezeu, ca o putere crea-
toare... Hermeneutica romano-catolicä va percepe (In Biblie)
o märturie istoricä pentru viata omeneascä 'in Duh-, ceea ce
noi numim "harur».
Hoi dorim sä dezvoltäm aceastä conceptie din perspec-
tivä ortodoxä, reformuländ intrebarea initialä: In ce fei con-
stituie Duhul o punte hermeneuticä ce actualizeazä trecutul
in viata prezentä a Bisericii? Cu alte cuvinte, ce solufii poate
propune pnevmatologia ortodoxä pentru rezolvarea "pro-
blemei hermeneutice"?
Inainte de a incerca sä räspundem la aceastä Intrebare,
va trebui sä modiflcäm distincfia, acceptatä In mod tradifio-
nal, dintre diferitele 'sensuri' ale Scripturii. Cercetätori catolici
ca H. de Lubac $i J. Coppens au cäutat sä corecteze o her
meneuticä protestantä unilateralä care se limiteazä la a fi o
cäutare a sensului literal al pasajului biblie, Recunoscänd va-
loarea §i necesitatea metodologiei istorico-critice pentru dis-
cemerea sensului literal al unui text. Fr. Coppens a adoptat $i
prelucrat Invätätura patristicä despre un 'sens spiritual" mai
deplin, a unui sensus plenior, care este sensul pe care Dum
nezeu Insusi vrea sä-1 comunice prin relatarea biblicä. Intre
barea daeä autorul biblie a inteles sau nu acest sens mai de
plin este secundarä. Esential este cä Fiecare pasaj al Scripturii
contine un 'sens dublu", In acelasi timp literal si spiritual.
Aceastä concluzie, insä, formulatä prima oarä de Origen,
trädeazä o oarecare neintelegere a limitelor lucrärii Duhului
7. La nouvelle hermeneutique biblique, Bruxelles, 1969, p. 10 sq.

in istorie. Putern noi, oare, spune cä Duhul li inspirä pe autorii

biblici pentru ca ei sä poatä comunica anumite adeväruri
(II Tim. 3,16; II Pt. 1, 10-12), §i, in acelaî timp, sä ignoräm influ-
enfa Sa asupra evenimentelor istorice la care acestia sunt
martori? Sau sä ignoräm influenta pe care o are asupra celor
care interpreteazä märturia biblicä in fiecare nouä generatie?
Scriptura insä?i e dovada cä lucrarea Duhului nu poate fi limi-
tatä la inspiratia autorului biblie. Sfera Sa de influenta se ex-
tinde §i asupra evolutiei evenimentelor istorice, ca §i asupra
interpretärii 5 1 a actualizärii acelor evenimente in cadrul pre-
dicärii §i slujirii liturgice a Bisericii.
Aceasta inseamnä in primul ränd cä fiecare sens adevärat
al Scripturii este, propriu vorbind, un sens ‘spiritual’ prin fap-
tul cä izvoräste din lucrarea Sfäntului Duh. Este, bineinfeles,
necesar $i folositor sä deosebim intre sensul literal (adicä
ceea ce a infeles autorul biblie §i a intenfionat sä comu-
nice) §i acel sens plenior (adicä ceea ce incearcä Dumnezeu
sä transmitä prin märturia biblicä, indiferent daeä autorul a
perceput sau nu acel mesaj). "Sensul literal’ este un ’sens
spiritual- In mäsura In care märturia autorului §i evenimentele
mäntuitoare la care el a fost martor sunt inspirate si pregätite
de Duhul Sfänt. Dintr-o perspectivä crestinä, bazatä pe o
experienfä personalä ?i comunitarä, istoria umanä ’cäzutä'
este feritä de anarhie $i haos de Dumnezeu, Care infäptuieste
puternicele Sale acte de mäntuire in ea. Prin aceasta nu afir-
mäm o viziune liberalä naivä, privind progresul inevitabil in
istorie, §i nici o teorie evolufionistä, care situeazä plinirea
eshatologicä in ordinea spatio-temporalä, ci simplul fapt cä
evenimentele nu sunt intämplätoare, cä Fäcätorul §i Mäntui-
torul lucreazä la iconomia mäntuirii in cadrul acestei ordini §i
statorniceste astfei o veritabilä "istorie a mäntuirii' in cadrul
ordinii create. Hu sunt dificultäti in a concepe lucrarea de
inspiratie sävärsitä de Duhul asupra anumitor persoane, fie
eie profeti, apostoli sau, mai tärziu, interpreti. Mai putin evi-
dentä este lucrarea Duhului in configurarea evenimentelor
38 PUTEREA CUVAlTTULUI
istorice. Convingerea cä Duhul lucreazä astfel sustine princi-

paJa raetodä hermeneuticä, folositä atät de martorii apostolici,
cät §i de Pärintii Bisericii: metoda tipologiei.
in studiul säu intitulat Chip ul lui Hristos in Vechiul Tes
tam ent profesorul Georges Barrois remarcä: ‘Prima conditie
a valabilitätii interpretärii tipologice ar fi existenta unei relapi
ontologice intre tip §i taina simbolizatä, datoritä unei realizäri
treptate, in timp, a planului ve§nic al lui Dumnezeu'8. Astfel,
iesirea din Egipt prefigureazä intoarcerea lui Israel din captivi-
tatea babilonicä, iar ambele evenimente sunt imagini profeti-
ce ale mäntuirii noastre, infäptuitä prin moartea invierea lui
Hristos. In mod simllar, trecerea lordanului de cätre losua
prefigureazä botezul Mäntuitorului in lordan, care este in sine
‘un prototip al regenerärii noastre §i al eliberärii noastre din
päcat §i moarte". Profesorul Barrois i§i continuä argumentafia
astfel: Tipurile Vechiului Testament pregätesc revelatia Hou-
iui Testament, iar Evanghelia aruncä o luminä deosebitä asu-
pra evenimentelor minunate din trecut. Tipologia, prin urma-
re, pare a fi parte integrantä a iconomiei divine, legatä esem
tialmente de mersul istoriei sfinte spre te/os-ul, spre scopul ei
ultim, impäräfia ce va sä vinä‘9.
Tipologia se bazeazä pe premisa cä evenimentele istorice
din istoria lui Israel sunt relatate fie in termenii de "promisiu-
ne $i implinire", fie de ’prototip $i antitip1. Alirmafia de mai sus
a profesorului Barrois accentueazä rolul tipologiei in mi§ca-
rea unilateralä a istoriei mäntuirii spre fefos-ul sau implinirea
ei in Impärätia lui Dumnezeu. Din acest punct de vedere,
tipul poate fi definit ca o imagine profeticä, ce aratä cätre ?i
este implinitä de un antitip viitor sau arhetip vesnic.
Relatiile tipologice sunt caracterizate printr-o mi?care du-
blä: din trecut spre viitor, dar .?i din viitor spre trecut. in
8. The Face o f Christ in the Old Testament, Crestwood, n.Y., SVS Press,
1974, pp. 43-4-4.
9. Ibid., p. 43.
discufiile despre tipologie este adesea uitat elementul cru-

cial, cä un tip nu e doar un semn care aratä spre o realitate
viitoare sau transcendentä. El este $i o localizare istoricä in
care acea reaJitate este realizatä proleptic. Cäci tefos-ul este
o realitate eshatologicä ce pätrunde in ordinea istoricä pen-
tru a se face accesibilä celor care se apropie de ea cu cre-
dinfä. O crux interpretum a exegezei Noului Testament ilus-
treazä edificator acest lucru.
In I Corinteni 10, Sf. Apostol Pavel i§i prezintä dubia inter-
pretare a "Trupului lui Hristos': ca päine euharisticä §i ca
ekldesia, adunarea credincio§ilor botezafi. El introduce acest
pasaj printr-o referintä enigmaticä la experienfa lui Israel din
timpul rätäcirii prin desert, cänd poporul a fost "botezat" prin
nor $i prin mare, s-a hränit cu o "mäncare duhovniceascä" co-
munä $i a bäut o “bäuturä duhovniceascä" comunä. Apostolul
continuä: "§i toti... au bäut, pentru cä beau din "piatra du
hovniceascä, ce avea sä vinä. Iar piatra era Hristos" (he petra
de en ho Hristos). Aceastä imagine a pietrei duhovnicesti care
ii urma pe israelifi prin desert nu se gäseste nici in referatele
din Exod 17 si Numeri 20, care istorisesc despre traversarea
desertului, §i nici altundeva in Vechiul Testament. Dacä origi-
nile acestei imagini pot fi gäsite in exegeza rabinicä, sau, cum
sugereazä profesorul Barrois, in reflectia asupra intelepciunii
dumnezeiesti din iudaismul elenist10, nu ne intereseazä aici.
Este esential sä retinem cä, pentru Apostol, Hristos era pre-
zent in m ijlocul poporului lui Israel intr-o formä pre-intrupatä.
O identificare virtualä se stabilere intre piatra §i Hristos, intre
prototip si antitipul säu, in a$a fei incät antitipul eshatologic
este conceput ca fiind prezent pentru sau existänd in proto-
tipul istoric. Invers, putem spune cä prototipul istoric, piatra,
participä la antitipul eshatologic (Hristos) intr-o astfel de mä-
surä, incät ea serve$te ca loc In care antitipul se reveieazä pe
sine. "Piatra este Hristos" deoarece, §i in mäsura in care, ‘Hristos
este piatra". Hristos, Fiul din vesnicie al lui Dumnezeu, inträ
10. Ibid., p. 85 $i p. 165, n. 12; cf. referintä !a Dt. 32, p. 156.

40 PUTEREA CUVÄTfTULUI
in istoria iui Israel ca izvorul de viafä vie care sustine poporul

in timpul rätäcirii prin desert. Piatra este deci un tipos in sens
dublu. Pe de o parte, ea atrage atentia asupra viefii in trup si
a slujirii istorice a lui Iisus Hristos, din a Cärui coastä a curs
apä-de-viatä-dätätoare $i sänge, la rändul lor, imagini tipolo
gice ale Tainelor ßotezului si Euharistiei. Pe de altä parte, ca
prototip, piatra slujeste ca locus In care viitoarea lucrare
mäntuitoare a lui Hristos este realizatä proleptic in istoria lui
Israel: setea poporului este stinsä in mod real de apa vie care
curge din piatra. Aceasta se intamplä nu datoritä unei calitäfi
magice inerente pietrei, ci deoarece piatra - necunoscutä
poporului - a fost aleasä prin voinfa divinä ca sä fie /ocus-ul
istoric In care Fiul lui Dumnezeu, Cuväntul vesnic, creator si
dätätor de viatä, sä Se manifeste cätre ei.
Faptul cä aceastä teofanie este väzutä ca o revelatie a
Fiului lui Dumnezeu numai de cätre interpretul crestin din
veacurile ulterioare nu altereazä realitatea obiectivä a relatiei
tipologice care existä intre prototipul istoric §i viitorul antitip.
Stänca din desert prefigureazä Intruparea si lucrarea Män-
tuitorului Hristos; dar, In termenii folositi de profesorul
Barrois, existä o refaf/e ontologicä Intre tip si taina simbolizatä,
dacä Sf. Apostol Pavel poate afirma 'piatra era Hristos’.
O interpretare tipologicä asemänätoare trebuie datä ma-
nei din pustiu si mielului pascal. Fiecare dintre aceste douä
imagini veterotestamentare este un prototip al venirii Fiului
lui Dumnezeu, a Celui care Se proclamä adevärata Paine ce-
reascä, a Celui care I$i dä viata ca jertfä substitutivä pentru
päcatele lumii. Dar prototipul insu$i ’contine" realitatea viitoa-
re. Traditia Bisericii vede in mana si In mielul pascal lucrarea
Fiului vesnic al lui Dumnezeu, Care il hräneste pe Israel in
pustiu si iartä päcatele poporului prin sacrificiile din Templu.
De aceea Melito de Sardes putea afirma, in renumita sa omi-
lie pascalä, cä 'Hristos a suferit in Abel, a fost arätat In Moise"
S i putea vorbi de tipurile veterotestamentare ca mysteria, sau
"taine" ale prezenfei lui Hristos in mijlocul poporului lui Israel.
Aceastä digresiune asupra relatiilor tipologice a fost nece-
sarä pentru a ilustra punctul cheie al discutiei noastre asupra
metodei hermeneutice: faptul cä Dumnezeu lucreazä perma

nent inäuntrul istoriei pentru a indrepta evenimentele spre
realizarea iconomiei divine. Istoria ?i vesnicia nu trebuie con-
cepute ca douä dimensiuni distincte ale realitätii, separate
net una de cealaltä. Evenimentele istorice nu trebuie inter-
pretate ca si cänd ar apartine "domeniului secular", din care
Dumnezeu lipseste, sau, in cel mai bun caz, e asimilat unui
telos din viitor. Realitatea eshatologicä se manifestä activ in
ordinea istoricä prezentä. De aceea, Pr. George Florovsky
putea vorbi despre o "eshatologie inauguratä", o desävärsire
dumnezeiascä aflatä chiar in procesul realizärii ei. Aceasta
inseamnä cä nici o hermeneuticä nu poate fi dreaptä fatä de
corelarea si semnificatia evenimentelor istorice dacä nu ia In
seriös conceptul patristic de Istorie Sfäntä, care constä din
evenimente legate intre eie prin legile tipologiei. Cäci "tipolo-
gia" nu este un simplu mod omenesc de interpretare, Ea este
mai ales o modalitate dumnezeiascä de actiune inläuntrul
istoriei. Dumnezeu actioneazä In termeni de promisiune si
implinire, coordonänd evenimentele istorice In asa fei, Incät
implinirea se reaiizeazä in mod continuu de-a lungul istoriei
lui Israel si apoi In istoria Bisericii,
Lucrarea dumnezeiascä In istorie este lucrarea celor trei
Ipostasuri sau Persoane divine, a Tatälui, a Fiului si a Sfäntului
Duh. In mäsura In care interpretarea tipologicä discerne ’chipul
lui Hristos In Vechiul Testament", ea trebuie sä ia in seamä
lucrarea complementarä a Duhului care a cäläuzit istoria män-
tuirii a lui Israel spre plinirea sa in impärätia lui Dumnezeu.
Crezul niceean afirmä cä Duhul "a vorbit prin profeti", si
credinta crestinä acceptä färä tägadä lucrarea Sa de inspiratie
In modelarea atät a cuväntului profetic, cät si a textului scris
al Scripturii. (Aceasta nu implicä, nicidecum, o doctrinä a
inspirafiei literale sau verbale. Duhul lucreazä prin "sinergie",
adicä prin cooperare cu omul. In asa fei incät cuväntul inspi-
rat este si un cuvänt omenesc, supus conditiilor istorice, cul-
turale si lingvistice temporale). Dupä cum am väzut, icono-
42 PUTEREA CUVÄHTULUI
mia Duhului nu poate fi limitatä la inspiratia profeticä, desi in

Crez se face aluzie doar la aceastä lucrare specificä. De 1«
referatul creafiei din Facere I, prin slujirea harismaticä a Ju-
decätorilor si In continuare, cätre Innoirea spiritualä a lui
Israel, de dupä captivitatea babilonicä, Ruach-Yahweh, Duhul
lui Dumnezeu este activ In crearea si modelarea evenimen-
telor istorice si a cuvintelor profetice. Cunoscut in intregul
Orient Apropiat antic ca o putere transcendentä activä in isto-
rie, Ruach-vl divin Se reveleazä la Cincizecime ca Fiind Insusi
Dumnezeu, Duhul cel Sfänt care imparte diferite harisme,
"darurile spirituale", necesare pentru cresterea si organizarea
Bisericii, ca si pentru misiunea ei in lume.
Relatia dintre lucrarea Duhului si lucrarea Fiuiui In istoria lui
Israel este evidentä pentru martorii apostolici, cu toate cä nici
unul dintre ei nu Incearcä sä descrie acest fapt intr-un mod sis-
tematic. Vechiul Testament vorbeste de Duhui si lucrarea Sa,
dar nu vorbeste explicit de Fiul, Totusi, cuvintele si evenimen-
tele profetice inspirate de Duhul aratä spre Fiul, pregätind po-
porul pentru inaugurarea epocii mesianice In persoana istoricä
a lui Iisus Mristos. Putern afirma, atunci, cä Duhul Insusi core-
leazä cuvintele si evenimentele in asa fei, incät eie se implinesc
in Hristos. Cu alte cuvinte, Duhul creeazä relatii tipologice in
istorie. Duhul si Fiul lucreazä impreunä pentru mäntuirea lui
Israel, Unul creänd si Celälalt aducänd la plinätate conditiile
pentru realizarea iconomiei dumnezeiesti.
O complementaritate asemänätoare caracterizeazä lucra-
rea Duhului si a Fiuiui in Houl Israel al Bisericii. Asa cum
Cuväntul vesnic S-a arätat lui Israel in forma vorbirii profetice,
inspirate de Ruach-ul lui Dumnezeu, acelasi Cuvänt, inviat si
proslävit, continuä lucrarea Sa revelatoare in cadrul comuni-
tätii crestine prin persoana Duhului Adevärului. Punctul esen-
tial este acela cä influenfa Duhului se extinde dincolo de lu
crarea de stimulare si cäläuzire a procesului de gändire al auto-
rilor biblici, deoarece inspirafia este un fenomen global care
nu-1 cuprinde numai pe autor, ci si pe interpretul Scripturii.
PROBLEMA HERMENEUTIGÄ 43
Trebuie sä ne amintim cä, pentru autorii Houl ui Testa

ment, Sfänta Scripturä era ceea ce numim noi "Vechiul Testa
ment". Scrierile lor sunt in mare mäsurä interpretäri ale Legii,
ale Profetilor §i ale celorlalte scrieri ale lui Israel. O datä ce
aceste scrieri apostolice au fost acceptate ca ’Scripturi" inspi
rate si au dobändit Statut canonic aläturi de cärtile Vechiului
Testament, urmasii apostolilor au continuat activitatea de
interpretare a Scripturii, nu ca pe un exercifiu personal fäcut
cu propria lor autoritate, ci sub continua indrumare a Duhului
in cadrul comunitätii biserice$ti. Cei care reilectä in scrierile
lor cu cea mai mare acuratete aceastä cäläuzire sunt recu-
nosculi, cinstiti si studiati ca Pärinti ai Bisericii. Duhul Cinci-
zecimii, Insä, nu inceteazä niciodatä sä Se odihneascä In
comunitatea credinciosilor $i sä-i conducä progresiv cätre "tot
adeväruh (Ioan 16,13). Cea mai importantä lucrare de inspi-
rafie a Sa, din Houl Legämänt in Hristos, ia forma "interpre-
tärii Scripturii'. Aceasta este o functie esentialmente herme-
neuticä, inceputä in mijlocul poporului lui Israel si continuatä
in epoca actualä pänä in veacul Impärätiei.
Aceastä activitate hermeneuticä a Duhului Adevärului im-
plicä trei elemente interdependente: 1) evenimentul istoric;
2) propoväduirea semnificafiei soteriologice a acelui eveni-
ment, prin autorul biblic, si 3) interpretarea si actualizarea
acelei propoväduiri de cätre Bisericä in fiecare nouä gene-
ratie. Lucrarea Duhului constä in incärcarea evenimentului cu
o semnificajie tipologicä si in indrumarea martorului profetic,
apostolic sau a celui viitor, cätre deslu$irea acelei semnificatii
pentru a o propovädui si transmite ulterior ca element al Tra-
ditiei Bisericii. Afirmatia Sf. Apostol Pavel cätre Timotei, ’toatä
Scripturä e insuflatä de Dumnezeu" (II Tim. 3,16), trebuie in-
teleasä ca referindu-se la aceastä complexä lucrare de inspi-
ratie a Duhului Sfänt. Cäci Duhul ii inspirä pe profeti, mai
Tntäi, ca sä audä si sä vesteascä Cuväntul dumnezeiesc de
judecatä si har; apoi lisus Hristos, Cuväntul vesnic al lui Dum
nezeu, Isi prociamä mesajul cu intreaga Sa autoritate dum-
nezeiascä (loan 3,34), apostolii interpreteazä si transmit Cu-
väntul, iar profetii de mai tärziu, invälätorii si mai ales episcopii

pästreazä Cuväntul Adevärului. Totul se intämplä astfei, pentru
ca fiecare credincios sä primeascä si sä transpunä acest
Cuvänt in fapte de iubire "pentru viata si mäntuirea lumii,"
III
Este de datoria Ortodoxiei sä pästreze exegeza ca functie

a Bisericii dreptmäritoare, deoarece exegeza este o disciplinä
teologicä. Cu toate cä ea are la bazä o procedurä stiintificä,
exegeza transcende limitele stiinfei pentru a pätrunde in spa-
fiul tainei dumnezeiesti, un spafiu care prin propria naturä
existä dincolo de domeniul cercetärii empirice. Aceastä con-
Stiinlä, cä obiectul cercetärii teologice rämäne pentru tot-
deauna dincolo de limitele procedurii stünfifice, determinä
Ortodoxia sä respingä imaginea, specific apuseanä, a teolo-
giei ca o Königin der Wissenschaften (reginä a stiintelor). Da-
toritä faptului cä este o contemplare a vietii dumnezeiesti si
a relatiei acesteia cu existenta umanä, teologia este infinit
mai mult decät o stiinfä, oricät de inalte ar fi metodele §tiin-
tifipe si scopurile sale. Privitä din altä perspectivä, teologia ar
fi doar o iluzie.
Pentru a propovädui Cuväntul viu si dätätor de viatä pentm
Bisericä, exegeza trebuie sä treacä dincolo de indatoririle critice
de stabilire a textului originär si de descifrare a mesajului pe
care autorul biblic a dorit sä-1 transmitä. Pentru a recupera
adeväratele dimensiuni doctrinare si doxologice ale Scripturii,
exegetul trebuie sä participe el insu$i la procesul revelatiei
divine. El trebuie sä se supunä pe sine $i aptitudinile sale influ-
entei cäläuzitoare a Duhului Sfänt dacä vrea ca eforturile sale sä
aducä roade credinfei si mäntuirii, deoarece exegeza, ca parte
integrantä a activitätii teologice a Bisericii, este un proces tean-
dric, o lucrare divino-umanä bazatä pe sinergia sau cooperarea
dintre Duhul Sfänt si interpretul omenesc.
PROBLEMA HERMEKEUTICÄ 45
Privit din aceastä luminä, rolul interpretului modern (exe-

getul sau predicatorul) este recunoscut ca fiind la fei de im
portant ca si cel al autorului biblic in primirea §i transmiterea
Cuväntului dumnezeiesc. Teologia protestantä a dezvoltat
aceastä intuifie intr-o doctrinä care pune accentul in primul
ränd pe propoväduirea Cuvantului. "Cum vor auzi, färä pro-
poväduitor?", intreabä Sf. Apostol Pavel in Romani 10,14.
Reformatorii au räspuns la aceastä intrebare retoricä prin
susfinerea adevärului unei alte afirmatii pauline: “Evanghe-
lia... este puterea lui Dumnezeu spre mäntuirea a tot celui
care crede" (Rom. 1,16). Frafii nostri protestanfi pun un deo-
sebit accent pe roiul central al Cuvantului lui Dumnezeu in
viata §i misiunea crestinä. Ca ortodocsi, insä, responsabili-
tatea noasträ rezidä in a insista asupra faptului cä adeväratul
loc al Cuvantului - al exegezei, ca si al propoväduirii lui - se
aflä in comunitatea liturgicä si sacramentalä a Bisericii. Aceastä
problemä are o importantä deosebitä, care a fost insä negli-
jatä sau negatä de multe dintre principalele curente ale teolo-
giei si exegezei protestante.
Teologia romano-catolicä, la rändul ei, trebuie sä re-
descopere unitatea esenfialä care existä intre Sfänta Scrip-
turä si Sfänta Traditie. Pericolul intälnit la exegetii catolici
contemporani, "eliberati" de Papa Pius XII si de succesorii
lui de excesiva supunere fatä de cerinfele teologiei dog-
matice, este ca acestia sä-si asume, aläturi de colegii lor
Protestant, ideea cä Sfänta Scripturä poate fi interpretatä
in vacuo, separat de iluminarea oferitä de intreaga Traditie
bisericeascä. Sfänta Scripturä si Sfänta Traditie nu trebuie
concepute ca douä realitäti opuse sau complementare.
Sfänta Scripturä este parte integralä din Sfänta Traditie,
care serveste ca normä sau canon al Adevärului, mäsurä
prin care orice Traditie autenticä este recunoscutä si veri-
ficatä. Acest fapt explicä insistenta ortodoxä asupra faptu
lui cä Sfänta Scripturä apartine Bisericii, Biserica fiind locul
sau sfera Traditiei vii, locul de intälnire dintre omenire si
Cuväntul dum nezeiesc11. Cäci doar in Bisericä Duhul actuali-

zeazä Cuväntul in Sfänta Liturghie, in Sfmtele Taine 5 1 in p rop o
väduirea Sfintei Evanghelii. El face aceasta in virtutea 'functiei
Sale hermeneutice', a lucrärii Sale continue de inspirafie care
permite Cuväntului lui Dumnezeu sä fie interpretat din nou in
orice rästimp si pentru fiecare nouä generatie.
Fentru a face exegezä, prin urmare, este nevoie de spri-
jinul credintei, care poartä exegeza dincolo de domeniul stiin-
telor empirice. Sprijinul credintei presupune, färä o dovadä
obiectivä, ci numai pe baza experienfei biseräcesti, cä Duhul
Sfänt detine locul primordial in activitatea de interpretare. El
este Cel care creeazä din aparent intämplätoarele evenimen-
te o adeväratä istorie a mäntuirii si descoperä semnificafia
acelor evenimente prin activitatea hermeneuticä a Bisericii.
Färä aceastä premisä, afirmarea lucrärii interpretative a Du-
hului, asa-numitul "cerc hermeneutic” rämäne inchis: nu mai
existä nici o cheie care poate dezlega misterul unui fenomen
trecut pentru ca el sä Fie in permanenfä ’actual" §i 'relevant'
pentru prezent. Färä o asemenea premisä, Cuväntul Scripturii
ar rämäne un cuvänt lipsit de viatä, ce apartine trecutului, o
literä pur si simplu moartä. Cuväntul propoväduit posedä "pu-
terea lui Dumnezeu pentru mäntuire" numai datoritä originii
Si inspiratiei dumnezeiesti a acestui Cuvänt.
Duhul Sfänt, ca Duh al Adevärului, este singurul care
poate sparge 'cercul hermeneutic", slujind ca 'punte" sau le-
gäturä hermeneuticä ce reactualizeazä §i face accesibil Cu
väntul lui Dumnezeu in fiecare moment al vietii continue a
Bisericii, prin propoväduirea $i slujirea ei liturgicä. Ca izvor,
Interpret si implinire ultima a Scripturii si, prin aceasta, a
teologiei insesi, Duhul cäläuzeste Biserica spre 'tot Adevärul',
spre te/os-ul ei, desävärsirea finalä in Impärätia lui Dumnezeu.1
11. Vezi articolul Fr. Thom as Hopko, "The Bible in the O rthodox Church", St.
VJadimir's Theological Quarterly, vol. 14, no. 1-2/1970, 66-99; republicat in: All
the Fullness o f Qod, SVS Press, M.Y., 1982, pp. 49-90.
CAFITOLUL II
Fundamentele patristice
ale hermeneuticä "teoretice"
Biserica Ortodoxä se afiä astäzi in fafa necesitätii de a

redescoperi si a dezvoita o hermeneuticä biblicä, pe de o par-
te fidelä viziunii contemplative, spirituale (theöria) a Färintilor
greci ?i, pe de altä parte, relevantä si convingätoare pentru
lumea modernä1. Ceea ce urmärim aici este sä aducem o mo-
destä contribufie la implinirea acestei redutabile indatoriri.
Vom incepe cu analiza si evaluarea metodelor exegetice
folosite de teologii din Alexandria si Antiohia, intre secolele
111—V. Ei stabilesc Iiniile directoare ale metodei exegetice si
nici o hermeneuticä ortodoxä nu poate ignora imensa lor
contribulie la intelegerea SFintei Scripturi din perspectiva Bi
sericii. In continuare, vom propune o reinterpretare a theöriei
ca fundament al unei hermeneutici care poate räspunde cu
fidelitate si in mod adecvat la nevoile prezente ale Bisericii.
1. Cadrul filosofic $i exegetic

Douä scoli filosofice grecesti Inrudite, dar opuse, au jucat
un rol insemnat in elaborarea metodelor de exegezä biblicä
folosite in Alexandria si in Antiohia in secolele III—IV. §coala
mai veche, intemeiatä de Platon (cca. 429-347 i.Hr.), a inspi-
rat interpretarea alegoricä favorizatä de alexandrini. §coa!a
mai nouä, ce reflecta rationalismul istoric al lui Aristotel (384-
322 i.Hr.), a influenfat pe antiohieni si hermeneuticä medie-
1. Un im portant numär de articole privind m etod a ex e g eticä §i interpretarea

biblicä se aflä In The Greek Orthodox Review, vol. 17, no. 1, 1972 (S. Agourides,
V. Kesich, Th. Stylianopoulos).
48 FUTEREA CUVÄNTULUI
valä apuseanä. Ea §i-a läsat, de asemenea, amprenta pe me-

toda istorico-critica, dezvoltatä de luteranii germani §i de alti
teologi protestanti din a doua jumätate a secolului al XlX-lea.
Potrivit teoriei platoniciene despre cunoastere, realitatea
ultima (aletheia) este perceputä de intelect, 9 1 nu de simturi.
Sfera alethei-ei este lumea transcendentä a 'formelor" sau
‘ideilor’ din care provine sufietul uman nemuritor. Mäntuirea
constä intr-o evadare: prin ’reamintirea" (anamnesis) originii
sale celeste, sufietul se elibereazä de cätusele existenfei ma
teriale si trece in tärämul transcendent al adevärului vesnic.
ldei soteriologice similare erau räspändite in multe culte
esoterice, influenfate de religia persanä, in special de mi-
thraism, ?i de alte religii de "mistere", precum cele ale lui Osiris,
Isis §i Orfeu. Astäzi se recunoaste, in general, cä gnosticismul
crestin al secolului al doilea a fost inspirat In principal de ast
fei de surse. Reitzenstein, Jonas, Bultmann ?,a. au demonstrat,
convingätor, existenfa unui gnosticism pre-cre§tin care, desi
cuno§tea o mare diversitate de forme de expresie, promova
o doctrinä platonicä asupra mäntuirii. De egalä importantä
este antropologia gnosticä timpurie care a fost preluatä si
prelucratä de eretici ca Valentin si ßasilides. Aceastä doctrinä
despre om propoväduieste un exclusivism riguros. Dupä cum
Stirn din scrierile polemice ale lui Irineu si Tertullian2*, gnos-
ticii crestini considerau cä umanitatea este impärfitä in trei
clase sau tipuri de persoane, care diferä dupä natura lor: hylikoi
sau sömatikoi fcei 'pämäntesti' sau trupesti); psychikoi (cei
■psihici", animafi de psyche sau principiul viejii de origine di-
vinä) si pnevmatikoi fcei "spirituali", care isi cunosc originea
celestä datoritä gnozei sau cunoasterii mäntuitoare). Cei sö
matikoi sunt cei ’primitivi", condamnafi la o existentä pur
mundanä, färä speranfä de mäntuire. Cei psychikoi pot fi
mäntuifi prin acumularea unei gnoze limitate si prin practi-
2. Irinaeus, Adv. Haer. 1, 7, 5 (P.Q. 7, 35 ); Tertulian, Adv. Val. 29 (P.L. 2,

583 sq.)-
FUriDAMEriTELE FÄTK1STICE ALE HERMEriEUTICII 49
carea unei imitatio Christi morale. Doar cei pnevmatikoi pot

atinge comuniunea perfecta cu Dumnezeu prin gnoza divinä
sau cunoa$terea lui lisus Hristos ca Mäntuitorul mäntuit”.
Idei antropologice §i soteriologice de acest fei urmau sä
influenfeze, cu efecte mai bune sau mai rele, metoda herme-
neuticä dezvoltatä in Alexandria in primele secole crestine.
Opunänd lumii istorice a materiei domeniul vesnic al ade-
värului, mostenitorii filosofiei platonice au tins sä devalori-
zeze conceptul de istorie 5b prin el, cadrul istoric al Reve-
latiei. Din punctul lor de vedere, un eveniment temporal ca
atare nu are semniflcafie ultimä. El nu este nimic altceva
decät calea de exprimare a unei realitäfi ve$nice, invizibile,
care nu se poate insera din punct de vedere ontologic in mod
real in domeniul efemer al istoriei. Interpretarea evenimen-
telor istorice constä in descoperirea "sensului lor spiritual“,
adicä a semnificafiei mai adänci a realitätii vesnice, celeste,
care se exprimä in sänul vietii omene§ti. Formulat ca prim
cipiu hermeneutic, scopul este de a discerne "sensul ascuns'
al unui eveniment, prin dezväluirea adevärului vesnic inväluit
in el. Sensul pur istoric sau "literal" (adicä sensul infeles $i
intentionat de autorul relatärii biblice) are o importanfä se-
cundarä, cu toate cä este prefios pentru situarea Revelatiei in
contextul ei temporal. Trebuie sä remarcäm cä acest idealism
mistic este incapabil sä pätrundä semnific.atia adeväratä a
intrupärii (asumarea trupului sau existenfa fizicä) sau a In-
vierii (transformarea trupului fizic intr-unul spiritual).
Intr-un astfei de mediu conceptual s-a dezvoltat metoda
hermeneuticä älegoricä". Cu mult timp inainte de era cre$-
tinä, filosofii greci au folosit alegoria pentru a interpreta poe-
mele lui Homer $i Hesiod. Stoicii au folosit aceeasi metodä
pentru a descoperi in miturile antice rädäcinile filosofiei lor
moniste. in acelasi spirit, evreul alexandrin Philo (cca. 30
i.Hr. - 45 d. Hr.) a folosit alegoria in incercarea sa de a impäca
invätäturile Vechiului Testament cu filosofia greacä. Ca §i pre-
decesorul säu, Aristobul, Philo a folosit alegoria pentru a eli-4
50 FUTEREA CUVAHTULUI
mina antropomorfismele stänjenitoare din Scripturile ebrai-

ce. Urmärind sä dezväluie semnificafia spiritualä a legii lui
Moise ßi a profefiilor, Philo abandona sensul literal al Scrip-
turii cänd intälnea pasaje pe care el le considera a fi ne-
demne de Dumnezeu sau cänd apäreau In text repetifii ßi
contradictii. Astfel, el a reußit sä reveleze ‘adeväratul" sens
spiritual al märturiei biblice, ascuns de umbra sensului lite
ral. Permifänd acestei metode hermeneutice sä-i influenfeze
teologia, Philo L-a descris pe Dumnezeu nu ca pe Domnul
iubirii, al mäniei ßi al dreptätii, ci ca pe o fiinfä pur transcen-
dentä care Se reveleazä In Logosul raediator34 .
In perioada iudaismului tärziu, Alexandria devenise cen-
trul de intälnire dintre credinfa veterotestamentarä ßi specu-
lafia misticä, metafizicä a filosofilor. Aid a fost realizatä Sep
tuaginta, care a incorporat moduri de gändire greacä In tra-
ducerea Scripturilor ebraice. Influenfa alexandrinä s-a vädit ßi
in metoda exegeticä midraßicä, dezvoltatä de rabini4, In ca-
drul metodei se deosebeau patru sensuri diferite, dar com-
plementare, confinute in Scripturä: 1) peshat (sensul literal
sau istoric); 2) remez (sensul ascuns al legii mozaice ßi al cor-
pului de decizii legale bazate pe lege, Halakah); 3) darush
(sensul alegoric, exprimat prin Haggadoth sau legende) ßi 4)
sod (sensul mistic sau cabalistic). Adesea se punea accentul
\im pe interpretarea alegoricä, astfei incät istoria era depreciatä
ca sferä a iconomiei divine. Ca o reacfie impotriva excesului
de alegorie, anumifi rabini, ca Hillel, au stabilit diferite reguli
hermeneutice, dintre care cea mai importantä era principiul
interpretärii unui pasaj al Scripturii prin altul mai pufin obscur.
O hermeneuticä de acest fei este posibilä numai cänd Scrip-
tura este privitä ca fiind integral ßi uniform inspiratä de Duhul
lui Dumnezeu.
3. De migr. Ab. 174; De opif. mun. 20, 24.

4. E.L. Dietrich, art. 'Schriftauslegung im Judentum", KtiCP, 1515 sq.; R.
Greer, Theodore o f Hopsuestia, Bxegete and Theologian, London, 1961, 86 sq.
FUKDAMEriTELE PATRISTICE ALE HERMEriEUTICII 51
Dacä filosofia lui Platon poate fi caracterizatä ca idealism

mistic, speculativ, cea a discipolului säu, Aristotel, reprezintä
realismul empiric. Dupä Aristotel, lumea materialä este, din
punct de vedere ontologic, realä; "formele" sau “universaliile"
existä doar in 'substanfe' (ousiai) particulare. Sufletul, de
exemplu, constituie universalul corpului material, ambele fiind
unite in fiinla umanä individualä. Gändirea aristotelicä a fost,
de asemenea, marcatä de un ralionalism care inrädäcina färä
echivoc semnificalia evenimentelor in istorie.
Aceastä modificare radicalä a dualismului platonic a avut
repercusiuni importante asupra hermeneuticii ?i teologiei
scolii antiohiene. Pe de o parte, concepfia sa realistä asupra
lumii materiale §i a istoriei rämänea fidelä viziunii veterotes-
tamentare asupra lui Dumnezeu care Se reveleazä in $i prin
evenimente concrete. Fe de altä parte, ea a dat na§tere unei
tendinfe nefericite indreptate spre un pozitivism istorie, care
adesea refuza sä accepte o interpretare tipologicä a pasajelor
biblice, chiar cänd astfei de interpretäri erau sprijinite de
autoritatea apostolicä. Dupä cum vom aräta in continuare,
aceastä tendinlä este foarte evidentä in opera lui Teodor de
Mopsuestia. Acelasi pozitivism a dus inevitabil la exagerärile
hristologiei antiohiene, reprezentate de Teodor si Hestorie, ca
§i la o soteriologie care inlocuia tema comuniunii cu Dum
nezeu prin adoptiune (koinonia - Teodor) cu cea a indum-
nezeirii omului prin har (theösis - Atanasie).
Ar fi insä o gresealä sä caracterizäm exegeza alexandrinä
ca fiind una pur alegoricä, §i pe cea antiohianä ca fiind una
pur istoricä, ca §i cänd prima s-ar preocupa numai cu sensul
spiritual al textului, si a doua ar cäuta numai sensul istorie -
sau literal. Exegefii ambelor ßcoli s-au preocupat, in primul
ränd, de cäutarea adevärului revelat, urmärit prin intermediul
theöriei, o conceptie interpretativä care cäuta sä discearnä
intelesul spiritual al Cuväntului lui Dumnezeu, in acest sens,
este semnificativ cä Chiril, un alexandrin prin excelenjä, fa-
voriza adesea precizia istoricä (tes historias to akribes) fafä
52 PUTEREA CUVÄMTULU1
de viziunea spiritualä asupra unui pasaj biblic (tes pnevma-

tikes theörias ten apodosin)5, in vreme ce Teodor de Mop-
suestia, marele adversar al alegoriei, considera cä sensul cel
mai inalt al Scripturii este sensul revelat de tipologie6. Cu
toate cä ßcolile din Alexandria $i Antiohia au practicat douä
metode exegetice foarte diferite, eie urmäreau acelasi lucru:
sä defineascä §i sä explice relalia dintre Scripturile Vechiului
Testament ?i scrierile apostolice ale Bisericii primäre. Din
momentul invierii (Lc. 24,44 sq.) cre$tinii au träit cu convin-
gerea cä Vechiul Testament dädea märturie despre iconomia
divinä plinitä in persoana §i slujirea lui lisus Hristos. Scrip
turile ebraice erau slävite ca fiind pregätitoare pentru rioul
Legämänt. Vechiul Testament era, prin urmare, privit ca o
carte esentfalmente crestinä. Dar aceasta a ridicat o Intrebare
hermeneuticä dificilä: In ce sens §i sub ce forma se gäse$te
in el propoväduirea crestinä? Ce metodä de interpretare (her-
meneia) i-ar putea permite Bisericii sä descopere $i sä elu-
cideze chipul lui Hristos §i pe cel al lucrärii Sale mäntuitoare,
ascunse in spatele persoanelor si evenimentelor istoriei sacre
a evreilor?
Inainte de a cunoa$te räspunsurile diferite date la aceastä
intrebare de exegetii alexandrini §i antiohieni, ar fl folositor
sä enuntäm cele douä principii hermeneutice, apärate de am-
bele orientäri:
in primul ränd, sub influenfa mo§tenirii comune evreiesti,
ei considerau cä Sfänta Scripturä este in intregime inspiratä
§i intr-adevär "scrisä" de Duhul, care Se exprimä in limbajul
autorului uman.7 Douä pasaje-cheie din scrierile apostolice
au afirmat acest principiu: ’Toatä Scripturä este insuflatä de
5. Prologul Comentariului la Isaia (F.O. 70, 9).

6. In Joel (P.Q. 66, 2 3 2); In lonam Praef. CP.G. 66, 317 sq.).
7. Origen, C. Cefa. 5, 60 (P.Q. 1 1 ,1 , 1276); Sf. Vasile cel Mare, Hoin. in Ps. 1,
l (P.Q. 29, 1, 210): Pasa graphe theopneustos... dia touto syngrapheisa para tou
pneumatos; Teodoret, Praef. in Pss. (P.Q. 80, 865): tou theiou pneumatos ten aigien
(lumen) edexato; J.M.D. Kelly, Early Christian Doctrines. London, 1960, p. 6 0 sq.
FUNDAMENTALE PATRISTICE ALE HERMENEUTICII 53
Dumnezeu" (H Tim. 3,16) si: 'Pentru cä niciodatä proorocianu

s-a fäcut din voia omului, ci oamenii cei sfinfi ai lui Dum-
nezeu au gräit, purtafi fiind de Duhul Sfänt' (II Petru 1,2 1 ).
Autorii acestor douä versete vorbeau despre Vechiul Testa
ment, care era Sfänta Scripturä pentru primii cre§tini, inainte
de statornidrea canonului Noului Testament. Dar nu este
imposibil ca pasajul din II Timotei sä includä in termenul
"Scripturä" §i cuvintele lui lisus Hristos aläturi de anumite
elemente ale kerygmei apostolice8. In orice caz, epistolele
Sfäntului Apostol Pavel $i Evangheliile sinoptice, care inter-
pretau Vechiul Testament in lumina Intrupärii §i a Invierii,
erau considerate ca avänd autoritate de Sfäntä Scripturä de
la inceputul secolului al doilea9. Fotrivit perspectivei Bisericii
post-apostolice, Sfäntul Duh nu a inspirat doar cärfile Vechiu-
lui Testament, ci §i acele seriell ale apostolilor care comen-
tau aceste cäiti. Mai departe vom lua in considerare impor-
tanfa acestui mod de intelegere a inspiratiei in ceea ce pri-
veste problema Scripturii §i a Traditiei.
Al doilea concept hermeneutic recunoscut de ambele
$coli afirmä cä, de cänd Usus, ca Hristos, a implinit profeliile
Vechiului Legämänt, adevärata semnificafie a acestor profetii
poate fi descoperitä doar prin intermediul tipologiei. A$a cum
am väzut In capitolul anterior, un 'tip' (typos) poate fi definit
ca o imagine profeticä (o persoanä, un obiect, un loc sau un
eveniment) care aratä spre $i este implinitä de o realitate
viitoare (antitipul). Aplicatä Vechiului Testament, tipologia
cautä sä dezväluie semnificafia spiritualä mai adäncä a dife-
ritelor tipuri de imagini profetice care anticipeazä antitipurile
Noului Testament. Justificarea sa se aflä in convingerea cä
Dumnezeu insusi, ca autor al istoriei §i al Scripturii, orän-
duieste evenimentele In termeni de 'promisiune §i implinire".
8. Com parä I Tim. 5, 18 cu Lc. 10, 7.

9. II Petru 3, 15 sq.; Ignatie, Smym. 5 ,7,8 ; Fil. 5; Clem. Rom., Ad Cor. 63,
2; II Clem. 1, 4.
54 FUTEREA CUVÄmrULUI
Aceasta presupune cä istoria e sacrä, $i nu secularä. Ea este

intr-adevär o Heilsgeschichte sau o istorie a mäntuirii, sfera
iconomiei divine in care omul §i cosmosul se mi§cä sub cä-
läuzirea lui Dumnezeu spre mäntuirea ve$nicä.
Iisus Hristos insu§i a folosit explicit sau implicit imagini
tipologice din Vechiul Testament §i din scrierile intertesta-
mentare, pentru a comunica ucenicilor Säi Intelesul persoa-
nei §i lucrärii Sale (ca Fiu al Omului, Slujitorul Domnului,
Rege din stirpea lui David, Fiu al lui Dumnezeu etc.). El este
proclamat de Bisericä drept noul Moise, care implineste
Legea (Torah) lui Israel: Jertfa Sa pe Cruce reprezintä legea
desävär§itä a iubirii intrupate in persoana Sa (Mt. 5,17; loan
13, 34; Qal. 5,14 etc.). Combinänd citarea de cätre Män-
tuitorul a Psalmului 22 cu alte versete din Fsaltire §i din Pro-
fe fi10, Evanghelistii afirmä cä promisiunile Vechiului Legä-
mänt au fost implinite in Mristos cel rästignit. De la inceput
pänä la sfärsit, Evanghelia Sfäntului Luca prezintä un pro-
gram hermeneutic al promisiunii §i implinirii: iconomia lui
Dumnezeu este adusä la desävärsire in Iisus Hristos “potrivit
ScripturiloF (cf. I Cor. 15,3 sq.). Cea mai tipicä expresie a
acestui program ne este datä de Sfäntul Evanghelist Matei:
"Toate acestea s-au fäcut ca sä se implineascä ceea ce s-a zis
de Domnul prin proorocul..." (Mt. 1,22 et passim). Aceeaßi
temä e dominantä §i in Faptele Apostolilor, in Epistola cätre
Evrei §i in scrierile postapostolice, precum Epistola Sf. Ignatie
cätre Magnezieni (cap. 8 sq.).
Interpretarea tipologicä a Vechiului Testament a fost, prin
urmare, normativä de la inceputul Tradiliei biserice$ti. Ceea
ce a deosebit §i a separat scoala din Alexandria de cea din
Antiohia a fost modalitatea lor specificä de a dezvolta tipolo-
gia, rezultänd astfei douä sisteme hermeneutice diferite: ale-
xandrinii doreau sä scoatä in evidentä simbolismul alegoric.
10. Pss. 22. 31, 69; Osea IO; cf. Ps. 2,7 $i relatärile despre Botezul ?i
Schim barea la r ata ale Mäntuitorului.
FUriDAMEFiTELE FATRISTICE ALE HERMEriEUTlCII 55
in vreme ce antiohienii incercau sä pästreze semnificatia

istoricä revelatä in $i prin imaginea sau tipul profetic.
2. §coala exegeticä din Alexandria

Dupä cum am remarcat, hermeneutica alexandrinä purta
amprenta filosofiei eleniste care s-a intemeiat pe idealismul
speculativ al lui Platon. Dintre interpretii evrei, Philo si rabinii
s-au inspirat mult din acest izvor dualist si mistic. De aceea,
ei au recurs adesea la metode alegorice pentru a discerne
sensul spiritual al Sfintei Scripturi, convinsi fiind cä aceastä
metodä ar revela mai deplin si mai adecvat adevärul vesnic
decät o interpretare strict istoricä a textului.
Cänd Sfäntul Apostol Pavel face distinclie intre "dulV §i
"literä" (Rom. 2,29; 7,6; II Cor. 3), el nu vorbeste despre douä
semnilicatii distincte care coexistä in Scripturä. El face dis-
tinctie intre douä legäminte. Aceasta este evident mai ales in
Galateni 4,21-31, unde Agar si Sara sunt interpretate "ale-
goric“ (de fapt, printr-o formä de tipologie) ca reprezentänd
pe Israel si Biserica. Pe de o parte, existä Vechiul Legämänt
al legii lui Moise, care cere o ascultare peste putinla omului
$i care il (ine captiv intr-o Stare de sclavie si moarte. Pe de
altä parte, existä Moul Legämänt intemeiat pe legea vietii, pe
legea libertätii in Duh, prin care crestinul se transfigureazä
treptat dupä chipul lui Hristos cel preamärit. Sub influenta
elenistä, insä, anumite scoli de exegezä crestinä au interpre-
tat gresit acest dualism paulin si au incercat sä deosebeascä
sensul spiritual al unui pasaj scriptural de sensul lui istorico-
literal. Sfäntul Apostol Pavel Insusi a folosit aceastä metodä
pentru a propovädui faptul cä Hristos Mäntuitorul este Houl
Adam, omul desävärsit, dumnezeiesc, care recapituleazä in
persoana Sa intreaga umanitate, restauränd prin aceasta in
om chipul lui Dumnezeu, Intunecat de päcat (Rom. 5; I Cor.
15). in l Corinteni 10 el evocä experienfele lui Israel In pustiu
ca tipuri (typoi) sau imagini profetice care preinchipuie ceea
56 PUTEKEA CUVÄMTULUI
ce se va Intämpla In veacul eshatologic11. Totu$i, tipologia sa

rämäne adänc ancoratä In istorie. Cei doi poli, tipul §i anti
tipul, au valoare revelatoare $i soteriologicä In mäsura in care
leagä douä momente ale istoriei mäntuirii. Intr-adevär, tradi-
tia noutestamentarä este consecventä in a afirma ca icono-
mia dumnezeiascä se Implineste In sfera concretä a vietii §i
activitätii omenesti112.
1
Cei care au adoptat cu predilecfie metoda de interpretare
alegoricä, $i nu o metodä tipologicä autenticä, au procedat
astfei datoritä unei conceptii despre lume care neagä implicit
cä adevärul ultim poate sä se intrupeze In spatiu $i timp.
Cäutänd adevärul In antitip, al doilea pol al analogiei, alego-
ria tinde sä säräceascä plan ul divin de contextul säu istorie.
RezultatuI a fost transformarea credinfei crestine intr-un fei
de religie de mistere pentru acei "initiafi" care erau speciali-
zafl In gnösis (gnozä). Chiar Impotriva intentiei lor, alegori-
zantii au subminat atät dogma Intrupärii Mäntuitorului, cät §i
adresarea Sa cätre cei simpli §i cei päcätoßi.
Alegoria fusese folositä de scriitorii crestini cu mult ina-
inte de intemeierea scolii catehetice din Alexandria. Epistola
lui Barnaba (cap. 4-6), de exemplu, ii critica pe iudei pentru
insistenfa lor naivä asupra unei exegeze pur literale, Ea afir
ma cä Intelepciunea lui Hristos nu poate fi cunoscutä decät
prin interpretarea alegoricä a Vechiului Testament. Dintre
11. A. Robert $i A, Feuillet, Introcluction ä la Bible \, Tournai (Belg.), 1959,

p. 181.
12. Faptul cä e x e g e z a istorico-criticä neagä istoricitatea lui Adam , a lui
Avraam $i ciliar a lui M oise (cf. M. Fioth, The History o f Israel, M.Y., 1958-60, cap.
3), nu are nici o influentä asupra tipologiei folosite d e aceia care au acceptat ca
fiind sigurä aceastä istoricitate. Cerinta decisivä este ca prototipul (figura profe-
ticä) sä fl 'e x is ta f in con$tiin(a spiritualä a lui Israel (si prin urmare in istoria sa
religioasä) inainte ca antitipul sä se fi manifestat. T ip ologia, $i fheöria bazatä pe
ea, d epin de de realitatea istoricä a antitipului: o persoanä sau un evenim ent,
care sunt ulterioare tipului ?i, intr-un m od anume, ii im plinesc. A ceasta nu se
intämpla in cazul alegoriei, unde nici un pol nu trebuie sä aibä un tem ei istorie,
d e vrem e ce adevärul este pänä la urmä o realitate etem ä , celestä.
FUNDAMENTELE PATRIST1CE ALE HERMEtiEUTICII 57
apologeti, lustin a fost precaut In folosirea alegoriei in dia-

logui säu cu iudeui Trifon, preferänd sensul istorie sensuiui
pur figurativ. In gändirea crestinä gnosticä a secolului al doi-
lea, alegoria a jucat un rol important In comentariul hera-
clean la Evanghelia lui loan. In mod asemänätor, Ptolemeu a
atestat posibilele intrebuintäri ale alegoriei cänd, in Epistola
cätre Flora, a scos In evidenjä anumite principii exegetice
gnostice care pot fi aplicate Pentateuhului.
In scrierile antieretice ale lui (rineu ?i Tertulian gäsim
prima respingere sistematicä a alegorizärii gnostice. Incer-
cänd sä defineascä un "canon al adevärului' (lrineu) sau o re-
gula fldei (Tertulian), acesti ardenti apärätori ai credinfei
apostolice si-au stabilit propriile principii hermeneutice dupä
care adevärul crestin poate Fi descoperit in textele biblice.
Fiecare gi-a Iuat ca normä tradifia apostolicä a Bisericii uni
versale (katholike), deFinitä in secolul al cincilea de Vincentiu
de Lerin drept ‘quod ubique, quod semper, quod ab omnibus
creditum est" (cea care este crezutä pretutindeni, mereu $i de
toti). Desi aceastä formulare sunä oarecum naiv, luänd in
considerare varietatea crezurilor in perioada pre-niceeanä, ea
afirmä, totusL In mod admirabil convingerea cä credinta orto-
doxä a fost pästratä, prin Duhul Sfänt, de la intemeierea Bise
ricii. Se considera cä acest depositum fidei este confinut in
Principal in Sfintele Scripturi ale Vechiului Testament $i in
scrierile inspirate ale apostolilor.
Scoala din Alexandria era, asadar, inzestratä cu o mo§-
tenire dublä: folosirea alegoriei, ca metodä hermeneuticä, §i
credinta apostolicä in cuväntul inspirat al lui Dumnezeu, ca
unicä sursä a adevärului crestin. Intemeiatä in secolul al doi-
lea de fostul filosof stoic Panten, aceastä scoalä a fost primul
centru crestin important de studiu al stiinfelor biblice. Repre-
zentantii säi de frunte au fost: Clement, Origen, Atanasie,
Didim cei Orb si Chiril. Deoarece suntem interesati doar de o
ilustrare a principiilor de bazä ale alegoriei, ne vom limita in
58 FUTEREA CUVÄKTULUI
acest subcapitol ia o rezumare §i evaluare succintä a metode-

lor de interpretare ale lui Clement §i Origen.
Mai degrabä filosof decät exeget Clement (+ cca. 215) §i-a
axat eforturile pe concilierea credinfei apostolice cu spiritul
elenist dominant in acea perioadä. Filosofia greacä ?i Legea
iudaicä, afirmä el, reprezintä douä cäi gemene care converg
in Hristos13. El trateazä aceastä tem äin cele mai importante
lucräri ale sale, care includ o apologie contra pägänismului
(Protreptikos pros Hellenas), scrieri pedagogice adresate noi-
lor convertiti (Pzridagögos) $i diverse refleclii asupra relafiei
dintre filosofia greacä §i credinta cre$tinä (Strömateis). De
asemenea, a elaborat comentarii la rioul $i Vechiul Testa
ment, numite ’Schite' (Hypotypöseis sau Adumbrationes), din
care ne-au fost pästrate doar fragmente141 .
5
De?i Clement nu dezvoltä un sistem exegetic, el oferä o
teorie a interpretärii alegorice, bazatä pe axioma cä adevä-
rurile cele mai inalte pot fl exprimate doar sub forma de "sim-
boluriris. ExegetuI trebuie sä caute "sensul adänc" al Scrip-
turii, care trece dincolo de sensul literal. Actualizänd anumite
elemente ale antropologiei gnostice, Clement deosebe§te pe
cei 'simpli' de cei "desävär$iti\ pe cei cärora le este suficient
sensul literal de cei care ating comuniunea cu Hristos prin
intermediul gnozei (cunoa$terii) lui Dumnezeu. Pentru cei de-
13. Strom. 1, 5, 331 (P.G. 8, 1, 717; opera lui C lem ent, in F.G, 8-9); cf.
Strom. 6, 7, 823.
14. Ed. Dindorf, 1868 (P.G. 8, 9).
15. Strom. 5, passim. Vezi Th. Cam elot, "Clement d'AIexandrie et l'Ecriture",
Rev. Bib. 53 (1946), p. 244: (dupä Clem ent) "Dumnezeu, sau mai degrabä
Logosul, este singurul autor al celor douä Testam ente. Ei se ascunde in Vechiul
Testam ent $i se reveleazä in Moul Testament. Astfel, Vechiul Testam ent este in
intregim e un sim bol ai Mouiui Testament, a$a cum Moul Testam ent este un sim-
bol ?i o prefigurare a im pärätiei ce v a veni. Istoria religioasä a omului este isto-
ria inaintärii acestei revelatii a Logosului in lume, in Scripturä $i in suflet". Vezi,
d e asem enea, $i importantul artäcol al lui CI. M ondesert, "Sym bolism e chez
Clem ent d'AIexandrie", Rech. Sc. Rel. 26 (1936), p. 158-180, $i cartea sa Clement
d'AIexandrie. Introduction ä l'etude de sa pensee..., Paris, 1944, p. 142-159.
FUMDAMEfiTELE PATRISTICE ALE HERMEMEUTICII 59
sävär§ifi, litera textului este un simplu mijloc al Duhului, ea

este un cifru prin care adevärul se exprimä pe sine. In com-
paratie cu sensul simbolic sau spiritual, semnificatia istoricä
a unui pasaj este secundarä. Aceastä doctrinä, cu totul sträi-
nä de traditia biblicä, izvoräste, dupä J.FLD. Kelly, "din con-
ceptia platonicä, impärtäîtä §i de Origen, dupä care existä o
ierarhie a fiintelor... cele inferioare reflectä pe cele superioare
§i pot fi considerate ca simboluri ale celor superioare*16.
Fotie, care cunostea lucrarea Hypotypöseis, 1-a condam-
nat pe autorul acesteia pentru cä nu se debarasase Incä de
credinfele influentate de mitologia gnosticä17. De?i Clement
era un ucenic credincios lui Hristos §i un apärätor inver$unat
al credinfei apostolice, el a läsat sä pätrundä in teologia sa
excesele metodei sale exegetice, pänä la transformarea ei in
erezie. Folosind alegoria, el a incercat sä separe credinta de
gnozä (gnösis). De$i credinta este esenfialä pentru mäntuire,
ea reprezintä doar un pas preliminar, indreptat spre cunoas-
terea purä. Cu alte cuvinte, credinta este fundamentul - dar
numai fundamentul - cunoasterii18. Adeväratul gnostic
dobändeste mäntuirea printr-o 'contemplare initiaticä* (epop-
tike theöria)19, care constä in intelegerea misticä a adevä-
rului mäntuitor. O astfei de notiune nu este lipsitä de merite,
in mäsura in care este conformä cu traditia biblicä si patris-
ticä20. In raport cu aceastä traditie, este insä periculoasä afir-
matia cä vederea (theöria) tainelor dumnezeiesti este rezer-
16. J.ti.D. Kelly, Doctrines, p. 74.

17. Photius, Bibi. Cod. 109 (P.G. 103, 3, 3 8 4 ); citat d e J. Quasten,
Patrology. vol. 11, Maryland, 1964, p. 17.
18. Strom. 7, 10, 864 sq.
19. Strom. 1, 2, 327; cf. 6, 10.
20. Vezi P. Evdokimov, La connaissance de Dieu selon la tradition orientale,
Lyon, 1967, cap. 5; pentru consultarea unei lucrari clasice pe tem a cunoasterii
misüce, vezi J. Danielou, Platonisme et theologle mystique, Paris, 1944, mai ales
pärtiie 1I-1II (care trateazä teologia misticä a lui Grigorie de Myssa). $i V. Lossky,
The Mystical Theology o f the Eastem Church, London, 1957, mai ales cap. 10-11.
60 PUTEREA CUVÄNTULUI
vatä doar celor "initiati". Dezvoltändu-.?i conceptia despre

theöria pe baza unei tipologii, $i nu pe baza unei alegorii,
antiohienii au adus un corectiv important tendintelor gnosti-
cizante ale lui Clement si ale altor alexandrini. Critica lor ma-
jorä era, insä, rezervatä eminentului discipol al lui Clement,
Origen.
Origen (cca. 185-254} a fost succesorul lui Clement la
conducerea scolii din Alexandria, intre anii 203-231. Exco-
municat de episcopul sau, Demetrius, Origen a fost obligat sä
päräseascä Alexandria ßi sä se stabileascä in Cezareea. Acolo
a intemeiat o alta scoalä de studii biblice pe care a condus-o
timp de douäzeci de ani. Exeget §i teolog de talent, energie
§i credintä remarcabile. Origen a fost condamnat de Sinodul
de la Constantinopol din 553 din multiple motive, dar mai
ales din cauza invätäturii sale despre restaurarea universalä
(apokatastasis, invätäturä apäratä §i de Sfäntul Grigorie de
Myssa), despre preexistenta sufletului uman, ca §i din pricina
metodei sale de interpretare alegoricä.
Origen §i-a prezentat principiile exegetice in a patra carte
a tratatului säu dogmatic. De principiis (Peri archön). Pe
indoielnica baza a textului din Pilde 22,20 sq., el incearcä sä
distingä trei niveluri diferite de semnificafie in Scripturä: ni-
velul trupesc sau somatic, nivelul psihic §i cel spiritual sau
pnevmatic21. Aceste trei niveluri corespund celor trei aspecte
21. "latä care credem noi cä e drumul cel drept care sä ne ajute la
cunoa$terea Scripturilor $>i la intelegerea sensului ei, drum pe care-1 deducem
din !nse$i cuvintele Scripturii. in Fildele lui Solom on gäsim urmätoarea indru-
mare in legäturä cu invätarea Sfintelor Scripturi: *§i tu ti le Serie intreit, in sfat ?i
in gänd $i in cuno$tin(ä si pe Iäfimea inimii tale, ca sä auzi $i sä räspunzi in
cuvinte adevärate c e lo r ce te intreabä»’ (Filde 22, 20 sq.); in Quasten II, p. 60
(din A.M.F.) (Fentru texte paralele grecesti §i latine?ti, in traducere, vezi Q.W.
Butterworth ed., Origen. On First Principles, M.Y., 1966, p. 275, unde se citeazä
De princip. 4, 2, 4). in lo c de 'in tre if, textul original al Fildelor vorbeste despre
"de treizeci de ori", corespunzänd celor treizeci de capitole ale "invätäturilor lui
Amen-em-ope", scriere egipteanä cunoscutä autorului acestei pärti din textul
Vechiului Testam ent; v ezi com entariile, ad loc.
FUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMEKEUTICII 61
ale naturii umane, care se intälneau in antropologia platoni-

cä: trupul (corespunzänd sensului istoric sau literal), sufletul
sau psyche (sensul moral, scos in evidentä de tipologie) si
spiritul (sensul alegoric). "Asadar, spune Origen, de trei ori
trebuie sä-ti scrii in suflet cugetärile Sfintei Scripturi: in primul
ränd si omul cel mai simplu trebuie sä fie zidit prin "trupul',
asa-zicänd, al Scripturii, - cäci asa numim noi intelesul cel
mai apropiat; in al doilea ränd, cel care e cu ceva mai inain-
tat sä fie §i el oarecum educat prin ‘sufletur säu, iar in al
treilea ränd, si cel desävärsit sä se asemene cu cei despre
care vorbeste Apostolul: infelepciunea o propoväduim celor
desävärsiti, dar nu intelepciunea acestei lumi; nici a stäpäni-
torilor acestui veac, care sunt pieritori, ci propoväduim inte
lepciunea lui Dumnezeu in tainä, pe cea ascunsä, pe care
Dumnezeu mai inainte de veci a ränduit-o spre märirea noas-
trä', adicä "legea duhovniceascä', despre care stim cä "are um-
bra bunurilor viitoare”. Cäci asa cum omul e format din trup,
din suflet si din duh, tot asa stäm si cu Scriptura, pe care, in
purtarea Sa de grijä, ne-a dat-o Dumnezeu pentru mäntuirea
oamenilor“22.
Urmandu-si dascälul, pe Clement, Origen neagä faptul cä
toli oamenii au capacitatea sä treacä de la "trup", prin "suflet"
cätre spirit", prin dobändirea cunoasterii dumnezeiesti. Doar
"omul desävärsit“ se poate bucura de vederea binecuväntärii
viitoare, de "lucrurile bune care vor veni", in timp ce "omul
simplu" trebuie sä se multumeascä cu o firavä edificare "tru-
peascä". Astfel de termeni compromit seriös doctrina biblicä
asupra mäntuirii si au fost pe drept respinsi de traditia cres-
tinä ulterioarä.
In practicä, regulile hermeneutice ale lui Origen disting
trei metode de interpretare a sensului Scripturii: istoricä, tipo-
22. Quasten II, ibid. Trad. rom. in Origen, Serien alese. Partea a treia, coi.
F.S.B., vol. 8, Ed. lnstitutului Biblic d e Misiune al B.O.R., Bucure^ti, 1982,
p. 274-275.
logicä si alegoricä. Prima metodä descoperä sensu) evident al

textului färä a se folosi de simboluri sau metafore. Metoda
tipologicä Stabileste o reJafie intre douä persoane sau eveni-
mente, dintre care primu) element al relatiei II prefigureazä
profetic pe cel de-al doilea. Metoda alegoricä descifreazä sen-
sul cel mai Inalt al pasajului biblic, adicä relevanta sau aplica-
bilitatea lui In viata de zi cu zi a credinciosului. Profesorul
Kelly ne da un exemplu tipic pentru aceastä interpretare pe
trei niveluri aplicatä Ia un verset: "«Iar Tu, Doamne, sprijini-
torul meu esti, slava mea ?i Cel ce Inalfi capul meu» (Ps. 3,3).
Origen dä versetului urmätoarea interpretare: «David este cel
care vorbeste in primul ränd, dar In al doilea ränd vorbeste
lisus Hristos, Care stie, In pätimirea Sa, cä Dumnezeu II va
Indreptäti; In al treilea ränd, vorbeste fiecare suflet drept
care, unindu-se cu Hristos, Isi gäseste slava in Dumnezeu»'23.
Simtindu-se incomodat de sensul literal al unor pasaje din
Vechiul Testament, Origen, ca si Philo Inaintea lui, a folosit ale-
goria pentru a interpreta aflrmatii ce päreau a nu fi demne de
Dumnezeu, pentru a le descoperi semnificatia lor mai inaltä24.
Aceastä cäutare a unui sens mai inalt este strädania principalä
a lui Origen In opera sa exegeticä. Pentru el, fiecare pasaj,
fiecare cuvänt al Scripturii are o semnificafie spiritualä25.
23. Kelly, Doctrines, p. 73. In lucrarea sa, L'oeuvre exegetIque de Theodore

de Mopsueste (Rom e, 1913, pp. 38-41), L. Pirot rezum ä principiile herm eneutice
origeniene astfei: "a) in telege totul in sens literal $i nu interpreta alegoric porun-
cile, legile sau p receptele m orale; dar, interpreteazä alegoric toate legile cere-
m oniaie; b ) ia ca referiri la sälas ul ceresc al c elor Binecuväntati informatiäie pri-
vitoare la Ierusalim, Babilon, Tir $i alte locuri, cäci profetii au vorbit a d esea de
Ierusalimul päm äntesc, gändindu-se Ia lerusalimul ceresc; c) explicä in sens ale
goric si m istic tot c e e a ce, luat in sens literal, pare im posibil, fals, contradicto-
riu, absurd, inutil sau n edem n de Dumnezeu". Vezi si H. Kihn, "Ueber theöria und
allegoria nach den verlorenen herm eneutischen Schriften der Antiocheneri,
Tübingen Quartalschrift, 1880, p. 531 sq.
24. In Numer. hom. 26, 3 (P.G. 12, 7 4 4 ); In Jerem. hom. 12, 1 (P.G. 13,
3 7 7 ); De prindp. 4, 9 (P.G. 11, 361).
25. De princip. 4, 3, 5. "In c e ea ce ne prive$te, suntem dispu$i, atunci cänd
e vorb a d e intreaga Scripturä, sa recunoastem cä in ea gäsim In orice pasaj un
FUMDAMEWELE FATRISTICE ALE HERMEF1EUTICII 63
Dupä cum a remarcat, pe bunä dreptate, cardinalul Da

nielou, Origen nu a negat in general istoria, ci adesea el a
neglijat-o $i a pus-o pe un plan secund26. Aceastä släbiciune
era inerentä metodei alegorice. 'Alexandrinii, spune Vaccari,
numesc alegorie orice strämutare a unei expresii sau a unui
discurs de la un obiect (real sau nu) la altul prin intermediul
unei similitudini reale sau ideale intre ele‘27. insä, adesea,
relatia irealä sau idealä intre douä obiecte a fäcut ca unul din-
tre acestea sä fie coplesit sau umbrit de celälalt. Drept con-
secintä, tipologia legitimä a fost neglijatä §i semniflcatia unui
pasaj biblic a fost prezentatä sub forma unui simbol sau a
unei metafore, adesea golite de vreun fundament istoric.
Bolotov spunea cä alexandrinii s-au aflat in pericolul de a
inventa o Sfäntä Scripturä proprie28. Mai precis, pericolul real
inteles duhovnicesc, dar unui literal nu avem in orice pasaj" (trad. rom . cit., p.
286},- Buttenvorth, Origen, p. 297. Alfi alexandrini au cäutat'un sens ascuns" in
Scripturi: Dionisie, Despre promisiuni (Eusebiu, Eccl. Hist. 7, 25, 4 s q .}; Didim
cel Orb, De Spiritu Sancto 57 (F.Q. 39, 1 0 8 ]}, care deosebe$te sensu! literal d e
ce) ■pnevmatic". Didim este mai circum spect decät altii in folosirea alegoriei in
interpretarea riouiui Testam ent, preferänd in acest caz sensu! literal. Chiril a
folosit cel mai über alegoria pentru a descoperi sensul spiritual al Scripturii. Vezi;
D e ador. in sp. 1, 1 (P.Q. 68, 137); Olaf, praef. (F.Q. 69, 9): T ie ridicäm deasupra
sensului istoric, inaintäm d e la im agine §i umbrä la realitatea insäsi", Vezi Q.
Bardy, Supp. Dict. Bib. 4, 579, care afirm ä cä Chiril prefera uneori m etod a tipo
logicä. Dintre Capadocieni, Grigorie de Ffyssa a folosit am b ele m etod e. In De
hom. opif. si Expiic. apoi. in Hex., el cautä un sens pur literal, in tim p c e la
inceputul comentariului säu la Cäntarea cäntärilor subliniazä üm itele sensului
literal pentru zidirea moralä (Bardy, col. 578). intr-un cunoscut fragment. din De
Vita Mosis (vezi J. Danielou, "Sources Chr." I bis, Paris, 1955, p. 81 sq,), Grigorie
vorbeste d e urcarea lui Moise in norul intunericului dumnezeiesc. El incearcä sä-si
fundam enteze doctrina apofaticä p e un pasaj bib lic care perm ite o astfei de
interpretare doar prin alegorizare. ITu exp erien ta lui Moise sau sem nificatia ei
pentru poporul lui Israel este esentialä, ci, m ai degrabä, experienta m isticä a
cre^tinului care cautä sä pätrundä in "intunericul iuminos" al realitätii spirituale.
26. J. Danielou, Origene, Paris, 1948, p, 180 sq.
27. Citat d e P. Ternant, "La theöria d 'A n tioch e dans le cadre des sens de
l'Ecriture", Bibiica 3 4 (1953), p. 139 (trei articote in acelasi volum ).
28. Citat de G. Florovsky, The Eastem Eathers o f the Eourth Century, Paris,
1931, vol. L- cap. despre Sfäntul loan Gurä d e Aur ca exeget, p. 217-223 (in rusä).
in care te poate arunca aceastä metodä alegoricä este, in

mäsura in care a transgresat limitele istorice ale tipologiei, de
a transforma iconomia divinä din Heilsgeschichte (istorie a
mäntuirii) in mitologie.
3. $coala exegeticä din Antiohia
In secolul al treilea gändirea hristologicä a fost marcatä

de douä tendinte majore pe care, mai tarziu, Biserica le-a
definit ca fiind eretice: dochetismul $i adoptionismul. Prima
caracteriza invätätura alexandrinä, iar a doua, sub forma mo-
narhianismului modalist, era dominantä in Antiohia. in urmä-
toarele paragrafe vom sugera o explicafie pentru iegätura strän-
sä dintre hristologie §i metoda exegeticä specificä fiecäreia
dintre cele douä $coli. Vom observa cä doctrina asupra per-
soanei lui lisus Hristos, elaboratä initial pentru a combate
diverse forme ale invätäturilor eretice, a jucat un rol decisiv
atät in dezvoltarea hermeneuticii alexandrine, cät $i a ceiei
antiohiene.
Sub influenfa dualismului mistic al platonicienilor, gnostb
cismul crestin a exercitat o influenfä majorä, de?i predomb
nant negativa, asupra Bisericii primäre. A$a-numita hristolo
gie ‘dochetistä’ a fost predicatä in intreaga Asie Mica §i in
Antiohia, unde a fost combätutä cu o vigoare impresionantä
de cätre Sf. Ignatie. Termenul 'dochetism' inseamnä aparen-
tä‘ (etim.: dokein, a pärea). Fotrivit inväfäturii dochetiste, tru-
pul omenesc al Mäntuitorului fusese aparent. Ei negau cä
"lisus Hristos a venit in trup1(1 loan. 4,2)29. Afirmänd divinita-
tea Cuväntului, ei I-au negat omenitatea. in apärarea credin-
fei apostolice, Sf. Ignatie a atacat dochetismul, dovedind cä
29. rtu este d e lo c sigur cä antihri^tii din 1 loan sunt dochetisti; alte pasaje
sugereazä cä cei care 11 "tägäduiesc pe Hristos" (=iisus) ca Fiu al lui Dum nezeu
sunt de fapt iudei sectari. Totu ji, form ularea din versetul 4,2, luatä in sine,
exprim ä eviden t o tendintä dochetistä.
FUriDAMENTELE PATRISTICE ALE MERMEPiEUTICII 65
Hristos a fost in realitate atät om, cät §i Dumnezeu. Ca om,

suferinta Sa a fost realä30. Dupä invierea Sa, Fiul S-a unit spi
ritual cu Tatäl (pnevmatikös henömenos); §i totusi El a rämas
en sarki, in trup31. Frin aceastä subtilä antinomie, Sf. Ignatie
a pus bazele credintei de la Hiceea: lisus Hristos e Dumnezeu
adevärat32 §i om adevärat, inviat In cele douä firi ale Sale,
cea dumnezeiascä §i cea omeneascä slävitä.
Cu putine exceptii, teologii cre$tini din Alexandria §i An
tiohia nu au reu$it sä pästreze acest fin echilibru hristologic.
Drept urmare, influente dochetiste $i adoptioniste au conti-
nuat sä fie resimfite in perioada post-niceeanä. In Alexandria,
centrui principal al speculafiei gnostice mistice, Biserica a
optat mai curänd pentru asimilarea decät pentru respingerea
acestor influente si a altor elemente de gändire elenistä. Cle
ment, de exemplu, manifestä o formä de dochetism gnostic
cänd neagä cä Hristos a pätimit in adäncul sufletuiui Sau
(apathes ten psychen)5 *55. Mäntuitorul a fost intr-adevär omul-
0
Dumnezeu34, dar ca atare El era in totalitate "nepätimitor“; El
bea §i mänca numai pentru a-§i ascunde dumnezeirea de
ochii omene$ti. Origen s-a feilt de cäderea in dochetism cu
mai mult succes decät magistrul säu. Totu$i, aläturi de ma-
joritatea alexandrinilor, ei a subliniat dumnezeirea lui Hristos
?i deofiinfimea Sa cu Tatäl (homoousios), ca al doilea ipostas
divin35. Aceastä caracterizare rämäne corectä in ciuda ten-
dintei sale cätre subordinationism36, cänd numeste pe Fiul atät
theanthröpos, cät $i deuteros Theos56a.
50. T ral. 10; Smyr. 2, 12; Polycarp 3; Efes. 7,

31. Smyr. 3.
32. Polyc. 8, 3; Rom. 3, 3; 6, 3; Efes. 18, 2.
33. Strom. 6, 9; cf. Ped. 1, 2 (P.Q. 8, 1, 252).
34. Ped. 3, 1.
35. C. Cels. 8, 12 (cf. 8, 15); De princip. 1, 2, 12.
36. De princip. 1, 2, 13; 4, 35; C. Cels. 5, 39; In Joh. 6, 2 3 ; 13, 25 etc.
36 a. In Ezeh. hom. 5, 3; C. Cels. 5, 3 9 ; In Joh. 6, 202.
5 - PIT T F .R R A C T T V S N T H U T T
Studiul istoriei reügillor a demonstrat cu claritate existenta

diverselor forme de gnosticism in Biserica primarä37. Dintre
formele multiple de hristologie dochetistä, invätätura iui Ce
rint a contribuit, foarte probabil, ia tendinta tipic antiohianä
de a accentua umanitatea iui Hristos §i de a distinge net intre
lisus $i CuväntuI dumnezeiesc, intre homo assumptus $i ver-
bum assumens (Teodor). Dupä Sf. Irineu38, Cerint afirma cä
Hristos (dupä pärerea iui, o emanatie din Dumnezeire) s-a po-
gorät asupra omuiui lisus la botezul säu in Iordan §i s-a lnältat
de la el inainte de rästignire. Aceastä separare radicalä intre
"lisus cel istoric' §i 'Hristosul credinfei" apära fiinta celestä de
legäturile existenfei mundane, ca §i de suferintä §i moarte.
insä consecinta implicitä a negärii soteriologiei biblice a con
tribuit la nasterea unei reacfii patristice, rezumate in formu-
larea: "Ceea ce nu este asumat nu poate fi mäntuit'. Istoricii
il plaseazä pe Cerint in Efes, dar influenfa sa s-a fäcut simtitä
de-a lungui intregii Asii Mici la inceputul secolului al doilea.
invätäturile hristologice din Alexandria §i Antiohia, dife-
rite §i incompatibile intre eie, aveau ca tel comun explicarea
persoanei lui lisus Hristos §i a sensului soteriologic al vietii ?i
lucrärii Sale. In mäsura in care ei au pästrat atät omenitatea,
cät §i dumnezeirea lui Hristos, intr-o singurä persoanä, nedes-
pärfitä, teologii ambelor scoli au fost recunoscuti ca dascäli
ortodocsi ai Bisericii. Reflectiile lor, insä, au fost, inevitabil,
influentate de mediul cultural §i filosofic in care au träit $i au
activat. Prin urmare, alexandrinii subliniau divinitatea Cuvän-
tului intrupat $i unirea dintre cele douä naturi (cu nuante de
monofizitism), cätä vreme antiohienii deosebeau dar natura
37. Vezi mai ales W. Bauer, Rechtgläubigkeit und Ketzerei im ältesten

Christentum, Tübingen, 1934 (1 9 6 3 ); R. Bultmann, Das Urchristentum im Rah
men der antiken Religionen, Zürich, 1949. Fentru o evaluare criticä a anumitor
tendinte ale acestei scoli, vezi C. C olpe, Die Religionsgeschichtliche Schule,
Qöttingen, 1961.
38. Adv. flaer. 1, 26, 1; 3, 1 1, 1.
FUPiDAMEHTELE PATRISTICE ALE HERMEHEUTICII 67
divinä de cea umanä, manifeständ tendinta de a concepe pe

lisus ca pe omul in care S-a säläsluit CuväntuI lui Dumnezeu39.
Este deosebit de greu sä apreciezi relafia dintre herme-
neuticä §i teologie In termeni de cauzä ?i efect. Am observat,
in cazui iui Clement §i Origen, cum primul 1-a influentat pe al
doilea. Cu toate acestea, este incontestabil cä presupozijiile
filosofice §i teologice conditioneazä metoda hermeneuticä a
interpretului care cautä sä expunä chiar Scripturiie care dau
norma (kanön, regula) teologiei sale. Aceasta este dilema
pusä de "cercul hermeneutic". Dacä teologia alexandrinä a
fost in oarecare mäsurä alteratä de dochetism, aceasta se
datoreste atitudinii sale pozitive fata de filosofia misticä $i
idealistä a mediului säu cultural. Acelasi lucru este adevärat,
mutatis mutandis, in Antiohia. Acolo unde gändirea aristote-
licä cä§tigase teren, teologia cre?tinä era caracterizatä printr-un
rationalism empiric care refuza sä sacrifice istoricitatea in
favoarea semnificatiei spirituale. Prin urmare, antiohienii in-
vederau calitatea istoricä a evenimentelor biblice §i natura
umanä a lui Hristos. Aceste douä tendinfe hristologice dis-
tincte au avut o influentä puternicä asupra celor douä me-
tode exegetice, alegoria §i tipologia.
§coala exegeticä din Antiohia s-a näscut in primul ränd ca
o reacfie la excesul de alegorizare practicat de Origen40. Inte-
39. S. Cave, The Doctrine o f the Person o f Christ, London, 1925, p. 105;
"Fiecare punct d e ve d e re i$i are avantajul $i dezavantajul säu. Alexandrinii au
pästrat unitatea persoanei lui Hristos 51 au prezentat credintei cre$tine pe
Dum nezeu fäcut am in EL dar ei au tins sä ignore umanitatea realä a lui Hristos.
C oncepfia antiohianä a pästrat umanitatea adeväratä a Iui Hristos, putea, ast
fei, vorbi despre durerile Lui 51 de o reafä dezvoltare a Sa, insä ei au avut tendinta
de a distruge unitatea concretä a persoanei sau de a o pästra coboränd-o Intr-o con-
cep fie inferioarä asupra iui Hristos, väzänd in El nu pe omul-Dum nezeu, ci pe un
om inspirat de Dumnezeu". R.V. Seilers, The Council o f Chalcedon, Londra,
1961, p. 158 sq., explicä punctele de vedere diferite ale celo r douä $coli: in
vrem e ce alexandrinii presupuneau o con ceptie trinitarä asupra lui Dumnezeu,
antiohienii plecau d e la unitatea Sa manifestatä Jn trei ipostasuri.
40. Remarca lui Pirot este dem nä de a fi amintitä; T iim ic nu e mai pericu-
los pentru rectitudinea unei mi$cari intelectuale decät o astfei d e origine"; L'oeu-
vre exegetique, p. 38 sq.
68 PUTEREA CUVÄT1TULUI
meiatä injurul anului 260 de Lucian ( f 312), aceastä "§coalä"

a fost mult mai pufin omogenä decät rivala sa alexandrinä.
Minfi teologice atät de diferite ca Teodor de Mopsuestia §i Sf.
loan Gurä de Aur au putut face parte din aceeaßi §coa!ä nu-
mai datoritä metodei ior exegetice similare, §i nu datoritä
unei teologii comune. Cu toate cä au fost mult timp prieteni
apropiati, acesti doi mari teologi reprezintä antipozii gändirii
antiohiene, Teodor fiind cel radical §i rafionalist, iar Sf. loan
Gurä de Aur fiind cel conservator §i mistic.
Lucian, magistrul lui Arie, s-a aflat sub influenta ereticu-
lui Pavel din Samosata. Un adversar invederat al teologiei ale-
xandrine a Logosului, Pavel a fost hirotonit episcop al Antio-
hiei injurul anului 260. In 268 el a fost condamnat $i depus
datoritä doctrinei sale modalist-monarhianiste care, implicit,
apära erezia adoptionistä. Pavel nega ipostasul (hypostasis)
Fiului §i pe cel al Duhului. Prin urmare, el refuza sä accepte
dumnezeirea lui lisus, afirmänd cä El a fost doar o fiintä
umanä aleasä cäruia Dumnezeu i S-a comunicat printr-o unire
pur accidentalä. Aceastä hristologie adoptionistä, care II Im-
pärtea pe lisus Hristos in douä realitäfi lipsite de o naturä
comunä, a pregätit drumul pentru dualismul hristologie al lui
Teodor ?i Hestorie41. Astfel, de la inceputul säu, scoala din
Antiohia a fost marcatä de tendinfe adoptioniste inrädäcinate
intr-un rationalism empirlc de sorginte aristotelicä. Aceastä
tendintä filosoficä, cu toate cä este problematicä in multe pri-
vinfe, i-a impiedicat pe antiohieni sä pericliteze umanitatea
lui Hristos. In continuare vom analiza impactul acestor pre-
mise filosofice si teologice asupra hermeneuticii antiohiene.
Teoreticianul cel mai important al scolii din Antiohia a
fost, färä indoialä, Diodor, episcop de Tars din 378 pänä la
moartea sa, In 392. El §i-a Inceput educatia teologicä in An-
41. Vezi F. Cayre, Freds de patroiogie et d'histoire de la theologie I, Paris,

1931, p. 166-169; Quasten II, p. 142 sq. Quasten TI num este pe Lucian "tatäl
arianismului".
FUHDAMETtTELE PATRISTICE ALE HERMEriEUTICIl 69
tiohia si apoi a plecat la Atena pentru a-si desävärsi studiile

clasice. Ca Student al lui Eusebiu de Emessa, care era el
Insu?i un discipol al lui Lucian, Diodor a fost influentat de
fnvätäturile subordinationiste §i adoptioniste, care s-au cris-
talizat In doctrinele lui Arie $i riestorie.
in privinfa controversei iscate in jurul Inclinatiilor adop-
fioniste ale lui Pavel de Samosata, Eusebiu vorbe§te despre
un anume presbiter Malchion, care era cinstit in Antiohia pen
tru curätia credintei sale In Hristos42. Malchion, spune Euse
biu, 1-a obligat pe Pavel sä-§i clarifice opiniile la sinodul din
Antiohia, din 268. Aceastä intreprindere a scos la luminä felul
$i amplitudinea conceptiilor eretice ale lui Pavel si i-a pregätit
condamnarea. Ulterior, Malchion insusi a fost atacat de Dio
dor Intr-un tratat polemic care nu s-a mai pästrat. Putern pre-
supune, insä, cä Diodor apära o hristologie "separatistä", sämi-
larä cu cea a lui Pavel. In multe ocazii Eotie se referä la o
operä a lui Diodor, intitulatä Despre Duhul Sfänt, care demon-
streazä cä autorul "fusese deja atins de boala ereziei nesto-
riene“43.
In a ßasea decadä a secolului IV, Apolinarie, devenit ulte
rior episcop de Laodiceea, a Incercat sä combatä arianismul
cu o hristologie care scotea in evidentä dumnezeirea lui
Hristos in detrimentul omenitätii Sale. Diodor i-a atacat teoria
in douä opere dogmatice: Contra consubstanfiali$tilor (sinu-
siastilor) ?i Despre lntrupare. Prima4 4 a fost scrisä impotriva
anumitor discipoli ai lui Apolinarie, care apäraserä doctrina
consubstantialitätü (synousiösis) intre trupul $i dumnezeirea
lui Hristos, prefiguränd prin aceasta monofizitismul45. Din
cauza acestei apäräri ardente a omenitätii lui Hristos, Diodor
insu.?i a fost atacat in 438 de cätre Sfäntul Chiril al Alexan-
42. Eusebius, Eccl. Hist. 7, 29.

43. Photius, Bib. Cod. 102; Quasten III, p. 400.
44. P.G. 33, 1550-1560.
45. Cayre, Fatrologie, p. 440; J. M eyendorff, Byzantine Theology, n.Y.,
1974, p. 32-41,
70 PUTEREA CUVAMTULUI
driei. In lucrarea sa Contra Diodorum et Theodorum, Chiril l-a

acuzat pe Diodor de a Fi responsabil pentru erezia nestorianä.
Aceastä judecatä nedreaptä a fost intäritä in 499, de un sinod
tinut la Constantinopol, care l-a condamnat pe episcopul din
Tars, determinänd astfel distrugerea unei pärti din scrierile
sale despre doctrinä §i exegezä.
Judecata a fost intr-adevär nedreaptä, deoarece Diodor
apärase cu egalä vigoare §i convingere invätätura tradifionalä
privitoare la dumnezeirea lui Hristos4 6 in fafa lui lulian Apos-
tatul. Neintelegerea privitoare la adevärata atitudine a lui Dio
dor s-a datorat in primul ränd impreciziei limbajuJui teologic
din perioada pre-niceeanä. Din timpul Sf. lgnatie, dacä nu
chiar dinainte, apelativele mesianice "Fiul Omului' §i "Fiul lui
Dumnezeu' i§i pierduserä semnificatia istoricä §i eshatologicä
atribuitä lor de anumiti psalmisti, profeti §i de iudaismul tär-
ziu, in general. Pentru Sf. lgnatie aceste douä apelative expri-
mau originea dublä a lui Hristos: näscut din Maria, descen-
dentä din casa lui David, $i de la Duhul Sfänt, prin puterea lui
Dumnezeu47. In timp ce cäuta sä respingä apolinarismul, Dio
dor a avut ne$ansa sä sublinieze prea mult distinctia intre
aceste douä apelative, declaränd cä Fiul lui Dumnezeu L-a
asumat pe Fiul lui David (Fiul Omului) §i cä Pruncul näscut
din Maria nu era Dumnezeu dupä fire48. Astfel, nu e de mi-
rare cä Diodor a fost acuzat mai ales de alexandrini cä a pus
bazele hristologiei dualiste a lui Nestorie.
Ar trebui sä tinem seama de faptul cä termenii hristologiei
ai lui Diodor fuseserä formulati intr-o atmosferä polemicä.
Dependent fiind de adversaru! säu, el s-a simfit obligat sä
scoatä in evidentä cänd omenitatea lui Hristos, cand dum-
46. Teod oret, Hist. eccL 4, 22.

47. Smyr. 1, 1; Efes. 7, 2; 18, 2.
48. Vezi L. Maries, “Le com m entaire de D iodore d e Tarse sur !es Fsaumes",
Rec. Or. Chr. 4 (24) (1 9 24 ), p. 148 sq.; R. S eeb erg, liistory o f Doctrines f, tr.
engl., Michigan, 1961, p. 247-249; A Grillmeier, Christ in Christian Tradition,
H.Y., 1965, p. 260-270.
FUriDAMEriTELE PATRISTiCE ALE HERMETiEUTICII 71
nezeirea Sa. Desprinse din intreaga sa operä, multe dintre

formulele sale hristoiogice par unilaterale. Färä indoialä, atät
Teodor, cät $i Hestorie s-au bazat pe invätäturile lui pentru a
face o distinctie mai radicalä intre cele douä naturi ale lui
Hristos. Cu toate acestea, trebuie sä ne amintim cä Diodor a
fost recunoscut de Impäratul Teodosie I ca un märturisitor
vajnic al credintei ortodoxe49.
Originea metodelor exegetice practicate de scoala din
Antiohia, ca §i originea hristologiei sale, se aflä In secolul al
treilea. Lucian insu§i fusese un specialist In criticä textualä.
Cunoasterea limbii ebraice i-a dat posibilitatea sä finalizeze o
revizie a Septuagintei, care, potrivit Fer. leronim, era In uz In
majoritatea Bisericilor Räsäritului50. De la Inceputurile sale,
aceastä scoalä a acordat prioritate cercetärii istorice, grama-
ticale §i filologice, cu scopul de a explica Infelesul literal al
Scripturii. Eustatie, episcop de Antiohia din 324 pänä In 330, a
utilizat aceste mijloace exegetice In scrierile sale polemice con
tra arianismului a folosirii origeniene a alegoriei51. Cu toate
cä a reprezentat un fei de punte Intre Lucian §i Diodor, Eustatie
pare a fi evitat tendinfa lor spre un dualism hristologic.
A?adar, cu mult Inainte de Diodor, exegeza antiohianä era
caracterizatä de un interes deosebit pentru o interpretare ri-
guros stiinfificä a textului. Dupä cum am mai afirmat, baza sa
filosoficä a fost In principal aristotelicä. La Atena, In perioada
studiilor sale, Diodor a avut contact cu gändirea lui Aristotel,
a$a cum era aceasta interpretatä de succesorii lui Porfiriu
(234-305), el insusi un discipol al lui Flotin. Cu un succes In-
doielnic, Porfiriu incercase sä realizeze o sintezä Intre filoso-
fia aristotelicä ?i cea neoplatonicä, bazatä pe alegorie. Poate
49. in edictul imperial al Sinodului d e la Constantinopol. din 381 (Cod.

Theod. 16. 1 ,3 ).
50. leronim , Praef. in Parat.; Adv. Ruf. 2, 27; cf. Quasten II, p. 142. Un con-
tem poran al lui Lucian ?i impreunä-martir cu acesta, preotul Dorotei, era de
asem en ea specializat in $tiinta biblicä §i in ebraicä. (Euseb., Eccl. Hist. 7, 32).
51. Cayre, Patrologie, 318 sq.; Quasten III, p. 302 sq.
ca o reactie la aceastä tradifie alegoricä particularä, Diodor a

inceput sä-§i construiascä principiile hermeneutice, avänd ca
inspiratie empirismul rationalist §i istoric al iui Aristotel.
In jurul anului 360, Diodor a Intemeiat in Antiohia un cen-
tru monastic (asketerion), dedicat practicii ascetice si teolo-
giei. Cei mai importanti discipoli ai säi, Teodor §i Sf. loan
Gurä de Aur, dau o märturie elocventä despre inalta calitate
a vietii sale ascetice §i morale. Opera exegeticä a lui Diodor
cuprinde comentarii asupra intregului Vechi Testament, asu-
pra Evangheliilor §i asupra multor Epistole. Majoritatea aces-
tor scrieri ne-au parvenit sub forma de fragmente sau pasaje
cu multe interpoläri (de exemplu, In Psalm.).
intr-un studiu important despre metodele exegetice ale
Iui Diodor, E. Schweizer noteazä urmätoarele träsäturi carac-
teristice ale operei sale . 5 2 Cu toate cä Diodor a scos in evi-
dentä cu o adäncäme considerabilä semnificafia etimologicä
a anumitor cuvinte-cheie, el nu cuno$tea ebraica. Partial da-
toritä educatiei sale clasice, partial datoritä influentei Iui Lu-
cian, el §i-a elaborat exegeza astfei incät sä poatä ilumina
contextul istoric si literar al pasajelor puse in discutie53. El a
investigat etimologia, structura frazei, gramatica textului, in-
cercänd sä refacä structura lui primarä. Interesul säu pentru
‘critica inferioarä" era dublat de interesul pentru situarea isto-
ricä a autorului $i a cititorilor acestuia. In conceptia sa, sco-
pul principal al exegezei este de a clarifica intentia autorului
biblic, adaptänd o metodä de interpretare pur sliinfificä ce
fusese deja folositä in studiul literaturii laice.
52. E. Schweizer, 'D iod or von Tarsus als E x e g e f, ZHW 40 (1941), p. 33-75.
Autorul identificä Tn acest articol Tn m od eronat theöria cu tipologia; v. 51 R.
Qreer, Theodore.
53. Sch w eizer remarcä, d e ex.: "in R. (Com . la Romani) Diodor este foarte
atent la aceastä legäturä. Tn logica gändirii sale, Sf. Apostol Pavel em ite o tezä,
repetä c e ea ce spusese, continuä explicafia cu mai mare precizie sau o rczuma,
justificä afirm afia, se distanteazä d e ambiguitäti, se indreaptä catre un anumit
(el sau scoate in evid en fä o problemä...", p. 54.
FUHDAMENTELE PATRISTICE ALE ffERMENEUTICII 73
Valoarea studiului profesorului Schweizer este diminuatä

de relativa sa täcere privitoare la contributia cea mai impor-
tantä pe care a adus-o Diodor hermeneuticii: principiul säu,
theöria. Traditia ortodoxä a fost unanimä In convingerea cä
Vechiul Testament reprezintä in esenfä pregätirea pentru ve-
nirea lui lisus Hristos. Prin urmare, istoria spiritualä a poporu-
lui evreu trebuie cititä in lumina Evangheliei. Diodor a accep-
tat aceastä premisä necondifionat, in a§a mäsurä incät 1-a
numit pe Avraam pärintele Bisericit54. Provocarea adresatä
exegetului crestin este, prin urmare, de a dezvolta o herme-
neuticä ce poate lua in considerare deplin relatia dintre fä-
gäduintä si implinire, care uneste cele douä Testamente.
Diodor a elaborat solutia la aceastä problemä Intr-un
tratat, pierdut acum, despre "distincfia dintre theöria si ale-
gorie' (tis diaphora theörias kai allegorias, In care diaphora
Insemna probabil "neconcordantä'). Alte lucräri ce s-au päs-
trat cum ar fi prologul la Psalmul 118, ne oferä destule infor-
mafii pentru a schita liniile principale ale conceptiei sale
asupra theöriei ca metodä de interpretare.
Pentru Clement si alfi alexandrini, cuväntul theöria deno-
ta sensul spiritual al unui pasaj scripturistic, asa cum era el
descoperit prin alegorie. Dupä cum a arätat Pärintele de Lu-
bac, In terminologia alexandrinä theöria era sinonimä, In mod
virtual, cu allegoria55. Origen considera cä fiecare pasaj, chiar
fiecare cuvänt al Scripturii, are un sens spiritual al säu, chiar
Si acolo unde sensul literal poate fi dispretuit ca nedemn de
Dumnezeu si revelatia Sa56. Jelul exegezei, continua el, este
de a descifra limbaju! sämbolic al Bibliei pentru a discerne
54. Com. la Octateuh 26,16; in J. Deconinck, Essai sur la chaine de

l'Octateuch, Paris, 1912.
55. H. de Lubac, "Typologie et allegorism e“, Rech. Sc. Hel. 3 4 (1 9 4 7 ), p.
2 0 2; n istoire et Esprit; i'intelligence de l'Ecriture d'apres Origene, Paris, 1950,
p. 123.
56. De ex. De princip. 4,12 ,2 0 ; cf. In Joh. 10,18,189. C lem ent afirm ä cä
fiecare silabä si literä ale Scripturii sunt revelate, Frotr. 9,87.
74 FUTEREA CUVÄF1TULUI
semnificatia sa "interna“. Practic, aceasta insemna cä exege-

tuJ cäuta semnificatia unui text in inse$i cuvintele lui, adicä in
simbolurile biblice, §i nu in evenimentele istorice. in ciuda
preferintei saie pentru alegorie, Origen respecta istoria ca
fiind tärämul Revelatiei si al lucrärii iconomiei divine. Pentru
alegoristii mai radicali, evenimentul istoric avea semnificatie
numai in mäsura in care el reprezenta simbolic o experientä
misticä sau moralä pentru viata credinciosului. O astfei de
concepfie distruge tipologia, de vreme ce continuitatea isto-
ricä intre cei doi poli ai analogiei este ruptä. Astfel, crucea Män-
tuitorului, dupä interpretarea alegoricä a lui Origen, devine
antitipul ritualului arderii de tot, prescris de legea mozaicä, in
timp ce semnificatia sa adeväratä (spiritualä) rezidä in 'jertfa
pe care fiecare crestin, imitändu-L pe Hristos, trebuie sä o
aducä in adäncul inimii sale"57. Elementul principal nu este
faptul obiectiv al Rästignirii cu consecintele sale cosmice si
eshatologice, ci intelegerea personalä si interiorizatä de cätre
crestln a acestui eveniment. Exegeza, ca atare, devine mai
importantä decät textul insusi. Obiectivitatea istoricä este
inlocuitä cu un subiectivism care neagä dimensiunea tempo-
ralä a eshatologiei §i proiecteazä iconomia mäntuirii intr-o
zonä celestä, conceputä in termenii idealismului platonic.
O reacfie sänätoasä contra acestui relativ dispret fatä de
semnificatia istoricä a Scripturii a fost motivatia teologilor
antiohieni din timpul lui Lucian. Critica lor a exagerat adesea
gradul in care alexandrinii au folosit abuziv alegoria (aceastä
afirmatie este valabilä mai ales in cazul lui Origen), insä ei
au recunoscut pericolul inerent acestei metode §i s-au strä-
duit din räsputeri sä facä distinctie precisä intre alegorie $i
tipologie. Ca §i tipologia, alegoria se sprijinä pe doi poli, tipul
§i antitipul. Dar faptul cä alegoria situeazä semnificatia ade
väratä, spiritualä, in cadrul vietii interioare a credinciosului, si
57. flom , in Lev. l , 4 f (P.G. 12,2,409 sq.); Kelly, Doctrines, p. 73.

FUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENEUTICII 75
nu in evenimentul istoric insusi, ne obligä sä o privim nu nu-

mai ca pe o extensiune sau o dezvoltare logicä a tipologiei, ci
ca pe o metodä total diferitä de interpretare58.
Diodor §i discipolul säu, Teodor, au plecat de la o pre-
misä hermeneuticä opusä celei origeniene: nu oricare pasaj
din Scripturä are o semnificatie spiritualä, dar fiecare pasaj
are o semnificatie istoricä si literalä proprie59. Dupä Diodor,
sarcina exegetului este de a distinge in cadrul evenimentului
istoric atät sensul literal, cät si pe cel spiritual. Sensul literal
se referä la semnificatia evenimentului asa cum este inteles
si exprimat de autorul biblic. El include o dimensiune "spiri-
tualä“ in mäsura in care autorul insu$i a recunoscut eveni
mentul ca fiind o prefigurare a unei realitäfi eshatologice. Un
exemplu este psalmistul sau profetul care vorbeste despre
evenimente sau persoane contemporane lui, anticipänd in mod
constient, cu ajutorul harului inspiratiei divine, implinirea
acestor tipuri istorice in veacul mesianic (de ex. Is. 9, 2-7; 11,
1-9). Astfel, impäratul lui Israel si personajul colectiv al Slu-
jitorului sunt väzute ca imagini mesianice.
Trebuie sä mentionäm cä, in studiile recente care se ocu-
pä cu hermeneuticä patristicä, s-a pus un accent exagerat pe
acest element de anticipare constientä din partea autorului
biblic60. Dacä autorul a fost sau nu constient de relatia tipo-
58. Cu toate acestea, nu putem accepta opinia tui J. Danielou, care con-
siderä alegoria ca fiind esentialm ente tipologicä. Vorbind d esp re allegoria si
theoria, ei afirmä: "si una 5: cealaltä sunt in aceeasi mäsurä tip oiogjce. Eie nu se
opun, cum am crede, ca literatul si alegon'cul. in e x e g eza tipologicä, deopotrivä
§i hristologicä, antiohienii pun accentul mai ales pe aspectul sacramental ai
tradifiei catehetice, alexandrinii, pe aspectul m istic al traditiei, am b ele aspecte
fiind in aceeasi mäsurä traditionate" (citat d e F. Tem ant, ‘La theoria“, p. 141}.
O pozifia realä nu este intre "literal" si "alegorie“, ci intre tip ologie si alegorie, ca
dou ä m etod e diferite, care cautä Fiecare sensul spiritual.
59. Vezi H.Kihn, Theodor von Mopsuestia und Junilius Afrikanus als
Exegeten, Freiburg im B., 1880, p. 26; Socrate, Hist. eccl. 6,3 (F.Q. 6 7,668),
vorb este despre dublul accent al antjohienilor: Psilo to grammati ton theion
prosechon graphon, tas theorias auton ekterpomenos.
60. Un exem plu concludent e s te studiul lui P. Tem ant, "La theoria“, art. cit.
76 PUTEREA CUVÄ6TULUI
logicä dintre cele douä imagini, este mai putin important. Ce

conteazä este perceperea "predicfiei spirituale" de cätre Inter
pret, care vede intr-un eveniment trecut prezenfa actuatä a
unei realitäfi eshatologice si soteriologice. Aceastä perceptie
sau predicfie spiritualä este numitä de Diodor §i de urmasii
säi theöria.
Exegetul aplicä textului biblic theöria prin intermediul
tipologiei. Ca si alegoria, tipoiogia Stabileste o relaxe Intre
fägäduinfä si implinire, intre cei doi poli, tipul si antitipul.
Acesti poli sunt legafi unul de celälalt intr-unul dintre aceste
douä feluri. Ambii pot fi istorici, unul fiind situat in Vechiul
Legämänt, si celälalt in Houl Legämänt (de ex. Adam sau
Moise ca tipuri ale lui Hristos). Sau antitipul poate fi "trans-
istoric' sau eshatologic, caz in care tipul este situat in veacui
prezent si antitipul in veacui ce va veni (de ex. Euharistia ca
prefigurare a Ospäfului din Impärätia cerurilor). In ambele
cazuri, o relatie täpologicä poate exista intre douä imagini sau
poli doar cänd tipul se implineste in antitip, si antitipul esha
tologic este adänc inrädäcinat in istoria mäntuirii61. In timp
ce alegoria priveste evenimentul ca pe un simplu "semn“ care
aratä spre realitatea eshatologicä, tipoiogia subliniazä carac-
terul sitnbolic a1 istoriei: tipul participä real la realitatea trans-
cendentä a antitipului si isi derivä semnificafia ultimä din ea.
Astfel infeleasä, tipoiogia poate descoperi in mod legitim
'chipul lui Hristos In Vechiul Testament"6 2 si poate afirma cä
slujirea euharisticä permite Bisericii sä participe proleptic la
Ospäful din impärätia cerurilor.
Alegoria descoperä douä semnificafii destul de deosebite
ale cuvintelor scrise: un sens istoric sau literal si un sens spi-
61. Vezi, referitor la aceastä tem ä, articolul lui R. Bultmann, "Ursprung und
Sinn der Typologie als Herm eneutischer M ethode“, ThLZ, 75 (1 9 50 ), p. 202-12;
?i Q. florovsK y, "Revelation and Interpretation", in Bible, Church, Tradition: An
Eastern Orthodox View, B eim ont Mass. 1972, p. 50-56; si cap. 1, d e mai sus.
62. Titlul lucrärii profesorului G eorges Barrois, al cärei capitol trei e ste de-
dicat cu precädere tipologiei. St. Vladim ir's Sem inary Press, N.Y., 1974.
FUriDAMEITTELE PATRISTICE ALE HERMEMEUTICII 77
ritual. Doar sensul spiritual este important pentru viata in

credintä. Fentru o theöria bazatä pe tipologie, nu cuvintele
Scripturii confin semnificafia esenliala, ci evenim entele de-
spre care dau märturie aceste cuvinte. §i, in cadrul evenimen-
tului istoric insusi, theöria nu discerne douä sensuri diferite,
ci ceea ce putem numi un indoit sens’, in care dimensiunea
spiritualä este inrädäcinatä adänc in dimensiunea literalä,
istoricä. Cu alte cuvinte, theöria descoperä o relatie tipologi-
cä in insäsi inima evenimentului63. Aceastä relatie are o sem-
nificatie dublä: una, intentionatä de autor (sensul literal), §i
alta, care aratä spre §i i§i gäseste implinirea in veacui mesia-
nic64. Spre deosebire de alegorie, theöria considerä sensul
spiritual inseparabil de sensul literal, cäci antitipul eshatolo-
gic este el insusi de nedespärtit de evenimentul istoric, pe
care il foloseste ca pe un mijloc de exprimare. Hristos, de
exemplu, este Tntr-un mod tainic prezent in persoana lui Moi-
se. Sau, pentru a folosi metafora paulinä, "stänca era Hristos"
(he petra de en ho Hristos)65. Dezvoltatä de teologii antio-
hieni, aceastä notiune este problematicä in mäsura in care nu
reu$e§te sä exprime cu claritate cum este prezent antitipul in
tip (färä a Ie separa, dar §i färä a le confunda). insä marele
merit al theöriei este preocuparea constantä de a pästra fun-
damentele istorice ale eshatologiei. Tipul este un simbol pro-
fetic care participä la antitip ca o "premisä" sau ca o “pregus-
tare' (arrabön). §i invers, antitipu! eshatologic este prezent in
63. Dupä F. Ternant: " theöria serve$te la d ecelarea unei veritabile tipologii
in adäncul sensului literal", "La theöria ", p. 143.
64. J. Quillet, "Les E xegeses d'Alexandrie et d'Antioche. Conflit ou malen-
tendu?'. Rech. Sc. Rel., 34 (1 9 47 ), p. 286, n. 36: "Sensul literal adecvat este unul
singur; unul singur in substantä, dar, dacä putem spune astfei, virtual e! este
dublu. Existä o singurä predictie, care se verificä de douä ori: prima datä partial,
a doua oarä total".
65. Aceastä imagine paulinä, care ar putea fi tradusä prin "Hristos era stän
ca", i$i are originea in traditia infelepdunii iudaice si subliniazä convingerea
Apostolului despre preexistenta Eiului lui Dumnezeu. Cf. H. Conzelmann, Der
erste Brief an die Korinther, Qöttingen, 1969, p. 196 sq,, si capitolul 1 de mai sus.
78 PUTEREA CUVÄETULUI
mod real (din punct de vedere ontologic) in tipul istoric. Ale-

goria, pe de altä parte, trateazä tipul ca pe o simplä metaforä
sau ca pe un semn parabolic, a cärui semnificatie spiritualä
nu rezidä in istorie, ci in sfera abstractä a ideilor platonice.
Diodor insista asupra faptului cä Scriptura pästreazä cu
consecventä acest dublu sens "teoretic": literal ?i spiritual.
Este inutil $i chiar primejdios sä cauti un "sens sträin" al tex-
tului in afara celui literal, deoarece rezultatele unei astfei de
cäutäri il vor duce pe exeget departe de tipologie, m alego-
rie66. Cum disceme deci theöria realitatea eshatologicä intr-un
eveniment tipic, rämänänd fidelä semnificafiei istorice a tex-
tului? Ea o poate discerne, dupä Diodor, datoritä caracterului
hiperbolic al narafiunii biblice.
Explicand sensul dublu al Scripturii, obfinut kata theörian,
Diodor considerä cä profelii, cänd au prezis evenimente viitoa-
re, si-au adaptat profetiile atät timpurilor lor, cät §i epocilor
viitoare. Pentru contemporani, cuvintele lor erau “hiperbolice"
(hyperbolikoi) sau exagerate, prin faptul cä eie contineau un
sens care nu era incä descoperit in intregime. Dar pentru epo-
cile in care profetiile erau implinite, prevestirile erau väzute
ca fiind intr-o armonie deplinä cu evenimentele care le mar-
cau implinirea67. Interpretate din punct de vedere istoric (his-
törikös), persoanele si evenimentele din Vechiul Legämänt i?i
au propria semnificatie in contextul istoriei lui Israel. Inter
pretate din punctul de vedere al theöriei (theörematikös),
aceleasi persoane §i evenimente ale Vechiului Legämänt i§i
6 6 . Praef. in Pss., I.. Maries, art. cit., p. 8 8 . Cf. Severian de Oabala, care
incearcä sä pästreze istoria, distingänd In ea o theöria superioarä: "tiaec non per
allegoriam inducimus, sed in historia conspicimus. Aliud est allegoriam in histo-
riam vi inducere; aliud historia servata allegoriam excogitare". De mundi creat.
4,2 (F.G. S6,459). Fer. Ieronim este foarte sever la adresa antiohienilor: "Si turpi-
tudinem litterae sequatur et non ascendat ad d ecorem intelligentiae spiritualis".
In Amos 2,1 (P.L. 2 5 ,1003). Sä ne reamintim cä Fer. Ieronim a acceptat distincpa
origenianä a celor trei sensuri ale Scripturii, cu toate cä el nu era un alegorist in
sensul adevärat al cuväntului.
67. Maries, art. cit., p. 97; cf. F. Ternant, "La theöria", p. 146.
FUriDAMEPtTELE PATRISTICE ALE HERM EH EUTICII 79
reveleazä semnificatia eshatologicä superioarä. Astfel, Psai-

mii sunt, dupä Diodor, atät istorie, cät si profefie. Ca istorie,
ei sunt exprimati prin hiperbole (kat'hyperbolen), dar ca pro-
fefie ei se Impiinesc in realitate (kat'aletheian)68, in persoana
Mäntuitorului Hristos si in viata Bisericii.
Acest lucru este valabil pentru toate tipurile veterotesta-
mentare. Dupä theöria tipologicä a lui Diodor, realitäfi istorice
ca israelul, David, Solomon .?i mielul pascal i$i gäsesc im-
plinirea in Hristos69. Departe de a fi tratat ca un simplu semn,
evenimentul istoric este accentuat de theöria in asa fei incät
sä ißi pästreze valoarea revelatoare. Aceasta este, de fapt,
caracteristica principalä a tipologiei, care o distinge de alego-
rie. Theöria poate discerne semnificatia cu adevärat spirituaiä
a pasajelor scripturistice tocmai pentru cä textele sunt mär-
turii ale evenimentelor concrete care constituie contextul
istoric in care se realizeazä iconomia divinä.
Astfel, theöria i-a deschis lui Diodor o cale de mijioc intre
excesele alegoriei §i ceea ce ei numea "iudaism“, adicä o pre-
ocupare doar pentru sensul literal al Scripturii70. Ambele ex
treme sunt la fei de periculoase; prima duce la o purä fan-
tezie, ?i cea de a doua sfärseste intr-un fei de rationalism ver
bal, care gole$te Sfänta Scripturä de semnificatia ei eshato
logicä si misticä. Printr-o corespunzätoare punere in practicä
a theöriei s-ar putea evita unilateralitatea interpretärii alexan-
drine, in acelasi timp descoperindu-se in Scripturä un dublu
sens, literal si spiritual. Astfel, aceastä metodä pästreazä atät
sensul originär al textului insusi, cät si caracterul revelator al
istoriei sfinte.
6 8 . Ps. 6 8 ; L. Maries, JStüdes preliminaires ä l'edition d e Diodore de Tarse

‘Sur les P s a u m e s Paris, 1933, p. 136; citat de F. Tem ant, 'L a theöria ", p. 144 sq.
69. Pentru o discufie detaliatä asupra tipurilor lui Hristos, v. J. Danielou,
‘Sacramentum futuri\ Les figures du Christ dans PÄndert Testament, Paris, 1950.
70. Praef. in Pss. 8 8 ,2 3 sq.
Exegefii din Antiohia au fost uniti in preocuparea lor pre-

dominantä pentru pästrarea integritätii istorice a textului. Sar-
cina exegezei era, dupä ei, distingerea pasajelor pur istorice
de cele care descoperä o semnificatie mai adäncä, posibil de
identificat prin theöria71. In cazul lui Teodor de Mopsuestia,
hotärärea de a pästra aceastä distinctie 1 -a dus spre un litera-
lism istoric care a intunecat in mare mäsurä aspectul profetic
revelator ai evenimentelor Vechiului Testament.
Häscut in Antiohia, in jurul anului 350, Teodor a fost con-
siderat in timpui vietii un stälp aJ Ortodoxiei. Condamnarea sa
la Sinodul al cincilea ecumenic, de la ConstantinopoJ, a repre-
zentat mai ales o reacfie post-calcedonianä impotriva hristolo-
giei saie. Discipol fidel al lui Diodor, Teodor a accentuat ten-
dintele duaiiste din gändirea magistmlui säu, prefiguränd astfei
dualismul ipostatic al lui Hestorie. In afara lucräriior sale exege-
tice,Teodor $i-a expus in mod deplin hristologia in De incama-
tione72. Un rezumat important $i revelator al gändirii sale poate
fi gäsit in omiliile sale catehetice la Crezul niceean73.
Pentru a infelege invälätura lui Teodor despre persoana in-
trupatä a lui Hristos, trebuie sä ne reamintim cä perspectiva
teologicä a antiohienilor a fost infiuenfatä de teoria aristote-
licä a formelor. In Alexandria, idealismul platonic a dat Här
tere unei hristologii “anabatice1: omenitatea lui Hristos tindea
sä fie inäljatä §i absorbitä de dumnezeirea Sa. Hristologia an-
tiohianä, pe de altä parte, era "Katabaticä"; Cuväntul dumne-
zeiesc S-a pogorät asupra omului Iisus pentru a säläÎui cu El
intr-o unire moralä, dar nu ipostaticä (v. Diodor $i Teodor).
71. Cf. Isidor Pelusiotul, Ep. 205 (P.Q. 7 8 ,1 2 8 9 ) $i Severian d e Qabala, De

mundi creat. 4,2 (vezi nota 6 6 de mai sus).
72. Din De Incamatione ne-au parvenit doar fragm ente grece^ti, latine $i
siriace; v. Quasten III, p. 4 1 0 sq.
73. Pubücate de A. Mingana, Commentary o f Theodore o f Mopsuestia on
the Nicene Creed, W oodbrook Studies 5, Cambridge, 1932. (Text siriac cu tra-
ducere engiezä). Vezi mai ales cap. 4-5.
FUbDAMEMTELE PATRISTICE ALE HERMEPiEUTICn 81
Prin urmare, Cuväntul ceresc (verbum assumens) era conce-

put ca "forma" sau ca "universalul" care S-a säläsluit in lisus
cel pämäntesc (hom o assumptus). Aceastä invätäturä, elabo-
ratä mai ales de Teodor, pästra cu scrupulozitate omenitatea
lui lisus, dar a avut ca rezultat distrugerea credinfei niceene
pe care intentiona sä o apere. Släbiciunea invätäturii consta
in afirmarea dualismului ipostatic in persoana lui Hristos, afir-
mänd cä omul lisus fusese "asumaf de Cuväntul dumneze-
iesc. Evitänd dochetismul alexandrin, ea perpetua dualismul
eretic al lui Cerint. Hestorianismul a fost doar consecinfa ei
logicä §i inevitabilä.
Ca §i Diodor, magistrul säu, Teodor a fost o dublä victimä:
a limbajului säu §i a situatiei istorice. In ceea ce prive$te lim-
bajul, terminologia formulei niceene a rämas destul de con-
fuzä pänä in timpul sintezei capadociene. In perioada dintre
325 §i 381 ea nu a fost in totalitate acceptatä ca expresie
definitivä a credintei ortodoxe. Tinänd seama de aceste lu-
cruri, putem infelege lipsa preciziei, in gändirea lui Teodor §i
a contemporanilor säi, in folosirea termenilor tehnici de "per-
soanä" §i "naturä". §i mai problematic a fost contextul istoric
in care a träit Teodor. Pe de o parte, el s-a simfit obiigat sä
respingä hristologia alexandrinä, care ameninfa seriös aspec-
tul omenesc al vietii Mäntuitorului Hristos; pe de altä parte, a
fost forfat sä combatä tendinfele subordinafioniste ale iui
Arie ?i Eunomie. Preocuparea sa principalä a fost sä pästreze
transcendenfa absolutä a lui Dumnezeu §i a Cuväntului §i in
acela§i timp sä afirme färä echivoc realitatea istoricä a lui
lisus ca Hristos. Solufia pe care a ales-o era inrädäcinatä in
tradifia antiohianä, provenind, poate, de la Cerint insusi. Intr-un
mod mai radical decät Diodor, Teodor sustinea cä unirea
celor douä naturi ale lui Hristos (lisus §i Cuväntul, concepufi
virtual ca douä persoane) era mai degrabä moralä decät ipo-
staticä sau ontologicä. J. Quasten, printre alfii, a pus sub
semnul intrebärii aceastä judecatä, sprijinindu-se pe a opta
omilie cateheticä. Teodor, afirmä el, "Invatä, dincolo de orice
indoialä, unitatea celor douä naturi intr-o persoanä”74. Frivite

impreunä, totu$i, omiliile scot ln evidenfä faptul cäTeodor nu
a Intel es niciodatä cu adevärat distincfia dintre persona (hy-
postasis) $i natura (ousia). E adevärat cä el afirma unitatea
omenitätii $i dumnezeirii in Hristos, dar aceastä afirmatie
ascunde cu greu incapacitatea sa de a Intelege $i a exprima
taina unei persoane in douä naturi75.
Metoda exegeticä a lui Teodor a fost, de asemenea, con-
ditionatä de teoria aristotelicä a formelor. Dupä cum am mai
afirmat, Diodor a folosit theöria pentru a percepe semnifi-
cafia spiritualä a unui eveniment, a$a cum se revela el prin
tipologie. Pentru alegori§ti, semnificatia ultimä a unui eveni-
ment era datä de o mi$care anabaticä sau ascendentä: ca
simbol al realitätii divine, evenimentul este ridicat in plan ce-
lest. Pentru antiohieni, insä, realitatea celestä coboarä (kata-
basis) in planul istoriei omenirii ca universaJuI care se säläs-
luie^te in eveniment, dändu-i formä §i semnificatie. Sä ne
amintim principiul lor hermeneutic de bazä: fiecare eveni
ment, ca ?i fiecare cuvänt al Scripturii, are o semnificatie isto-
ricä sau literalä proprie, dar nu fiecare eveniment este un mij-
loc al Revelaliei. Aceastä perspectivä explicä tendinta lui
Teodor de a sublinia sensul istorico-literal al textului, negli-
jänd adesea mesajul lui spiritual.
Teodor a folosit mijloacele stiinfelor profane pentru exe-
geza sa chiar mai mult decät episcopul din Tars. Foarte atent
la vocabular, etimologie ?i gramaticä, el s-a folosit cu multä
' libertate de descoperirile arheologice, de geografie sau chiar
de psihologie. El s-a sträduit sä determine situatia istoricä si
74. Quasten III, p. 415, citeazä pasajul din om ilie. Cf. Mingana op. dt., p.
89, care II citeazä pe T eod or: 'Trebui sä fim congtienfi d e aceastä unire insepa-
rabilä prin care form a om en eascä nu va putea niciodatä $i In nici un fei d e cir-
cumstanfä sä fie separatä d e natura divinä care a Imbräcat-o'.
75. Vezi d e ex. Hom. cat. 5; Mingana, qp. eit., p. 53. De asem en ea Kelly,
Doctrines, p. 303-309, §i R. Devreesse, "Des instructions catechetiques d e
Theodore d e Mopsueste", Rech. Sc. Rel. 12 (1 9 3 3 ), p. 4 2 5 sq.
FUriDAMEbTELE FATRISTICE ALE HERMEnEUTICII 83
intentia precisä a autorufui, färä a ezita sä explice un pasaj

obscur In lumina altuia, a cärui semnificatie nu era ambiguä.
Cu toate cä §tia putinä ebraicä, a putut compara versiunile
ebraicä, greacä $i siriacä ale Vechiului Testament, fäcänd un
efort deosebit pentru a stabili textul primär. Opera sa este
cäläuzitä de un numär de principii tipic antiohiene, dintre
care vom aminti pe cele mai importante: 1. Scriptura este
uniform inspiratä de Duhul Sfänt. 2. Anumite pasaje posedä
un sens dublu: sensul literal, implinit In limitele istorice ale
Vechiului Testament (pänä In perioada macabeicä, cca. 65
i.Hr), §i sensul spiritual, care insemna pentru Teodor fägä-
duinta profeticä Implinitä In Hristosul cel intrupat §i In Bise-
ricä. 3. Indatorirea principalä a exegetului este de a discerne
intentia autorului biblic ?i de a elucida mesajul pe care el
dore?te sä-i impärtä$eascä76.
Sä reamintim douä dintre cele mai importante contributii
ale lui Teodor, care iiustreazä atät punctele tari, cät §i pe cele
slabe ale theöriei in hermeneutica antiohianä: folosirea tipo-
logiei §i modul de Intelegere a inspiratiei de la Duhul Sfänt.
Pentru a discerne un tip autentic In textele Vechiului
Testament, Teodor folose$te trei criterii interrelationate. Pri
mul criteriu: trebuie sä existe o asemänare (mimesis) Intre
cei doi poli sau cele douä imagini, tip §i antitip. Al doilea cri
teriu: relatia dintre aceste douä imagini (persoane sau eveni-
mente) trebuie sä fie in ordinea fägäduintä -Implinire, astfei
incät tipul este realizat sau actualizat In antitip. Aceasta pre-
supune cä istoria nu este nici staticä, nici ciclicä, ci cä ea se
aflä Intr-o miscare sau dezvoltare continuä din veacul prezent
pänä in cel ce va veni. Aceastä viziune, fundamental biblicä,
76. Adversus alegoricos, o lucrarea im portantä a lui Teodor, este pierdutä.

Pentru principiile exeg ezei sale v.: L. Pirat, L 'o e u v re exerjetique, p. 174; R. Greer,
Theodore o f Mopsuestia, p. 8 6 sq.; E. Schweizer, art. cit., p. 71 sq.; H. Kihn, Die
Bedeutung der antiochenischen Schule auf exegetischem Gebiet, Weissenburg,
1866, p. 137-148; ?i mai ales R. D evreesse, "La m ethode exegetiqu e de
Theod ore d e Mopsueste“, KB 55 (1 9 46 ), p. 207-241.
este cristalizatä in inväfätura lui Teodor despre "cele douä

katastaseis", care subliniazä continuitatea - ce existä intre
prezentul istoric §i viitorul eshatologic777 . AI treilea criteriu:
8
realitatea transcendentä a antitipului trebuie sä participe la
tip, prin aceasta transformänd evenimentul istoric intr-un
mijloc al Revelatiei. In vreme ce alegoria considerä cä tipul
este "asumat" de antitip, tipologia teoreticä descoperä anti
tipul in interiorul tipului. Astfel, sensul spiritual este väzut a fi
inclus in sensul literal, si evenimentul istoric in sine devine
expresia vizibilä a unei realitäfi ceresti sau a unui adevär
ceresc. Prin urmare, teologia euharisticä a lui Teodor afirmä
atät caracterul eshatologic al jertfei lui Hristos, cät si "pre-
zenta Sa realä', care face din päine §i vin "o hranä spiritualä
si nemuritoare-78.
Aplicarea acestor criterii eliminä, cu putine exceptii, toate
tipurile autentice din Vechiul Testament. Teodor acceptä in-
semnarea usilor israelifilor cu sängele mielului pascal ca tip
al värsärii sängelui lui Iisus pe cruce. Prima jertfä anticipeazä
profetic eliberarea de päcat $i moarte, iar a doua implineste
profefia. §arpele de aramä reprezintä un tip al mortii si Invie-
rii Mäntuitorului Hristos, iar lona este intruparea unei profetii
tipologice care ne indreaptä gändul spre ingroparea si Invie-
rea lui Hristos, si spre chemarea universalä la convertire si
mäntuire79.
Rigurozitatea cu care Teodor a pus in aplicare aceste cri
terii 1 -a fäcut sä respingä caracterul mesianic, acceptat de
multä vreme, al majoritätii psalmilor si profetiilor. Astfel, doar
Psalmii 2, 8 , 45 si HO pot fi interpretati ca psalmi referitori
la venirea lui Mesia. §i chiar si aici, Teodor pare sä respingä
77. Vezi inceputul la comentariui sau la lon a (P.G. 66,317).

78. fJom. cat. 15; citatä de Quasten III, p. 421. Pentru criteriile tipurilor la
Teodor, v ezi R. D evreesse, "La m ethode exegetique", p. 238, care dä textele
grecesti; si L. Pirot, I/oeuvre exegetique, p. 2 1 0 ,
79. D evreesse, ihid., p. 239, citeazä pasaje cheie din Com. la c ei doispre-
ze c e profefi m ld . (P.G. 66,123 sq).
FUHDAMEftTELE PATRISTICE ALE HERM ENEUTICII 85
adevärata tipologie, afirmänd cä ei sunt mai degrabä "hristo-

logici" decat "mesianici", prin faptul cä-L descriu mai curänd
pe Hristos, si nu pe Mesia asteptat de poporul lui Israel. Se
pare cä el interpreteazä numai Psalmul 15 ca pe un psalm cu
adevärat "tipic”. In care imaginea Slujitorului care nu a väzut
stricäciunea este implinitä in persoana lui Hristos cel inviat80.
Aceastä refinere In a accepta existenta unei semnificatii
spirituale In textele Vechiului Testament acceptate in mod
tradifional ca "texte crestine", poate fi explicatä prin preocu-
parea lui Teodor pentru situatia istoricä a autorului biblic,
adicä pentru semnificatia literalä a pasajelor discutate. La fei
ca Diodor, el credea cä exegeza trebuie sä descopere si sä
scoatä la luminä sensul intentionat de autor: mesajul pe care
acesta a dorit sä-1 adreseze contemporanilor. Este foarte
important de notat cä Teodor nu a respins niciodatä princi-
piul interpretärii "spirituale". EI este foarte ferm in insistenfa
sa asupra faptului cä, intr-adevär, tipurile veterotestamentare
autentice exprimä si prefigureazä adevärul suprem, care este
cuprins In Hristos si in Bisericä81. Ceea ce respinge färä echi-
voc este cäutarea alexandrinä a douä semnificatii distincte,
juxtapuse, in fiecare eveniment. Pentru el si pentru antiohieni,
in general, un eveniment are doar o semnificatie, dar aceastä
semnificatie este, pentru ochiul critic al exegetului “teoretic",
simultan literalä si spiritualä, istoricä si tipologicä. Psalmii, de
exemplu, au fost scrisi in intregime in perioada vetero-testa-
mentarä. Fiecare are un sens propriu literal care, privit din
punct de vedere istoric, este de infeles numai in timpul si
locul In care a fost scris, si nu intr-o perioadä viitoare. Atunci,
cum poate exegetul sä sesizeze intr-un psalm un sens spiri
tual care s-ar referi la istoria Bisericii? Diodor a räspuns la
aceastä intrebare accentuänd caracterul hiperbolic al pasaju-
80. D evreesse, ibid., p. 221 sq., care afirm ä cä aceasta e s te singura

folosire a tropologiei la Teodor.
81. In Zachar. 9,8 sq. (F.G, 66,557).
86 PUTEREA CUVÄTriULUI
Jui veterotestamentar, Teodor, insä, gäse§te räspunsul in

"analogie": Fsalmii au o valoare spirituaiä pentru crestinii care
se gäsesc intr-o situatie istoricä analogä cu cea in care se
aflau oamenii cärora li se adresase Psalmistul82.
ContextuI istoric al unui fragment din Vechiul Testament
rämäne neschimbat. Iar in interiorul acestui context, prin in-
termediul theöriei, interpretul poate discerne o semnificatie
spirituaiä autenticä. Astfel, pentru Teodor, Psalmul 2 profe-
teste Patimile lui Hristos, in timp ce Psalmul 8 preveste$te
biruinfa Sa asupra mortii. Psalmul 45, pe de altä parte, face
aluzie la unirea tainicä dintre Hristos $i Bisericä. Ca §i Ja Dio-
dor, psalmul sau profefia 8 3 nu au douä semnificatii juxta-
puse, dar totu$i independente, ci eie posedä mai degrabä "o
dublä semnificafie". Sensul literal este dat de contextuI isto
ric; sensul spiritual este perceput de autorul biblic (§i, dupä
cum vom vedea, de exeget) prin inspiratia Duhului Sfänt.
Intreaga profetie se referä in mod egal la ambele semnificatii.
Ar fi gre§it sä compartimentäm profefia intr-o parte care se
referä la situafia contemporanä autorului si in alta care se
referä la Hristos. Cäci, in "umbra" (skia) evenimentului insußi,
atät autorul, cät $i interpretul pot sesiza revelafia adevärului
dumnezeiesc84.
Ca ?i alfi reprezentanfi ai scolii antiohiene, Teodor a in-
cercat sä foloseascä o metodä exegeticä stiinfificä pentru a
descoperi adevärata semnificafie a Scripturii: mesajul ei spi
ritual sau soteriologic, revelat prin tipologie. Rind sistematic
in aplicarea cercetärii, dar problematic in concluzii, metoda
sa 1-a dus inevitabil la anumite pozifii doctrinale pe care Bise
rica a fost nevoitä sä le condamne. Dupä el, Slujitorul Pätimi-
82. D evreesse, "La m eth od e exegetique", p. 222 sq.

83. Dupä Teodor, psalmii hristologici sunt profetii reale. El atribuie lui David
(singurul autor al psaimilor} rolul d e vizionar profetie.
84. D evreesse, "La m eth od e exegetique", p. 236 sq.,- cf. Teodor, Comm. in
Mic. 5,1 sq. (F.Q. 6 6 ,3 7 2 sq.).
FU riD A M E I-iT E LE P A T R IS T IC E A L E H E R M E riE U T IC II 87
tor din Isaia 53 nu este un tip adevärat al lui Hristos; Cäntarea

Cäntärilor, a lui Solomon, nu este altceva decät un epitalam
compus de regele israelit pentru mireasa sa egipteanä; Car-
tea lui lov ar trebui respinsä ca fiind plinä de "idolatrie" $i
"mitologie pägänäL Dar, pentru traditia teologicä §i liturgicä a
Bisericii, lov si Slujitorul reprezintä imagini sau icoane auten-
tice ale lui Hristos, si Cäntarea Cäntärilor, indiferent de origi-
nea ei istoricä, este o märturie a dragostei inefabile a lui
Hristos pentru membrii Trupului Sau mistic. Pentru Teodor,
toate acestea sunt simple alegorii; insä, pentru traditia cres-
tinä ortodoxä eie reprezintä in totalitate o tipologie validä.
in final, ar trebui sä ne reamintim cä metoda exegeticä a
lui Teodor a contribuit la reintroducerea unor tendinte tipic
antiohiene de dualism hristologic. incercänd sä pästreze isto-
ricitatea intrupärii, ei a separat efectiv pe omul lisus de Cu-
väntul dumnezeiesc. §i, fäcänd astfei, el a pus in pericol in-
vätätura Bisericii despre Cuväntul fäcut trup, la fei de mult ca
si anumili alexandrini. Cu precädere acest lucru i-a fäcut pe
succesorii lui sä-i respingä inväfätura, ca fiind ereticä. Hoi
insä am gresi dacä am minimaliza contributia sa importantä
la exegezä si, mäi ales, accentul pus de el pe rolul Duhuiui
Sfänt in interpretarea Scripturii.
Ca si Diodor inaintea lui, Teodor aplicä termenul theöria
atät inspirafiei autorului biblic, cät si perceperii semnifi-
catiei spirituale a Scripturii de cätre exeget, in privinta diver-
selor genuri ale scrierilor biblice, se pot observa douä feluri
ale inspiratiei: unul, propriu profetiei, si altul, propriu litera-
turii sapienfiale. Ultimul este inferior primului si reprezintä
doar "harul prudentei", däruit autorului ei, Solomon. Cuprinsi
de Duhul lui Dumnezeu, profetii "au väzut' mai intäi continu-
tul Revelatiei in diverse imagini. intr-o Stare de extaz (eksta-
sei), ei au primit cunoasterea (gnösin) tainelor inefabile (apo-
rretoteron) printr-o vedere unicä (theöria m one) a mesajului
88 FUTEREA CUVÄTiTULUI
divin85. Aceastä vedere a fost datä de Duhul §i a fost con-

templatä de profet. FructuI acestei contempläri este mesajul
transmis de el sub forma unei propoväduiri, parabole sau
profet».
Este important sä ne amintim cä apostolii, ca $i profet»,
au fost tinta lucrärii de inspiratie sävärîte de Duhul Sfänt (de
ex., Sf. Petru Ia lope, Sf. Pavei pe drumul Damascului). Teo-
dor este in deplin acord cu Traditia cänd afirmä cä atät sem-
nificatia literalä, cät §i cea spiritualä a Scripturii - Houl §i Ve-
chiul Testament - sunt inspirate de Dumnezeu86. Cu ajutorul
Duhului, scriitorii apostolici au putut descifra (theörein) §i in-
terpreta sensul variatelor tipuri revelate profefilor Vechiului
Legämänt. Cu alte cuvinte, ei au interpretat Vechiul Testa
ment in lumina theöriei: perceperea sau descoperirea reali-
tätilor eshatologice ascunse in faptele istoriei. Acesta este
rolul theöriei folosite de exegetul crestin. Cu toate cä antio-
hienii nu au spus-o niciodatä cu claritate, existä o corespon-
denfä directä intre theöria sau viziunea hermeneuticä practi-
catä de apostoli, pe de o parte, §i de interpret» post-apostolici,
pe de altä parte. In capitolul urmätor vom lua in discufie
aceastä corespondentä $i legätura ei cu lucrarea de inspiratie
sävärîtä de Duhul Sfänt. Dar, mai intäi, sä sublimem anumite
aspecte importante ale exegezei antiohiene, a§a cum apar
eie in lucrärile Sfäntului loan Qurä de Aur (cca. 34-7-407) §i
Teodoret al Cirului (cca. 393-458).
O datä cu Sfäntul loan Hrisostom, oratorul "cu gurä de
aur", exegeza s-a situat in primul ränd in slujba propoväduirii
crestine. Interesul säu pastoral 1 -a determinat sä modifice
istorismul rigid al lui Teodor, pästränd in acelasi timp baza
istoricä a theöriei. Cinstind Biblia ca pe "un leac dumnezeiesc"
85. In nah. (prolog), (P.Q. 66,401 sq), citat de D evreesse, ibicl., p, 228.
Fentru diferentierea intre harul profetic ?i cel sapiential, v. Comm. in Job (P.Q.
6 6 , 697).
8 6 . Teodor, In lonam praef. (P.Q. 66,317 sq); cf. Augustin, De cloctrina
c hristiana, 3,27,38 (P.L. 3 4 ,8 0 ), $i Grigorie de Uyssa, C. Eunom. 7 (P Q . 45, 744).
FUMDAMEdTELE PATRISTICE ALE HERMEriEUTICII 89
care vindecä ränile päcatului §i a!e mortü, Sfäntui loan Gurä

de Aur a cäutat, cu o impresionantä ardoare 9 1 o credinfä pro-
fundä, sä dezväluie §i sä propoväduiascä "sensul dumnezei-
esc“ al Sfintei Scripturi87.
in comentariul säu la Fsalmi (9, 4), Sf. loan Qurä de Aur
distinge trei feluri de afirmatii bibüce: acelea care reprezintä
doar figuri sau imagini simbolice §i care reveleazä un sens
teoretic sau spiritual; acelea care au doar o semnificatie lite-
ralä; §i acelea care sunt intr-un mod autentic tipologice, in
care sensul dumnezeiesc dobände$te expresie In evenimen-
tul istoric (theöria adeväratä)88. Ca un exemplu al primului fei
de afirmatie, care admite doar o interpretare figuratä, el ci-
teazä Filde 5,18-19: ’Cerboaicä preaiubitä $i gazelä plinä de
farmec sä-ti fie ea...'*. Printre pasajele care pot fi interpretate
doar literal, el include afirmatia din Facere 1,1: "La Inceput a
fäcut Dumnezeu cerul §i pämäntul'. Afirmatiile dogmatice de
acest tip, crede el, sunt eviscerate de exegeza alegoricä. In
sfärsit, loan (3,14): "§i dupä cum Moise a inälfat zappele in
pustie, a?a trebuie sä se inalte Fiul OmuluP, oferä un exem
plu de tipologie autenticä. In acest verset, interpretul este
obligat sä vadä un eveniment care s-a intämplat In realitate,
ca si un Chip simbolic, care trimite Ia lisus flristos Insußi89.
In De poenit. hom. (6 , 4), Sf. loan Qurä de Aur face deo-
sebire, in continuare, intre profefüle Figurative §i profefiile
verbale. Primele sunt exprimate prin fapte sau lucruri (he dia
pragmatön propheteiä) ?i contribuie la deschiderea ochilor
nestiutorului. In timp ce ultimele ilumineazä pe cel cu cunos-
87. Vezi Q. Florovsky, The Eastem Fathers, p. 217 sq, (!b. rusä).
88. Kelly, Doctrlnes, p. 76, confundä tipologia cu alegoria in analiza dedi-
catä Sf. loan Hrisostom.
' Versetu! este tradus dupä textul m asoretic a! Bibliei ebraice (n.t.).
89. Sfäntui loan Hrisostom insista, la fei de m ult ca Teodor, cä trebuie sä
existe o asem änare realä intre tip $i antitip, pentru a pästra cadrul istoric al
Revelafiei; In epist. ad Gal. 4,24 (F.O. 6 1 ,6 6 2 sq.; cf. In Mat. hom. 52,1 (P.Q. 57,
5 1 9 } $i In Joh. hom. 85,1 {P.Q, 59, 461).
90 PUTEREA CUVÄTJTULUI
tinfä duhovniceascä. Un exemplu de profefie verbalä avem in

Isaia 53,7, unde tiristos este väzut ca "miel dus ta jertfä'.
Mristos devine si obiectul unei profelii figurative, cum ar fi
jertfirea berbecului de cätre Avraam ln locul unicului säu fiu.
“Aceastä jertfä", spune Sf. Ioan Gurä de Aur, “a fost simbolul
jertfei prin care Iisus ne-a mäntuit pe noi".
Pentru Sf. Ioan Gurä de Aur, ca si pentru Teodor si Dio-
dor, theöria nu este doar o simplä metodä exegeticä, ci o per-
cepere sau contemplare a realitätilor ceresti revelate. ln tra-
tatul säu despre Tiecuprinderea lui Dumnezeu", de exemplu,
el subliniazä dimensiunea asceticä a profetiei autentice. Pos-
tind timp de trei säptämäni, Daniel a primit o revelafie cänd
sufletul era mai bine pregätit (epitedeiotera) sä primeascä o
asemenea vedere (theörias), prin post devenind mai u?or si
mai spiritualizat (kouphotera kai pneuinatikotera)"90. Aceastä
terminologie elenistä, Inrädäcinatä in gändirea platonicä91, il
apropie aparent pe Hrisostom de alexandrini si de inter-
pretarea lor misticä si alegoricä a Scripturii. De fapt, ea sub-
Jiniazä doar caracterul contemplativ esenfial al theöriei. in
continuare, el vorbeste despre o viziune pe care a avut-o pro-
fetul lezechiel92. De fiecare datä cänd Dumnezeu däruieste
slujitorilor Lui o astfei de viziune, spune Hrisostom, El ii poar-
tä intr-un loc al linistii, pentru ca sufletul lor, netulburat de
imagini si zgomote, sä se poatä odihni in starea unicä a vede-
rii dumnezeiesti. Acestei vederi (theöria) profetice ii cores
punde interpretarea (theöria) tipologicä a apostolilor si a exe-
getilor de mai tärziu, care au descoperit in profetii Chipul
ascuns al Mäntuitorului Iisus Hristos.
Prin viata sa, Sf. Ioan Gurä de Aur a dat o märturie vie
asupra dimensiunii ascetice si mistice a theöriei, care este
90. Despre incom prehensibilitatea Jui Dum nezeu, 111,205-210 (Sources ehr.
28 bis,).
91. Un com entariu asupra caracterului platonic al unor astfei de term eni se
aflä la J. Danielou, Platonisme et Theologie mystique, Paris, 1944, p. 57sq.
92. (11,227-286.
FUriDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMEDEUTICII 91
esenlialä pentru a putea sesiza in mod real semnificatia spi-

ritualä a Sfintei Scripturi.
Ultimul dintre marii exege£i si teologi ai scolii antiohiene
a tost Teodoret, episcop al Cirului. in timpul vietii sale, Teo-
doret a tost acuzat de Dioscor, episcop al Alexandrien pentru
apärarea lui rtestorie. In Epistola 83, el i?i afirmä cu claritate
credinta in unitatea celor douä naturi in Hristos si acceptarea
titlului de Theotokos" atribuit Maicii Domnului. La Sinodul de
la Calcedon, din 451, Teodoret a fost obligat sä rosteascä
“anatema contra lui Mestorie si a tuturor celor care nu mär-
turiseau cä Sfänta Fecioarä Maria este Maica Domnului $i care
impärteau in douä pärfi pe unicul Fiu, cel Unul-näscuf9 95. Mai
4
9
3
moderat decät Teodor in conceptiile sale hristologice, Teo-
doret a fost obligat sä accentueze omenitatea lui Hristos,
impotriva unui fei de neo-apolinarism pe care el La detectat
in invätätura lui Chiril al Alexandriei. Critica la adresa lui Chiril
a dus la condamnarea anumitor scrieri ale lui Teodoret la al
cincilea Sinod ecumenic de la Constantinopol, din 553.
Excelent cunoscätor al stiinlelor biblice, Teodoret a Incer-
cat sä dezvolte o hermeneuticä aptä sä clarifice cel mai
adänc mesaj al Scripturii. Respingänd excesele alegoriei, el a
considerat cä sensul literal pästreazä si reveleazä sensul spi
ritual al unui text. in studiile sale exegetice, el a inversat anu-
mite concluzii ale predecesorului (si, probabil, profesorului
säu), Teodor. Cäntarea Cäntärilor, afirma el, este biblion pneu-
matikon care surprinde taina iubirii dintre Hristos si Bäserica
Sa94, in prefata comentariului la Fsalmi, el criticä atät pe ale-
goristi, cät si pe cei care privesc "profetiile asupra viitorului ca
realitäfi ale trecutului"95, o criticä implicitä la adresa epis-
93. Quasten III, p. 537. Pentru con troversa hristologicä intre D ioscor 51
Teodoret, vezi O. Bardenhewer, Geschichte der altkirchlichen Literatur, Freiburg
im B., 1924, Band IV, p. 22 2 sq.
94. Prolog la In cant. (P.G. 81, 29).
95. Prolog la In Pss. (P.G. 80, 860). Cf. G. Bardy, Com m entaires patris-
tiques d e la Bible", Supp. Dich Bib. II, p. 100-102.
92 PUTEREA CUVÄKTULUI
copului de Mopsuestia. In sfärsit, el vede In mielul pascal

imaginea Mielului lui Dumnezeu, curat $i nepätat, care ia asu-
pra Lui päcatele lumii96.
Teodoret I$i expune programul exegetic ?i In prefafa la In
Psalmos: “Am considerat ca o datorie a mea sä evit ambele
extreme (alegoria $i literalismul). Ceea ce se referä la istorie
va fi explicat din perspectivä istoricä, dar profefüle despre
Hristos, Domnul nostru, despre Biserica dintre neamuri, de
spre Evanghelie $i despre propoväduirea apostolilor nu vor fi
explicate ca referindu-se la alte lucruri, cum este obiceiul la
evrei'97. Scopul exegezei este de a pätrunde §i clarifica me-
sajul autorilor biblici, care au scris sub inspirafia Duhului
Sfänt, Cu toate cä face apel la tradifia patristicä, Teodoret
afirmä cä singurul canon al adevärului sau singura autoritate
pentru credinfä este doar Sfänta Scripturä98. Aläturi de Sf. loan
Qurä de Aur el adoptä o metodä exegeticä stiinfiflcä pentru a
dezvälui semnificatia soteriologicä a cuväntului lui Dumnezeu.
Un pasaj surprinzätor din comentariul säu la Isaia ilus-
treazä cu multä claritate folosirea tipologiei de cätre Teo
doret99. Interpretand versetul 60,1 din Isaia, privitor la slava
Domnului, care Iumineazä noul lerusalim, el vorbeste despre
prezicerea profetului ca despre o "imagine din umbrä' (skio-
graphia), care prefigureazä reconstruirea Ierusalimului In tim
pul lui Cirus §i Darius. Ca o picturä multicolorä, imaginea re-
prezintä 'tipuri superioare ale adevärului", si anume strä-
lucirea Sfintei Biserici. Ea reveleazä chiar si ■arhetipul" pic-
turii, care este viafa viitoare in Cetatea cereascä. Aceste pre-
viziuni, continuä el, se referä, Intr-un anumit sens, la vechiul
lerusalim, dar, Intr-un fei superior, se referä $i la Biserica lui
96. Quaest. in Exod. 2 4 (F.Q. 80, 252).

97. Quasten III, p. 540.
98. Vezi lucrarea sa anti-monofizitä, Eranistes I (P.G. 83, 4 8 ); Egö gar m one
peithomai te ttieia graphe (Ego enim in sola divina Scripturä acquiesco).
99. In Isa. 6 0 ,1 ; Theodoret von Kyros Kommentar zu Jesaiah, ed. A. Möhle,
Berlin, 1932, p. 2 3 3 sq .; cf. Sf. Ioan Gurä de Aur (F.G. 51, 247).
FUnDAMEPiTELE FATRIST1CE ALE HERMEnEUTICII 93
Dumnezeu, "care a primit lumina cunoa$terii dumnezeiesti §i

este Imbräcatä in slava DomnuluiL
Acest pasaj da un exemplu succint al theöriei, a§a cum a
fost conceputägi folositä de exegetii antiohieni. Fundamentul
profetiei este realitatea istoricä a Ierusalimului, ora$ul evreiesc
care incepuse sä fie reconstruit in perioada ce a urmat cap-
tivitätii babilonice. Sensul literal al pasajului se referä doar la
acest lucru. Inspirat de Duhul, profetul anunfä rena§terea ora-
sului, folosind o "imagine din umbrä", ascunsä. Theöria dis-
tinge semnificatia Iiteralä a pasajului, care este viziunea pro-
feticä inspiratä asupra acestei realitäti pämänte§ti. Dar la alt
nivel, aceeasi realitate istoricä se dovedeste a fi "un tip supe-
rior al adevärului': pentru interpretul crestin, ora§ul pämän-
tesc este de fapt un tip sau o figurä a unei realitäti mai inalte,
cea a Bisericii. Alegoria ar trece direct de la aceastä imagine
pämänteascä la acea realitate ultimä care este lerusalimul ce-
resc, Cetatea eshatologicä viitoare, sau Impärätia lui Dum
nezeu. in acest caz, orasul pämäntesc ar fi o simplä metaforä
sau un semn, lipsite de orice semniflcafie spiritualä. Theöria
tipologicä priveste insä irtäuntrul orasului pämäntesc (vechiul
lerusalim), ca §i inäuntrul antitipului, care este Biserica, pre-
zenfa arhetipului sau a Ierusalimului ceresc. Tocmai acest
arhetip celest, localizat in insä$i inima unei realitäti istorice,
conferä atät vechiului lerusalim, cät §i Bisericii semnificatia
lor spiritualä; aceastä realitate transcendentä - sau adevär
transcendent - este inrädäcinatä In faptul in sine in a$a fei
incät Revelatia este deplin istoricä ?i realä, §i nu atemporalä
§i idealä100.
100. Este interesant de observat cä Sf. Ioan Casian ( t cca 4 5 5 ), un con-

tem poran al lui Teod oret, d e oseb ea patru sensuri ale Scripturii $1 le ilustra
referindu-se la sem nificatia multiplä a Ierusalimului. Ora$uf sfänt este un ora?
evreiesc päm äntesc (sensul literal sau istoric); el reprezintä Biserica lui Hristos
(sensul alegoric sau hristologic); ea este o im agine a sufletului om en esc (sensul
tropologic sau m oral); e a reprezintä im pärätia cereascä (sensul eshatologic). Vezi
articolul cuprinzätor despre ’ hermeneuticä" al lui Raymond Brown, Jerom e Bib.
Comm. 71; $i despre Casian 71,41.
94 PUTEREA CUVANTULUI
Fästränd cadrul istoric al Revelatiei, theöria face mai multä

dreptate eshatologiei biblice decät alegoria, cäci theöria da
expresie deplinä paradoxului unui viitor realizat in prezent.
Doar aceastä perspectivä, aceastä "viziune contemplativä",
poate Infelege si exprima dubia mi§care ce caracterizeazä
atät intruparea lui Hristos, cät si Tainele Bisericii: o miscare
verticalä si una orizontalä, prin care realitäfile eshatologice
transcendente inglobeazä $i transfigureazä viafa prezentä a
comunitätii crestine. Fentru a schematiza acest lucru, am
putea spune cä pentru alegorie aceastä miscare se realizeazä
intr-o singurä direcfie: din prezent in viitor si de la pämänt la
cer. Theöria, insä, percepe aceastä miscare in douä directii:
viitorul este realizat proleptic in prezent, asa cum realitatea
cereascä se manifestä pe pämänt prin intreaga crealie101.
101. Vom cita o remarcä surprinzätoare a unui eminent patrolog, H.

Wolfson: ‘ Dupä Origen nu a mai avut lo c nici o interpretare nouä a Scripturii din
partea Pärintiior', The Philosophy o f the Church Fathers, Cambridge, 1965, p.
64. W olfson confundä alegoria cu tipologia, presupunänd cä m etoda alegoricä
era universal folositä.
CAPITOLUL III
Theöria: o herm eneuticä ortodoxä
in capitolul precedent am observat o corespondenfä izbi-

toare intre hristologia si metoda hermeneuticä ale scolilor din
Alexandria si Antiohia. Idealismul platonic care a influentat
doctrina hristologicä alexandrinä a dat un impuls deosebit
folosirii alegoriei. O hermeneuticä ce cautä semnificatiile ulti
me in arhetipurile ceresti, in detrimentul evenimentului isto-
ric, tinde, prin urmare, sä dizolve omenitatea lui Hristos In
timp ce ii evidentiazä dumnezeirea. intr-un mod asemänätor,
rationalismul empiric al lui Aristotel sLa läsat amprenta nu
numai pe hristologia dualistä a antiohienilor, ci si pe metoda
lor de interpretare tipologicä. Unde hermeneuticä se concen-
treazä asupra semnificatiei literale a unui fapt istoric, acolo si
exegeza pune in relief realitatea concretä a lui Iisus, ca o
fiinfä umanä alcätuitä din trup si sänge.
Se afirmä adesea cä antiohienii au pästrat mai bine decät
alexandrinii invätätura despre intruparea lui Hristos. Hoi am
dat insä exemple ample ale faptului cä anumiti reprezentanfi
ai ambelor scoli au primejduit seriös aceastä invätäturä: ale
xandrinii, tinzänd spre un dochetism monofizit, iar antiohienii,
spre un dualism ipostatic, care separä in final cele douä naturi
in douä fiinfe, distincte din punct de vedere ontologic1.
1. Vezi R.V. Seilers, The Council o f Chaicedon, p. 162 sq., care afirm ä cä
tendinta antiohianä d e a sublinia distincfia dintre Dumnezeu, Creatorul, $i om ,
creatura, se g ä s e jte deja la Teofil, Ad AutoJ. 2 ,10. Acest accen t pare a explica
inabilitatea lui Teodor sau a lui Mestorie de a concepe unirea ipostaticä a celor douä
naturi, cea divinä si cea umanä, intr-o singurä persoanä, Importanta atribuitä azi
Stiinfelor em pirice si m etod ologiei lor ne ajutä sä explicäm hristologiile neo-
nestoriene si neo-ariene (adoptioniste si Subordinationiste) care caracterizeazä
cercurile teolo gice m oderne. Vezi G. rlorovsky, T h e Lost Scriptural Mind", in
Bible, Church, Tradition, p. 1 4 sq .
96 FUTEREA CUVAKTULUI
Duc, oare, aceste metode hermeneutice diferite in mod

necesar la erezie sau la distorsiunea credintei, astfei incät
Biserica sä fie obligatä sä le refuze in favoarea altor abordäri
ale Sfintei Scripturi? In zilele noastre, opinia majoritäfii bibli§-
tilor protestanfi si romano-catolici este cä nici alegoria, nici
tipologia nu pot servi cu fidelitate §i cu folos scopului exe-
gezei. Teologia a devenit o stiintä; prin urmare, ea necesitä o
metodologie stiinfificä, mal ales in abordarea istorico-criticä,
dezvoltatä in special In Germania, de la jumätatea secolului
al XlX-lea, metodä adoptatä de majoritatea exegetilor con-
temporani. Pentru rnarea majoritate a acestor bibli$ti, alego
ria $i chiar tipologia sunt metode cert ne$tiintifice, $i de aceea
nu corespund ca mijloace hermeneutice.
In ceea ce priveste alegoria, o astfel de judecatä este pe
deplin justificatä. Specificul credintei crestine - care o distinge
de toate religiile de mistere - constä in caracterul ei radicaJ
istoric: Revelatia $i implinirea iconomiei divine au Ioc in con-
textul creafiei insesi. Tratänd evenimentele istorice ca sim-
boluri parabolice, alegoria ameninfä baza istoricä a credintei2.
Dar putem noi, oare, emite aceeasi judecatä de valoare
cu privire la tipologie? Dupä cum am väzut, theöria tipologicä
pästreazä natura istoricä a Revelatiei. Lucrärile lui Hrisostom
§i ale lui Teodoret oferä exemple clare ale modului In care
theöria, ca principiu hermeneutic, este compatibilä cu o sem-
nificatie autentic divinä sau spiritualä. Dumnezeu Se revelea-
zä in istorie. Prin urmare, exegetul este obligat sä foloseascä
o metodä de interpretare care corespunde cadrului istoric al
acestei revelatü. Printr-o judicioasä folosire a theöriei Pärintii
au putut demonstra Iegätura tipologicä dintre o imagine pro-
2. L. Firot, L'oeuvre exegetique, p. 185 sq., da exem ple izbitoare ale alego-
rizärii la Chiril, punänd in paralelä com entariile lui cu cele ale lui Teodor, la ace-
lea$i pasaje. Chiril adesea neglijeazä total sensul literal, in preocuparea sa d e a
d escoperi un m esaj subiectiv $i personal pentru el sau pentru contem poranii säi.
THEÖRIA: O HERMETIEUTICÄ ORTODOXA 97
feticä §i implinirea ei, in timp ce explicau semnificatia spiri-

tuaJä a acestei legäturi pentru viata interioarä a credinciosuiui.
Dacä metodä a fost eficientä In epoca patristicä, este,
oare, reaüst sä ne Indoim astäzi de utilitatea ei in viata Bise-
ricii? Pentru a da un räspuns afirmativ, trebuie sä arätäm cä
theöria ca principiu hermeneutic este compatibiiä cu meto-
dologia istorico-criticä §i cä este compiementarä acelei meto-
dologii, oferind teoiogiei o dimensiune spiritualä, care altfei
ar putea lipsi.
O definitie tipicä a theöriei o gäsim In Jerom e Biblical
Commentary3: "pentru toate scopurile practice (theöria este)
un echivalent al allegoriei alexandrine. Theöria era o intuitie
sau o viziune prin care profetul putea vedea viitorul prin inter-
mediul circumstanfelor sale imediate. Dupä o astfei de viziu
ne, el putea sä-si frazeze scrisul in a$a fei, incät sä descrie
atät sensul contemporan al evenimentelor, cät $i implinirea
lor viitoare". Aceastä definitie necesitä unele corecturi, din
,douä motive: theöria tipologicä este, dupä cäte am väzut, o
metodä de interpretare diferitä de alegorie; iar intuitia sau
"viziunea“ la care se referä este proprie nu numai profetului,
ci si interpretului apostolic sau post-apostolic viitor, care per-
cepe implinirea tipurilor veterotestamentare in cadrul expe-
rientei Bisericii.
Ca metodä hermeneuticä, theöria se baza pe douä pre-
mise fundamentale: Scriptura este inspiratä uniform de Dum-
nezeu, iar tipologia dä cheia pentru o interpretare corectä a
ei. Reflectänd influenta aristotelicä, theöria a inteles cä mai
degrabä evenimentul insu§i, $i nu cuväntul (martor al eveni-
mentului), este adeväratul mijloc al Revelatiei. Ea cäuta sem-
nificatia lucrärii lui Dumnezeu inäuntrul faptelor istoriei, deo-
sebind in anumite evenimente atät sensul lor istorico-literal,
cät §i pe cel divin sau spiritual. Frimul sens, perceput §i arti-
culat de profet, putea fi exprimat fie in limbaj propriu, fie in
3. Jerom e Biblical Commentaiy 71, 59.
7 - PUTEREA CUVÄTTTULUI
limbaj figurat. Sens ul literal, atunci, este lim itat de constiinfa

religioasä §i exprimä intentia martorului uraan. Teologii antio-
hieni nu erau foarte clari cu privire la gradul pänä la care tre-
buia profetul sä perceapä un sens spiritual in interiorul eveni-
mentului insusi. Ei afirmau in unanimitate, impotriva alego-
ri§tilor, cä nu se pot enunta douä semnificatii distincte, una
literalä, $i alta spiritualä, proprii aceluia?i eveniment. Acele
fapte istorice care sunt purtätoarele Revelafiei posedä mai
degrabä un ’dublu sens": sensul spiritual (realizat in antitip
sau arhetip), care este inrädäcinat in sensul literal (exprimat
de tip).
In lucräriie care ne-au parvenit de la Diodor §i Teodor gä-
sim douä abordäri ale problemei sensului spiritual §i relatiei
lui cu sensul literal. Diodor considerä cä sensul spiritual este
exprimat de profet in mod constient prin “hiperbolä". Prin
urmare, profetul i$i adapta con$tient §i cu o anumitä finalitate
prezicerile sale la douä epoci: la epoca sa §i la viitorul Bise-
ricii. Pentru contemporanii lui aceste preziceri päreau hiper-
bolice sau exagerate; dar interpretilor viitori, care le vedeau
implinite, eie le apäreau a fi Intr-o armonie perfectä cu eveni-
mentele pe care le descriau. Tipul §i antitipul erau väzute ca
fiind legate din punct de vedere logic unul cu celälalt in ico-
nomia lui Dumnezeu. Cu toate cä Teodor nu afirmä a?a ceva
cu claritate, se pare cä el avea o concepfie similarä asupra
activitätii constiente a profetului. Cänd vorbeste de ’analogie’
insä, el descrie modul in care interpretul de mai tärziu
lämureste viziunea profeticä sau orice alt fapt din Vechiul
Testament, pentru a sesiza semnificatia spiritualä ce se aflä
ascunsä inäuntrul lor.
Se ridicä urmätoarea intrebare, crucialä pentru deter-
minarea validitätii permanente a theöriei: depinde theöria de
discernerea de cätre autorul biblic a sensului spiritual ?i a
celui literal ale evenimentului pe care il descrie? Antiohienii
par a räspunde afirmativ, deoarece theöria se referä in primul
ränd la acea viziune sau percepere a adevärului spiritual care
THEÖRIA: O HERMEPiEUTICÄ ORTODOXÄ 99
se aflä in inima unui eveniment istoric pe care autorul uman

1-a träit §i 1-a transmis prin scrierea sa. De aceea, ei au pus un
accent major pe 'intentia autorului".
O asemenea intenfie constientä devine insä destui de
neimportantä dacä ne gändim la a doua semnificatie a theö-
riei: peceperea intuitivä a semnificafiei spirituale nu de cätre
autor, ci de cätre interpretul viitor. Implinirea tipologicä de-
pinde de un act al lui Dumnezeu. Dumnezeu Insu§i, 5 1 nu
martorul uman, asociazä douä evenimente sau fapte, ca tip
§i antitip. Am putea afirma cä acest discernämänt al inter-
pretului asupra existenfei unei relatii tipologice in cadrul
evenimentului pus in discutie este, de fapt, sensul primär al
theöriei. Ceea ce conteazä nu este dacä profetul a väzut in
mod real in Slujitorul pätimitor persoana lui lisus Hristos.
Ceea.ce conteazä este dacä, in gändul lui Dumnezeu, potrivit
iconomiei divine, chipul Slujitorului este o imagine profeticä
a mäntuirii ce avea sä se implineascä in persoana lui Hristos.
Acelaî lucru este valabil pentru toate chipurile veterotesta-
mentare, cum ar fi Adam, Moise, exodul sau mana din pustie.
Theöria tipologicä rämäne un principiu hermeneutic valabil
dacä aceste tipuri ale Vechiului Legämänt sunt legate de
lucrarea mäntuitoare a lui Hristos in termenii de fägäduintä §i
implinire. Dacä eie nu sunt legate, conceptul de istorie a män
tuirii este lipsit de sens (dupä cum afirmä anumifi teologi exis-
tentiali$ti) §i, prin urmare, lucrarea lui Hristos este In totali-
tate sui generis, färä a avea o relafie esentialä cu istoria po-
porului lui Israel.
inainte de a incerca sä definim o theöria validä, ar fi util
sä sublimem punctele pe care abordarea teoreticä 5 1 cea
istorico-criticä le au in comun.
Exegeza istorico-criticä impärtä$e$te, aläturi de theöria, o
preocupare fundamentalä pentru sensul istoric-literal al eve-
nimentelor biblice §i pentru clarificarea semnificatiei inten-
tionate de autor. Ambele metode urmäresc sä pästreze fun-
damentele istorice ale eshatologiei. Frin urmare, ambele ac-
centueazä primatul faptului asupra ideii, al evenimentului

asupra interpretärii, §i, prin aceasta, eie evitä distorsiunile
metodei alegorice, care constä in "eisegesis", si nu in exe-
gezä. In mod semnificativ, accentul pe care II pun asupra lite-
ralismului istoric ii determinä pe mulli cärturari contempo-
rani, intocmai ca acei antiohieni radicali, sä evidentieze natu
ra omeneascä a lui Hristos, §i nu dumnezeirea Sa (ne referim
acum, bineinteles, la cei care au o credintä crestinä). Ca in
cazul lui Teodor de Mopsuestia, rezultatul este adesea o re-
ducere drasticä a tipologiei biblice la un "minimalisnr telogic
general, (flu este o coincidentä faptul cä teologia apuseanä
vede in mäntuire o koinonia cu Dumnezeu sau o vedere feri-
citä a slavei divine, $i nu o theösis, o "indumnezeire” a omu-
lui, care inseamnä o participare realä $i totalä la insäsi viafa
lui Dumnezeu).
Dacä adeplii criticii istorice tind aproape instinctiv sä
respingä tipologia §i theöria, aceasta se datoreazä unor pre-
judecäfi, ?i nu unei incompatibilitäli fundamentale intre anali-
za criticä $i viziunea spiritualä, Dacä, de exemplu, un critic
modern respinge elementul de bazä al credintei crestine tra-
ditionale, cum ar fi caracterul inspirat al Scripturii (adicä, dacä
el considerä cä Scriptura este cuväntul omenesc care vor
beste despre Dumnezeu, ?i nu Cuväntul lui Dumnezeu adre-
sat Bisericii prin intermediul omului), atunci, in mod logic, el
va respinge si ideea intervenliei dumnezeiesti in planul vietii
omenesti care, deopotrivä, creeazä relafü tipologice inspirä
perceperea 'teoretica' a semnificatiei acestor relatii. Am afir-
mat cä doctrina privitoare la caracterul inspirat al Scripturii
este o premisä fundamentalä a unei hermeneutici teoretice.
Interpretul se apropie de text cu aceastä premisä sau färä ea.
El poate fi confirmat sau infirmat in credintä sa prin studiul
Scripturii, dar este evident cä exegeza nu poate demonstra cä
Sfänta Scripturä a fost sau nu inspiratä. Tot ceea ce poate
face este sä confirme cä autorii biblici insisi au crezut cä
"toatä Scriptura este insuflatä de Dumnezeu".
THEO RIA: O HERMEHEUTICÄ ORTODOXÄ 101
Anumiti adepti ai criticii istorice s-au apropiat de text cu

alte premise. Poate cea mai des intälnitä premisä este con-
ceptia conform cäreia exegeza este esentfalmente o discipli-
nä istoricä, $i nu una teologico-filosoficä. Pentru Färintii antio-
hieni §i pentru cei alexandrini, exegeza slujea exprimärii cre-
zului Bisericii, ca §i exprimärii ei liturgice $i doxologice. Locul
ei de drept se aflä in cadrul comunitätii dreptmäritoare. Multi
teologi protestanti au scos exegeza din spatiul ei eclezial §i
au "remodelat-o' intr-o stiinlä - prin aceasta neintelegändu-se
dumnezeiasca gnosis sau sophia, intelepciunea sfäntä de
care vorbesc Pärintii, ci o disciplinä sistematicä, pentru a
obtine o cunoastere obiectivä, fapticä despre persoanele §i
evenimentele amintite in Scripturä. Nu se datoreazä acest
lucru, cel putin partial, accentului Protestant pus pe abilitatea
fiecärui ins, aflat sub indrumarea Duhului Sfänt si indepen
dent de orice normä sau Traditie ecleziasticä, de a discerne
adevärata semnificatie a Cuväntului lui Dumnezeu? Efectul
acestei abordäri este o anumitä insträinare intre teologia bi-
blicä §i cea sistematicä in protestantism, insträinare care ar fi
pur si simplu de neconceput in gändirea patristicä4,
O premisä gresitä stä la baza ideii cä exegeza este esen
tialmente o stiintä in sensul modern al cuväntului: ideea cä
istoria insä§i cuprinde adevärul ultim. Theöria, insä, intelege
evenimentul istoric ca pe un vehicul esential al acestui ade-
4. Prin aceasta nu vrem sä spunem cä teolo gia protestantä este "non-bi-

blicä". intr-adevär, punctul d e plecare al tuturor disciplinelor teolo gice in
Bisericile R eform ei este Sfänta Scripturä. T eolog ia sistem aticä protestantä tinde
ad esea sä se indepärteze d e fundam entele sale b ib lice in efortul ei d e a reinter-
preta unele sistem e filosofice, alese arbiträr, cum ar fi cele ale lui Hegel,
H eidegger $i chiar Marx sau Hietzsche. Acest lucru e ste e vid en t In cele mai influ-
ente curente ale gändirii protestante, pornind d e la Schleierm acher $i Ritschl
(mai ales con ceptia d espre Irnpäräfia lui Dum nezeu), trecänd prin Bultmann,
Tillich ?i pänä la gcoala care susfine "m oaitea lui Dum nezeu', De?i astfei de
spicuiri pot ajuta incercärii d e "a fa ce Evanghelia relevantä" in contem poranei-
tate, e ie influenteaza ad esea rezultatele e x e g e z e i intr-un m od care distruge sen
sul literal al Scripturii.
vär, un vas pämäntesc care conline o comoarä vesnicä. Spre

deosebire de alegorie, ea insistä asupra faptului cä eveni-
mentul este indispensabil ca mijloc prin care adevärul vesnic
dobändeste expresie. Din punctul de vedere al theöriei, exe-
gezei ii este necesarä investigarea faptelor istorice (inclusiv a
miturilor, märturisirilor de credinfä, persoanelor si evenimen-
telor). Aceastä investigare are insä scopul imediat de a des-
coperi si evidenfia semnificatia acelor evenimente pentru via-
ta spiritualä a comunitäfii credinciosilor. Cu alte cuvinte, o
theöria autenticä vede ca scop al interpretärii biblice ilumi-
narea spiritualä a poporului lui Dumnezeu. Scopul ultim al
exegezei este soteriologic, si nu stiinfific, iar exegetul este un
teolog in sensul propriu al cuväntului, si nu un istoric.
Atät theöria, cät si critica istoricä devin in mod arbiträr
limitate dacä exegetul se preocupä doar de "intenlia" autoru-
lui biblic. Clarificarea acelei intentii - ce mesaj adreseazä au
torul epocii sale, de ce §i cum il adreseazä - ar trebui, bine-
inteles, sä fie punctul de plecare al oricärei exegeze. Herme-
neutica este, insä, o disciplinä interpretativä. Regulile ei tre-
buie sä fie suficient de cuprinzätoare ca sä traducä märturia
biblicä intr-un mesaj relevant pentru zilele noastre, ca parte
a indatoririi exegetice in sine. Aceasta inseamnä cä exegetul
va privi dincolo de intenfia imediatä a autorului, pentru a per-
cepe cuväntul pe care Dumnezeu il rosteste in prezent, prin
text, cätre Bisericä §i lume.
Scriptura insäsi justificä concepfia noasträ hermeneuticä
in sensul ei larg. Este adevärat cä anumite pasaje-cheie ale
noului Testament afirmä cä profetul era constient de intele-
sul mesianic al mesajului säu. Preluänd un cuvänt al profetu-
lui Isaia, Sf. Evanghelist Ioan afirmä cä "acestea a zis Isaia,
cänd a väzut slava Lui si a gräit despre El" (12,41). in alt loc,
el atribuie Mäntuitorului afirmafia, adresatä evreilor, cä
"Avraam... a fost bucuros sä vadä ziua Mea; si a väzut-o si
s-a bucurat" (8,56), In cuväntarea din Fapte 2, Sf. Fetru ci-
teazä Psalmul 16, 8-11 si adaugä cä "David mai inainte vä-
THEOR1A: O HERMENEUTICÄ ORTODOXÄ 103
zänd, a vorblt despre Invierea lui Hristos...\ In sfärgit, I Petru

1,10-12 descrie lucrarea Duhului in inspirarea profetilor pen
tru a prevedea implinirea sperantei lor in veacul mesianic:
Cercetänd in care $i in ce fei de vreme le aräta Duhul lui
Hristos, care era intru ei cänd le märturisea de mai Inainte
despre Patimile lui Hristos §i despre märirile cele de dupä eie,
lor le-a fost descoperit cä nu pentru ei in$i§i, ci pentru voi slu-
jeau ei aceste lucruri...". Antiohienilor, asemenea versete le
indicau cä Avraam $i profetii erau constienti de modul precis
in care profeliile lor vor fi implinite: ei "au väzuf pe Hristos
pätimind §i intränd in slavä.
Dar, chiar au atribuit autorii Noului Testament astfei de
viziuni concrete profetilor? Multe dintre mesajele lor sunt ex-
primate printr-o tipologie de chipuri sau imagini (hypo-
deigma, Evrei 8,5 etc.)5 sau In termeni de implinire a pro-
fetiei. Cu toate cä ei afirmä cä profetul era con§tient de sem
nificatia transcendentä (sensul spiritual) ascunsä in eveni-
mentul istoric, aceasta nu inseamnä cä aceastä semnificatie
transcendentä (sens spiritual) fusese revelatä profetului in
forma unei imagini detaliate despre Iisus din Hazaret §i im-
prejurärile care au insotit viata 5 1 moartea Sa. Avraam a väzut
ziua lui Hristos §i Isaia 1-a privit slava. Dar viziunile lor profe-
tice au constat in mod sigur numai dintr-o scurtä intrezärire a
unei realitäti ve$nice care urma sä se intrupeze in istorie,
cändva, in viitor. Ei au väzuf intruparea viitoare sub forma
unui "desen in umbrä" (skiographia), fiind incredintati cä
Dumnezeu va aduce la Implinire profetia §i speranta lor. Din
perspectiva lor, prin urmare, un eveniment dat avea un sens
literal, fie ca un fapt obi§nuit, färä o semnificatie ultimä, fie
ca o imagine profeticä a unui act divin viitor. Dacä ar fi gän-
5. Cf. Evrei 4, 11 hypodeigma; 8,5 $i 10,1 skia; 9,24, unde sanctuarele

pämänte$ti sunt antitypa tön alethinön. A id "antitip" inseam nä pur si sim plu "tip“.
Pentru autor, aflat sub influentä platonicä, •antitipul" este im aginea "arhetipului",
realitatea celestä.
104 PUTEREA CUVÄTITULUI
dit in termenii unui "sens spiritual', ei nu 1-ar fl atribuit eveni-

mentului pus in disculie, ci acelui antitip viitor, ränduit in Chip
divin. in ochii Sf. Apostol Pavel, Hristos putea fi ascuns in
imaginea stäncii din pustie dar, cu siguranfä, El nu era per-
ceput ca atare de autorul Exodului. Acest lucru confirmä ceea
ce am aflrmat anterior, ca theöria poate fi bine infeleasä ca
viziune mai degrabä a interpretului, decät a profetului.
"Intentia" profetului este, atunci, doar de o importanlä
secundarä, deoarece con§tiinfa sa privind semnificalia ultima
a profetiei sale nu joacä un rol decisiv in implinirea ei. Duhul
se exprimä in cuvintele profetului, a§a cum tot Duhul este cel
care implineste profetia intr-un timp viitor. Exegetul pune o
falsa problemä cänd incearcä sä afle 'cum sä atribuie lui
Dumnezeu puterea de a da un sens cuvintelor instrumentului
säu (uman), cänd cel din urmä nu este constient de acel
sens'6. Este destul de evident cä profetul nu poate pätrunde
adäncimea mesajului säu pentru a discerne intreaga lui sem-
nificatie pentru viafa cre$tinä, asa cum (la alt nivel) predica-
torul nu este pe deplin con§tient de impactul propoväduirii
sale asupra viefii fiecärui ascultätor in parte. Pentru a para-
fraza limbajul liturgic, 'aceasta este lucrarea Duhului, o tainä
pentru privirea noasträ'. Pentru a evita o hermeneuticä limi-
tatä mai mult decät este necesar, prinsä de un eveniment
istoric §i, prin urmare, fixatä de un sens pur literal, exegeza
trebuie sä investigheze nu numai semnificalia unui eveni
ment, a§a cum a fost el in leies de profet (sau de scriitorul
apostolic), ci §i sensul lui spiritual, adicä semnificalia lui exis-
tenlialä pro nobis, care face legätura cu viala Bisericii. Pro-
cedänd astfei, exegeza va corespunde metodei folosite de
autorii apostolici, care au cäutat, mai presus de orice, sem-
nificatfa teologicä a persoanelor §i evenimentelor Vechiului
6. J. Coppens, Problemes et methodesd'exegeses theologique, Louvain,

1950, p. 16; citat d e F. Ternartt, "La theöria ", p. 154- sq.
THEÖRIA: O HERMEHEUTICÄ ORTODOXÄ 105
Testament, a$a cum au cäutat sä interpreteze tälcul teologic

al lui Hristos insusi.
In studiile lor importante de hermeneuticä patristicä,
Henri de Lubac $i Jean Danielou au pledat pentru o re-evalua-
re a anumitor aspecte ale exegezei alexandrine, sugeränd cä
tipologia (dacä nu este o alegorie flagrantä) reprezintä incä o
metodä validä de interpretare7. Criticänd acestä perspectivä,
P. Ternant, intemeiat pe douä articole de A. Vaccari8 refuzä sä
admitä prezenta unui ‘sens spiritual" de teamä ca din el sä nu
izvorascä alegoria. El argumenteazä cä sensul spiritual §i cel
literal sunt unui §i acelasi sens: o theöria este descoperitä
chiar in centrul evenimentului istoric. De?i noi pästräm am-
bele sensuri, väzänd In eveniment un vehicul al sensului spi
ritual, insistäm, totusi, asupra faptului cä originea acestui
sens se aflä in Dumnezeu insusi care creeazä o relatie tipo-
logicä autenticä intre evenimente speciale ale istoriei män-
tuirii. ldentificänd sensul spiritual cu cel literal, P. Ternant eli-
minä in mod virtual antitipul, care implineste tipul original
sau imaginea profeticä.
intr-un anumit fei, deci, sensul spiritual trebuie privit dis-
tinct, dacä nu separat, de sensul literal, J. Coppens $i P. Be-
noit au Incercat sä clarifice relatia dintre aceste douä sensuri,
vorbind despre un sensus plenior. Prin acesta, ei inteleg sen
su! pe care Dumnezeu - $i nu autorul - intentioneazä sä il
transmitä §i pe care El il exprimä prin cuvintele Scripturii, a?a
cum sunt interpretate acestea de Bisericä. Dupä cum afirmä
Raymond Brown9, o dificultate majorä intervine atunci cänd
sensus plenior este väzut ca fiind dependent de o "revelafie
7. H. d e Lubac, fiistoire et Esprit (1 9 50 ); E xegese medievale (1 9 59 ), din

care pasaje im portante apar ln L'Ecriture dans la Tradition, Paris, 1966; J.
Danielou, Origene (1948).
8. A. Vaccari, 'La theöria nella scuola esegetica d'Antiochia', Biblica 1
(1920), p. 3-56 (vezi p. 15 sq. pentru ceie patru criterii ale theöriei), $i 'La ’ teo-
ria" e segetica antiochena", Biblica 15 (1 9 34 ), p. 94-101,
9. Jerome Bib. Comm. 71,67.
106 PUTEREA CUVÄTfflJLUI
viitoare“. In acest caz "sensul mai deplin' s-ar referi la o mai

deplinä intelegere din partea exegetului, §i nu la un sens mai
deplin al Scripturii. Dificultatea dispare dacä acceptäm cä
sensus plenior este inteles de exeget prin cresterea sa in ca-
pacitatea de intelegere a revelatiei. Totusi, aici accentul rä-
mäne pus pe interpretarea cuvintelor. La antiohieni, ca §i la
reprezentantii criticii istorice, ar trebui sä cäutäm semnifi-
catia - atät literalä, cät §i spiritualä - in interiorul evenimentu-
lui. Frin aceasta se pästreazä tipologia $i este evitatä tendinta
de dezistoricizare a alegoriei.
Deci, prin "sensul spiritual" intelegem un sensus plenior,
neperceput de cätre profet, dar sesizat de interpret inäuntrul
evenimentului insu$i prin intermediul theöriei. Refuzul de a
accepta un sens spiritual in ace$ti termeni duce adesea la
confundarea theöriei cu metoda exegeticä a tipologiei101 . Ca
sä fim exactt theöria nu este deloc o metodä, ci este o per-
cepere sau o iluminare spiritualä, inspiratä de Duhul, care
sesizeazä existenta unei relatii tipologice intre douä per-
soane, obiecte, institutii sau evenimente11. Acest sens teore-
tic sau spiritual este dublu. Pe de o parte, el se referä la o
asociere tipologicä a douä elemente, legate unul de celälalt
prin raportul fägäduinfä - implinire. Potrivit acestui criteriu,
jertfa lui Isaac este un tip real al rästignirii lui Hristos, iar tre-
cerea Märii Rosii $i istoria lui Iona prefigureazä ingroparea §i
invierea Sa, Pe de altä parte, theöria discerne semnificatia
existentialä a acelei relatii tipologice. Ea reveleazä semnifi
catia ei pentru noi, ca membri ai Trupului lui Hristos12.
10. Vezi P. Tem ant, "La theöria', p. 156 sq., $i R. Qreer, Theodore o f
Mopsuestia , p. 93: theöria "este, probabil, intr-un anumit sens tipologie".
11. Vezi Th. Spidlik, Qregoire de Nazianze. Introduction ä l'etude de sa doctrine
spirituelle, Rome, 1971; pärtile I ?i III trateazä despre theöria ca viziune spiritualä.
12. Lipsa unei orientäri s p e c ific ecleziale lim itea zä h erm en eu tica
existentialä si pune sub sem nul Intrebärii fidelitatea sa fafä d e Scripturä. O ana-
Iizä importantä a acestei te m e se gäse$te la H. Cazelles, "La nouvelle her-
m eneutique biblique", Mededelingen 31 (1 9 69 ), p. 3-16; $i Ecriture, Parole et
Esprit, Paris, 1971, mai ales p. 21-44.
THEÖRIA: O HERMEriEUTICÄ ORTODOXÄ 107
Implinirea tipului prin antitip nu reprezintä, prin urmare,

nuraai coordonarea a douä evenimente din trecutul istoric.
Ea reprezintä mai ales douä momente constitutive ale istoriei
mäntuirii, o istorie in care noi in$ine ne afläm implicati direct
§i personal. In iconomia divinä, evenimentele trecute sunt
actualizate In prezent prin lucrarea Duhului Sfänt. A§a pre-
cum evreul participä, la fiecare särbätorire a Pa$telui, la eve-
nimentul Exodului, a$a participä si cre§tinul la momentele
cruciale ale vietii si slujirii lui Hristos. in limbaj kierkegaar-
dian, cre§tinul devine "un ucenic contemporan" al lui Hristos;
"momentul" paradoxal al intrupärii devine 'cu adevärat hotä-
rätor pentru vesnicie!"13. Teologia existenfialistä interpretea-
zä aceastä "contemporanizare" Tntr-un fei care eliminä istoria
mäntuirii. Pentru cre$tinul ortodox, aceastä experienfä se ac-
tualizeazä in viafa liturgicä a Bisericii. Istoria i§i pästreazä in
intregime intelesul originär, ca $i cadru al lucrärii mäntuitoare
a lui Dumnezeu. Prin Sfänta Liturghie, Biserica participä la
evenimentele mäntuitoare ale trecutului, culminänd cu Säp-
tämäna Patimilor, cand ea il Insolente pe Domnul ei de la pä-
timire §i moarte pänä la viata in slavä. Aceastä participare
liturgicä foarte realä la evenimentele mäntuitoare ale istoriei
constituie, a$adar, aspectul primär al sensului spiritual. Theö
ria ii permite cre$tinului sä sesizeze semnificatia soteriolo-
gicä a unui eveniment §i sä participe la el personal $i in co-
muniune cu Biserica, in totalitatea ei. Ambele aspecte, discer-
nere §i participare, devin posibile prin 'lucrarea anamneticä“
a Duhului Sfänt; darul unei 'memorii inspirate", prin care cres-
tinu! pätrunde Revelatia atät la nivelul inteligentei, cät §i la
nivelul existenlei. Acest sens este pe drept denumit "sens spi
ritual' pentru cä izvoräste din lucrarea Duhului insusi.
Pänä acum nu am evidentiat diferenta semnificativä din-
tre theöria autorului biblic §i cea a exegetului crestin de mai
13. S. Kierkegaard, Philosophical Fragments, Princeton, 1936, cap. 4.

108 PUTEREA CUVÄPiTULUI
tärziu. Incapacitatea de a face aceastä distinctie ar da de

infeles ca Scriptura si Tradipa sunt egale din perspectiva au-
toritätii $i a valorii lor revelatoare. Acest lucru nu este asa,
dupä cum au subliniat §i Pärinpi Bisericii. Este adevärat cä
antiohienii au atribuit perceptia teoretica atät autorilor biblici,
cät si interpretilor de mai tärziu. Raportat la profetul Vechiului
Testament, autorul noutestamentar era un astfei ‘de interpret
tärziu-. In ambele cazuri theöria poate fi u?or asociatä cu Re-
velafia: Dumnezeu s-a descoperit prin persoane si evenimen-
te din istorie. Totusi, Diodor si discipolii säi s-au referit si la o
theöria indispensabilä interpretärii post-apostolice. Acest or-
din al theöriei este mai sträns legat de tipologie ca metodä
exegeticä. De fapt, existä trei ordine sau trei trepte ale theö
riei. In primul ränd, existä viziunea extaticä a profetului, care
precede perceptia auditiva a revelatiei pe care el o va comu-
nica. Apoi, existä perceperea, de cätre autorul inspirat al Mou-
lui Testament, a sensului spiritual revelat de profetie, prin
tipologie. In sfärsit, exegetul post-apostolic interpreteazä rela-
tia dintre Vechiul si Noul Testament pe baza propriei sale
theörii tipologice.
in ce sens putem spune cä fiecare dintre aceste niveluri
constituie o theöria autenticä sau o viziune inspiratä asupra
semnificatiei spirituale a unor fapte istorice? Funänd aceastä
intrebare, suntem obligafi sä atingem problema delicatä a
inspirafiei. in general, ’inspiratia" indicä influenta pe care
Sfäntul Duh o exercitä asupra instrumentelor umane, fäcän-
du-le sä comunice revelafia divinä intr-un limbaj conditionat
de mediul lor specific cultural si istorie. Mai exact, termenul
se referä la Indrumarea de cätre Duhul a autorilor biblici, ale
cäror scrieri au fost declarate canonice sau normative pentru
credinla crestinä. Pentru Bisericä, Biblia este unicul "dreptar
al adevärului" sau unica 'regulä a credinfei". Aceasta Inseam-
nä cä orice traditie (desfäsurare a revelatiei biblice in viata
Bisericii) trebuie mäsuratä In raport cu Scriptura ?i judecatä
in termenii ei, deoarece Biserica recunoaste cä Scriptura te-
zaurizeazä o calitate unicä a Revelatiei: o plenitudine si infai-

libilitate care ii sunt proprii doar ei. (Bineinteles, aceastä ple
nitudine si infailibilitate sunt relative; a insista asupra faptu-
lui cä eie sunt absolute Inseamnä a cädea intr-un literalism
biblic fundamentalist.). Prin urmare, ar fi gresit sä atribuim
aceeasi valoare si calitate inspiratiei unui autor al Noului Tes
tament si exegetului patristic sau modern. Biserica recu-
noaste in Sfänta Scripturä unicul canon al adevärului pentru
ca sä preintämpine proliferarea doctrinelor care se pretind a
fi inspirate, dar care sunt in realitate eretice. Aceasta nu in
seamnä cä lucrarea de inspiratie a Duhului este limitatä doar
la Sfänta Scripturä. Intreaga traditie autenticä (paradosis)
este intr-un anumit fei 'inspiratä'. Pr. Serghie Bulgakov numea
Tradifia ‘memoria vie a Bisericii"14. Interpretarea patristicä a
Noului Testament, de exemplu, constituie o parte esentialä a
acestei ‘memorii vii\ intrucät invätätura patristicä rämäne
fidelä normelor Scripturii, Biserica poate sä o accepte ca pe
o Tradäfie cu adevärat inspiratä. Acelasi lucru poate fi spus
despre exegeza si propoväduirea contemporane.
Astfel, suntem obligati sä deosebim douä niveluri sau
grade ale inspiratiei: cel al Scripturii si cel al Traditiei. Aceastä
distinctie s-a fäcut de multä vreme pentru a marca diferenta
intre scrierile canonice si cele deutero-canonice ale Vechiului
Testament15. Cineva ar putea obiecta cä o carte poate fi cu
greu ‘partial inspiratä". Aici nu este vorba de o inspiratie
■partialä" sau de una "totalä", ci de autoritatea conferitä unei seriell
anume de cätre Duhul Sfänt, o autoritate care doar este re-
cunoscutä si acceptatä de Bisericä. Ca sä deosebim Scriptura
de Traditie in termenii lucrärii Duhului, am putea vorbi de
spre inspiratia revelatoare si despre inspiratia anamneticä. Pri-
14. S. Bulgakov, The Orthodox Church, HY, 1935, p. 19; pentru raportul
dintre Scripturä si Traditie, m ai ales p. 28 sq. Vezi $i art. lui Q. Florovsky, T h e
Function o f Tradition in the Ancient Church", Bible, Church, Tradition, p. 73-92.
15. S. Bulgakov, ibid., p. 29 sq.
110 FUTEREA CUVÄfiTULUI
ma desemneazä inspiratia autorilor biblici, prin care Reve-

lalia dumnezeiascä este comunicatä Bisericii; cea de-a doua,
"memoria vie" a Bisericii, prin care ea interpreteazä aceastä
Revelatie pentru ca sä o facä accesibilä si inteligibilä credin-
ciosüor.
Aceastä distincfie intre calitatea inspirafionalä a Scripturii
§i cea a Tradifiei este sugeratä de insäsi Sfänta Scripturä, mai ales
de cuväntärile de rämas bun ale Mäntuitorului din Sf. Evan-
ghelie dupä Ioan. In mod deosebit un pasaj, care contine
invätätura Mäntuitorului despre lucrarea Duhului-Paraclet,
oferä fundamentul oricäreä hermeneutici ortodoxe:
"Incä multe am a vä spune, dar acum nu puteti sä

le purtaji. lar cänd va veni Acela, Duhul Adevä-
rului, vä va cäläuzi la tot adevärul; cäci nu va vorbi
de la Sine, ci cäte va auzi va vorbi si cele viitoare
(ta erchomena) vä va vesti. Acela Mä va slävi, pen
tru cä din al Meu va lua si vä va vesti. Toate cäte
are Tatäl ale Meie sunt; de aceea am zis cä din al
Meu ia si vä vesteste vouä‘ (16, 12-15).
In aceste versete nu se spune cä Duhul va comunica

Bisericii noi revelatii sau doctrine. ’Adevärur cätre care Duhul
11 Indreaptä pe fiecare credincios este adevärul lui Hristos
Insusi. Revelatia prive$te ln primul ränd persoana lui lisus
Hristos, $i nu invätätura ca atare. Cäci Invätätura, in forma
Traditiei, este propria märturie a Bisericii asupra lui lisus §i a
semnificatiei vietii, mortii si invierii Sale. Este, insä, o märturie
inspiratä: o aducere-aminte (anamnesis) si o interpretare (her-
meneia), o adeväratä iluminare (phötismos)16 a unicului Adevär
revelat in persoana intrupatä a Cuväntului lui Dumnezeu.
inainte de invierea lui Hristos si de venirea Duhului la
Cincizecime (loan 20; Fapte 2), ucenicii nu puteau sä inte-
16. Cf. II Cor. 4,4, "lumina (photismon) Evangheliei slavei lui Hristos'.
THEORIA: O HERMEHEUTICÄ ORTODOXÄ 111
leagä Intreaga semnificafie a cuvintelor Lui. Duhul Adevä

rului, trimis de la Tatäl de cätre FiuL reveleazä intregul Ade-
vär, mai intäi ucenicilor, si apoi generaliilor ulterioare de
crestini. Inäuntrul Bisericii (prin definite, spatiul Duhului), El
vorbeste despre cele viitoare (ta erchomena), referindu-se la
evenimentele eshatologice care vor incheia istoria mäntuirii.
Care sunt aceste evenimente eshatologice? Poate judecata
asupra päcatului, despre care se vorbeste in versetele ante-
rioare17; poate, propoväduirea efectivä a Cuväntului in sänul
comunitälii credinciosilor18, interpretarea "de cätre fiecare
generatie a semnificatiei contemporane a cuvintelor si a fap-
telor lui lisus'19. Väzutä insä in contextul ei, expresia "cele
viitoare" pare a semnifica mai degrabä implinirea planului
mäntuirii in eshaton, cänd suferintele veacului prezent vor
lua sfärsit si Hristos se va intoarce in slavä pentru a-i duce pe
cei care li apartin intr-un loc pregätit anume pentru ei, in
impärälia lui Dumnezeu (14,2 sq.).
in timpul veacului prezent, Hristos cei proslävit i$i con-
tinuä lucrarea de revelare in Bisericä, prin lucrarea inspira-
tionalä, "interpretativä" (hermeneia) a Duhului Sfänt: "cänd
Duhul Adevärului va veni... vä va vesti cele viitoare". Tradusä
in limbaj omenesc, aceastä revelatie si-a primit deja forma
normativä prin märturia apostolicä pästratä in Sfänta Scrip-
turä. Interpretarea Scripturii constituie insä alt aspect al ace-
leiasi revelatii: aspectul Sfintei Tradilii. Hu existä nici un con-
flict intre cele douä. De fapt, Sf. Scripturä si Sf. Tradifie dau
o märturie complementarä asupra adevärului lui Dumnezeu,
deoarece amändouä i$i au originea in lisus Hristos, Care sin-
gur determinä continutul lor ultim.
Legätura stränsä dintre Sf. Scripturä si Sf. Traditie, dintre
märturia apostolicä si interpretarea ei, poate fi ilustratä prin
17. C.K. Barrett, The Gospel According to St. John, London, 1960, p. 408.
18. R. Bultmann, Das Evangelium des Johannes, Göttingen, 1964, p. 443.
19. R. Brown, The Gospel According to John II, MY, 1970, p. 716.
compararea Tradiliei cu icoana. Cuväntul si icoana au patru

elemente comune. Primul: evenimentul insusi, reprezentabil
Si reprezentat, prin care Revelajia este impärtäsitä Bisericii. Al
doilea element este lucrarea inspiralionalä a Duhului, care
acordä autorului biblic sau iconarului o vedere (theöria) a
reaiitälii vesnice sau a adevärului vesnic care se aflä ln inima
evenimentelor. Al treilea element este exprimarea materialä
a acelui adevär, in limbajul omenesc al cuvintelor sau intr-o
forma graficä si in culoare. Al patrulea element este actul de
interiorizare al acestui adevär de cätre credincios, a$a cum i
se reveleazä prin cuvänt sau prin icoana. Rämänänd in tota-
litate normativ sau canonic, Cuväntul este iluminat prin icoa-
nä asa cum este iluminat prin Sf. Traditie. De aceea. Con-
dacul din Duminica Ortodoxiei se inchele cu puternica afir-
matie: "Märturisind mäntuirea, o inchipuim cu fapta si cu cu
väntul". Aceastä märturie este posibilä pentru cä icoana este,
de fapt, o parte a Tradijiei, ca si Cuväntul biblic. Cäci Scrip-
tura si Tradifia nu sunt douä izvoare separate ale Revelatiei,
aflate in contrast, nici douä feie ale aceleiasi monede. Tra-
dilia ar trebui conceputä ca un fluviu viu de märturie datä despre
adevärul dumnezeiesc revelat in persoana lui lisus Hristos.
Ea este o märturie inspiratä, däruitä Bisericii prin Duhul Ade
värului. Un afluent, de fapt afluentul principal al acestui flu
viu, cuprinde scrierile canonice ale Sfintei Scripturi. lcono-
grafia si teologia patristicä constituie alte aspecte ale Tra
diliei, ca §i roadele ortodoxe ale exegezei moderne.
In concluzie, am dori sä arätäm felul in care theöria poate
servi in mod creator exegetului de azi, la fei ca si interpretu-
lui unei epoci anterioare, pre-critice.
Pentru aceasta va trebui sä definim mai intäi anumili ter-
meni care sunt des folosili in dezbaterile hermeneutice mo
derne. Problema diferitelor sensuri ale Scripturii este compli-
catä de imprecizie si de lipsa unei inlelegeri privind vocabu-
iarul tehnic utilizat. Se fac referiri la o multitudine de sensuri:
literal, istoric, alegoric, tipologic, spirituell, figurativ, mistic.
tropologic, anagogic si la sensus plenior20. Multe dintre eie se

pot regäsi la Toma de Aquino si in exegeza catolicä medie-
valä21. Färä a nega valoarea termenilor nuanfati cu grijä pen-
tru a exprima diversitatea sensurilor Sf. Scripturi, noi am
prefera sä simplificäm si sä clarificäm unele dintre aceste
sensuri. Inainte de toate, ar trebui sä ne debarasäm de expre-
sii ca 'sens alegoric" si “sens tipic' sau "tipologic1. Alegoria si
tipologia sunt in realitate douä metode diferite de exegezä pe
care interpretii le folosesc pentru a descoperi o semnificatie
care transcende litera textului22. Propriu-zis, in Scripturä nu
existä decät douä 'sensuri' de bazä: sensul literal si sensul
spiritual.
Theöria, insä, nu este nici un sens scriptural, nici o me-
todä de exegezä. Ea nu poate fi pur si simplu echivalatä cu
sensul spiritual si nici identificatä cu tipologia sau cu alego
ria, cäci theöria este o ’vedere" a adevärului dumnezeiesc
comunicat Bisericii de cätre Duhul Sfänt. Ea este o vedere
inspiratä, träitä si articulatä de subiectul uman. ln timp ce
profetul evreu isi primea viziunea revelatoare intr-o Stare de
extaz, exegetul crestin devine un Instrument al Duhului prin
contemplare, pe care am putea-o defini ca deschidere cätre
harul dumnezeiesc atat la nivelul inimii, cät si la cel al mintii.
Implicatia este urmätoarea: exegeza, ca si predicarea Cu-
väntului sau pictarea de icoane, este in sensul cel mai deplin
o "vocatie" sau o chemare. Un ateu poate indeplini rolul isto-
ricului in descifrarea sensului literal al unui pasaj din Biblie.
Dar pentru a indeplini activitatea de hermeneia (interpretare),
20. Robert-Feuillet, Introduc.tion, p. 189 sq. J. Coppens, T iou velles refle-

xions sur les divers sens des Saintes Ecritures", H.R.Th. 74 (1 9 5 2 ), p. 11-15; si
lucrarea Les harmonles des deux Testaments, Tournai-Paris, 1949.
2 1. Vezi al treilea volum de studii al lui H. d e Lubac, Exegese Medievale,
Paris, 1959.
22. H. de Lubac, L'Ecriture dans la Tradition, p. 24-47, trateazä d espre sen
sul spiritual; nota 1, p. 29: "dacä vorbim despre exegezä tipologicä, e s te nece-
sar sä evitäm "sens tipologic...".
8 - PUTEREA CUVÄHTULUI
exegetul trebuie sä se supunä cäläuzirii Duhului Adevärului

(loan. 16,13 sq.), deoarece interpretarea acestui Adevär are
loc printr-un sinergism sau o cooperare intre om $i Dum-
nezeu: este ceea ce Paul EvdoKimov numeste "energie tean-
dricä, actul omenesc inäuntrul actului dumnezeiesc'232 . Sf.
4
Maxim Märturisitorul ne oferä §i el o imagine profundä, spu-
nänd cä ’omul are douä aripi cu care poate atinge Cerul: liber-
tatea ?i, cu ea, harul-24. Dacä aplicäm aceastä constatare la
hermeneutica biblicä, Inseamnä cä cercetarea stiintificä se
aflä intr-o armonie perfectä cu theoria sau cu vederea con-
templativä, cätä vreme exegetul se supune harului $i scopu-
lui lui Dumnezeu.
O astfei de perspectivä asupra scopului §i metodei exe-
gezei este posibilä numai cänd Scriptura §i Traditia sunt in-
telese ca realitäti "teandrice“ sau divino-umane. Dacä anumite
$coli moderne de exegezä tind sä plaseze credinfa intr-o cri-
zä, aceasta se datoreazä In mare parte faptului cä numerosi
comentatori influenti au pierdut din vedere caracterul dum
nezeiesc al Sfintei Scripturi §i au abordat-o ca pe oricare alt
document istoric. De exemplu, acolo unde rioul Testament
este väzut ca o expresie a credintei Bisericii primäre, si nu ca
o märturisire inspiratä a lucrärii dumnezeiesti in istorie, ca
racterul säu unic de cuvänt al lui Dumnezeu adresat oame-
nilor este pus sub semnul intrebärii. Färä Indoialä, nu mai
putem accepta un literalism biblic imatur, dupä care cuvin-
tele Scripturii ar Fi fost dictate de Duhul Sfänt. Cu toate aces-
tea, valoarea permanentä a theöriei constä In constiinta exis-
tentei unei co-operäri autentice intre Duhul $i autorul biblic,
cooperare care se reflectä in märturia cu adevärat inspiratä a
Evangheliei.
23. P. E vdokim ov, L'Orthodoxie, Neuchäte], 1965, p. 102.

24. Ad. Thal. 2 5 4 (PG 90,512), citat d e P. Evdokim ov; ibid., p. 101-102,
despre sinergism.
THEORIA: O HERMENEUTICÄ ORTODOXÄ 1 15
ExegetÜ antiohieni au depä$it pozitivismul istoric al lui

Aristotel, recunoscänd cä Biblia este Intr-adevär o carte sfän-
tä de sorginte divinä. Supunändu-se lucrärii revelator - inter-
pretative a Duhului, ei au fost capabili sä treacä dincolo de
limitele istoriei, färä a o nega. Dar, repet, o asemenea her-
meneuticä era posibilä doar pentru cä ei aveau convingerea
de nezdruncinat cä Hristosul slävit i§i continuä, in vremea
Bisericii §i prin iconomia Duhului, lucrarea Sa revelatoare
prin Scripturä §i prin Traditie.
Theöria sau vederea contemplativä este deci esenjialä
pentru exeget a§a cum a fost necesarä autorilor biblici. Ar fi
o gresealä sä consideräm cä theöria este separatä de exe-
gezä per se, ca o interpretare subiectivä care doar comple-
teazä descoperirile obiective ale analizei critice. Theöria in-
clude atät vederea inspiratä prin care exegetul sesizeazä sen-
sul spiritual al unui text, cät §i atitudinea de contemplare care
este o conditie esenfialä pentru a primi acea vedere. Astfel,
theöria ne informeazä $i ne cäläuzeste in fiecare aspect al
exegezei. Ea incepe cu cercetarea stiintificä a pasajului pus
in discufie, pentru a-i intelege $i clarifica sensul literal: si-
tuajia istoricä a autorului si a comunitätii sale; diversele mo-
tive care au dus la scrierea textului; originea §i natura sur-
selor independente ?i folosirea lor kerygmaticä, liturgicä sau
cateheticä (stiinfele criticii literare, istoria formelor, a redac-
tärilor etc.). O datä ce a determinat sensul literaü al pasajului
(sensul pe care autorul insu§i 1-a infeles ?i a intenfionat sä-1
comunice), exegetul va trece la cäutarea sensului spiritual pe
care il oferä pasajul pentru viaja prezentä a comunitätii cre-
dincio?ilor. Aceste douä etape ale interpretärii sunt distincte,
dar in nici un caz separate. Eie nu implicä cercetarea pur
Stiintfficä, pe de o parte, ?i interpretarea pur spiritualä, pe de
altä parte, cäci atät sensul literal, cät si cel spiritual derivä din
lucrarea dumnezeiascä in istorie. Prin urmare, ambele sen-
suri sunt deslusite de harul, däruit de Duhul, al theöriei.
Cänd intelegem si acceptäm originea dumnezeiascä a

theöriei si functia ei hermeneuticä, vedem cä theoria cuprin
de fiecare aspect al interpretäiii biblice: de la exegeza riguros
Stiintificä, pänä la imnografia liturgicä. Theöria este cea care
unificä si pune in slujba credinjei expresii ale interpretärii
atät de diverse, cum ar fi comentariile biblice moderne 5 1
imnele duhovnicesti ale lui Roman Melodul sau ale Sfäntului
Simeon rioul Teolog. §i tot theöria face posibilä Bisericii prac-
ticarea unei ortodoxii autentice prin folosirea poeziei litur-
gice, cum ar fi dialogul dintre arhanghelul Qavriil si Sfänta
Fecioarä Maria la särbätoarea Bunei-Vestiri.
Aceste lucruri se fac nu prin respingerea sau ignorarea
autoritätii absolute a Scripturilor canonice si nici prin refuzul
de a clädi credinta pe stänca istoriei, cäci theöria nu are nici
o semnificatie in afara revelatiei istorice. Dar, ca $i märturia
apostolicä despre aceastä revelafie, theöria stie cä realitatea
divinä (aletheia), care se dezväluie inäuntrul evenimentului
istoric, nu este limitatä la acel eveniment, ci vorbeste totodatä
fiecärei generalii viitoare. Astfel, theöria oferä o viziune asu-
pra realitätii neväzute, o realitate care se va sustrage nein-
cetat cercetärilor minutioase ale stiinfelor empirice. Aceastä
vedere in adäncurile ascunse ale Revelatiei dumnezeiesti
este oferitä interpretului care isi asumä constient si cu cre-
dintä o atitudine de contemplatie sau de rugäciune. Adevä-
ratul teolog, ne amintesc Pärintii, este omul care se roagä.
Acelasi lucru este valabil §i pentru exegetul autentic.
Restaurarea aspectului contemplativ al theöriei ar putea
ajuta mult la redobändirea calitätii doxologice a exegezei.
Interpretarea Cuväntului lui Dumnezeu este o funclie proprie
Bisericii dreptmäritoare. Ea este sträns legatä de harul sacra-
mental si de räzboiul neväzut, ca si de propoväduirea Cu
väntului. Ca si in cazui Sfintelor Taine si in cel al sträduintei
ascetice, singurul ei scop este indreptarea Bisericii cätre o si
THEÖRIA: O HERMENEUTICÄ ORTODOXÄ 117
mai adäncä unire cu Domnul ei slävit. Acceptatä ca atare,

Indatorirea grea a exegezei poate fi transformatä de interpret
Intr-o jertfä a laudei. Exegeza poate sä-$i descopere locul pro-
priu In cadrui comunitätii credincioîlor, pentru a fi de folos
Intr-un mod neambiguu propoväduirii "intregului Adevär'25.
25. Au apärut recent $i alte evaluäri ale theöriei patristice, dintre care cea
m ai im portantä si cea mai interesantä este poate primul volu m al lucrärii in trei
pärti a lui B. d e Margerie, Introduction ä l'flistoire de I'Exegese. 1: Les Peres
Grecs et Orientaux, Paris, Cerf, 1980. Autorul oferä serioase analize ale m etode-
lor exegetice folosite d e reprezentanti ai scolii din Antiohia, ca si ale altor inter-
preti importanti dintre Pärinti. Ca m area m ajoritate a cärturarilor m oderni, Pr. de
Margerie tinde sä confunde theöria cu tipologia (cu toate cä el recunoaste cä
cele douä nu sunt identice si cä theöria nu poate fi echivalatä cu un "sensus ple-
nior"). Din punct de ved ere ortodox, lucrarea suferä in primul ränd datoritä
nereu$itei de a asocia intr-un m od adecvat theöria autorului bib lic (profet-apos-
tol) cu cea a interpretului ulterior (apostol-exeget). Dupä cum am incercat sä
dem onsträm in studiul nostru, theöria, a$a cum este ea con ceputä si folositä de
Pärinfi, mai ales d e cei din scoala antiohianä, include "atät v e d e re a inspiratä prin
care exegetui sesizeazä sensul spiritual al unui text, cät §i atitudinea contem-
plativä, care este o con difie esenfialä pentru primirea acelei vederi". Dupä cum
aratä $i capitolul nostru anterior, despre "Exegeza §i interpretare", theöria este,
esentialm ente, lucrarea Duhului Sfänt in Bisericä pentru d escop erirea sensului
deplin al revelatiei biblice: sem nificatia ei literalä si spiritualä originarä intr-un
context istoric dat, si intelesul ei de Cuvänt al lui Dum nezeu pentru ziua de
astäzi.

Abby John Breck Puterea Cuvantului in Biserica Dreptmaritoare Partea Intai

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Abby John Breck Puterea Cuvantului in Biserica Dreptmaritoare Partea Intai

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Preotul profesor JOHN BRECK

CARTE TIFÄR1TÄ CU B1NECUVÄNTAREA

Traducere de Monica E. Herghelegiu

ED1TURA INSTITUTULUI BIBLIC §1 DE M1S1UNE

Traducerea a fost fäcutä dupä:

Copyright © St. Vladimips Seminary Press

Coperta: Emil Bojin

Drepturile asupra acestei versiuni in iimba romänä

Cuväntul lui Dumnezeu revelat in Sfänta Scripturä $i in

De aceea, sper ca acest volum sä contribuie la o atät de

‘Unul este Dumnezeu, Care S-a arätat

T äcerea este taina lumii viitoare, iar

In Ortodoxie, intre Cuvänt si Tainä existä o unitate esen-

dumnezeiesc, Fiul lui Dumnezeu rästignit si inviat (I Cor. 2, 7;

duire si slujire, care este sträinä teologiei ortodoxe. in gändi-

Primul pas in aceastä reinnoire in plinä desfäsurare im-

Dumnezeu" a fost redusä in traditia reformatä la scrierile

väntului rostit - este un "simbol" adevärat al mäntuirii, prin

1. S. Bulgakov, Biserica Ortodoxä, riew York, 1935, p. 9.

despre Iisus Hristos, formuländ in moduri diverse dar ase-

jul din I Pt. 1,22-23 ne face sä intelegem cä, in perioada apos-

2. "Le Mystere de la Parole" in: Le Buisson Ardent, Paris, 1981, p. 63.

prezenla transcendentului'. Aceastä vedere interioarä, inte-

nea, a binecuväntat3 sb frängänd, le-a dat lor. §i s-au deschis

3. Potrivit obiceiului iudaic, lisus binecuvänteazä pe Dum nezeu printr-un

Oricat de ziditoare ar fi citirea din Evanghelie, oricät de

4. “Märturisirea regulatä" nu ar trebui sä ducä la o a]tä con ceptie gresita

lui Dumnezeu" §i la incapacitatea de a ’deosebi Trupul" Dom-

"drum care duce la täcere“ se aflä smerirea de sine, cunos-

sursä §i sustinätor a tot ceea ce le dä caracteristica de "per-

Problem a herm eneuticä

In ciuda acordärii unei atentii sporite studiului biblic in

tionalä“ etc.); ca si cänd termenii In sine ar träda motive inac-

Dupä cum indicä titlul capitolului, urmätoarele conside-

deplinä necesitätii unei abordäri riguros stiintifice in studiul

gerea diferitelor metode critice folosite pentru a studia textul,

interpretare a semnificafiei sale universal-doctrinale? Dacä

mo§tenirii sale culturale $i spirituale. 5e obi§nuie§te sä se

Profund sensibilizati la aceastä crizä si la consecinfele ei

2. R. Bultmann, "(st voraussetzungslose E xegese möglich?", in: Theolo­

din faptul cä, in timp ce cäutäm sä intelegem un fenomen dat

3. Vezi m onografia lui Theo Preiss, Le temoignage interieur du Saint-Esprit,

pentru credinfa §i mäntuirea credinciosului care este iluminat

Totu§i, dupä cum ei m§i§i au demonstrat-o cu mäiestrie, aceste

4. Aceastä ob servatie corectä, ln principiu, este dusä de exegetii protestanti

eveniment al Cuväntului", (Wörtereignis, Q. Ebeling), care creeazä

prevede cä scopul principal al exegezei este ace]a de a dis-

"noii hermeneutici"7, propune In locul unei hermeneutici exis-

7. La nouvelle hermeneutique biblique, Bruxelles, 1969, p. 10 sq.

in istorie. Putern noi, oare, spune cä Duhul li inspirä pe autorii

istorice. Convingerea cä Duhul lucreazä astfel sustine princi-

discufiile despre tipologie este adesea uitat elementul cru-

10. Ibid., p. 85 $i p. 165, n. 12; cf. referintä !a Dt. 32, p. 156.

in istoria iui Israel ca izvorul de viafä vie care sustine poporul

metodei hermeneutice: faptul cä Dumnezeu lucreazä perma­

mia Duhului nu poate fi limitatä la inspiratia profeticä, desi in

Trebuie sä ne amintim cä, pentru autorii Houl ui Testa­

väntul, iar profetii de mai tärziu, invälätorii si mai ales episcopii

Este de datoria Ortodoxiei sä pästreze exegeza ca functie

Privit din aceastä luminä, rolul interpretului modern (exe-

Cuväntul dum nezeiesc11. Cäci doar in Bisericä Duhul actuali-

Biserica Ortodoxä se afiä astäzi in fafa necesitätii de a

1. Cadrul filosofic $i exegetic

1. Un im portant numär de articole privind m etod a ex e g eticä §i interpretarea

2. R. Bultmann, "(st voraussetzungslose E xegese möglich?", in: Theolo

metodei hermeneutice: faptul cä Dumnezeu lucreazä perma

Trebuie sä ne amintim cä, pentru autorii Houl ui Testa

Dupä cum a remarcat, pe bunä dreptate, cardinalul Da