Soare Andreea 02.05.

2023
AP II 40815

DREPTUL LA AZIL (IN ROMANIA)

Prin azil întelegem dreptul unui stat suveran de a acorda intrarea şi stabilirea pe teritoriul său a
unor persoane străine, urmărite în ţara lor pentru activităţi politice, ştiinţifice, religioase etc., în scopul
menţinerii păcii şi securităţii internaţionale.
Dreptul de azil reprezintă o manifestare unilaterală de voinţă a statului, care în cadrul
suveranităţii sale teritoriale poate decide dacă acorda sau nu azil politic unei persoane care a cerut azil
(persoana în cauza căreia i se acorda, devenind azilant).
Dreptul de azil este un drept fundamental al omului, garantat prin articolul 18 din Carta
drepturilor fundamentale a UE, iar acordarea lui persoanelor care îndeplinesc criteriile stabilite în
Convenția de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaților constituie o obligație internațională
pentru statele membre UE. Dreptul de azil este reglementat prin Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului, dar şi prin Declaratia ONU privind azilul teritorial (adoptata de Adunarea Generala a ONU in
1967).
Forme de azil sunt politic, teritorial, diplomatic, permanent,temporar. Dreptul de azil se acordă
doar în
condiţiile stabilite de uzanţele, convenţiile, sau legile tării care l-a acordat.
Instituţia azilului este, în general, abordată din două puncte de vedere distincte:
 al statului care acordă acest statut;
 al persoanelor care îl solicită.
Toate persoanele care aleg să abandoneze țara de origine din cauza opresiunilor sau a unor
vătămări grave au dreptul să solicite protecție internațională. Conform art. 9 din Legea 122/2006
privind azilul în România, statutul de refugiat se acordă pe perioadă nedeterminată.
Cererile de azil se depun personal de către cetățenii străini aflați pe teritoriul României sau într-
un punct de control pentru trecerea frontierei de stat. În ceea ce privește minorii, cererea de azil trebuie
depusă de către reprezentanții lor legali, cu excepția minorilor ce au împlinit vârsta de 14 ani care vor
putea depune personal cererea de azil. Este inadmisibilă o cerere formulată în afara teritoriului
României.
Autoritățile competente să primească o cerere de azil sunt:
 structurile Inspectoratului General pentru Imigrări;
 structurile Poliției de Frontieră Române;
 unitățile de poliție în cadrul cărora sunt constituite și funcționează centre de reținere și arestare
preventivă;
 structurile Administrației Naționale a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiției.
Competența teritorială privind primirea, înregistrarea și procesarea cererilor de azil o au
centrele regionale de proceduri și cazare a solicitanților de azil din subordinea Direcției Azil și
Integrare, respectiv Centrul București, Centrul Timișoara, Centrul Galați, Centrul Rădăuți, Centrul
Maramureș și Centrul Giurgiu.
 O persoană este considerată solicitant de azil din momentul manifestării de voință, exprimate în
scris sau oral, în fața autorităților competente, din care să rezulte că aceasta solicită protecția statului
român. Solicitantul de azil este obligat să depună odată cu formularul-tip toate documentele pe care le
deține și care au relevanță pentru situația sa personală, urmând să primească un document temporar de
identitate pentru solicitanții de azil.
Ulterior depunerii cererii de azil, se va parcurge o procedură în care autoritățile române
întreprind verificări și activități specifice în vederea stabilirii datelor personale ale solicitantului,
precum și ale membrilor săi de familie.
Procedura cuprinde următoarele etape: repartizarea pentru soluționarea cererii ofițerului de
decizie, intervievarea solicitantului, analizarea motivelor invocate de solicitant, precum și a dosarului
depus de către acesta, luarea unei decizii și comunicarea acesteia către solicitant.
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România cuprinde, printre altele, următoarele drepturi ale
solicitanților de azil:
 dreptul de a rămâne în România până la expirarea unui termen de 15 zile de la finalizarea
procedurii de azil;
 dreptul de a fi asistat de un avocat în orice fază a procedurii de azil;
 dreptul de a i se asigura, în mod gratuit, în orice fază a procedurii de azil, un interpret apt să
realizeze o comunicare corespunzătoare;
 dreptul de a fi informat, în momentul depunerii cererii sau ulterior, într-o limbă pe care o
înțelege, cu privire la procedura de urmat, drepturile pe care le are și obligațiile ce îi revin;
 dreptul la protecția datelor cu caracter personal;
 dreptul de a i se elibera un document temporar de identitate, a cărui valabilitate va fi prelungită
periodic de Oficiul Român pentru Imigrări;
 dreptul de a participa la activități de adaptare culturală;
 dreptul de a fi cazat în centrele de primire și cazare până la încetarea dreptului de a rămâne pe
teritoriul României, pentru cei care nu dispun de mijloacele materiale necesare pentru
întreținere;
 dreptul de a primi gratuit asistență medicală primară și tratament corespunzător;
 dreptul de a primi acces la piața forței de muncă în condițiile prevăzute de lege pentru cetățeni
români, după expirarea unei perioade de 3 luni de la data depunerii cererii de azil.
Totodată, legislația română prevede și o serie de obligații ce se impun solicitanților de azil,
printre care se numără următoarele:
 obligația de a prezenta autorităților competente informații complete și reale cu privire la
persoana și la cererea sa de azil;
 obligația de a depune toate documentele pe care le are la dispoziție și care au relevanță cu
privire la situația sa personală;
 obligația de a răspunde la solicitările organelor cu atribuții în domeniul azilului;
 obligația de a nu părăsi localitatea de reședință fără autorizarea Oficiului Național pentru
Refugiați;
 obligația de a respecta legile statului român, precum și măsurile dispuse de organele române
competente în materie de azil.