Reglementarea

Raportului
juridic medical
Ionuţ Vida-Simiti
Definiţie: Dreptul medical este acea ramură de drept care cuprinde totalitatea normelor şi
instituţiilor juridice de drept public sau privat, care reglementează raporturile dintre furnizorii
de servicii medicale şi pacienţi, născute, în principiu, prin acordul de voinţă al părţilor, care au
ca obiect prestarea de servicii medicale de prevenţie, diagnostic şi tratament.

Scopul: Dreptului medical este o reglementare coerentă datorită vastităţii domeniului

reglementat, adaptată noilor cunoştinţe şi tehnici medicale, dar în acelaşi timp prudentă în
primul rând pentru că serviciul medical se prestează asupra însuşi corpului uman, dar şi graţie
implicaţiilor socio-economice şi sensibilităţii opiniei publice; a modalităţii de prestare a
serviciului medical în cadrul raportul medical în ceea ce priveşte părţile (organizarea şi
funcţionarea furnizorilor de servicii medicale, exercitarea profesiei de medic etc.), obiectul
(calitatea serviciilor medicale) şi conţinutul (instituirea unor drepturi şi obligaţii).
I.LEGISLAŢIE II.LEGISLAŢIA UNIUNII EUROPENE III.LEGISLAŢIE NAŢIONALĂ
INTERNAŢIONALĂ

Principiul subsidiarităţii
° Constituţia României
° Tratate internaţionale
° Legi
° Jurisprudenţa CEDO
Regulamentul 536/2014 ° Hotărâri de Guvern
° Ordine de Ministru
 I.LEGISLAŢIEA INTERNAŢIONALĂ

° Conventiei pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale şi a protocoalelor aditionale

la aceasta conventie

° Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile
biologiei şi medicinei, Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina
 Csoma v. Romania(8759/05)
° Reclamanta, de profesie asistentă medicală, a rămas însărcinată în ianuarie 2002. Evoluţia sarcinii a fost
supravegheată de Dr. P.C., medic ginecolog care lucra, ca şi reclamanta, la Spitalul Orăşenesc Covasna.
8. În a 16-a săptămână de sarcină, fătul a fost diagnosticat cu hidrocefalie. 9. În urma consultării cu
medicul său, s-a optat pentru întreruperea sarcinii.La 13 mai 2002, reclamanta a fost internată la
Spitalul Orăşenesc Covasna. În prima zi de internare, i s-a conectat o perfuzie intravenoasă şi i s-au
administrat medicamente pentru provocarea avortului, însă fără succes. A doua zi, i s-a injectat glucoză
concentrată în stomac, tot în scopul provocării avortului. În urma injecţiei, fătul nu a mai mişcat. În
data de 15 mai 2002, pe la miezul nopţii, reclamanta a dezvoltat febră (39 de grade) şi frisoane, care s-
au menţinut până dimineaţa. Nu a fost examinată de un medic în acest interval. I s-au administrat doar
analgezice. Dimineaţa, când încă se afla în patul din salon, fără să fie dusă în sala de operaţii,
reclamanta a expulzat fătul. Ulterior i s-a declanşat o hemoragie abundentă. Deşi i s-au efectuat două
chiuretaje, hemoragia nu s-a oprit, iar reclamanta a fost diagnosticată cu coagulare intravasculară
diseminată (CID). Medicul a decis apoi transferul acesteia de urgenţă la Spitalul Judeţean Sfântu
Gheorghe, situat la circa 30 km depărtare. Deşi se afla în stare gravă, în timpul transferului reclamanta
a fost însoţită doar de o asistentă medicală. 11. Când a ajuns la Spitalul Judeţean, medicii au fost
nevoiţi să efectueze o histerectomie totală cu anexectomie bilaterală pentru a-i salva viaţa.
 HOTĂRÂREA din 15 ianuarie 2013
Considerentele de mai sus sunt suficiente pentru a conduce Curtea la concluzia că
reclamantei i-a fost încălcat dreptul la viaţa privată prin faptul că nu a fost implicată în
alegerea tratamentului medical şi neinformarea sa corespunzătoare cu privire la riscurile
inerente procedurii medicale. Mai mult, sistemul existent la data faptelor prezentei
cauze o punea pe reclamantă în imposibilitatea de a obţine o reparaţie pentru încălcarea
dreptului său la viaţă privată. Prin urmare, statul pârât nu şi-a îndeplinit obligaţiile
pozitive prevăzute la art. 8 din Convenţie. Pentru aceste motive, Curtea respinge
excepţia ridicată de Guvern şi concluzionează că a fost încălcat art. 8 din Convenţie.
 EUROPEAN CHARTER OF PATIENTS’ RIGHTS
° This document is the result of the work of a Cittadinanzattiva-Active Citizenship Network group composed of
Giuseppe Cotturri, Stefano A. Inglese, Giovanni Moro, Charlotte Roffiaen and Consuelo Scattolon, who
produced a first draft in July, 2002. The draft was discussed in Rome on 7 September, 2002.

° The participants in the Rome seminar were: Ekkehard Bahlo, Deutsche Gesellschaft für Versicherte und Patienten e. V. (DGVPV); Pascale Blaes, Fédération Belge contre
le Cancer; Fátima Carvalho Lopes, APOVITA, Portugal; Ana Etchenique, Confederacion de Consumidores y usurarios (CECU), Spain; Ioannis Iglezakis, KE.P.KA,
Greece; Stefano A. Inglese, Cittadinanzattiva / Tribunal for Patients’ Rights, Italy; Stephen A. McMahon, Irish Patients Association Ltd; Giovanni Moro, Active Citizenship
Network; Margrethe Nielsen, Danish Consumer Council; Teresa Petrangolini, Cittadinanzattiva, Italy; Ysbrand Poortman, Vereniging Samenwerkende Ouder- en
Patiëntenorganisaties (VSOP), The Netherlands; Charlotte Roffiaen, Active Citizenship Network; Martin Rusnak, International Neurotrauma Research Organization,
Austria; Bas Treffers, Nederlandse Patiënten Consumenten Federatie (NPCF); Simon Williams, The Patients Association, UK. The present text has been prepared on the
basis of this discussion. ACN also wants to thank George France for his careful review of the text. Of course, the content of the text is the exclusive responsibility of
Active Citizenship Network

° The Charter is submitted for consideration by civil society, national and EU institutions, and everyone who is able
to contribute, by actions and omissions, to the protection or the undermining of these rights. Because of its
connection to the present European reality, and to trends in health care, the Charter may be submitted to future
reviews and will evolve over time. The implementation of the Charter shall be primarily entrusted to those active
citizenship organisations working on patients’ rights at national level. It will also require the commitment of
health care professionals, as well as managers, governments, legislatures and administrative bodies.
 CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE A UNIUNII EUROPENE
° Articolul 31 Condiţii de muncă echitabile şi corecte
° (1) Orice lucrător are dreptul la condiţii de muncă care să respecte sănătatea, securitatea şi demnitatea sa.
° (2) Orice lucrător are dreptul la o limitare a duratei maxime de muncă şi la perioade de odihnă zilnică şi săptămânală,
precum şi la o perioadă anuală de concediu plătit.
° Articolul 32 Interzicerea muncii copiilor şi protecţia tinerilor la locul de muncă
° Încadrarea în muncă a copiilor este interzisă. Vârsta minimă de încadrare în muncă nu poate fi inferioară celei la care
încetează perioada de şcolarizare obligatorie, fără a aduce atingere normelor mai favorabile tinerilor şi cu excepţia
unor derogări limitate.
° Tinerii acceptaţi să lucreze trebuie să beneficieze de condiţii de muncă adaptate vârstei şi să fie protejaţi împotriva
exploatării economice sau a oricărei activităţi care ar putea pune în pericol securitatea, sănătatea, dezvoltarea lor fizică,
psihică, morală sau socială sau care le-ar putea compromite educaţia.

° Articolul 35 Protecţia sănătăţii

° Orice persoană are dreptul de acces la asistenţa medicală preventivă şi de a beneficia de îngrijiri medicale în condiţiile
stabilite de legislaţiile şi practicile naţionale. În definirea şi punerea în aplicare a tuturor politicilor şi acţiunilor Uniunii
se asigură un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane.
 VERSIUNEACONSOLIDATĂA TRATATULUI PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ
ŞI A TRATATULUI PRIVIND FUNCŢIONAREA UNIUNII EUROPENE

Articolul 53 (fostul 47 TCE)

° (1) În vederea facilitării accesului la activităţile independente şi a exercitării acestora, Parlamentul European și
Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă directivele privind recunoaşterea
reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a altor titluri oficiale de calificare, precum şi privind coordonarea actelor cu
putere de lege şi a actelor administrative ale statelor membre cu privire la accesul la activităţile independente şi la
exercitarea acestora.
° (2) În ceea ce priveşte profesiile medicale, paramedicale şi farmaceutice, eliminarea treptată a restricţiilor este
subordonată coordonării condiţiilor lor de exercitare a acestora în diferitele state membre.
° Articolul 168 (Titlul XIV Sănătatea publică)
° (1) În definirea şi punerea în aplicare a tuturor politicilor şi acţiunilor Uniunii se asigură un nivel ridicat de
protecţie a sănătăţii umane.
° Acţiunea Uniunii, care completează politicile naţionale, are în vedere îmbunătăţirea sănătăţii publice şi prevenirea
bolilor şi afecţiunilor umane, precum şi a cauzelor de pericol pentru sănătatea fizică și mentală. Această acţiune
cuprinde, de asemenea, combaterea marilor epidemii, favorizând cercetarea cauzelor, a transmiterii şi prevenirii
acestora, precum şi informarea şi educaţia în materie de sănătate, precum și supravegherea amenințărilor
transfrontaliere grave privind sănătatea, alerta în cazul unor asemenea amenințări și combaterea acestora.
° Uniunea completează acţiunea statelor membre în vederea reducerii efectelor nocive ale drogurilor asupra
sănătăţii, inclusiv prin informare şi prevenire.
° (2) Uniunea încurajează cooperarea între statele membre în domeniile care intră sub incidenţa prezentului articol
şi, în cazul în care este necesar, sprijină acţiunea acestora. Aceasta încurajează, în special, cooperarea dintre statele
membre pentru îmbunătăţirea complementarităţii serviciilor lor de sănătate în regiunile transfrontaliere.
° Statele membre îşi coordonează, în cooperare cu Comisia, politicile şi programele în domeniile menţionate la
alineatul (1). Comisia poate adopta, în strâns contact cu statele membre, orice iniţiativă utilă promovării acestei
coordonări, în special inițiative menite să stabilească orientările şi indicatorii, să organizeze schimbul celor mai
bune practici şi să pregătească elementele necesare pentru supravegherea şi evaluarea periodică. Parlamentul
European este pe deplin informat.
° (3) Uniunea şi statele membre favorizează cooperarea cu ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale competente
în domeniul sănătăţii publice.

° (4) Prin derogare de la articolul 2 alineatul (5) și de la articolul 6 litera (a) și în conformitate cu articolul 4 alineatul
(2) litera (k), Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară şi după
consultarea Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor, contribuie la realizarea obiectivelor
(a) menţionate
de măsuri carede prezentul articol prinridicate
instituie standarde adoptarea, pentruşiade
de calitate face față obiectivelor
securitate comune
a organelor în materiede
şi substanţelor deorigine
securitate:
umană, a
sângelui şi a derivatelor acestuia; aceste măsuri nu pot împiedica un stat membru să menţină sau să stabilească
măsuri de protecţie mai stricte;

(b) măsuri în domeniile veterinar şi fitosanitar, având în mod direct ca obiectiv protecţia sănătăţii publice;
(c) de măsuri care instituie standarde înalte de calitate şi de securitate a medicamentelor şi a dispozitivelor de uz medical.
° (5) Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară şi după
consultarea Comitetului Economic şi Social și a Comitetului Regiunilor, pot adopta, de asemenea, măsuri de
încurajare în scopul protecţiei şi îmbunătăţirii sănătăţii umane, în special în scopul combaterii epidemiilor
transfrontaliere, măsuri privind supravegherea ameninţărilor transfrontaliere grave asupra sănătăţii, alerta în cazul
unor asemenea ameninţări şi combaterea acestora, precum şi măsuri al căror obiectiv direct îl reprezintă protejarea
sănătăţii publice în ceea ce priveşte tutunul şi consumul excesiv de alcool, excluzând orice armonizare a actelor cu
putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.
° (6) Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta, de asemenea, recomandări în scopurile enunţate de prezentul
articol.
° (7) Acţiunea Uniunii respectă responsabilităţile statelor membre în ceea ce priveşte definirea
politicii lor de sănătate, precum şi organizarea şi prestarea de servicii de sănătate şi de
îngrijire medicală. Responsabilităţile statelor membre includ administrarea serviciilor de
sănătate şi de îngrijire medicală, precum şi repartizarea resurselor care sunt alocate acestora.
Măsurile menţionate la alineatul (4) litera (a) nu aduc atingere dispoziţiilor naţionale privind
donarea de organe şi de sânge sau privind utilizarea acestora în scopuri medicale.
A.Constituţia României ° B. Legea (stricto C.Reglementarea terţiară
sensu)
° Art.34 „(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii Ordinul 482/2007 al Ministrului
este garantat. Sănătăţii
° (2) Statul este obligat să ia măsuri pentru OUG nr. 144/2008
asigurarea igienei şi a sănătăţii publice. Ordinul M.110/2009 al Ministrului
° (3) Organizarea asistenţei medicale şi a Legea nr. 95/2006 Apărării Naţionale
sistemului de asigurări sociale pentru boală,
accidente, maternitate şi recuperare, controlul
exercitării profesiilor medicale şi a
activităţilor paramedicale, precum şi alte
măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi
mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii”.

° Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

 Decizia CCR 818 din 19 decembrie 2019
° Art.320 alin.(1) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății: „(1)Persoanele care prin faptele lor
aduc daune sănătăţii altei persoane, precum şi daune sănătăţii propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii şi
au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective
ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către
furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii
medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc
calitatea procesuală a acestora în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de
faza de judecată.”

° În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și

a constatat că sintagma „precum şi daune sănătăţii propriei persoane” din cuprinsul art.320 alin.(1) din Legea
nr.95/2006 este neconstituțională.
Art. 51 Anexa la Ordinul 482/2007 al Ministrului Sănătăţii: - Unitățile sanitare publice sau private, în calitate
de furnizori de servicii medicale, răspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse în activitatea de
prevenție, diagnostic sau tratament, în situațiile prevăzute la art. 655 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul
sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în solidar cu personalul medical angajat, pentru prejudiciile
produse de acesta.

Art. 42 alin. (3) din Anexă ladin Ordinul M. 110 2009 : „Comandantul spitalului, şeful secţiei şi medicul curant
răspund, în condiţiile legii, pentru calitatea actului medical, respectarea condiţiilor de cazare, igienă, alimentaţie şi de
prevenire a infecţiilor nozocomiale, precum şi pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacienţilor”
° art. 654 alin. (2) lit. a ”Personalul medical nu este răspunzător pentru daunele şi prejudiciile produse în exercitarea
profesiunii: a) când acestea se datorează condiţiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament de diagnostic şi tratament,
infectiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicatiilor şi riscurilor în general acceptate ale metodelor de investigatie şi
tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor şi dispozitivelor medicale, substanţelor medicale şi
sanitare folosite”

art. 655 alin. (1) “Unităţile sanitare publice sau private, în calitate de furnizori de servicii medicale, răspund civil,
potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse în activitatea de prevenţie, diagnostic sau tratament, în situaţia în
care acestea sunt consecinţa: a) infecţiilor nosocomiale, cu excepţia cazului când se dovedeşte o cauză externă ce nu a
putut fi controlată de către instituţie; b) defectelor cunoscute ale dispozitivelor şi aparaturii medicale folosite în mod
abuziv, fără a fi reparate; c) folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, substanţelor medicamentoase şi
sanitare, după expirarea perioadei de garanţie sau a termenului de valabilitate a acestora, după caz; d) acceptării de
echipamente şi dispozitive medicale, materiale sanitare, substanţe medicamentoase şi sanitare de la furnizori, fără
asigurarea prevăzută de lege, precum şi subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori fără asigurare
de răspundere civilă în domeniul medical”.

alin. (2) „Unităţile prevăzute la alin. (1) răspund în condiţiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul
medical angajat, în solidar cu acesta”
 BIBLIOGRAFIE

I. IONUT VIDA-SIMITI: Răspunderea civilă a medicului. Ed Hamangiu, Bucureşti, 2013

II.Roxana Maria Călin, Malpraxis. Răspunderea medicului și a furnizorilor de servicii medicale. Practică judiciară, Ed.
Hamangiu, București, 2014
III.Ion Turcu, Dreptul sănătății. Frontul comun al medicului și juristului. Ed. Wolters Kruger, București, 2010

IV. IONUȚ VIDA-SIMITI: Identificarea, prevenirea și managementul situațiilor de malpraxis medical în chirurgia
vasculară din România: în Claudia Gherman (sub red): Patologia vasculară la interferența dintre specialități. Ed Casa
Cărții de Știință, Cluj, 2019, p357-363
° IONUŢ VIDA-SIMITI: Procedura de stabilire a cazurilor de răspundere civilă profesională a medicului reglementată de Legea
Nr 95/2006. Studia Universitatis Babes-Bolyai- Jurisprudentia, 1 /2010, pag 98-117
IONUŢ VIDA-SIMITI: Natura juridică a răspunderii civile a medicului. Rev Dreptul, 8 /2010, pag 113-133
IONUŢ VIDA-SIMITI : Raportul dintre răspunderea medicului şi răspunderea unităţii sanitare. Revista Română de drept privat
5 /2010, pag 208-231
IONUŢ VIDA-SIMITI: Răspunderea pentru malpraxis în serviciul public de sănătate. Rev Dreptul 9 /2011, pag 111-129
IONUŢ VIDA-SIMITI: Ineficienţa procedurii speciale de stabilire a cazurilor de malpraxis medical şi insuficienţa proiectelor
legislative de modificare a Titlului XV din Legea nr 95/2006. Pandectele Române, 4 /2011, pag 23-42
IONUŢ VIDA-SIMITI: Asigurarea obligatorie de răspundere profesională pentru medici, farmacişti şi alte persoane din
domeniul asistenţei medicale reglementată de Legea nr 95/2006. Pandectele Române, 9 /2011, pag 104-125
IONUŢ VIDA-SIMITI: Extinderea peste limitele legale a raspunderii pentru malpraxis a personalului medical prin Ordinul
Ministrului Sanatatii nr. 1411/2016. Rev Dreptul 5 /2017, pag 9-17
IONUŢ VIDA-SIMITI: Revocarea contractului medical pentru ingratitudine. Pandectele Române, 3 /2017, pag 89-100
IONUT VIDA-SIMITI: Capacitatea de exercițiu pentru consimțământul la actul medical. Pandectele Romane 5 /2017 pag 81-
93
IONUT VIDA-SIMITI: Agravarea peste limitele legii a răspunderii pentru malpraxis a medicului militar. Rev Dreptul 1 /2018
pag 65-73
IONUT VIDA-SIMITI: Aspecte legislative și jurisprudențiale în legătură cu drepturile medicului. Rev Dreptul 2 /2018 pag79-89
IONUȚ VIDA-SIMITI: Capacitatea de exercițiu a pacientului minor. Rev Dreptul 7/2019, pag 9-18
IONUȚ VIDA-SIMITI: Condiția existenței vinovăției în angajarea răspunderii juridice a medicului. Rev Dreptul 10/2019, pag
120-145