Geometrie descriptivă şi desen tehnic 1

Capitolul 7. INDICAREA STĂRII SUPRAFEŢEI

7.1. Generalităţi
În procesul tehnologic de obţinere a unei piese nu întotdeauna suprafeţele rezultate au o formă
perfect plană, ci prezintă unele neregularităţi care nu se văd cu ochiul liber. Considerând o secţiune
plană printr-o piesă (mărită la microscop, fig. 7.1), se observă neregularităţile suprafeţei reale.

Fig. 7.1

Terminologia generală, prevăzută de STAS 5730-85, cuprinde: suprafaţa reală, cea care
limitează piesa şi o separă de mediul înconjurător; suprafaţa geometrică (ideală) reprezentată în
desen sau obţinută prin procedee de fabricaţie şi considerată fără abateri de formă şi neregularităţi;
suprafaţa efectivă, imaginea apropiată a suprafeţei reale obţinută prin măsurare.
Dacă se secţionează fiecare suprafaţă cu un plan complet definit în raport cu suprafaţa
respectivă, se obţine profilul real, profilul geometric şi profilul efectiv (măsurat).
În STAS 5730-85 se defineşte rugozitatea ca fiind ansamblul neregularităţilor unei suprafeţei,
care nu sunt abateri de la forma geometrică a piesei. Rugozitatea se exprimă în micrometri (µm) şi
se determină cu ajutorul unor aparate de măsură speciale (profilografe, profilometre electronice
etc.).

7.2. Parametrii de rugozitate

Rugozitatea se exprimă prin următorii parametri de profil:
• abaterea medie aritmetică a profilului, notată cu Ra, care reprezintă valoarea medie a
ordonatelor y1, y2, …, yn-1, yn (fig. 7.2) punctelor profilului efectiv faţă de linia medie (m) a
profilului, în limitele lungimii de bază l:
B
1 1 i =n
Ra = ∫ y dx sau, aproximativ, Ra = ∑ yi .
lA n i =1
• înălţimea medie a neregularităţilor, notată cu Rz, egală cu diferenţa între media aritmetică
a ordonatelor y a celor mai înalte proeminenţe şi a celor mai de jos cinci goluri ale profilului
efectiv, de la o dreaptă paralelă cu linia medie şi care nu intersectează profilul, calculată pe
lungimea de bază l (fig. 7.3).
R + R3 + R5 + R7 + R9 R2 + R4 + R6 + R8 + R10
Rz = 1 − .
5 5
• înălţimea maximă a neregularităţilor, notată cu Ry, reprezintă distanţa între linia
exterioară şi linia interioară a profilului, în limita lungimii de bază.

2004 © Cioată V. G.
2 Geometrie descriptivă şi desen tehnic

Fig. 7.2 Fig. 7.3

7.3. Indicarea stării suprafeţei pe desene

Datele privind starea suprafeţelor se indică pe desenele de execuţie în cazul în care sunt
indispensabile pentru asigurarea calităţii funcţionale şi a aspectului piesei, considerându-se că se
reprezintă starea finită a suprafeţei respective (inclusiv tratamente termice, acoperiri electrochimice
etc.), însă înainte de vopsiri sau acoperiri decorative.
Înscrierea pe desen a rugozităţii se face conform SR ISO 1302:1995, care recomandă
înscrierea rugozităţii numai în cazul în care aceasta este necesară în vederea asigurării calităţii
funcţionale şi a aspectului piesei. În cazul pieselor care formează ajustaje, indicarea rugozităţii este
obligatorie.
Starea suprafeţelor este indicată cu ajutorul simbolului de bază sau a simbolurilor derivate
(tab. 7.1).
Tabelul 7.1
Nr.
Simbol Semnificaţie
crt.
Simbol de bază – constituit din două braţe de lungime inegală,
înclinate la aproximativ 600 în raport cu linia care reprezintă
1 suprafaţa considerată. Acest simbol semnifică prin el însuşi
suprafaţa luată în considerare, fără să specifice condiţiile
referitoare la rugozitatea suprafeţei.
Simbol derivat – semnifică prin el însuşi suprafaţa de
2 prelucrat, fără să specifice condiţiile referitoare la rugozitatea
suprafeţei.
Simbol derivat – indică interzicerea îndepărtării de
material. Simbolul poate fi folosit şi pe un desen de operaţie
3 pentru a indica faptul că o suprafaţă trebuie să rămână în starea
obţinută, cu sau fără îndepărtare de material, în stadiul anterior
de prelucrare.

Simbol derivat – dacă este necesar să fie indicate

4
caracteristici speciale ale stării suprafeţei.

Simbol derivat – dacă pentru toate suprafeţele piesei este

5
cerută o aceeaşi stare a suprafeţei.

Reprezentarea simbolului de bază şi a completărilor sale se face ca în figura 7.4, iar

dimensiunile sunt conform tabelului 7.2.

2004 © Cioată V. G.
 Geometrie descriptivă şi desen tehnic 3

Fig. 7.4
Tabelul 7.2
Înălţimea cifrelor şi a literelor, h 2,5 3,5 5 7 10 14 20
Grosimea liniei simbolurilor grafice, d’
0,25 0,35 0,5 0,7 1 1,4 2
Grosimea liniei de scriere, d
Înălţimea H1 3,5 5 7 10 14 20 28
Înălţimea H2 8 11 15 21 30 42 60

7.3.1. Indicaţii adăugate simbolurilor grafice

Indicaţiile referitoare la starea suprafeţei trebuie dispuse, în raport cu simbolul grafic, ca în
figura 7.5. Astfel, zonele corespunzătoare figurii se completează în felul următor:
a – valoarea(ile) rugozităţii Ra, în micrometri, precedată(e)de
simbolul Ra, sau un alt(alte) simbol(uri) al(e) parametrului de
rugozitate urmat(ă) de valoarea(ile) corespunzătoare în micrometri;
b – procedeul de fabricaţie, tratament, acoperire sau alte condiţii
referitoare la fabricaţie;
c – valoarea lungimii de bază, în milimetri, numai dacă ea diferă de
cea prescrisă în standard pentru Ra, Rz, Ry;
d – simbolul orientării neregularităţilor;
Fig. 7.5 e – adaos de prelucrare;
f – valoarea(ile) rugozităţii diferită(e) de Ra, în micrometri,
precedată(e) de simbolul parametrului (de exemplu, Ry 0,4).

Valoarea sau valorile medii aritmetice Ra se adaugă simbolurilor grafice ca în figurile 7.3, 7.4
şi 7.5.

Fig. 7.6 Fig. 7.7 Fig. 7.8

Interpretarea indicaţiilor din figurile 7.6, 7.7 şi 7.8 este după cum urmează: starea suprafeţei
indicată în figura 7.6 poate fi obţinută printr-un procedeu de fabricaţie oarecare (îndepărtarea de
material prin prelucrare este facultativă), cea indicată în figura 7.7 trebuie obţinută obligatoriu
printr-o îndepărtare de material prin prelucrare, iar cea indicată în figura 7.8 implică obligativitatea
obţinerii ei printr-un alt procedeu decât îndepărtarea de material.
Dacă este indicată o singură valoare, ea reprezintă limita superioară a parametrului de
rugozitate a suprafeţei. Dacă este necesar să fie specificate limitele superioară şi inferioară ale
parametrului de rugozitate, aceste valori trebuie înscrise ca în figura 7.9, limita superioară a1 fiind
plasată deasupra limitei inferioare a2.

2004 © Cioată V. G.
4 Geometrie descriptivă şi desen tehnic

Fig. 7.9 Fig. 7.10

7.3.2. Indicarea caracteristicilor speciale ale stării suprafeţei

Atunci când starea suprafeţei cerută trebuie realizată printr-o metodă specială, metoda
respectivă trebuie indicată, fără prescurtări, pe o linie care prelungeşte braţul cel mai lung al
simbolurilor prezentate în tabelul 7.1, poziţiile 1, 2 şi 3 (fig. 7.10).
Toate indicaţiile referitoare la tratamente sau acoperiri trebuie să figureze, de asemenea, pe
această linie. Dacă nu există indicaţii contrare, valoarea numerică a rugozităţii se referă la starea
suprafeţei după tratament termic sau acoperiri. Dacă este necesară definirea stării suprafeţei atât
înainte cât şi după tratament, aceasta trebuie indicată ca în figura 7.11.

Fig. 7.11 Fig. 7.12

7.3.3. Simboluri grafice pentru neregularităţile suprafeţei

Dacă este necesar să fie indicate neregularităţile suprafeţei prin prelucrare, simbolul grafic
corespunzător trebuie adăugat la simbolul stării suprafeţei ca în figura 7.12
Simbolurile grafice pentru neregularităţile uzuale ale suprafeţei sunt indicate în tabelul 7.3.
Tabelul 7.3
Simbol
Interpretare Exemple
grafic

Paralel cu planul de proiecţie a

suprafeţei pe care figurează simbolul

Perpendicular pe planul de proiecţie a

suprafeţei pe care figurează simbolul

2004 © Cioată V. G.
 Geometrie descriptivă şi desen tehnic 5

Încrucişat – înclinat faţă de planul de

X proiecţie a suprafeţei pe care figurează
simbolul

M În mai multe direcţii

Aproximativ circular faţă de centrul

C suprafeţei pe care figurează simbolul

Aproximativ radial faţă de centrul

R suprafeţei pe care figurează simbolul

Striaţii speciale, nedirecţionate sau

P protuberante

7.4. Reguli de înscriere a stării suprafeţelor pe desene

Simbolul grafic şi indicaţiile care îi sunt asociate trebuie dispuse astfel încât să poată fi citite
de jos sau din dreapta desenului (fig. 7.13). Totuşi, atunci când este dificil de aplicat această regulă
generală, simbolul grafic poate fi reprezentat într-o poziţie oarecare cu condiţia să nu fie însoţit de
indicaţii referitoare la caracteristici speciale ale stării suprafeţei. În acest caz, totuşi indicaţia care
defineşte valoarea abaterii medii aritmetice Ra (dacă ea există) trebuie întotdeauna înscrisă conform
regulii generale.
Dacă este necesar, simbolul grafic poate fi amplasat pe suprafaţă prin intermediul unor linii
ajutătoare, terminate cu o săgeată. Ca regulă generală, simbolul grafic sau linia ajutătoare terminală
trebuie orientată spre exteriorul materialului piesei, fie către linia care reprezintă suprafaţa, fie către
o linie care o prelungeşte (fig. 7.14).

Fig. 7.13 Fig. 7.14

2004 © Cioată V. G.
6 Geometrie descriptivă şi desen tehnic
Dacă nu există riscul unei interpretări greşite, condiţiile referitoare la rugozitatea suprafeţei
pot fi indicate împreună cu dimensiunile prescrise (fig. 7.15).
Simbolul grafic trebuie utilizat doar o singură dată pe o suprafaţă şi, dacă este posibil, pe
aceeaşi proiecţie pe care figurează cota care defineşte dimensiunea sau poziţia acestei suprafeţe.
Suprafeţele cilindrice sau prismatice definite printr-o axă de simetrie trebuie specificate doar o
singură dată (fig. 7.16). Totuşi, fiecare suprafaţă prismatică trebuie specificată separat dacă este
impusă o stare diferită a suprafeţei sau dacă sunt necesare condiţii speciale (fig. 7.17).

Fig. 7.15 Fig. 7.16

Fig. 7.17
Dacă o aceeaşi stare a suprafeţei este impusă pe toate suprafeţele unei piese, aceasta se
notează, de regulă, deasupra indicatorului, fără a fi indicată pe reprezentare.
Dacă o aceeaşi stare a suprafeţei este impusă pe majoritatea suprafeţelor unei piese, simbolul
grafic general corespunzător acestei stări a suprafeţei trebuie urmat:
• de un simbol grafic de bază între paranteze, fără nici o altă indicaţie (fig. 7.18, a), sau
• de un (sau mai multe) simbol(uri) grafice între paranteze, indicând o (sau mai multe) stare(i)
specială(le) a(le) suprafeţei (fig. 7.18, b).
Simbolurile grafice ale stării suprafeţei diferite de simbolul general trebuie înscrise pe
suprafeţele corespunzătoare.

a). b).
Fig. 7.18
2004 © Cioată V. G.
 Geometrie descriptivă şi desen tehnic 7
În figurile următoare se prezintă exemple de înscriere a stării suprafeţelor pe desene. Astfel, în
figura 7.19 starea suprafeţei şi cota se indică împreună, pe aceeaşi linie de cotă (raza de racordare,
lăţimea canalului de pană, teşitura), sau separat pe o linie ajutătoare şi respectiv pe o linie de cotă.
În fig.7.20 indicarea stării suprafeţei şi cotarea se combină pe aceeaşi linie de indicaţie.
În fig. 7.21 se prezintă modul de indicare a stării suprafeţei, cotare şi tratament. În fig. 7.22 –
înscrierea pe desene stării suprafeţei la o suprafaţă cu rugozităţi diferite. În fig. 7.23 – indicarea
stării suprafeţei la suprafeţe în contact, în fig. 7.24 – indicarea stării suprafeţei la filete, iar în fig.
7.25 – indicarea stării suprafeţei pe flancurile dinţilor unei roţi dinţate.

Fig. 7.19 Fig. 7.20

Fig. 7.21

Fig. 7.22 Fig. 7.23

Fig. 7.24 Fig. 7.25

2004 © Cioată V. G.