Romanul adolescentului miop rezumat

Elevul de 15 ani,adolescentul dorea foarte mult să scrie un roman,a zis că nu îi trebuie imaginaţie doar
trebuie să povestească viaţa lui de adolescent cu crize şi fericirea acestei vârste.Dar ca orice
roman,trebuia sa fie un personaj feminin,asa ca sa dus la verisoara sa in ajutor.Dar ca orice operă are
nevoie de un titlu s-a gândit să-l numească:Dragoste de copil sau Flori de primăvară sau La şaptesprezece
ani într-un final i-a rămas titlul„Romanul adolescentului miop”.Dar nu ştie cine să fie eroul romanului.El
avea un avantaj citea foarte mult dar totuşi nu se descurca la matematică.

Avea un prieten,Robert,pe care s-a gândit să îl facă protagonistul romanului dar el(Mircea Eliade) îl
crease ca fiind un personaj ridicol,Rober i-a zis dacă vrea să îl pună ca protagonist atunci să îi găsească al
rol deoarece el nu vrea să fie un personaj ridicol,acesta a fost un motiv de conflict între cei doi prieteni.El
împreună cu prieteni lui mergeau în parcul Carol unde se întâlneau toate perechile de liceeni.Prietenul
lui avea un defect care îi deranja şi pe ceilalţi dintre prieteni lui,era lăudăros,în ceea ce priveşte
fetele.Prietenii lui si-au ales cate o partenera si s-au dus la plimbare,acesta a ramas cu o fata mai
timida.Adolescentul incercand sa o sarute aceasta izbugnii in plans sh se duse la sora ei.Acesta ii zise lui
Robert ca nu il va mai insotii in nicio intalnire amoroasa.

El când a decis să scrie un roman ştia că trebuie să i-a câteva notiţe asupra vieţii lui de adolescent şi
acasă dar şi la şcoală.Ora de istorie în această oră era ascultată o colegă de a lui care nu ştia nimic,dar
cineva tot se găsea să sufle,dar sufla prost ca să nu se plictisească.Ora de muzică fiind ultima din acest
an,maestrul a venit cu un teanc de note muzicale şi cu o nouă romanţă,Crinul.Ora de chimie ,Aguletti a
plâns pt că mai luase un„insuficient” iar Fănică a luat „bine”.Ora de matematică era un chin pt el şi pt alţi
din situaţia lui.Problemele care se lucrau în clasă nu aveau un grad mare de dificultate dar pentru dar el
nu le găsea rezolvarea.

Într-o seară vine Robert şi Dinu la el acasă să se plimbe prin Cişmigiu şi să mai cunoască nişte fete,se duc
în parc dar cum Robert este întotdeauna lăudăros povestea peripeţiile lui cu fetele şi noile experienţe în
materie de fete.

Prietenul lui,Marcu,aveau în comun dragostea pentru lectură,dar dragostea lui Marcu era mai intensă
decât dragostea lui pentru că el nu citea şi în timpul orei aşa cum făcea Marcu,prietenul lui şi când era pe
punctul să îl asculte cineva care îl înţelegea îi făcea semn,acesta nu se pricepea la chimie dar asta nu îl
împiedeca să citească.

Deşi citea foarte mult el nu era un elev strălucitor,şi ca toţi elevi nu se descurca la anumite materi cum ar
fi:franceză,română şi mai ales germană dovada acestui lucru este că a rămas corigent în clasa I.El nu se
descurca la germană oră care o avea cu un profesor care îi făcea astfel „dobitoci”,„tâmpiţi” la care el
termina întotdeauna cu „insuficient”deoarece nu ştia să pronunţe corect cuvintele.

El a rămas aşa cum a mai rămas şi în alţi ani corigent la matematică ştia că dă examen aşa că şi-a făcut un
program destul de riguros pe care ar dori să îl aplice dar întotdeauna exista ceva care să-l deranjeze.El nu
putea să înveţe matematică în trei zile aşa că şi-a propus să înveţe la toamnă pentru că are mai mult timp
să înveţe matematica şi regurile sale.

Era ziua de decernare a premilor pentru cei mai buni elevi dar ziua în care corigenţi îşi vedeau numele pe
listă,uni copii aveau premi cu coroniţă adică dovada faptului că exista elevi foarte buni în aceea şcoală
dar şi în clasa lui.De la clasa 9 erau patru corigenţi printre care se afla şi el dar şi prietenul lui Dinu,care
erau în aceeaşi situaţie adică corigenţă,undeva în mintea lui ştia că trebuie să înveţe la matematică.

Bineînţeles vacanţa este aşteptată de toţii copiii dar era mai fericită şi mai distractivă dacă nu rămânea
corigent la matematică la matematică.El mergea cu prieteni lui în Cişmigiu,dar gândul îi fugea la
matematica care i-a scricat vacanţa,cum este vara foarte cald el stătea în casă şi citea dar cu toate astea
nu mai scrisese nimic la „Romanul adolescentului miop”.

Au trecut zile în şir şi el nu mai deschise caietul de matematică,până la 9 septembrie când îşi planifica
câte zile mai sunt până pe 15 septembrie.Venise ziua examenului de corigenţă,pe data de 18 septembrie
Vanciu îi promovase pe toţi elevii.

Mansarda pentru el era totul,acolo stătea,acolo îşi amintea de cele mai plăcute momente dar şi
momentele lui dificile,mansarda era pentru el o bună prietenă care ştia toate secretele lui,acolo în
mansardă crescuse şi acum fiind adolescent când se uita pe geam îl apuca melancolia şi se întrista.

În clasa a-III-a erau obligaţii într-un fel să meargă la această societate„Muza”.Această societate producea
şi piese de teatru la care şi el participa la piesă pentru prima oară.

Ca la orice piesă trebuie să fie alcătuit decorul care era o bătaie de cap pentru toţi participanţi la aceea
piesă de teatru.

Fănică scrisese o revistă care avea titul„Un liceu modal”şi se va putea aplica la Sf. Spiridon.

Fănică era talentat a scrie scenari,dar are multă imaginaţie pentru a avea acest talent,la alcătuirea
decorului el avea întotdeauna ceva de spus şi de adăugat.

Ca orice adolescent dorea să aibe bani de buzunar aşa i-a venit ideea de a merge la redacţia domnului
Leontescu.El i-a mai dat domnului Leontescu nişte articole pe care mai câştigase nişte bani,acum când s-
a dus domnul Leontescu afost foarte mulţumit de articolele lui şi aşa a mai câştigat şi experienţă şi
admiraţia domnului Leontescu.

În noiembrie cum totul s-a uscat afară,uni adolescenţi devin sentimentali şi visători,privea afară pe
geamul din mansrdă şi se întrista.În această parte a capitolului el era foarte trist şi melancolia era
izgonită de amintiri.

Începuse repetiţiile pentru opera”Un liceu model„,domnul Filimon era regizorul care îi ajuta la fiecare
piesă de teatru care vroiau să o realizeze,de câte ori îi ajuta piesa era un succes total.Începuse repetiţiile
în adevăratul sens al cuvântului,după ce un timp a durat alcătuirea decorului.

El zicea că nu se cunoaşte aşa foarte bine şi că îi trebuie un timp să îşi alcătuiască o personalitate,să aibe
un singur suflet pe care poate să-l modeleze cum vrea el.dar cu două suflete nu merge.A stat zile întregi
să descopere drumul spre sufletul lui şi să îşi înfingă temerile şi să se cunoască cât de cât bine.

Textele latineşti erau pentru Fănică ceva care îl făcea deosebit pentru ştia să citească şi să traducă mai
bine decât alţii copii.El(Mircea Eliade ) a trebuit să o i-a de la capăt deoarece el nu ştia aşa de bine, decât
alţii copii,înschimb Marcu nu ştia să citească dar avea un avataj putea să traducă.

Corul se aduna ca în fiecare an la el acasă,să repete cântecele cu care se vor duce la colind.Venise seara
în care trebuia să plece la colind,au plecat pe la el,pe la Radu,uni oamenii aveau obiceiul să îi servească şi
cu vin.

Sâmbăta era ziua trupului şi a momentelor erotice pentru toţi prietenii lui şi inclusiv el.Băieţi se ducea la
fete acasă şi după ce îşi petrecea un timp cu ele le lăsa bani pe masă.

El vroia să fie cu o fată ca să vadă dragostea cu ochii de adolescent.

Giovanni Papini a scris în opera lui ceea ce vroia să scrie el,dar a zis că nu poate să-l copieze pe Papini şi
că nu poate să trăiască în viaţa altuia,deci povestea lui Papini era foarte asemănătoare cu cea a lui.

După un an nu scrisese nimic în romanul lui,fiecare dimineaţă a săptămâni o petrecea în bibliotecă fiind
că era unica sa prietenă.Trecuse un an şi avea din ce în ce mai puţine amintiri.

In ultimile luni nu mai trecuse nici un prieten pe la el.Toţi erau studenţi la Drept,altul la Filozofie.L-au
întrebat dacă a scris la roman el i-a minţit şi le-a zis că lucrează la partea a doua.

În vară toţi plecau la mare,la ţară în vacanţă care să se distreze.Se gândea cum este să fie la universitate
să înveţi ca să poţi să promovezi.

Insectele şi chimia îl îngrozeau dar ştiinţele:istoria şi filozofie sunt utile pt vârsta lui.

La examenul de corigenţă el şi Marcu răspundea promt.La bacalaureat la proba orală toţi sunt admişi.

Bacalaureatul a trecut cum a trecut examenul de corigenţă,şi alte examene pe care le-a dat.

Autorul a fost singurul care a trecut din seria liceului şi îl doare că nu a trecut şi Marcu,şi-a citit numele
pe listă şi a întrebat profesorii asupra elevilor de la bacalaureat.

Nu vrea să se gândească la Universitate şi la caietul pe care scrie,este un caiet de adolescent care va

rămâne pt totdeauna.Îl obsedează romanul şi nu ştie cum să-l scrie şi nu poate să-l scrie,viaţa
adolescentului şi îl apasă viaţa.

Se uita pe geam şi admira peisajul în toată splendoarea lui,cu castani umezi de la ploaie.A făcut
cunoştinţă cu o studentă pe care o chema Bibi.

Toamna a trecut şi începea iarna cea cumplită.La întrunirea de la Universitate participau toţi elevi
universităţi a mai cunoscut pe cineva,care era studentă acolo şi o fată pe care o chema Nonora.
Nonora era o fată frumoasă care atrăgea atenţia asupra ei cam tot timpul,el era îndrăgostit de această
fată.Când au mers cu trenul se stăpânea să nu o sărute.

Trecuse două luni din iarna cea geroasă,preşedintele a găsit un alt sediu,s-a gândit că tinereţea şi-o poate
petrece fără Nonora dar şi fără cărţile lui,trebuia să inceapă acea perioadă maturizarea.

După vacanţe,cursurile de filozofie erau tot mai puţin frecventate,cursul „Istoria artelor”îi făcea pe elevi
să se plictisească la aceea oră,sau să doarmă deoarece profesorul avea o voce foarte caldă.

Primăvara pt el era anotimpul amintirlor erotice cu femeile pe care le vedea pe stradă,şi îşi amintea de
Nonora.

El lucra la o revistă din greu care nu avea succes şi după patru numere nu a mai supravieţuit.

În dimineaţa Floriilor,trenul de Constanţa îi lăsase în gara mănăstiri,erau aproape numai perechi de

îndrăgostiţi,el se împăcase cu Nonora.Vizitând mănăstirea,apoi au plecat să facă un picnic în
pădure,unde au stat de vorbă până în zori,deşi nu putuse să adoarmă.

El cunoscuse o fată la Săcele care era tot o adolescentă cu fustă scurtă,care îi trăsese atenţia în tot ceeea
ce făcea ea.Venise pt prima oară la el în mansardă şi răsfoia cărţile pe care le avea el în bibliotecă.

O nouă prietenie cu Nonora îl face tot mai neliniştit şi se gândeşte tot mai mult la o veche prietenă a lui
Nişka.În cele din urmă renunţă la Nonora.

El cunoaşte un prieten cu care îşi va petrece tot timpul liber care îi ştie toate dorinţele şi necazurile,dar şi
critici ale unor opere.

Împreună cu prietenul lui au mers la schit dar acolo i-a apucat o furtună foarte mare care în zori se
oprise,ei au mai stat acolo în acest timp s-au cunoscut mai bine.

Se întâlnise în gară cu Marcu,s-au îmbrăţişat şi au început să povesteacă ce au mai făcut în acest timp
când nu s-au mai văzut .

Se termina vacanţa şi s-a întâlnit cu Nişka,dar care acum era logodit cu un băiat pe nume Paul.

Săptămâni întregi citea şi uita de restul lumi care poate aştepta ceva de la el.Învăţa pt examene 2 zile,2
nopţii primise o carte de istorie,apoi au trecut examenele.

Trebuia să înveţe 2 limbi orientale în acelaşi timp.

Odată cu cunoaştera profesorului de logică care era şi ziarist el devenise angajat la redacţie.El doreşte să
scrie reportaje cât mai interesante.Prietenul lui Radu se îndrăgosteşte de Viorica,iar pe Nonora o vedea
foarte rar.S-a întâlnit cu domnul Elefterescul care avea şi el o problemă şi se schimbase foarte mult.

Pe Nonora o vedea mai des,şi avea păreri foarte diferite despre anotimpuri.Dragostea pentru Nonora nu-
l bucura ci îl îmbolnăvea.
Împreună cu Nişka ajunsese la Cetăţuie,a vizitat revista „Vieţei româneşti”,mai scrisese în jurnal părerile
lui despre oraşul Iaşi.

La toamnă trebuie să şi reia munca care o realiza altădată.

Petru era un prieten care-l cunoscuse mai curând şi erau foarte buni amici.În jurnal mai scrisese despre
despărţirea lui de Petre.

În prima parte a acestui capitol el spunea părerea despre toţi prieteni lui ca personaje ale
romanului,prieteni lui care deveneau personaje şi-au spus părerile despre rolurile lor în roman.

Vicepreşedintele murise,aşa cum este obiceiul l-au îngropat într-un cimitir cunoscut,unde el îşi amintea
de cimitirul din Iaşi.

În acest capitol el scrisese cel mai mult în jurnal de când îl făcuse,şi povestindu-i Nişkăi cum era la Roma
şi vecinăteţilor sale,unde au avut loc la Roma.

Începuse toamna care pentru el era anotimpul melacolia şi a tristeţei.Titlul acestui capitol pentru el era
fals.