Paralela intre Julien Sorel (“Negru si

Rosu”) si Ion (“Ion”)

Julien Sorel este un personaj complex, inzestrat cu tendinte si trasaturi morale

contradictorii: pe de o parte este dotat cu calitati exceptionale precum inteligenta,
frumusetea,tenacitatea, vointa si ambitia, dar pe de altă parte îsi urăste profund contemporanii.
Umilinta indurata in casa parinteasca si imposibilitatea de a obtine o slujba pe masura calitatilor
sale, din pricina originii sociale (Julien Sorel fiind fiu de taran-tîmplar), ii declanseaza ambitia de
a parveni cu orice pret. În vederea atingerii acestui tel, el nu da inapoi de la nimic.

Ion este personajul principal al romanului, la începutul textului el fiind prezentat ca un

tânăr harnic, perseverent, stăpânit încă de mic de “iubirea pentru pământ”. Pe parcursul celor
două părți ale romanului este surprinsă evoluția lui Ion și oscilația acestuia între „glasul
pământului” și „glasul iubirii”, goana după avere fiind cea care pune stăpânire pe personaj.
Pentru că dragostea pentru pământ era de nestăpânit, Ion își înfrânează sentimentele pe care le
are pentru Florica și se căsătorește cu Ana doar pentru a intra în posesia pământurilor lui Vasile
Baciu. Lupta lui Ion pentru a deveni proprietarul pământurilor scoate la iveală o parte dintre
trăsăturile de caracter ale personajului: agresivitate, brutalitate, prefăcătorie. Odată ce obsesia
pentru pământ este satisfăcută, „glasul iubirii” reapare în mintea și sufletul lui Ion, astfel că
destinul tragic al eroul nu poate fi evitat.

O comparaţie critică surprinzătoare este între eroul lui Stendhal, Julien Sorel, şi Ion,
înceea ce priveşte procedeul folosit pentru atingerea scopului: amândoi se folosesc de femeie
„cade o treaptă necesară”, ea fiind numai „un obiect de schimb în vederea stăpânirii bunurilor
pământeşti”. Lovinescu analizează atent şi minuţios personajul principal, considerând că are
unsuflet simplu, că iubeşte pământul "cu ferocitate", ajungând la concluzia că Ion este „poate
maimare ca natura”

Moralitatea sau imoralitatea unui personaj poate fi evaluată din perspectiva

conștientizăriilegii forțelor care guvernează lumea, de înțelegerea sau neînțelegerea destinului
propriu.. Este, Ion comparabil cu Julien Sorel, este el imoral, cum susține Călinescu, sau moral,
așa cum îl consideră Manolescu? În cazul lui Julien Sorel, putem afirma ca este într-adevăr
imoral, căci el cunoaște toate regulile, toate urmările acțiunilor lui și, cu toate acestea, își
urmează scopul; mai mult, el problematizează, reflectează asupra întâmplărilor și, în anumite
momente, pune chiar problema “moralității” în ceea ce face. Ion, însă, nu demonstrează că ar
cunoaște și alte norme înafara propriilor dorințe: în niciunul dintre monologurile preluate de
narator nu e pusă problema moraliății sau imoralității în ceea ce face, nu există o polemică
internă, care să arate faptul că Ion ar fi conștient de existența altor reguli, superioare lui (spre
exemplu,din monologul interior pe care-l poartă după dojana preotului din biserică, reiese că Ion
nuînțelege nici măcar regulile din societatea în care trăiește, nicidecum pe cale ale divinității:
Este el e ticălosîn acest caz? Astfel, Ion este într-adevar o “brută ingenuă” care trăiește în
“preistoriamoralei”, fapt dovedit atat de neînțelegerea legilor superioare omului, cât și de însuși
“mobilul” întregii acțiunii: pământul, un lucru atât de simplu, banal, însă perceput într-un mod
complex,aproape mistificat, de către toți țăranii din sat, fără excepție.