SUBIECTUL III.

Activităţi extraşcolare în instituţii/organizaţii specializate în educaţie

Abrevieri:
EC/EŞ – educaţie complementară/extraşcolară
ÎC/EŞ – învăţământ complementar/extraşcolar
AEŞ – activitate extraşcolară
IEŞ – instituţie extraşcolară

Delimitări conceptuale
Anterior, s-a menţionat că o categorie de activităţi specifice educaţiei nonformale este cea
extraşcolară, care se realizează în afara mediului şcolar, în instituţii/organizaţii extraşcolare. Despre
această categorie de activităţi discutăm în continuare.
În Legea învăţământului adoptată în anul 1995 pentru prima dată este utilizat termenul
învăţământ complementar/extraşcolar.
În Proiectul Codului Educaţiei al Republicii Moldova, adoptat în 2003 se vehiculează
termenul învăţământ extraşcolar.
În Republica Moldova, învăţământul extraşcolar se realizează în instituţii specializate (şcoli
de muzică, artă plastică, coreografie; cluburi, centre, case de creaţie ale elevilor; centre de creaţie
tehnică; centre ale tinerilor naturalişti; şcoli sportive; centre de turism şi excursii etc.), în colaborare
cu alţi factori educaţionali (familie, instituţii de învăţământ, unităţi socioculturale, mass-media,
organizaţii de copii şi tineret etc.). În total, pe teritoriul ţării funcţionează peste 400 de IEŞ.
Serviciile educaţionale oferite de învăţământul extraşcolar diferă de cele din şcoli prin
caracterul lor opţional-benevol, pluridisciplinar, prin varietatea formelor şi a conţinutului, prin
utilizarea unor forme specifice de evaluare şi apreciere a rezultatelor, prin posibilitatea de a alege
forma, profilul, timpul potrivit pentru ocupaţie, prin relaţiile de colaborare, apropiere, încredere şi
prietenie între cadrele didactice şi participanţi, prin atmosfera permisivă în care cuvântul copiilor,
exprimarea doleanţelor, opţiunilor, intenţiilor sunt solicitate şi favorizate.
Învăţământul complementar/extraşcolar reprezintă ansamblul acţiunilor pedagogice proiectate
şi realizate într-un cadru instituţionalizat extradidactic sau/şi extraşcolar sub îndrumarea unor cadre
didactice specializate [51, p. 9]. El comportă competenţe, conţinuturi şi strategii educaţionale.
În cadrul instituţiilor extraşcolare activează cadre didactice (metodişti, conducători artistici,
antrenori, instructori, conducători de cercuri, maeştri de balet, maeştri de cor etc.).
Caracteristicile de bază ale învăţământului complementar/extraşcolar sunt:
 1. ÎC/EŞ este diversificat, multilateral, variativ: copiii aleg ceea ce este mai aproape de natura
lor, ceea ce corespunde necesităţilor şi intereselor lor de dezvoltare, el contribuie la autodeterminarea
timpurie.
2. ÎC/EŞ este un învăţământ cu destinaţie specială şi în alegere: aici vin copii deoarece este
interes, cerere, scop. Acest învăţământ este centrat cu adevărat pe elev şi se realizează în
corespundere cu necesităţile de dezvoltare ale acestuia.
3. ÎC/EŞ este un învăţământ liber, caracterizat prin libertate în alegerea orientărilor,
condiţiilor, grupei, pedagogului, conţinutului studiului şi formei de certificare.
4. ÎC/EŞ este un învăţământ creativ, prioritară fiind formarea de abilităţi şi deprinderi,
descoperirea tipului de personalitate a copilului, dezvoltarea potenţialului creativ al acestuia.
5. ÎC/EŞ este atotcuprinzător după conţinutul său: nu este nimic în natură, realitatea socială,
relaţiile obşteşti, care n-ar putea să devină scop şi conţinut al învăţământului complementar
extraşcolar. Anume prin aceasta ÎC/EŞ se consideră a fi un spaţiu de lărgire a posibilităţilor de
dezvoltare a personalităţii.
Scopul şi dezideratele educaţiei complementare/extraşcolare
Scopul educaţiei complementare/extraşcolare vizează valorificarea deplină a potenţialului de
formare/dezvoltare generală, specifică şi multilaterală a copiilor şi elevilor în vederea
autodesăvârşirii personalităţii lor.
Atingerea scopului vizează următoarele deziderate:
 depistarea la timp a aptitudinilor specifice ale elevilor şi oferirea de şanse multiple în
descoperirea, cunoaşterea şi dezvoltarea acestora de către înşişi elevii;
 stabilirea graduală a perspectivei de formare/dezvoltare a aptitudinilor specifice ale
elevilor;
 crearea condiţiilor favorabile pentru afirmarea tinerelor talente;
 integralizarea practică a influenţelor de acţiune educative ale familiei, şcolii şi societăţii;
 consilierea şcolară şi profesională a elevilor;
 consilierea pedagogică a părinţilor vizavi de particularităţile individuale ale personalităţii
copilului lor;
 sprijinirea acţiunilor de educaţie incluzivă şi inserţia susţinută a elevilor în viaţa
comunităţii locale/naţionale.
 Profilurile în cadrul învăţământului complementar/extraşcolar:
(domeniile și profilurile sunt prezentate în Cadrul de referință al învățământului extrașcolar)
Domenii de conţinut şi contexte de realizare
1. Educaţia intelectuală/ştiinţifică desfăşurată în cadrul unor module specifice, precum:
ştiinţa pământului, ştiinţe ale naturii, electrotehnica etc.
2. Educaţia artistică organizată în cadrul unor domenii specifice, precum: literatura, muzica,
arte plastice, arte decorative, coreografie etc.
3. Educaţie tehnologică: meşteşuguri populare, construire şi modelare tehnică etc.
4. Educaţie personală: autocunoaştere şi dezvoltare, deprinderi şi abilităţi de viaţă,
managementul timpului liber, orientare profesională, dezvoltarea personalităţii şi dezvoltarea carierei
etc.
5. Istorie, cultură şi civilizaţie: mitologie, marile invenţii, istoria patriei, istoria ţinutului
natal, civilizaţia europeană, lumea orientală, lumea greacă, originea şi propagarea creştinismului etc.
6. Educaţie pentru democraţie: educaţie interculturală, educaţie pentru toleranţă, educaţie
pentru drepturile omului etc.
7. Educaţie pentru sănătate: stilul sănătos de viaţă, alimentaţie sănătoasă, educaţie sexuală
etc.
8. Educaţie pentru mediu: protecţia mediului, protecţia pământului, protecţia apelor etc.
9. Educaţie pentru viaţa de familie: educaţie de gender, educaţie economică etc.
10. Educaţie pentru Europa: spaţiul geografic european, ţări şi capitale europene, istoria
Europei, Moldova şi Uniunea Europeană etc.
Domeniile de conţinut ale EC/EŞ reprezintă sisteme de valori intelectuale, artistice şi
tehnologice, elaborate de omenire şi, de asemenea – valori tehnologice ale sistemului de activităţi al
elevilor, de descoperire şi dezvoltare a aptitudinilor proprii intelectuale, artistice şi fizice. Ele servesc
drept mijloace şi contexte de realizare a obiectivelor educaţionale.
În raport cu educaţia formală, conţinuturile şi metodologia educaţiei nonformale/extraşcolare
se caracterizează printr-un flux de flexibilitate şi de deschidere spre interdisciplinaritate şi educaţie
permanentă. Ele vor avea un caracter predominant formativ şi vor fi corelate la sistemul de obiective,
se va ţine cont de trebuinţele elevilor şi de specificul fiecărui profil de învăţământ complementar.
Activităţile educaţionale în cadrul fiecărui profil vor fi organizate în bază de programe
speciale elaborate de însuşi cadrul didactic.
 Strategii metodologice
Metodologia educaţiei complementare/extraşcolare este aceeaşi ca cea şcolară, prioritate
având metodele şi tehnicile care încurajează munca independentă creatoare, efortul susţinut în
activitatea de profil, afirmarea personală, spiritul competitiv, deschiderea amplă a finalităţilor
educaţionale către individual şi social etc.
Metodologia EC/EŞ scoate în evidenţă următoarele note specifice care apar la nivelul
proiectării şi realizării procesului educaţional nonformal (realizat în raport cu educaţia formală):
a) proiectare pedagogică neformalizată, cu programe deschise spre interdisciplinaritate şi
educaţie permanentă;
b) organizare facultativă neformalizată cu profilare în funcţie de opţiunile elevilor şi ale
comunităţilor şcolare şi locale, cu deschideri speciale spre experiment şi inovaţie;
c) evaluare facultativă, neformalizată, cu accente psihologice prioritar stimulative, fără note
sau calificative oficiale.
Reieşind din profilurile de bază ale ÎC/EŞ, ansamblul strategiilor utilizate va include metode
tradiţionale, modificate şi completate în funcţie de obiectivele propuse, dar şi metode interactive
orientate spre cultivarea interesului, motivaţiei, activismului, colaborării, spiritului de organizare,
iniţiativei, inventivităţii şi creativităţii.
Forme de organizare a activităţii instructiv-educative în cadrul ÎC/EŞ:
1. Activităţi instructiv-educative de lungă durată: ateliere, cercuri, ansambluri, studiouri,
formaţiuni artistice, secţii sportive etc.
2. Activităţi instructiv-educative de scurtă durată: excursii, expediţii, marşuri turistice,
întruniri, tabere de vacanţă, cluburi de agrement etc.
3. Activităţi organizaţionale: expoziţii, concursuri, festivaluri, competiţii etc.

Strategii de evaluare
Caracterul specific al ÎC/EŞ impune o tratare specifică problemei evaluării. Evaluarea ar
trebui să fie neformalizată, cu accente psihologice, prioritar stimulative; se va realiza sub forma unui
feebback menit să confirme sau să infirme formarea de abilităţi, atitudini, cunoştinţe. Scopul
evaluării va consta în a diagnostica şi prognoza performanţele elevilor, de a-i motiva pentru o
formare activă şi de a-i orienta spre succes, de a asigura coerenţa educaţiei în şcoală-familie-
comunitate.
 Formele de evaluare a performanţelor copiilor şi tinerilor în cadrul educaţiei complementare
sunt: concerte, expoziţii, competiţii,, spectacole etc. pe parcursul desfăşurării activităţilor finale.