Ce este Catharsis?

https://ro.reoveme.com/ce-este-catharsis/

O catharsis este o eliberare emoțională. Conform teoriei psihanalitice , această eliberare

emoțională este legată de nevoia de a calma conflictele inconștiente. De exemplu, experiența
stresului asupra unei situații legate de muncă poate provoca sentimente de frustrare și tensiune.
În loc să respingă aceste sentimente inadecvat, individul poate elibera aceste sentimente într-un
alt mod, cum ar fi prin activitate fizică sau prin altă activitate de atenuare a stresului.

Termenul însuși vine din greșeala greacă, care înseamnă "purificare" sau "curățare". Termenul
este folosit atât în terapie, cât și în literatură. Eroul unui roman ar putea experimenta o catharsis
emoțională care duce la un fel de restaurare sau reînnoire.

Catharsis implică atât o componentă emoțională puternică în care emoțiile puternice sunt simțite
și exprimate, cât și o componentă cognitivă în care individul câștigă noi perspective. Scopul unei
astfel de catharsis este de a aduce o anumită formă de schimbare pozitivă în viața individului.

Catharsis în psihanaliză

Termenul a fost folosit de la vremea grecilor antice, dar colegul lui Sigmund Freud, Josef Breuer,
a fost primul care a folosit termenul pentru a descrie o tehnică terapeutică. Breuer a dezvoltat
ceea ce el a numit un tratament "cathartic" pentru isterie . Tratamentul său implică faptul că
pacienții își amintesc experiențe traumatizante în timp ce se află sub hipnoză.

Exprimând în mod conștient emoții repetate, Breuer a descoperit că pacienții lui au simțit
ușurarea simptomelor.

Freud a crezut, de asemenea, că catharsis ar putea juca un rol important în ameliorarea

simptomelor de suferință. Conform teoriei psihanalitice a lui Freud, mintea umană este compusă
din trei elemente cheie: conștientul, preconștientul și inconștientul.

Mintea conștientă conține toate lucrurile pe care le cunoaștem. Preconștientul conține lucruri
despre care s-ar putea să nu ne conștientizăm imediat, ci că putem să atragem conștiința cu un
efort sau cu un îndemn. În cele din urmă, mintea inconștientă este acea parte a minții care
conține uriașa rezervă de gânduri, sentimente și amintiri care sunt în afara conștiinței.

Mintea inconștientă a jucat un rol critic în teoria lui Freud. În timp ce conținutul inconștientului
era în afara conștiinței, el încă credea că au continuat să exercite o influență asupra
comportamentului și funcționării. Folosind instrumente psihoterapeutice, cum ar fi interpretarea
visurilor și asocierea liberă, Freud credea că aceste sentimente și amintiri inconștiente ar putea fi
aduse la lumină.

În cartea " Studii asupra isteriei" , Freud și Breuer au definit catharsis ca fiind "procesul de
reducere sau eliminare a unui complex prin reamintind-o conștientului conștient și permițându-i
să fie exprimat".
Catharsis joacă încă un rol astăzi în psihanaliza freudiană. Asociația Americană de Psihologie
definește procesul ca fiind "descărcarea efectelor legate de evenimentele traumatice care au fost
reprimate anterior prin aducerea acestor evenimente înapoi în conștiință și re-trăirea lor".

Catharsis în limba zilnică

Termenul catharsis a găsit de asemenea un loc în limba de zi cu zi, folosit adesea pentru a descrie
momentele de înțelegere sau experiența de a găsi închiderea. Un individ care trece printr-un
divorț ar putea descrie experiența unui moment cathartic care îi ajută să-i aducă o pace seninătivă
și îi ajută pe acea persoană să treacă peste relația proastă. Oamenii descriu, de asemenea,
experiența catharsis după ce a suferit un fel de eveniment traumatic sau stresant, cum ar fi o criză
de sănătate, pierderea de locuri de muncă, accident, sau moartea unui iubit. În timp ce este folosit
într-o oarecare măsură diferit decât este folosit în mod tradițional în psihanaliză, termenul este
încă adesea folosit pentru a descrie un moment emoțional care duce la schimbări pozitive în viața
persoanei.

Catharsis
https://ro.wikipedia.org/wiki/Catharsis
Termenul de catharsis (Κάθαρσις) este derivat din cuvântul grecesc καθαίρειν (katharein), care
semnifică a curăța, la rându-i derivat din kathares, care înseamnă pur, curat, fără pată. Conceptul
este utilizat în discursul contemporan în context literar, religios, medical și al tradițiilor învățate. [1]

Contextul literar[modificare | modificare sursă]

În context literar, catharsis-ul este definit ca eliberare de pasiuni, purificare de emoții, în special de
acelea de milă și teamă, în primul rând prin intermediul artei. Aristotel este cel care utilizează acest
concept ca pe o metaforă în lucrarea Poetica, spre a descrie efectele tragediei asupra spectatorului.
Filosoful grec afirmă că scopul tragediei este acela de a trezi catharsis-ul. [2] În lucrarea Poetica,
Aristotel utilizează același termen, definindu-l ca sentimentul de a fi posedat de un fel de inspirație în
momentul ascultării unei melodii care trezește un fel de excitare de natură religioasă, prin care se
obține starea de calm, ca și când auditorul ar fi supus unui tratament medical de purificare. [3]

Context religios și tradițional[modificare | modificare sursă]

În cadrul istoriei religiilor, comportamentul și regulile cathartice se înregistrează în diferite medii
culturale, purificarea fiind o acțiune de îndepărtare a păcatelor. În tradiția Greciei Antice, evocarea
acțiunilor cathartice este întâlnită în poezia homerică, în poemele lui Hesiod și în cultele misterelor
de la Delphi și Eleusis. Ele se practicau în cadrul unor ritualuri cu scopul izbăvirii de păcate din punct
de vedere spiritual și etic.[1]

Context medical[modificare | modificare sursă]

În contextul medical, catharsis are sensul de purgație și este strâns legat de perspectiva religioasă.
Păcatele religioase și morale erau asociate în antichitate cu boala și pedeapsa. Pedeapsa era
considerată un tribut survenit ca urmare a comportamentelor individuale sau colective ce constituiau
o violare a legilor Zeului Naturii. În tragedia lui Sofocle, Oedip Rege, asupra cetății Theba se abate
ciuma din cauza incestului săvârșit de Oedip.[1]
Perspectiva psihanalitică[modificare | modificare sursă]
Din perspectivă psihanalitică, termenul de catharsis a fost elaborat de către Breuer și Freud, fiind
înțeles ca eliberare de sub o excitare anormală, prin stabilirea sau restabilirea asocierii unei emoții
cu amintirea sau ideea evenimentului care a cauzat-o.[4]

Eliberarea emoțională –
între catharsis și
suprimare
https://www.paginadepsihologie.ro/eliberarea-emotionala-intre-catharsis-si-suprimare/

În fiecare zi, cu toții facem un efort pentru a părea puternici și invulnerabili.

Societatea și presiunea mediului nostru ne împing să facem asta. Este
considerat ca fiind ceva rău să exprimăm emoții negative și în acest fel este
încurajată represiunea și îngroparea lor în adâncul inconștientului. Cu toate
acestea, exprimarea emoțiilor face parte dintr-un „ego“ matur și echilibrat.
Fiecare emoție pe care o experimentăm și o exprimăm face parte din esența
noastră. Datorită emoțiilor noastre ne putem cunoaște mai bine.
Sigmund Freud a considerat catharsisul ca fiind important în atenuarea
simptomelor legate de anxietate. Conform teoriei sale psihanalitice, mintea
umană este compusă din trei elemente cheie: conștientul, subconștientul și
inconștientul. Tot ceea ce știm se găsește în mintea conștientă. Subconștientul
conține lucruri de care nu suntem pe deplin conștienți, dar pe care le putem
conștientiza dacă le acordăm atenție. În cele din urmă, inconștientul este
partea minții care conține marea rezervă de gânduri, sentimente și amintiri
care se află în afara conștiinței noastre, de obicei cu o mare încărcătură
emoțională.

Catharsis este un concept din teoria psihanalitică ce vorbește despre faptul că

emoțiile asociate evenimentelor traumatice ies la suprafață. Cuvântul își are
originea într-un termen grecesc, katharsis, care înseamnă curățare sau
purificare și este asociat cu eliminarea emoțiilor negative sau a
comportamentelor asociate cu traume necunoscute. Catharsis este adesea o
componentă integrantă a terapiei care abordează amintirile reprimate.
Termenul a fost folosit pentru prima dată într-un context psihologic de Josef
Breuer, coleg și mentor al lui Sigmund Freud , care a folosit hipnoza pentru a
determina oamenii să reîncadreze evenimente traumatice. Potrivit lui Breuer,
când clienții au putut să își exprime liber emoțiile asociate cu evenimente
traumatice reprimate, aceștia s-au eliberat de acele trăiri.
Metode de tip catharisis:
 Discuția cu un prieten sau un psihoterapeut
A vorbi cu un prieten este plăcut și poate fi de ajutor, dar cu timpul
descoperim că nu mergem mai departe și că nimic nu se schimbă. Uneori ne
îngrijorează faptul că prietenul aude doar despre problemele noastre și
începem să ne simțim inconfortabil. De aceea ar fi bine să luăm în calcul un
terapeut. Un terapeut nu este doar pentru cei cu grave probleme psihologice.
Oricine poate beneficia de ajutorul lui. Terapeutul are ani de școlarizare, este
instruit să asculte pentru a-și înțelege clienții; încurajează gândirea
independentă și auto-reflecția.

 Ținerea unui jurnal

De ce? Reduce stresul. Îmbunătățește funcția imunitară. Credeți sau nu,
scrierea expresivă ne poate consolida imunitatea și ne poate reduce riscul de
îmbolnăvire. Jurnalul ne ajută să ne menținem creierul în formă. Nu numai că
stimulează memoria și înțelegerea, dar crește și capacitatea memoriei de
lucru, ceea ce poate reflecta îmbunătățirea procesării cognitive. Jurnalul ne
dezvoltă atenția, ne face să rămânem prezenți păstrând perspectiva. El
prezintă o oportunitate de catharsis emoțional și ajută creierul să regleze
emoțiile. Așadar, jurnalul este bun atât pe plan fizic și mental, cât și
emoțional.

Opusul catharsisului este suprimarea. Suprimarea se referă în mod obișnuit la

actul de a încerca în mod deliberat să scapi mintea de gândurile nedorite. Este
procesul conștient de a împinge gândurile, amintirile, emoțiile, fanteziile
provocatoare de anxietate.
Suprimarea gândirii este destul de comună. Încercăm să nu ne gândim la
experiențe negative, astfel încât să putem reduce, sau, cel puțin, controla
anxietatea. Însă se pare că suprimarea gândirii nu funcționează atunci când
suntem obosiți sau preocupați.

Există studii care au arătat că suprimarea gândirii poate avea consecințe

comportamentale. Într-un studiu din 2010 au fost examinate efectele
încercării fumătorilor de a nu se gândi la fumat și numărul de țigări
consumate ulterior. Participanții au ținut un jurnal timp de trei săptămâni și
au notat numărul de țigări fumate pe zi. În săptămâna a doua, o parte dintre
participanți a suprimat gândurile la țigări, o altă parte s-a gândit în mod activ
la fumat și cealaltă parte a fost doar monitorizată fără a suprima sau a
exprima. În mod critic, tuturor participanților li s-a spus să nu încerce să-și
modifice comportamentul în nici o săptămână, ci să fumeze așa cum ar face
în mod normal. Rezultatele au arătat că pentru grupul de expresie și control
numărul țigărilor fumate nu a variat de-a lungul săptămânilor. Pentru grupul
de suprimare, numărul de țigări fumate a crescut semnificativ în săptămâna
următoare suprimării. Pe scurt, cercetările arată că suprimarea gândirii ne
poate duce la întreprinderea acțiunilor pe care încercăm să le evităm.

Suprimarea emoțiilor ne pune în pericol sănătatea și bunăstarea atât fizic, cât

și psihic. Ne poate scădea expresiile exterioare ale emoției, dar nu și
experiența emoțională interioară. Cu alte cuvinte, suprimarea nu face ca
emoția să dispară, ci aceasta rămâne în interiorul nostru provocând și mai
multă durere.

Mimesis şi catharsis
https://www.mesagerulhunedorean.ro/mimesis-si-catharsis/
Termen folosit mai ales în literatură şi artă plastică drept concept teoretic
fundamental, mimesis-ul are o istorie lungă şi disputată. El înseamnă, în cea mai
simplă definiţie, imitaţie. Rădăcini teoretice ale acestui concept se găsesc
în Republica lui Platon şi Poetica lui Aristotel.
Aristotel este cel care a pus mimesis-ul în centrul discuţiilor despre literatură şi artă.
El propune două feluri în care mimesis-ul se arată: simpla imitaţie a realităţii şi o
imitaţie care valorizează stilistic realitatea, îi găseşte sensuri ascunse. Aristotel mai
găseşte şi trei feluri de a imita, de a folosi mimesis-ul, tratând lucrurile fie aşa cum
sunt ele, pur şi simplu, fie aşa cum se spune că sunt, fie aşa cum ar trebui să fie.
Un concept strâns legat de mimesis-ul aristotelic şi de dramă este cel de catharsis,
având înţelesul direct de purificare. Aristotel spune că două elemente de forţă ale
dramei, mila şi frica, sunt generatoarele unui act purificator în cel ce receptează
drama. Cu alte cuvinte, mila şi frica declanşate de dramă, de acel spectacol în care,
prin mimesis, prin imitarea realităţii, se transmit pe viu evenimente şi trăiri (spre
deosebire de povestire), sunt asimilate de public şi îl purifică pe spectator, care
filtrează totul prin propria-i sensibilitate.
Catharsis este, astfel, un proces de eliberare din chinga pasiunilor nestăvilite cu
ajutorul reprezentaţiei dramatice. Spectatorul se eliberează de tensiuni, de
fantasme şi angoase, experimentându-le prin trăirile eroilor şi evenimentele
reprezentate în scenă.
Propunere de lectură: Erich Auerbach – Mimesis. Reprezentarea realităţii în
literatura occidentală.

catarsis
http://ro.housepsych.com/katarsis_default.htm

Catharsis este un proces de grup sau individual în care are loc eliberarea de energie psihică și impulsuri, care
ajută la reducerea conflictelor interne ale unei persoane prin verbalizarea și expresia corporală a acesteia. Din
limba greacă, catharsis înseamnă purificare, vindecare. Este, de asemenea, o stare de ridicare cauzată de un șoc
emoțional profund. Dacă te uiți în literatura de specialitate la ceea ce poate fi găsită o astfel de definiție a
catarsei ambiguă. În estetica greacă antică, catarsia înseamnă influența estetică a artei asupra sufletului uman.

Conceptul de catarsă în psihologie (dramă simbol, psihodrama, terapie orientată către corp) este o metodă prin
care are loc descărcarea emoțională și senzorială, care ajută la reducerea anxietății sau la eliminarea completă a
acesteia, la ameliorarea frustrării , ceea ce duce la o mai bună înțelegere a dvs. și produce un efect terapeutic
benefic universal asupra individului.
În psihoterapie, catarsia este numită una dintre fazele tratamentului, în care pacientul reface
în memorie evenimentele petrecute mai devreme în viață și care au influențat apariția unei boli
psihotoneurotice. Astfel, clientul își curăță psihicul.
Psihanaliza prin termenul "catarsis" se referă la recepția unui efect psihoterapeutic, care constă în descărcarea
și răspunsul la o afecțiune care a fost forțată anterior în subconștient , ceea ce a provocat un conflict neurotic.
Sensul catarsei în vindecarea religioasă greacă este procesul de eliberare a organismului de materiile
dăunătoare.

În cultura greacă antică, catarsia înseamnă anumite elemente ale misterelor. Catharsis este o stare emoțională
care a apărut în privința tragediei antice, ca urmare a empatiei cu protagonistul, a cărui soartă s-a încheiat de
obicei în moarte. Doar o astfel de stare este cauzată nu de evenimente reale, ci de reproducerea simbolică.
Așadar, empatia sinceră a unui om cu tragedie, avea obiective educaționale.

Vechiul filosof grec Aristotel a studiat conceptul de „catharsis” și l-a folosit în învățăturile sale. Potrivit lui
Aristotel, tragedia este capabilă să evoce un sentiment de compasiune și teamă într-o persoană, forțând
privitorul să empatizeze, ceea ce ajută la purificarea sufletului său, educându-l și înălțându-l.
În filosofia antichității, catarsia este un termen care denotă procesul și efectul facilitării, purificării și
înnobilării influenței mai multor factori diferiți asupra unei persoane.

Etic, catarsia este o stare a minții umane înălțate, o experiență a sentimentelor înălțate și conduce la bine.

În termeni fiziologici, catarsia este ușoară printr-o tensiune senzorială intensă.

În legătură cu utilizarea versatilă a termenului, putem rezuma ce înseamnă catharsis - este o curățare spirituală
care apare datorită anumitor experiențe.

Catharsis ce este
Pentru a înțelege ce este catarsia, în istorie trebuie căutată o definiție a unui concept. În istoria filozofiei, sensul
catarsei este întâlnit de nenumărate ori de o varietate de interpretări. Dar acest concept are și o definiție
tradițională și este interpretat ca o categorie în estetica și filozofia greacă antică, denotând esența și impactul
experienței estetice, care este asociat cu curățarea sufletului de stările afective. Utilizarea acestui concept a
început cu cultura greacă veche, în care catarsia caracterizează componentele individuale ale sărbătorilor
religioase grecești.

Catharsis a fost înzestrată cu proprietăți vindecătoare, considerată a fi eliberarea organismului de diverse

afectiuni dureroase și „murdărie”.

Conceptul de catarsă a fost adoptat de filosofia greacă antică și a fost folosit într-o varietate de simțuri -
misterioasă, magică, medicală, fiziologică, estetică, etică, filozofică și în alte sensuri.

Reprezentările esenței conceptului au fost transferate din domeniul religios și medical în sfera artei, ceea ce a
fost făcut înainte de vremea lui Aristotel. Filozoful Heraclit, în doctrina sa despre foc și conform mărturiei
stoicilor, a stabilit că catarsia este purificarea sufletului prin foc. Înțelegerea tradițională a acestui concept
provine din vremea pitagoreanismului antic, în acea perioadă, ei recomandau muzica ca mijloc de curățare a
sufletului. Această opinie a servit drept bază pentru părerile filosofilor Platon și Aristotel. Primul Platon din
învățătura sa a propus ideea eliberării sufletului și a trupului, sau mai degrabă curățarea spiritului trupului, a
patimilor și plăcerilor trupești.

În literatura antică, se poate urmări ce înseamnă catarsia pentru Aristotel. Filozoful a transmis proprietăți
educative și purificatoare muzicii, cu ajutorul cărora o persoană este capabilă să obțină alinare pentru suflet și
să scape de afecte, trăind în același timp „bucurie inofensivă”.

Potrivit lui Aristotel, tragedia prin sentimentul de compasiune și frică ajută la purificarea acelorași afecte -
compasiune, frică și altele ca acestea. Acest lucru poate fi găsit în lucrarea autorului „Poeziei”.

Nu este posibil să se dea o interpretare exactă și uniformă a acestor cuvinte, deoarece Aristotel însuși nu
explică înțelegerea conceptului de „purificare”. Întrucât „catarsia afectelor” este tradusă din greacă, ca în
primul caz - purificarea afectelor de orice murdărie, în al doilea - purificarea sufletului uman de afecte,
asigurând o eliberare instabilă din ele.

Dar o analiză sistematică a utilizării conceptului de catarsă de către Aristotel și alți filozofi antici indică faptul
că acesta ar trebui înțeles nu în termeni etici, ca eliberare morală de afecte, ci în sens medical.
Fiecare persoană este supusă efectului debilitant al afectului și, potrivit lui Aristotel, una dintre sarcinile artei
este stimularea nedureroasă a afectelor, care duce la relaxare, care îndepărtează temporar afectele din suflet.

Vizualizarea tragediei are un efect emoționant asupra privitorului, provocându-i compasiune și frică,
ameliorează aceste efecte, în timp ce le direcționează cu un flux inofensiv de emoții estetice și creează un
sentiment de ușurare. În mod similar, întrucât vindecătorii religioși greci au tratat condițiile entuziaste cu
performanța muzicii entuziaste, ceea ce a stimulat creșterea pasiunii și dezvoltarea catharsisului. Legătura
purificării spirituale cu tragedia din teoria lui Aristotel face parte din definiția tragediei însăși, în jurul căreia
există o mulțime de controverse.

În continuare, luați în considerare ce înseamnă catarsia în definirea unui timp nou. Ideea „purificării”
aristotelice a primit un nou impuls în dezvoltarea Renașterii. În același timp, a apărut o altă direcție -
hedonistă, în care catarsia este percepția experienței estetice de dragul plăcerii personale.

Puțin mai târziu, filosoful G. Lessing a dat acestui concept un sens etic. Omul de știință german J. Bernays a
interpretat-o ca ușurare (după un model medical). E. Zeller a atasat o valoare pur estetică. Filozoful W.
Schadewaldt a înțeles șocul sub el. A. Nichev a vorbit despre acest concept ca fiind eliberarea de considerente
false.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, termenul a început să fie folosit în psihologie și psihoterapie. Catharsis se află
în psihologia lui I. Breyer și Z. Freud - o metodă pe care au folosit-o activ în practica lor psihoterapeutică.
Această metodă a constat în introducerea unei persoane într-o stare de transă hipnotică, prin intermediul căreia
puteți obține informații despre experiențe traumatice și amintiri patologice. De la apariția reacției pacientului la
amintirile pop-up, afectele patogene sunt eliminate și simptomele isteriei sunt eliminate.
În teoria lui Freud, catarsia este o metodă de răspuns prin care psihicul unei persoane este curățat de conflictele
interne profunde, ceea ce duce la o ameliorare a stării pacientului. În cercetările sale privind tratamentul isteriei
prin metoda de răspuns, Sigmund Freud a devenit convins că hipnoza nu poate fi vindecătoare, deoarece, în
ciuda efectului pozitiv, nu a fost observat un rezultat stabil și procentul de apeluri rămase prea mare.
Refuzul lui Z. Freud de la hipnoză a fost condiția ca nu toți pacienții să se fi dat la hipnoză la fel de bine,
majoritatea doar parțial, iar restul nu. După ce a întrerupt tratamentul cu hipnoză, a început să se angajeze într-
o altă tehnică psihologică. Z. Freud a dezvoltat o metodă care s-a bazat pe asocieri libere (când o persoană
numește primele imagini care apar în cap).

Multe tehnici psihoterapeutice moderne se concentrează pe realizarea catarsei. O astfel de purificare are loc
prin crearea de iluzii în imaginație. O persoană care experimentează tensiune profundă și emoții negative
trebuie să se elibereze de ele. În caz contrar, se vor așeza în ea și vor oprima din ce în ce mai mult, provocând
simptome psihosomatice. Prin urmare, conform teoriei psihanalitice, pentru a scăpa de o boală, trebuie să
experimentați anumite emoții .
Reluarea emoțiilor negative pentru a se elibera de ele este esența tratamentului psihoterapeutic folosind metoda
catarsei. Pentru a elibera energie psihică negativă, este necesar să reînvie în repetate rânduri amintirile
dureroase conștiente în minte , experimentând din nou și din nou o situație traumatică. Procesul de amintire
este un stres mental foarte puternic, deoarece o persoană trebuie să le obțină din chiar adâncurile sufletului.
În ciuda istoriei îndelungate a conceptului de „catarsă” și a utilizării sale pe scară largă, singura definiție clară
formulată nu a fost încă dată. Limitele sale încă variază de la înțelegerea culturală generală, ca „iluminare” la
înțelegerea medicală, ca „ușurare”.
catarsis
Catarsi este un termen folosit pentru a indica ceremonia de purificare găsită în diferite concepte
religioase și în ritualuri magice care prescriu sacrificiul unui țap ispășitor. Purificarea de la o
contaminare ar putea fi atât spirituală, cât și materială. De fapt, în secolul al V-lea î.en, în
medicina lui Hippocrates a fost și cathartic, evacuarea excrementelor sau a elementelor
considerate a fi dăunătoare pentru sănătate. Această purificare ar putea fi obținută fie prin
metode naturale, fie prin medicamente cathartice. Termenul "catharsis" a fost folosit și în ceea
ce privește menstruația.

Definiția catarsi în dicționarul Italiană

Prima definiție a catharsisului din dicționar este în lumea greacă, purificarea sufletului prin
impulsuri și pasiuni iraționale. O altă definiție a catharsisului este în conformitate cu doctrina
aristoteliană, purificarea pasiunilor printr-o reprezentare tragică care transformă emoțiile
dureroase în plăcere prin dizolvarea afacerii conform dreptății. Catharsis este, de asemenea,
eliberarea de durere și conflict, spec. eliminat, recuperând conștiința traumelor care le-au
determinat.

50 de minute cu obiectiv - Modele practice și tehnici avansate de lucru cu clientul în cabinet și

online, 20 credite CPR
20 credite CPR valabile din 2020 pe toate specialitățile (vezi aviz)

Webinar:

22-23 oct, 29-30 oct 2021

Program: vineri 15.00-20.00, sâmbătă 09.00-14.00

 Beneficii
Suportul cursului și dreptul de a-l folosi în activitatea ta practică.

20 de credite de formare profesională pentru psihologii înscriși în Colegiul Psihologilor

din România (CPR), valabile din 2020 pe toate specialitățile, conform normelor
metodologice publicate în anul 2019, Anexa 2 - Norme privind educația și formarea
profesională ale psihologilor cu drept de liberă practică
- http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/211656, articolul 3, punctul 2.

Diploma se eliberează în format electronic și se transmite pe e-mail, după semnarea de

către reprezentantul CPR.
Pentru a știi la ce să te aștepți poți descărca agenda evenimentului.

Cui se adresează cursul

Psihologilor absolvenți ai unei instituții de învățământ superior (cu durata de 4 ani sau de
3 ani – învățământ în sistem Bologna); psihologilor cu atestat de liberă practică

Profesioniștilor din domeniul psihoterapiei, psihiatriei, asistenței sociale sau consilierii

psihologice, care desfășoară activități de diagnostic, evaluare clinică, psihoterapie,
consiliere psihologică, dezvoltare și optimizare personală, inclusiv activități de expertiză
psihologică.

Ce vei învăța la curs

Programul a plecat de la o nevoie reală a tuturor practicienilor, și anume organizarea și
desfășurarea primei întâlniri cu un client - copil sau adult, într-un cabinet se psihologie,
psihoterapie sau de consiliere (vocațională). Fiecare parte a relației vede, aude și simte
în mod diferit; în consecință, reține diferit și tot diferit pune în aplicare ceea ce s-a
comunicat, verbal și non-verbal, în cele 45-50 de minute cât durează, în mod obișnuit, o
sesiune de consiliere/psihoterapie.

Pentru o relație de lungă durată, bazată pe încredere chiar din prima sesiune, psihologul
se întreabă:

 Cu ce cuvinte îmi pot transmite mesajul astfel încât clientul să îl integreze cu

minimum de distorsiuni?
 Ce elemente din observare pot folosi și cum le pot interpreta astfel încât să-mi
completez mesajul verbal transmis de client?
 Cum ghidez clientul astfel încât să-și descopere resursele, comportamentele și
stările necesare în momentul respectiv și în viitor, chiar din prima sesiune?
  Care este un model de bază pe marginea căruia să pot lucra cu orice tip de
client, cu orice temă adusă în cabinet?
 Cum ghidez procesul pe care îl propun folosind minimum de conținut?
 Care sunt părțile implicate în situația prezentată de client? Cum abordez
sistemic o poveste prezentată de o singură parte la sistem?
 Cum îmi gestionez propria stare în cele 50 de minute?
 Cum îmi pot folosi propria stare în scopul consolidării relației?
 Care este cel mai potrivit model de organizare a unei sesiuni și de contractare a
unui pachet de sesiuni?

Cursul are un caracter aplicativ, practic. Suportul de curs va fi însoțit de fișele de lucru
pentru clienți, care vor fi utilizate de către participanți în activitatea de învățare. Vor fi
utilizate jocul de rol, brainstorming-ul, activitatea în grupuri, studii de caz.

Formator
Lucia Elena Popescu, psiholog, psihoterapeut neurolingvist. Lucia își desfășoară
activitatea atât în practică privată, cât și în cadrul unui centru medical dedicat tratării
diabetului și complicațiilor acestuia, unde are rol dublu: psihoterapeut și
coordonator&moderator al sesiunilor de educație a pacienților cu diabet de toate
vârstele, care astfel primesc informații de actualitate cu privire la stilul de viață sănătos și
gestionarea afecțiunilor cu care aceștia se confruntă.

Consideră că o strategie mintală adecvată susține întodeauna efortul personal în

direcțiile dorite - sănătate, profesie, educație etc.; de aceea, prin practica ei dorește să
susțină tinerii și adulții atât în a se adapta la lumea exterioară, cât și în a-și înțelege mai
bine lumea interioară.

Din experiența ei de tranining, învățare și dezvoltare de peste 15 ani, menționăm ca

relevante două colaborări - NBCC România în calitate de Master Trainer pentru
programul Mental Health Facilitator și cea cu NLPt Austrian Institute și Mindmaster
Romania unde se află în formare pentru a deveni trainer de psihoterapie
neurolingvistică.

Catharsis la “Rascrucea
Diavolului”
de

Deșteptarea

19 ianuarie 2009
 Share

Facebook

Twitter

WhatsApp

Telegram

Gioni Popa-Gavrilovici ne obisnuise, ca autor, cu reflectiile juridice. Editura

Alma Mater Sibiu ni-l propune, ca prozator, cu volumul Rascrucea Diavolului,
asumata ca Pesudomonografia fantasmelor de la Palanca. Acesta este primul
volum dintr-o trilogie aflata an bucuriile facerii. Volumul poate fi perceput,
antr-un prim nivel al decriptarii, ca un sumum de istorisiri captivante, cu
titluri provocatoare: Ielele si vizita pascala din Cealalta Lume, Semne divine
pe tavanul primariei, Moarta iubareata, Legenda Omului-Urs etc. Avizat si de
condeiul fermecat al criticului literar Petre Isachi, an Cuvant anainte, cititorul
este invitat sa decripteze si nivelul cel mai profund al scriiturii an care
afantomele halucinatiei, vrajitoriile, ocultismul, credintele, eseurile, miturile,
placerea sadica a locuitorilor comunei de a se anchipui traitori an pragul
misterelor, frumusetea ideala a locului” devin vedetele discursului, Gioni
Popa-Gavrilovici inventariind cu fervoare literara elemente din ainfernul
miraculosului cu radacini milenare an folclorul autohton”. Mitul, parabola si
alegoria sunt hainele de gala ale istorisirii. Peste tot, aretorica tinteste vagul,
precizeaza nesigurul, defineste infinitul din noi… Impresia e ca templul regelui
Solomon s-ar putea afla la Palanca.” (Petre Isachi). Rascrucea Diavolului poate
fi perceput, ca roman, si ca un interesant exercitiu literar de catharsis, efect
terapeutic obtinut prin descarcarea unei trairi refulate. Autorul plonjeaza
antr-o lume uitata, dar care, explorata acum cu mijloacele maturitatii si
esteticii, descopera aproape peste tot prezenta miraculosului, fantasticului si
fabulosului. Suntem invitati, fabuland de-a toarta cu un personaj cristic, pe
taramul neanchipuitelor posibilitati: aan cel mai scurt timp, Romania va fi cea
mai bogata tara (…), aducandu-se aici sute si mii de vagoane cu metale nobile,
ancat Romania va fi Banca Internationala a globului pamantesc (…) Poporul
roman va fi reeducat si, an mijlocul acestui popor minunat va fi resedinta
Dumnezeirii”. Sub orice pojghita de real, an Rascrucea Diavolului se ascunde
un aregat al tenebrelor” sau al duhurilor rele sau, dimpotriva, se zvarcolesc
universuri de suprarealism. Stiati, de pilda, de ce pe o strada ieseana, cea a
Prudentei, au fost anregistrate cele mai multe decese cauzate de bolile
cardiovasculare, cancerul galopant si accidentele casnice si rutiere, de ce
omorurile si violentele domestice au fost, tot aici, de top national? Pentru ca
atoate blocurile (…) au fost construite peste sute de morminte de crestini si
turci (…) spiritele celor morti terorizandu-i (…) pe locatari”. Stam an
asteptarea urmatoarelor volume ale trilogiei, dar nu anainte de a aplauda si o
interogatie interesanta a autorului – personaj – actant: aDiavole, nu v-ati
antrebat niciodata de ce nu v-ati retrage voi definitiv an Iad, sa va multumiti
doar cu sufletele celor care mor pacatosi si vin cu arepartitiea direct la
cazanele voastre? Si sa antrerupeti orice contact cu oamenii vii de pe
Pamant”… (I.F.)