Sunteți pe pagina 1din 5

Variabile

Orice program prelucrează date. Acestea se află în memoria RAM a


calculatorului, și pot fi variabile (valoarea datei se poate modifica)
sau constante (valoarea nu se poate modifica).

O variabilă reprezintă o locație de memorie unde se află o valoare de un


anumit tip. Orice variabilă este caracterizată de:

 adresa variabilei. Memoria RAM a calculatorului este adresată – fiecare


octet (byte) din memorie are asociat un număr de ordine, începând de
la 0. Acest număr reprezintă adresa acelui byte și se afișează implicit în
baza 16.
 identificatorul variabilei – reprezintă un nume pentru variabilă –
legătura dintre variabilă si adresa ei. Identificatorul respectă
următoarele reguli:
o conține litere mari, mici ale alfabetului englez cifre și caracterul
de subliniere '_' – underline. Literele mari sunt considerate
diferite de cele mici, astfel
că Raspuns, raspuns și RASPUNSreprezintă identificatori diferiți.
o primul caracter nu poate fi cifră. Deși este posibil ca un
identificator să înceapă cu '_', nu este recomandat, pentru a
evita anumite conflicte cu identificatori de sistem.
o identificatorul nu poate face parte din lista cuvintelor rezervate
– disponibilă la finalul acestui articol.
o nu există limite legate de lungimea unui identificator, dar numai
primele 31 de caractere sunt semnificative.
 tipul variabilei – stabilește ce fel de valori poate să ia variabila, între ce
limite sunt acestea, precum și ce operații pot fi realizate cu
variabila. Citește aici despre tipurile de date!
 domeniul de vizibilitate – reprezintă zona din program în care variabila
există și poate fi utilizată. Variabilele pot fi globale sau locale.

o variabilele locale se declară într-un bloc (între paranteze


acolade {...}) și sunt vizibile doar în acel bloc. Au valori inițiale
aleatorii.
o variabilele globale se declară în exteriorul oricărui bloc și sunt
vizibile în toate blocurile care urmează declarării. Sunt
inițializate cu 0.

În C/C++, variabilele trebuie declarate, precizând tipul și identificatorul.


Sintaxa este:
Tip_de_date Lista_identificatori;

unde Tip_de_date poate fi orice tip C++ corect (citește aici despre tipurile de
date), iar Lista_identificatori este alcătuită din cel puțin un identificator. Dacă
sunt mai mulți, se vor separa prin caracterul virgulă ,.

Exemple:

int a , x;

S-au declarat două variabile, cu numele a și x ce vor putea memora valori


numere întregi dintr-un interval pe care îl vom studia mai târziu.

La declarare, variabile pot fi inițializate cu o valoare corespunzătoare tipului


de date folosit:

int a = 1, x;

Următorii identificatori C++ sunt


corecți: a, numar, Numar, alt_numar, a2b, _suma –
nerecomandat, un_nume_de_variabila_foarte_lung.

Următorii identificatori C++ sunt incorecți:

 2a – începe cu cifră. Identificatorii pot începe cu litere sau '_'


 alt numar – conține caracter interzis: spațiu
 un-numar – contine caracter interzis: minus
 număr – conține litera ă. Identificatorii pot conține numai litere ASCII –
din alfabetul englez.

Constante
Constantele sunt date care nu-și modifică valoarea în timpul execuției
programului. Pot fi constante cu nume, sau constante literale, date direct prin
valoarea lor.

Constante simbolice
Constantele simbolice (cu nume) pot fi precizate în două moduri:

 prin directiva define. Exemplu:


#define MAX 101

 se pot declara variabile cu modificatorul const; ele devin read-


only, iar valoarea lor nu mai poate fi modificată. Exemplu:

const int MAX = 101;

Notă: la declararea variabilelor read-only este obligatorie inițializarea!

Literali
Într-un program pot apărea valori constante, fie că sunt numere, caractere,
șiruri de caractere sau de altă natură. Acestea se mai numesc constante
literale sau literali.

Constante întregi
Reprezintă numere întregi – fără parte fracționară. Pot fi:

 Constante zecimale – în baza 10

o exemple: 176, -54, 0;


o pot conține cifrele: 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9;

 Constante octale – în baza 8

o încep întotdeauna cu 0;
o exemple: 015, 062;
o pot conține cifrele: 0 1 2 3 4 5 6 7;

 Constante hexazecimale – în baza 16:


o încep întodeauna cu 0x;
o exemple: 0x15, 0x6f, 0xff;
o pot conține cifrele: 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 A B C D E F.

O constantă octală nu poate contine cifra 9. Valoarea 0295 nu este corectă și


va produce eroare de compilare!
Constante reale
Reprezintă numere reale și se mai numesc în virgulă mobilă. Separatorul
zecimal este caracterul punct '.' și pot apărea în două forme:

 scrierea standard (fixă): -1.5 14.974


 scrierea științifică, cu mantisă și exponent. Numărul -
0.567E+2 înseamnă -0.567*10+2, adică -56.7:
o -0.567 reprezintă mantisa;
o +2 reprezintă exponentul.

Constante caracter – char


Sunt alcătuite dintr-un singur caracter, delimitat de apostroafe: ‘.

Exemplu

'a', 'B', '~', '?'

O categorie aparte de caractere constă în secvențele ESCAPE. O secvență


escape este alcătuită din două caractere, dintre care primul este backslash: \.
Reprezintă caractere care nu pot fi scrise ca atare sau au un înțeles special.
Din punct de vedere sintactic sunt caractere, fiind delimitate prin aprostrof.
Probabil cea mai cunoscută secvență escape este '\n' – new line (enter).

Dintre secvențele escape amintim:

 '\n' – Newline
 '\b' – Backspace
 '\f' – Form feed
 '\r' – Return
 '\t' – TAB orizontal
 '\\' – Backslash
 '\'' – Apostrof
 '\"' – Ghilimele
 '\?' – Semn de întrebare
 '\0' -Caracterul nul

O constantă char conține exact un caracter. Nu putem avea mai multe


caractere între apostroafe, cu excepția secvențelor escape, dar o secvență
escape reprezintă un singur caracter!
Constante șir de caractere
Sunt delimitate de ghilimele “. Pot să conțină secvențe escape.

Exemple
"numar", "n = ", "Am terminat.\n"

'A' și "A" nu reprezintă același lucru: 'A' este un caracter, iar "A" este un șir de
caractere, format dintr-un singur caracter!

S-ar putea să vă placă și