Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Comentariu Bac
Comentariu Bac
INTRODUCERE
Lucian Blaga este un poet, prozator, dramaturg interbelic modernist; este filozoful ale
cărui idei despre cunoaștere se regăsesc în creația lirică prin conceptele de cunoaștere
luciferică și paradisiacă, idei redate prin intermediul metaforelor plasticizante și revelatorii.
Poezia ”Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” deschide volumul ”Poemele luminii”,
publicat în anul 1919, într-o perioadă de efervescență culturală când în literatura română
se manifestă două curente literare: modernismul, promovat de criticul E. Lovinescu la
revista și cenaclul “Sburătorul” și tradiționalismul, manifestat în jurul revistei “Gândirea” a
lui Nichifor Crainic. Poezia se încadrează în modernismul expresionist prin: caracterul de
artă poetică, exacerbarea eului, elementele de prozodie (ingambamentul), preocuparea
pentru esențe, prezentarea misterului universal ca sens al existenței, al artei, al poeziei.
I. TRĂSĂTURI CURENT
O prima trăsătură modernistă a poeziei este caracterul de artă poetică. Tema poeziei
este raportul dintre eu și univers și atitudinea poetică în fața marilor taine ale existenței.
Viziunea despre lume a eului se confundă cu viziunea despre poezie. Blaga accentuează
ideea acestui raport dintre poet și lume și dintre poet și creație. Rolul poetului nu este
acela de a descifra, ci de a spori, prin creație, tainele lumii.
Tema poeziei ilustrează condiția creatorului în raport cu propriul univers liric, concepția
acestuia despre cunoaștere și creație. Autorul afirmă că secole de-a rândul, filozofii au
încercat să descifreze rațional tainele lumii, dar n-au reușit, de aceea azi ei nici nu mai
cred că este posibil. Singura atitudine înțeleaptă este aceea de a contempla misterele fără
a-ți propune să le înțelegi, ci să le amplifici prin creație.
II. IDEI POETICE
Prima imagine relevantă pentru temă este antiteza între două tipuri de cunoaștere
redate prin metaforele: “lumina mea” și “lumina altora”. Celor două tipuri le corespund
verbe antonimice :”eu cu lumina mea sporesc” , ”lumina altora sugrumă” .
Cunoașterea poetică (luciferică) divide obiectul într-o parte care se arată, supusă
contemplării poetice și o parte care se ascunde dincolo de obiectul cunoașterii, misterul.
Blaga este numit poet transcendental, căci amplifică misterul cu ajutorul metaforelor
revelatorii. Enumerația “în flori, cu ochi, pe buze ori morminte” detaliază imaginea corolei
de minuni a lumii, fiecare termen reprezentând un mister. Ochiul devine “izvorul nopții”,
florile simbolizează arta, sensibilitatea, buzele redau ideea comunicării semnificante, iar
mormintele presupun misterul de dincolo de “marea trecere prin lumină”.
În concluzie, poetul propune prin creația sa o nouă viziune asupra lumii formate din
“mistere” ce nu pot fi descifrate și reflectă viziunea despre creație și cunoaștere a poetului-
filozof.
Sursa: ebacalaureat