Tema 2.

Noţiuni generale despre formarea microclimei în clădiri

1. Noţiunea de microclimă a încăperii.
2. Condiţiile de formare a microclimei.
3. Procese de formare a microlcimei.

1. Noţiunea de microclimă a încăperii

CLADIRE – ansamblu de spatii cu functiuni precizate, delimitate de elemente
de constructii care alcatuiesc anvelopa cladirii, inclusiv instalatiile aferente, in
care energia este utilizata pentru asigurarea calității aerului si confortului
interior.

ID, Id
BIBRF

Aer recirculat
Aer introdus Aer proaspat
w Dvent V
C PAP
T i, I
Te, Qp, Mp T
f i Mm A
fDinf
e VE
Aer extras Aer evacuat
Interactiune cladire/climat/sisteme
Fig. 1.1. Interacțiune clădire/climat/sisteme
Procesul de viață este însoțit de interacțiune a omului cu mediul interior.
Organizarea corespunzătoare a spațiilor și a clădirii în ansamblu face posibilă
asigurarea condițiilor de locuire umană sigure și eficiente.
Mediul interior al încăperii, reflectat printr-un număr mare de factori
care afectează organismul uman, poartă denumire de microclima încăperilor.
Printre factorii ale mediului interiori se va diviza un complex de condiții
microclimatice care au efecte fiziologice măsurabile asupra organismului uman.
Acestea includ condițiile termice din încăperi și compoziția aerului din interior.
Omul cunoaște lumea parțial prin experiență (senzație) și parțial conștient. Această
informaţie despre mediu se corelează în creierul omului direct cu informaţii stocate
în memorie pe baza experienţei anterioare. Acest fapt reflectă individualitatea și
percepţia persoanală a microclimatul intern.
Mediu care nu conține factori iritante și de stimulare și care nu împiedică
munca fizică și mentală, precum și odihna, este numit confortabil. Această
definiție se aplică și pentru condițiile termice și compoziția aerului înconjurător.
Condiţiile termice în prezent se apreciază prin: temperatura aerului interior,
temperature medie de radiaţie în încăpere, umiditatea relativă şi viteza de mișcare a
aerului.
Compoziția aerului se caracterizează prin concentrația de dioxid de carbon și
concentrația de gaze nocive, vapori și praf. Percepția de aer este, de asemenea,
caracterizat prin compozitia ozon-ion și mirosuri.
Acești parametri servesc ca date inițiale pentru proiectarea clădirilor și a
sistemelor de asigurare a microclimatului și sunt standardizați. În acest caz,
determinarea parametrilor de reglementare este bazat pe dorința de a atinge valori
optime, și anume la care cel mai mic număr de persoane (de obicei 15-30%) ar fi
nesatisfăcuți de acestea. Folosirea parametrilor optimali de microclimat, nu pentru
toate clădirile este oportun și justificat din punct de vedere economic. Prin urmare,
în standardele naționale se utilizează pe scară largă noțiunea de parametri
acceptabili (admisibili), care reprezintă valori rezonabile de frontier, pentru care nu
se observă efecte negative asupra organismului uman.

2. Condiţiile de formare a microclimei

Parametrii climatici sunt formate (vezi Fig. 1.1), ca rezultat al influenții asupra
încăperii: mediului ambiant; proceselor tehnologice care au loc în interiorul
încăperilor; și sistemelor de încălzire și de răcire cameră (SÎ), și de ventilație (SV),
sau sisteme de aer condiționat ( SCA ).
Procesul tehnologic

Mediul Microclima
exterior Încăperii Mediul
interior

Sisteme de asigurare a microclimei

a) b)

Fig. 1.2. Schema structurală de formare a microclimei

a) acțiuni de perturbație (căldura, umiditate, impurități gazoase);
b) acțiuni de reglare
Mediul exterior influențează asupra parametrilor termici ai microclimatului prin
anvelopa clădirii - îngrădirile de protecție (transfer de căldură și umiditate și
permeabilitate) și prin conexiuni interne între camere (deplasarea fluxurilor de aer,
schimb de căldură și masă). Prin urmare, protecția termică a clădirii și compoziția
de planificare a clădirii sunt factori pasivi de formare a microclimei termice.
În formarea microclimei un rol important au procesele tehnologice. La
petrecerea proceselor tehnologice, caldura, umiditate, gaze, praful se degajă direct
în încăperi şi afectează în mod direct parametrii termici și compoziția aerului
interior. În unele cazuri, pentru petrecerea eficientă a proceselor tehnologice este
necesară menținerea parametrilor aerului interior în anumite limite. În acest caz
este vorba despre parametrii tehnologici ai mediului interior. Trebuie de luat în
considerație faptul că în majoritatea cazurilor procesul tehnologic se realizează de
către oameni. Deci mai correct este necesar de a asigura condiții de confort și
tehnologice.
Sistemele de încălzire, de răcire și de climatizare neutralizează influența
mediului exterior și a proceselor tehnologice și activ formează microclima
interioară.
Din timpuri stravechi, oamenii au avut necesitatea în crearea unor condiții
confortabile de mediul interior. Gradul de confort, în mare parte, se realiza
datorită construcției și protecției termice a clădirii, în combinație cu sisteme de
încălzire și ventilație relativ simple.

În clădirile moderne, asigurarea unor condiții de confort intern este o problemă

dificilă din punct de vedere tehnic. Creșterea numărului de etaje ale clădirii
conduce la o schimbare semnificativă în diferența de presiune de aer în interiorul și
în exteriorul clădirii, după înălțime. În rezultat se crează un flux vertical de aer și
are loc poluarea intensivă bacteriologică și cu gaze la etajele superioare, iar la
nivelurile inferioare o temperatură scăzută de aer si crește riscul de poluare cu
radon.

Clădiri înalte cu multe nivele din considerente constructive și de proiectare

implică îngrădiri de protecție mai ușoare și creșterea suprafeței ferestrelor.
Aceasta, la rândul său, contribuie la disconfort în perioada rece a anului și
expunerea excesivă la soare (insolație) în perioada caldă.

Materialele de finisare moderne este cauza de poluare suplimentară cu

compuși organici volatili, cu formaldehida și cu alte substanțe toxice.

În present în scopul conservării energiei, se mărește etanșeitatea ferestrelor, în

același timp se actualizează problema de ventilație a spațiilor, în special în locuințe
rezidențiale, care sunt ventilate natural. Cu toate acestea, necesitatea de
intensificare a ventilării încăperilor moderne este legat de utilizarea nu numai
materialelor de finisare noi dar şi de utilizarea materialelor sintetice pentru mobilă,
echipamente de birou, audio şi video sisteme. Ventilarea încăperilor promovează
normalizarea condițiilor de umiditate interioară și, prin urmare, crește durabilitatea
îngrădirilor.

Una dintre cerințele cele mai importante actuale – creșterea eficienței

energetice a clădirilor care se realizează în primul rând datorită protecției termice.
Mărirea protecției termice are un efect direct asupra confortului termic în perioda
rece a anului. În plus, se reduce sarcina termică pentru încălzire datorită izolării
termice aceasta permite de a reduce parametruii agentului termic. De asemenea,
aceasta duce la îmbunătățirea confortului termic și la îmbunătățirea calității aerului
interior.

Consideraţiile de mai sus arată că există o varietate de legături directe şi

indirecte în parametrii a clădirii şi în condiţiile de formarea a parametrilor de
microclimat în ea.

3. Procese de formare a microlcimei

Microclima încăperii se cacaterizează printr-un complex de parametric care
determinnă starea termică și compoziția aerului din interior. Parametrii
microclimei se formează în încăpere sub acțiunea fluxului de căldură, umiditate
și de impurități gazoase.

Aceste fluxuri intră în încăperi prin îngradirile exterioare din mediul exterior,
prin îngrădirile interioare din încăperi învecinate și de la surse interioare în urma
petrecerii proceselor tehnologice. La interacțiune cu volumul încăperii fluxurile se
transformă și conduc la schimbarea corespunzătoare a parametrilor microclimei.
Divierea parametrilor de la valori necesare se compensează de către instalațiile de
încălzire, ventilare, climatizare. Sistemele date în rîndul său tot introduc în
încăpere fluxul de căldură, umiditate și aer proaspăt care neitralizeză înfluența
negativă asupra microclimei.

Fluxurile care provoacă divierea parametrilor de la valori normate sunt numite

acțiuni de perturbație iar fluxurile care aduc parametrii la valori necesari
(conform normelor) se numesc acțiuni de reglare.

Procesele de transformare a fluxurilor de căldură, umiditate și de aer în

rezultatul cărora are loc schimbarea parametrilor a microclimei și sunt
procese de formare a microclimei.

Se pot diviza trei grupe de procese fizice de formare a microclimei care au loc
în încăperi:

 procese de schimb de căldură;

  procese de mișcare a fluxurilor de aer;
 procese de difuzie moleculară a impurităților gazoase în aerul încăperii.

Ansamblu de procese de formare a unor parametri sau unui grup de parametri

se numește regim. La examinarea problemelor de asigurare a microclimei de
obicei este vorba de regim termic, regim de umiditate, regim de aer sau de gaze a
încăperii sau a clădirii.

Schimbul de căldură în încăperi se datorează fluxulurilor de căldură care

intră în încăperi. După natură, convențional, fluxurile termice pot fi divizate în:
convective și de radiație. Schimbul de căldură convectiv are loc între suprafața
îngrădirilor, și utilajului și aerul interior din încăpere. Fluxul de căldură convectiv
intră în încăperi cu aerul rece sau cald de la sistemele de ventilare sau climatizare.
În schimbul de căldură prin radiație participă suprafețele orientate spre încăpere.

Surse de căldură în încăperi, de obicei, sunt degajările de căldură de la

utilajul tehnologic, oameni, corpuri de încălzire, iluminat electric și aporturile de
căldură prin ferestre datorătă radiației solare. Uneori aporturile de căldură, datorită
radiației solare, intră în încăperi prin tavan (clădiri fără pod).

Evacuarea căldurii - consum de căldură (fluxurile de căldură dirijate din

încăperi), de obicei, sunt pierderile de căldură prin îngrădirile exterioare și
fluxurile de căldură cu aerul rece. Degajările și pierderile de cădură pot fi numai
convective sau mixte (prin convecție și prin radiație). Trebuie de ținut cont că
fluxurile de căldură, în funcție de natură, deferit formează cămpul de temperaturi
în încăperi. Astfel, fluxurile de radiație se absorb de către suprafețele încăperii și a
mobilei, ce aduce la încălzirea lor. Distribuția fluxurilor de radiație în încăperi, de
obicei, are un character neuniform și asimetric ce duce la o încălzire neuniformă a
îngrădirilor separate. De la suprafețe încălzite, căldura se transmite aerului
încăperii, prin schimb de căldură convectiv pe cale naturală. În caz, dacă
temperatura aerului interior este mai mare decît a suprafeței, schimbul de căldură
convectiv are altă direcție. Fiind-că suprafețele îngrădirilor posedă de inerție
termică, schimbul de căldură se petrece în regim nestaționar. Mișcarea aerului din
interiorul încăperilor puțin intensifică procesul natural de schimb de căldură pe
suprafețe. Căldura convectivă intră direct în aerul încăperii, care nu are inerție
termică, ce duce la o schimbare rapidă a temperaturii aerului interior.

Mișcarea fluxurilor de aer are loc cum în limitele unei încăperi așa și între
încăperile clădirii. În afară de aceasta în încăperi aerul prin îngrădirile exterioare se
introduce aerul exterior sau se evacuează aerul interior. Aerul din exterior, de
obicei, răcește încăperea. Fluxurile de aer, care pătrund în încăpere din alte
încăperi deseori conțin impurități de gaze care duc la poluarea aerului interior.

Fig. 2. 3. Schema de mișcare verticală a fluxurilor de aer în clădire

Circulația aerului între încăperile ale clădirii pe verticală este cauzată de

distribuția verticală a diferenței de presiune în interiorul și în afara clădirii, la
diferența densității aerului interior și exterior. În cele mai multe cazuri, densitatea
aerul exterior este mai mare, astfel fluxurile de aer au o direcție de jos în sus.
Mișcarea orizontală a aerului apare ca urmare a acțiunii vântului asupra clădirii.
Aerul este infiltrat în încăpere prin neetanșitățile îngrădirilor exterioare pe partea a
clădirii expusă acțiunei vîntului, și exfiltrat pe partea a clădirii opusă acțiunei
vîntului.

Radiația solară Ventilarea

Fig. 2.4. Mișcarea fluxurilor

de aer în încăpere

Microclima încăperii

Vîntul

Sistemul de încălzire Utilaj tehnologic

Mișcarea fluxul de aer în interiorul încăperei apare în apropierea de corpurile

de încălzire și de echipamente tehnologice cu suprafețe fierbinți (numite surse
convective care formează jeturi convective). Cea mai intensă mișcare a aerului
interior apare ca urmare a acțiunii jeturilor de aer. Ca urmare a circulației
curenților de aer în volumul încăperii, are loc o distribuție neuniformă a
impurităților de gaze, de temperatură, de umiditate și de mișcare a aerului. În
limitele zonei de lucru apar zone stagnante cu mișcari turbionare a aerului, în care
pot fi acumulate impurități, ceea ce este inacceptabil.
 Difuzia moleculară de vapori și gaze din aer are loc ca urmare a diferenței de
presiune parțială în imediata apropiere a sursei de nocivități și în îndepărtare de ea.
Datorită mișcării aerului, viteza de distribuție a impurităților în zona de lucru este
de mai multe ori mai mare decât viteza de difuzie. De aceea, acest proces nu are
nici un efect semnificativ asupra formării unui parametru de microclimat – ca
concentrația de gaze, în măsura prejudiciului, cum ar fi circulația curenților de aer
în încăpere.