Profesor: Cazoni Ecaterina

MEDICINA SOCIALA SI MANAGEMENT

Suport de Curs
Capitolul 1: Studiul sanitaro-statistic
Tema 5 Aprecierea stării de sănătate a populației prin evaluarea indicilor statistici ai morbidității.
Unitatea de competență și conținut:
1. Morbiditatea. Definiție. Tipurile morbidității.
2. Metodele de studiere a morbidității. (adresabilitatea, examenul medical, cauze de deces).
3. Incidența, prevalența, afecțiunea patologică – indicatori relativi în măsurarea morbidității
populației.
CE ÎNSEAMNĂ MORBIDITATEA?”: - Morbiditatea ca termen general, întelegem fenomenul
îmbolnavirilor la populația unui teritoriu sau a unei colectivități. Ea cuprinde totalitatea cazurilor de
îmbolnăvire într-o perioadă de timp, constatate la un moment dat, sau în dinamica.
Factorii de care este determinată Morbiditatea
Morbiditatea, la fel ca și starea sănătății populației, este determinată de mai mulți factori:
1. Condiții de viață și activitate;
2. Nivelul și caracterul forțelor de producere;
3. Bunăstarea populației, inclusiv alimentarea, odihna și educația;
4. Factorii psiho-emoționali, ereditatea și consituția;
5. Protecția socială și asigurarea socială;
6. Nivelul, accesibilitea și calificația asistenței medicale.
Scopul analizei morbidităţii
Scopul analizei morbidităţii este de a cunoaşte cât mai complet frecvenţa bolii în populaţie şi
tendinţele de evoluţie ale acesteia. În analiza morbidităţii se va determina frecvenţa factorilor de
risc în populaţia susceptibilă de a face o anumită boală, ori de câte ori este posibil
Tipurile morbidității
1. Morbiditatea reală – include teoretic toate cazurile de îmbolnăvire existente în comunitate;
tendinţa este de a cunoaşte cât mai exact ponderea acestui tip de morbiditate;
2. Morbiditatea diagnosticabilă – se referă la cazurile existente în comunitate, dar pentru care
tehnicile cunoscute nu permit stabilirea diagnosticului (SIDA a devinit cunoscută după
descoperirea tehnicilor de diagnostic);
 3. Morbiditatea diagnosticată – cuprinde cazurile care pot fi diagnosticate prin tehnicile
existente în perioada de referinţă
4. Morbiditatea resimţită – se referă la îmbolnăvirile percepute de populaţie.

Metodele de studiere a morbidității

1. Metoda adresabilității populației în instituțiile medicale;

2. Metoda examenului medical complex
3. Metoda studiului cauzelor deceselor

Metoda adresabilității populației în instituțiile medicale;

 Este o metoda de bază în studiu morbidității dar nu ne permite să depistăm toate bolile în
starea cronică.
 Informația dată are mai mult caracter informativ sau de semnalizare.
 În baza ei se trag concluzii despre răspândirea și dinamica relativă a morbidității.

Adresabilitatea populației în instituțiile medicale ne permite de asemenea, să determinăm și

așa indici, cum sunt:

 Asigurarea cu medici;

 Volumul și specializarea asistenței medicale;

 Accesibilitatea la asistența medicală specializată;

 Atitudinea bolnavului față de propria sănăntate;

 Nivelul pregătirii statistice personalului medical;

 Dezvoltarea științei medicale și practicii ocrotirii sănătății în genere;

 Competența de îndeplinire a documentației medicale.

Sursa de informare în cazul adresabilității populației servește. Tichetul statistic pentru

inregistrarea diagnosticelor finale (025-2/u). În acest tichet, în rubrica diagnosticului depistat si
precizat de medic pentru prima data în viață se înscrie semnul plus (+), dar dacă bolnavul s-a adresat
prima dată în anul curent cu o boală al cărei diagnostic a fost stabilit in anii precedenti, atunci în
această rubrică se notează semnul minus (-).
 Metoda examenului medical complex

Această metodă permite depistarea unor stări premorbide puțin manifeste și boli cronice
latente nesesizate încă de pacient. Se iau în calcul bolnavi care nu s-au adresat la medic, dar necesită
asistența medicală și sunt excluși cei la care diagnosticul nu s-a confirmat (se au în vedere maladiile
cu care bolnavul s-a adresat în anii precedenți).

Examenele medicale permit folosirea și unificarea diferitor forme de precizare a

diagnosticului și aprecierea nivelului real al morbidității generale.

Sursele de informatie în cazul examenului medical sunt:

1. „Fișa persoanei supuse examenului medical„

2. „Fișa de dispensarizare„

3. „Fișa examenului profilactic"

4. "Fișa medicală de ambulatoriu".

Prelucrarea statistică a informației din documentele indicate se efectuează după următorii

indici: intensivi, extensivi, repartizarea examinaților în grupe, care necesită și care nu necesită
asistență medicală, grupul celor practic sănătosi, după vârstă, sex etc.

S-a constatat, că în timpul examenului medical se depistează un număr mai mare de

îmbolnaviri decât prin adresări la instituțiile curativo-profilactice (este vorba de boli ca tonzilita
cronică, bronșita, faringita, rinotraheita etc.).

Metoda studiului cauzelor deceselor

Studierea datelor privind decesele populației prezintă o importanță deosebită sub aspectul
elaborării măsurilor de prevenire a mortalității și majorarea longevității oamenilor. Sursa de
informație este Certificatul medical de deces

Incidența, prevalența, afecțiunea patologică

Incidența reprezintă o totalitate de maladii, depistate pentru prima dată in viață la un grup de
populație și inregistrate pentru prima dată în anul de gestiune.
 Rata de incidenţă include noţiunea de „timp” (zile, luni, ani). Reprezintă un instrument
esenţial în studiile etiologice ale bolilor acute şi cronice. Incidenţa se măsoară prin rate de incidenţă.

Obiectivele studiilor de incidenţă:

• să aplice etiologia bolii;

• să definească riscul pentru individ şi pentru grupurile de populaţie;

• să determine eficacitatea unei intervenţii (tratament, un program de sănătate) etc.

Formulele de calcul

Prevalența este totalitatea bolilor prima dată înregistrate în decursul anului de gestiune la
populația unui teritoriu.

Obiectivele studiilor de prevalenţă:

 să determine amploarea bolii în populaţie (“povara” bolii);

 să sprijine stabilirea priorităţilor în serviciilor de sănătate (atât curative cât şi preventive);

 să sprijine stabilirea priorităţilor de cercetare;

  să sprijine stabilirea identificarea grupurilor dezavantajate şi a intervenţiilor de sănătate
ţintite;

Afecțiunea patologică constituie totalitatea afecțiunilor morfologice și functionale depistate.

de regulă, în timpul examenului medical complex (inclusiv stările premorbide, care la moment nu-l
deranjează pe pacient, dar în cazul acțiunii nega- tive a unor factori pot favoriza îmbolnavirea).

Afecțiunea patologică se determină activ în timpul examenului medical și rar servește drept
motiv de adresare la medic dat find caracterul ei static.

Componenta afecțiunii patologice poate fi cea mai diversă. În majoritatea cazurilor acest
fenornen include:

 defecte profunde (orbire, asurzire, anomalii congenitale);

 procese patologice finalizate (invaliditate prin enoftalmie, lipsa unei extremități etc.);

 forme și stări premorbide (ametropie, daltonism, scolioza).

Mottoul Final ,,Doctorul viitorului nu va mai trata corpul uman cu medicamente, ci mai degrabă
va vindeca și preveni boala cu alimentația. “