Profesor: Cazoni Ecaterina

MEDICINA SOCIALA SI MANAGEMENT

Suport de Curs
Capitolul 1: Studiul sanitaro-statistic
Tema 2 Aplicarea metodelor de cercetare in biostatistica cu scopul aprecierii starii de
sanatate a populatiei
CE ÎNSEAMNĂ O GÂNDIRE STATISTICĂ?”: - Înseamnă recunoaşterea variaţiei în orice
proces şi fenomen şi mai înseamnă că studiind această variaţie şi cauzele ei vom găsi noi
cunoştinţe şi vom putea lua decizii mai bune. - Inseamnă o înţelegere concretă, rapidă, în
context şi în corelaţie a realităţii economice şi sociale.
Notiuni generale statistca si biostatistica
Fondatorul biostatisticii este John Graunt.
1 . STATISTICA – este o ştiinţă socială, care studiază partea cantitativă a fenomenelor
sociale de masă în legătură strânsă cu particularităţile lor calitative în condiţii concrete
de spaţiu şi timp. Reieşind din definiţie putem să evidenţiem două particularităţi ale ei:
a). nu se ocupă cu cazuri individuale ci numai cu fenomenele de masă;
b). studiază fenomenele de masă în condiţii concrete de timp şi spaţiu.
2 . BIOSTATISTICA – este statistica, ce studiază aspectele, legate de medicină şi ocrotirea
sănătăţii.
Bazele teorertice ale biostatisticii
Bazele teoretice ale biostatisticii sunt:
1)Dialectica materiei; (Metodă sau artă de a descoperi adevărul prin confruntarea unor păreri
contrare sau cu ajutorul discuției. Metodă sau artă de a deosebi adevărul de neadevăr)
2)Teoria generală a statisticii;
3)Legităţile economice;
4)Bazele medicinii sau unor ramuri ale ei.
Obiectivele statisticii
Obiectivele biostatisticii. Biostatistica studiază:
1. Starea sănătăţii populaţiei:
- Reproducerea şi mortalitatea populaţiei;
- Morbiditatea şi invaliditatea;
- Parametrii dezvoltării fizice.
2. Legătura dintre influenţa mediului ambiant şi factorilor sociali asupra sănătăţii
populaţiei.
3. Acumularea şi analiza datelor referitor la activitatea instituţiilor şi cadrelor medicale.
4. Evaluarea eficacităţii metodelor de profilaxie şi tratament.
5. Planificarea, economia şi finanţarea ocrotirii sănătăţii.
Metode de cercetare aplicate in biostatistica
1 .Metoda observarii – constă în urm ărirea desfăşur ării unor fenomene pentru a le putea analiza în
dinamic ă, sau prin compararea lor, ca apoi s ă se realizeze sinteza caracteristicilor lor esenţiale.
2. Metoda epidemiologică - evidenţiate prin metoda observării şi prezintă un studiu corelativ al
fenomenelor din cadrul sănătăţii publice cu factorii (cunoscuţi sau presupuşi) de risc. Această metodă,
ca şi cea precedentă, foloseşte pe larg o serie de metode matematice pentru a găsi legitatea
schimbărilor variabile, dinamice.
3 . Metoda istorica - e strâns legată cu primele două metode fundamentând studiul sanitar al sănătăţii
publice sau al activităţii serviciilor pentru sănătate în cadrul dezvoltării istorice a societăţii. Este un fapt
dovedit că gradul de dezvoltare a societăţii, orânduirea socială în trecut şi în prezent determină nivelul
de trai al populaţiei, calitatea vieţii şi sănătatea ei.( (diferenţiate după semne – sex, grupuri sociale,
vârstă, ocupaţii etc.), teritorii (continente, ţări, regiuni, localităţi) studiate acum şi în trecut.
4 . Metoda economica - precizează starea de sănătate publică, determinată de prezenţa surselor
băneşti, materiale, economice
5 . Metoda de anchetare - utilizează informaţia prin intermediul unor anchete, anterior pregătite,
care includ întrebări speciale, la care respondenţii trebuie să dea răspuns. Această metodă se foloseşte
în studiile sociologice, dar poate fi aplicată şi în orice studiu statistic .
Notiunile de baza in biostatistica
În biostatistică sunt cunoscute următoarele noţiuni de bază:
1 . Totalitatea statistică
2 . Unitatea de observare
3 . Caracteristică statistică
4 . Indicatori statistici
5 . Date statistice
Totalitatea statistica
Totalitatea statistica reprezintă un număr de elemente (unităţi de observare)
omogene, luate împreună în baza unui factor comun în anumită perioadă de timp şi spaţiu.
1. Mecanică – este o metodă superioară celei aleatorii,
deoarece fiecare unitate de observaţie are şanse egale să fie
aleasă. Selecţia eşantionului se face după modelul de şah sau
cazurile de evidenţă sunt ordonate în ordine alfabetică sau
localităţile sunt aranjate după hartă.
2. Tipică (proporţională cu mărimea eşantionului) – urmăreşte
scopul selecţiei unităţilor de observaţie din grupurile tipice ale
“universului statistic”
3. In serii - aici din totalitatea integrală se selectează serii, localităţi care sunt ulterior
examinate în întregime.
Unitatea de observare. Caracteristica
Reprezintă fiecare element component al colectivităţii statistice, care este purtătorul
tuturor trăsăturilor comune ale colectivităţii supuse studiului. Unităţile statistice pot fi
simple, care nu mai suportă diviziune (persoana) şi complexe, rezultate ale organizăriii
sociale (familia).
Caracteristicele statistice pot fi clasificate după cum urmează:
1 . în funcţie de modul de exprimare: - caracteristici calitative (nominative), exprimate
în cuvinte: profesie, localitatea de domiciliu, culoarea părului, culoarea tegumentelor, sexul,
starea de nutriţie sau de boală, starea la externare a unui bolnav, etc.;
2 . caracteristici cantitative (numerice), exprimate în cifre: salariu, vechimea în muncă,
înălţime, greutate, perimetru, tensiune arterială, puls, temperatură, etc. Sunt caracteristici
măsurabile
3 . In functie de numarul variantelor - caracteristici alternative (binare sau dihotomice), acelea
care pot lua doar două variante de răspuns: sex (M/F), starea civilă (căsătorit/necăsătorit), familie cu
copii sau fără copii, etc; - caracteristici nealternative – cele care pot lua mai multe valori/ variante de
răspuns: salariu, profesie, localitate de domiciliu, starea la externare a unui bolnav, etc
4 . în funcţie de natura variaţiei caracteristicilor cantitative - caracteristici continue, care pot lua orice
valoare din scara lor de variaţie: greutatea unei persoane, înălţimea, temperatura, etc.; - caracteristici
discrete sau discontinue, care pot lua numai valori întregi: numărul de copii pe care îi are o familie,
numărul de persoane dintr-o familie, număr de medici, număr de paturi, număr de vizite, etc.
5 . în funcţie de conţinutul caracteristicii: - caracteristici de timp (anul naşterii), speciale (specifi ce); •
standardizate
Valorile relative indicatorii
Indicatorul statistic este expresia numerică a unor fenomene, procese, activităţi sau
categorii economice şi sociale, definite în timp, spaţiu şi structură organizatorică.
Indicatorii relativi:
1 . Indicele de dinamică - (indice de modificare, ritm de creştere sau de scădere)
2 . Indicele cu bază fixă - se calculează ca raportul simplu sau procentual al nivelului curent
la nivelul ales bază de comparaţie (nivelul iniţial).
3 . Indicele cu bază mobilă - se calculează ca raportul simplu sau procentual al nivelului
curent la nivelul precedent .
Indicatorii starii de sanatate
 Speranta la viata
în Republica Moldova se observă o tendinţă de creştere a duratei medii de speranţă a vieţii
la naştere pentru ambele sexe, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. Totuşi, nivelul de
dezvoltare economică a ţării determină valori mai mici ale speranţei vieţii la
naştere în comparaţie cu ţările europene econom avansate, unde în medie acest indicator
variază de la 78 la 81 ani. Speranţa de viaţă masculină şi speranţa de viaţă feminină se
menţine constant pe toatperioada, cu modificari foarte mici, pastrându-se în jurul valorii de
8 ani. Fenomenul de supramortalitate masculină se poate explica prin Faptul ca femeia nu
participa la viaţa socială atât de activ precum bărbatul. Totodată, pentru bărbaţi sunt
caracteristice meserii ce implică mai multe riscuri pentru viaţă.
 Mortalitatea + morbiditatea factorii sunt:
Mortalitatea reflectă totalitatea deceselor care se produc în cadrul unei populaţii pe
parcursul unei perioade definite de timp. Rata mortalităţii si morbiditatii generale a
populaţiei este influenţată semnificativ de un şir de factori:
1 . de structura pe vârstă a populaţiei: cu cât populaţia este mai tânara, cu atât mortalitatea
generala este mai redusă;
2 . de tipul de morbiditate înregistrat în populaţia respectivă: prevalenţa ridicată a bolilor
cronice degenerative predispune la un nivel mai ridicat al mortalitatii generale;
3 . de nivelul de dezvoltare socio-economică a ţării, cât şi de nivelul de trai: ţările dezvoltate
au o mortalitate generala mai redusă, în ciuda ponderii importante a populatiei vîrstnice;
4 . de gradul de dezvoltare a serviciilor medicale şi, în special, asistenţa de urgenţă şi de
îngrijire la domiciliu;
5. de nivelul de educaţie şi instruire a populaţiei
Indicatorul mortalităţii generale din Republica Moldova pe parcursul ultimilor 5 ani are tendinţă
nesemnificativă spre descreştere: de la 12,4 cazuri (2005) pînă la 11,8 cazuri (2009) la 1000 de locuitori.
Aceeaşi tendinţă se observă atât la nivel municipal, cât şi cel raional.
 Calitatea vietii
Se poate măsura prin folosirea unor indicatori care privesc aspecte concrete ale vieţii,
de exemplu: satisfacţia faţă de serviciu, faţă de viaţa de familie, faţă de nivelul
financiar, faţă de petrecerea timpului liber sau față de starea de sănătate.
Tresaturi statistici ale autorealizarii de sine la calitatea vietii
– nevoia de intimitate;
– acceptarea realităţii;
– acceptarea de sine; a celorlalţi şi a lumii înconjurătoare;
– concentrare pe soluţionarea problemelor, şi nu asupra propriei persoane;
– aer calm, relaxat, echilibrat;
– autonomie/independenţă;
– perspectivă vie asupra oamenilor şi lucrurilor şi nestereotipă;
– se identifică în mare măsură cu întreaga umanitate;
– relaţii personale profunde şi intens emoţionale, nu superficiale;
– nu confundă scopurile cu mijloacele;
– simț al umorului mai mult filosofic, decât ostil;
– în loc de a se adapta pur şi simplu la mediu, îl transcend.