MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

INSPECTORATUL JUDEȚEAN SUCEAVA

COLEGIUL „ANDRONIC MOTRESCU” – RĂDĂUȚI

LUCRARE DE SPECIALITATE

PENTRU SUSȚINEREA EXAMENULUI DE

OBȚINERE A

CERTIFICATULUI DE COMPETENȚE
PROFESIONALE

Nivel 4

- TEHNICIAN VETERINAR-

Profesor îndrumător: Dr. IOSUB IONEL

Candidat: BODNAR MARIA - VIOLETA

-2022-
BOLI PARAZITARE INTERNE ȘI
EXTERNE LA OVINE
 Cuprins

CAP 1. ARGUMENT

CAP 2. BOLI PARAZITARE INTERNE

2.1 FASCIOLOZA

2.2 MONIENSIOZA

2.3 DICTIOCAULOZA

CAP 3. BOLI PARAZITARE EXTERNE

3.1 SCABIA

3.2 MIAZELE

CAP 4. STUDIU DE CAZ

BIBLIOGRAFIE

ANEXE
 CAP.1 ARGUMENT

Am ales tema „Boli parazitare interne și externe la ovine” deoarece în urma

anilor mei de studiu, atât la cursuri, cât și îm mod practic, am aflat că bolile
parazitare ale ovinelor cauzează pagube foarte mari în fermele crescătorilor.
Consider că această temă este deosebit de importantă deoarece reprezintă una
dintre cele mai păguboase categorii de boli, infectarea unei singure ovine poate
duce la întreruperea întregii producției din crescătorii.

Am observat că ovinele, indiferent de vârstă, pot fi infestate cu diferiți

paraziți. Drept soluție, medicii veterinari recomandă înainte de scoaterea lor la
pășune ca acestea să fie deparazitate atât intern, cât și extern. Această acțiune
este deosebit de importantă deoarece se evită contaminarea pășunilor cu paraziți
de la animale și, în consecință, infestarea altor turme de oi. Prin deparazitarea
animalelor se evită atât pierderile economice, cât și riscul îmbolnăvirii omului
din cauza paraziților care se pot transmite de la animale la om.

Obţinerea unor rezultate satisfăcătoare în creşterea ovinelor depinde de

procesul de creştere a animalelor. Bolile parazitare, acţionează perturbator
asupra întregului proces, afectând grav nivelul producţiilor obţinute. Bolile
parazitare ale ovinelor au o importanţă deosebită, atât sanitar, cât și
epidemiologic, zoonotic, ecologic, economic şi social.
 CAP. 2 BOLI PARAZITARE INTERNE

2.1 FASCIOLOZA

Informații generale
Fascioloza (gălbeaza mare sau gușa) este una dintre cele mai grave boli
întâlnite la ovine atât sub aspectul mortalităților, cât și prin scăderea
producțiilor. Boala este produsă de un parazit în formă de frunzuliță care se
localizează în canalele biliare. Infestarea animalelor are loc în special la pășune,
iar gazda intermediară este un melc de apă dulce.

Diagnostic
Diagnosticul se stabileşte pe baza examenului clinic asociat cu cel microscopic.

Simptome
Animalele slăbesc, prezintă semne de anemie, lâna devine sfărâmicioasă și
cade, întâlnim lipsa poftei de mâncare, temperatură scăzută, anemie, diaree,
edeme în jurul ochilor, mărirea abdomenului în zona ficatului și sensibilitate la
palpare. Manifestările apar la 4-6 săptămâni de la ingerare și boala devine

mortală după 4-10 zile de evoluție. La oile gestante apar avorturi, iar mieii fătați
sunt debili, nedezvoltați, iar cantitatea de lapte este redusă.
Tratament
Cel mai bun leac pentru această boală parazitară este produsul Fasciocid,
eficient față de toate formele de dezvoltare a fasciolelor. În cazul infestațiilor
masive se recomandă repetarea tratamentului după 48 ore. Medicamentele care
acționează asupra ouălor de fasciola și a adultului sunt: Rombendazol 2,5% sau
10% (albendazol) și Rombendazol Plus (albendazol, levamisol). Se recomandă
îmbunătățirea alimentației și aplicarea tratamentului la întreaga turmă.

Profilaxie
Se recomandă deparazitarea animalelor de 2-4 ori pe an cu Fasciocid sau
Romavermectin B1 1% Plus. Primul tratament obligatoriu se aplică primăvara,
înainte de ieșitul la pășune, iar al doilea la 2-3 săptămâni după intrarea în
stabulație (noiembrie). Celelalte două tratamente se aplică în lunile ianuarie și
septembrie, folosind Rombendazol sau Rombendazol Plus. După deparazitare se
recomandă recoltarea bălegarului și depozitarea acestuia pentru sterilizare, iar
animalele vor fi ținute timp de 3-4 zile pe miriști sau suprafețe cultivabile, care
vor fi arse ulterior.
 2.2 MONIENSIOZA

Informații generale
Moniezioza este o cestodoză a rumegătoarelor mici, fiind cel mai des
întâlnită la miei și iezi, în primele luni după ieșirea la pășune. Această
parazitoză produce pierderi economice mari din cauza creșterii încetinite a
mieilor și uneori chiar pierderi prin mortalitate.

Cestodele, numite tenii sau panglici, sunt viermi cu corpul segmentat, care în
ciclul lor biologic trec prin două faze: faza adultă, sub formă de viermi plați
care parazitează în tubul digestiv la toate speciile de animale, unde se hrănesc
cu sucurile digestive; și faza larvară, care se află în organele interne ale altor
viețuitoare (insecte, pești, mamifere etc.). Astfel, evoluția de la faza larvară la
cea de adult a parazitului necesită, în majoritatea cazurilor, două sau mai multe
gazde reprezentate de două sau mai multe specii de animale.

La tineretul ovin, frecvența cea mai mare o are cestodoza cauzată de parazitul
Moniezia expansa, de unde și denumirea bolii de moniezioză. Evoluția acestui
parazit necesită prezența unor gazde intermediare, reprezentate de acarieni de
pășune. Aceștia trăiesc pe pământ, suportă variații mari de temperaturi
(înghețuri, temperaturi ridicate), se întâlnesc pe pășunile umede și se hrănesc cu
resturi organice, fiind insecte coprofage.
Infestare
Animalele infestate (oile, caprele) elimină, odată cu fecalele, fragmente de
tenie pe pășune. Aceste fragmente care conțin ouă de parazit vor fi ingerate,
odată cu resturile vegetale, de către acarienii de pășune în corpul cărora se vor
dezvolta larvele parazitului. Aceste forme larvare vor ajunge în corpul
rumegătoarelor cu acarienii ingerați odată cu iarba. În tubul digestiv al
rumegătoarelor (mieilor), din larve se vor dezvolta tenii adulte care cresc rapid
(7-8 cm în 24 de ore). Astfel, creșterea lor rapidă și numărul mare (uneori până
la 30 de exemplare) fac ca mieii să aibă manifestări clinice din cele mai grave.
În consecință, din cauza faptului că viermii au mișcări permanente, apar iritații
și inflamații în intestine, iar, prin formarea de adevărate ghemuri, pot să
obstrueze lumenul intestinal. Acești paraziți eliberează și toxine în circulație
care acționează asupra circulației sanguine, sistemului nervos și metabolismului.
De asemenea, aceștia sărăcesc organismul în vitamine.

Simptome
Moniezioza poate apărea primăvara foarte de timpuriu, chiar în aprilie, la
tineretul ovin. La început nu se observă niciun semn, ci doar fragmente de tenii
în crotine. În cazul parazitărilor intense, pot apărea treptat balonarea
abdomenului (ciobanii numesc animalele „miei toboșari“), colici, diaree
abundentă, slăbire, mers nesigur, mucoase anemice (decolorate), iar uneori
animalul prezintă tulburări nervoase și ochi tulburi. Animalele adulte și mai ales
cele bătrâne, deși pot fi parazitate, nu manifestă semne clinice, fiind purtătoare
de paraziţi și, deci, sursă de infestare pentru pășuni.
Profilaxie și tratament

Deparazitarea animalelor tinere și adulte se va face de 3-4 ori pe an,

începându-se primăvara de timpuriu, înainte de ieșirea la pășunat, și
se repetă la 21 de zile. Recomandăm următoarele produse:
ROMBENDAZOL 2,5%, ROMBENDAZOL 10%,
ROMBENDAZOL PLUS și ROMFENBENDAZOL. Mieii parazitaţi
vor fi trataţi cu aceleași medicamente antiparazitare, dar și cu
vitamine: COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL – ROMVAC 3,
MULTIVITAROM și VITAMINA B1-B6.

Animalele adulte (oi, capre), deși nu prezintă semne clinice, vor fi

obligatoriu deparazitate deoarece acestea întreţin parazitoza.