a.genitival, exprimat prin pronume în cazul genitiv:(al,
a, ai, ale cui?) Ex: Opiniile acestora sunt interesante b.prepozițional, (care? ce fel de?) exprimat prin: pronume în cazul acuzativ cu prepoziție : Ex: Unul dintre ei pleacă. pronume în caz Acuzativ cu locuțiune prepozițională Ex: Comportamentul său față de colegi nu este adecvat. pronume în cazul genitiv cu prepoziție (Lupta împotriva lor a fost grea.) sau cu locuțiune prepozițională (Mașina din spatele lui este nouă.); pronume în cazul dativ cu prepoziție:(Reușita grație lor este mare.); c. în dativ, exprimat prin pronume în cazul dativ fără prepoziție (Oferirea de burse acestora este bună. Emil este nepot acestuia.), pronume personal sau reflexiv (Sufletu-mi vesel râde. În mintea- și plănuia fapta.);
Atribut verbal (care? ce fel de?)
a. exprimat prin verb: la infinitiv, cu sau fără prepoziție (Hotărârea de a învăța am luat-o singur/ Avea înfățișarea a nu pricepe.); la supin (Drumul de străbătut era lung./ Mașina de spălat nu funcționează.); la gerunziu (Ninsoarea căzând era frumoasă./ Câinii lătrând m-au speriat.); b. exprimat prin locuțiune verbală: la infinitiv (Dorința de a-și aduce aminte era puternică. ) la supin (Semnul de adus aminte este în carte./ A găsit un mijloc de tras pe sfoară paznicii. ) Aplicații: Ex: 7, 8/pagina 115
!!! Apoziția- este funcția sintactică prin care se
exprimă relația de echivalență între doi termeni. Ex: Colegul meu, Paul, este isteț. (---Apoziția este Paul- și se referă la aceeași persoană cu scopul de a explica mai clar despre cine este vorba). -este obligatoriu postpusă substantivului bază (sau unor pronume sau numerale cu valoare pronominală). Ex: O voi vizita pe sora mea, Ioana. O voi vizita pe Ioana, sora mea. Cum se recunoaște apoziția? Apoziția se desparte prin virgulă sau linie de pauză de restul propoziției sau este precedată de semnul două puncte. Apoziția poate fi introdusă uneori prin adverbe cu rol explicativ (fără funcție sintactică): adică, anume, mai exact, respectiv !!!Apoziția poate fi suprimată (eliminată din enunț) fără a afecta înțelesul enunțurilor. Ex: Pe cer a apărut astrul nopții, Luna. !!!Apoziția nu este subordonată substantivului bază, deși există echivalență ca sens. Apoziția stă, de obicei, în cazul nominativ: Sora mea, Maria, este studentă. -poate sta și în cazurile: Acuzativ: Merg la Maria -la prietena ta. Dativ: I-am telefonat Adinei, verișoarei mele. Apoziția se exprimă prin: substantiv: Prietena mea, Ela, este studentă. pronume: Prietenul meu, adică el, mă ajută mereu.; numeral cu valoare pronominală: Elevii întârziați, al treilea și al patrulea, nu au loc în sală. adjectiv: Domnul Goe este un copil răsfățat, adică obraznic. forme verbale nepersonale: A câștigat concursul muncind, adică trudind. Apoziția poate fi: simplă, când are un singur termen: Am întâlnit-o pe colega mea, Ana.; dezvoltată, când are doi sau mai mulți termeni: Acesta este Petre, colegul de bancă al Inei.;