-caracterizarea personajului central feminin-

Otilia Marculescu este „eroina mea lirică” , proiecția autorului în afară, „tipizarea mea în ipostază
feminină” (George Călinescu).Otilia, o tanara de 18 ani , este fiica celei de-a doua soții a lui Costache
Giurgiuveanu, Costache o crește ca pe fiica lui, dar avaritia îl împiedica sa o infieze oficial sau să-i
asigure,în mod concret, un viitor.Fascinantă și imprevizibilă, Otilia se diferențiază de celelalte
personaje feminine din literatura romana prin aceea ca se afla permanent într-un proces dinamic, în
continuă devenire.Portretul fizic, relatat direct, prin ochii lui Felix, sugerează indirect, trăsăturile sale
morale de delicatețe, tinerete, farmec, cochetărie, distincție, inocenta si maturitate : „un cap prelung si
tanar de fata, încărcat de bucle, cazand până la umeri. Fata, subtirica, îmbrăcată într-o rochie foarte
largă pe poale, dar stransa tare la mijloc și cu o mare colereta de dantela pe umeri, îi întinse cu
franchețe un brat gol și delicat...”. Definită indirect, de fapte, acțiuni, gesturi, vorbe și gânduri, Otilia
este un personaj complex, cu un comportament derutant, fiind capabilă de emoții puternice, pentru a
trece apoi cu o usurinta debordantă de al o stare la alta, imprastiata si visatoare uneori, dovedind
alteori, în mod surprinzător, luciditate și tact. Este un amestec ciudat de atitudine copilaroasa și
matură în același timp; alearga desculta prin iarba din curte, se urca pe stoguri, sta ca un copil pe
genunchii lui Pascalopol, dar este extrem de serioasa si lucida cand îi explica lui Felix motivele pentru
care cei doi nu se pot căsători, dovedind o autocunoastere desavarsita a propriei firi: „Eu am un
temperament nefericit: mă plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata.’’Descrierea detaliată a
camerei sugerează, indirect, firea enigmatica a Otiliei: „o masa de toaleta cu trei oglinzi mobile și cu
multe sertare, (..,) un scaun rotativ pt pian”., ar putea simboliza firea ei imprevizibilă(motivul
oglinzilor). Dezordinea tinerească a lucrurilor aruncate peste tot (rochii,pălării, pantofi, jurnale de
moda frantuzesti, cărți, note muzicale, papusi) trimit către un univers spiritual al „ascunzisului
feminin”, cum spune naratorul.In conturarea personajului Otilia, naratorul folosește tehnica modernă a
perspectivelor multiple, ea aparand în opinia celorlalte personaje în mod diferit, chiar contradictoriu.
Astfel, Moș Costache o iubește pe „fe-fetita mea”, care primește de la ea un strop de voiciune, tinerete
si lumina. La simpla prezenta a feței Costache „o sorbea din ochi si radea din toata fata lui spana”.
Pentru Felix, Otilia este o fata deosebita, „admirabilă, superioară” celorlalte, pe care o iubește și o
admiră, dar al cărui comportament merge dincolo de rațiunea sa, de puterea lui de înțelegere.
Pascalopol vede în Otilia„un temperament de artistă”, „o ființă gingașă care merită ocrotirea mea”, „o
floarea rara”, „o fata mandra și independența, o femeie. În ochii rai ai Aglaei, Otilia este o amenințare
la averea, pe care ea o considera, părintească , dar și o „dezmatata”, „usuratica” „care suceste mintile
baietilor de familie. In ochii lui Stanica Ratiu, Otilia este o fata delicioasa, cu un excelent simt practic,
perfect conștientă de ceea ce vrea și modalitatea de a obține acel ceva. Georgeta o respecta fără a o
cunoaște, pentru că făcea obiectul unei iubiri atat de patimase din partea cerebelului Felix. În ceea ce
o privește, Otilia declara : „ce tanar de varsta mea îți închipui sa m-ar iubi pe mine așa cum sunt? Sunt
capricioasa, vreau sa fiu liberă !... M plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata”. În relațiile cu
celelalte personaje , eroina da dovada de multă înțelegere. Ea îl iubește pe Felix,dezvaluindu-si
sentimentele fata de el: „ eu te iubesc in atatea feluri, incat nu pot sa analizeze acum cat te iubesc ca
frate și cât ca iubită”. Din sentiment de datorie și de dragoste (nedefinita), Otilia pendulează între
Felix și Pascalopol, fiind pt o perioada a amandurora. Pusă în situația de a face o alegere, Otilia alege
sa ramana cu mosierul bogat. Motivatia alegerii poate fi pe atat de controversata, că însuși personajul
Otiliei: pe de parte poate fi considerat ca un act de sacrificiu pentru persoana iubită, Felix, al cărui
viitor l-ar fi periclitat ramanand, iar pe de altă parte se poate considera ca a făcut alegerea pe criterii
materiale, mosierul fiind singurul în stare sa o satisfaca nevoile burgheze.Otilia trăiește cu îngrijorare
în fața unui viitor nesigur, departe de visele copilărești de fericire eternă, deoarece se destăinuie lui
Felix-:„ Cat crezi tu ca mai am de trăit, în înțelesul adevărat al cuvântului?Cinci-sase ani!”. Vorbele
aceste ultime prind contur atunci cand, întâlnindu-se în tren cu Pascalopol, Felix vede o fotografie cu
o doamna frumoasă, cu linii fine, dar picanta și plata, pe care însă nu o recunoaște...femeia era Otilia.
Otilia este așadar, eternul feminin plin de mister, tainic și cuceritor, care fascinează prin amestecul de
sensibilitate candida si profunda maturitate.In finalul acestei caracterizari putem spune ca Otilia-
caracterizata direct , de către autor , alte personaje și prin autocaracterizare , cât și indirect ,
trăsăturile sale morale desprinzandu-se din vorbe, fapte , mediu de viața și relațiile cu alte personaje-
este eternul feminin plin de mister care fascinează prin sensibilitate și profundă maturitate