Sunteți pe pagina 1din 255

biblioteca rao

MICHAEL BAIGENT
RICHARD LEIGH
HENRY LINCOLN

S~NGELE SF~NT
{I

Henry Lincoln s-a n\scut la Londra, `n 1930. Francofon p\tima[, a fost,


SF~NTUL GRAAL
pentru mult timp, extrem de interesat de limba, istoria [i cultura francez\.
Înc\ din copil\rie, s-a angrenat `n studiul egiptologiei [i a `nv\]at singur s\
descifreze hieroglifele. Misterele care `nconjoar\ Egiptul antic l-au condus,
`n scurt timp, c\tre alte enigme ale istoriei. Astfel a avut prilejul de a explora
mitologia, religiile [i o serie de aspecte ezoterice. Este autorul a peste o sut\
de scenarii pentru televiziune. Traducere din limba englez\ [i note
Cu toate c\, de peste dou\zeci de ani, cerceteaz\ enigmele istoriei [i o serie ANA-VERONICA MIRCEA
de subiecte ezoterice, Richard Leigh este, `n primul r`nd, romancier [i
nuvelist. N\scut `n 1943, `n New Jersey, [i-a f\cut studiile la Universitatea
Tuffs, la Universitatea din Chicago [i la Universitatea din New York, de
unde [i-a ob]inut diploma. Încep`nd de atunci, a ]inut numeroase prelegeri
la colegii [i universit\]i din Statele Unite, Canada [i Marea Britanie.
N\scut `n Noua Zeeland\, `n 1948, Michael Baigent este licen]iat `n
psihologie [i s-a preg\tit pentru cariera de profesor. În acela[i timp [i-a
men]inut activ interesul pentru istorie, religie [i ezoterism. În 1973 a devenit
fotograf profesionist. În aceast\ calitate, a c\l\torit `n zone `ndep\rtate, cum
ar fi Laos [i Bolivia. În 1976 a revenit `n Anglia pentru a face cercet\ri `n
vederea unui studiu asupra Cavalerilor Templieri. Dup\ un foarte scurt timp,
i-a `nt`lnit pe Richard Leight [i pe Henry Lincoln [i s-a implicat `n
investiga]iile legate de misterul de la Rennes-le-Château.
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României
BAIGENT, MICHAEL
S`ngele sf`nt [i Sf`ntul Graal / Michael Baigent, Richard Leigh,
Henry Lincoln; trad.: Ana Veronica Mircea. - Bucure[ti:
RAO International Publishing Company, 2005
Index Le jour du mi-été tranquille
ISBN 973-576-845-3 Brûle au centre de l’estoile,
Où miroitée la mare dedans
I. Leigh, Richard
II. Lincoln, Henry Son cœur doré Nymphaea montre clair.
III. Mircea, Ana Veronica (trad.) Nostres dames adorées
Dans l’heure fleurie
398.2(420+430+44) Graal Dissoudent les ombres ténébreuses du temps.
929 Graal
JEHAN L’ASCUIZ

RAO International Publishing Company


Grupul Editorial RAO
Str. Turda 117-119, Bucure[ti, ROMÂNIA

Michael Baigent, Richard Leigh & Henry Lincoln


Holy Blood, Holy Grail

© 1982, 1983 by Michael Baigent, Richard Leigh


and Henry Lincoln
All Rights Reserved

© RAO International Publishing Company, 2005,


pentru versiunea `n limba român\

Tiparul executat de
R.A. „Monitorul Oficial“
Bucure[ti, România

2005

ISBN 973-576-845-3
Mul]umiri
Dorim s\-i mul]umim `n mod deosebit lui Ann Evans, f\r\ de
care aceast\ carte nu ar fi putut fi scris\. De asemenea, recuno[tin]a
noastr\ se `ndreapt\ c\tre: Jehan l’Ascuiz, Robert Beer, Ean Begg,
Dave Bennet, Colin Bloy, Juliet Burke, Henry Buthion, Jean-Luke
Chaumeil, Philippe de Chérisey, Jonathan Clowes, Shirley Collins,
Chris Cornford, Painton Cowan, Roy Davies, Liz Flower, Janice
Glaholm, John Glover, Liz Greene, Margaret Hill, Renee Hinchley,
Judy Holland, Paul Johnstone, Patrick Lichfield, Douglas Lock-
hart, Guy Lovel, Jane McGillivray, Andrew Maxwell-Hyslop, Pam
Morris, Lea Olbinson, Pierre Plantard de Saint-Clair, Bob Roberts,
David Rolfe, John Saul, Gérard de Sède, Rosalie Siegel, John Sin-
clair, Jeanne Thomason, Louis Vazart, Colin Waldeck, Anthony
Wall, Andy Whitaker, c\tre colectivul S\lii de lectur\ din British
Museum [i c\tre locuitorii din Rennes-le-Château.
Fotografiile ne-au fost puse la dispozi]ie, cu amabilitate, de
c\tre: AGRACI, Paris, 35; Arhivele Na]ionale (Paris), 16a; Michael
Baigent, Londra, 1, 2, 5, 6, 7, 14, 15, 17, 18, 24, 25, 30, 31, 32, 34;
Biblioteca Na]ional\, Paris, 28, 29, 30; Michel Bouffard,
Carcassone, 4; W. Braun, Ierusalim, 11, 13; British Library, Londra,
16, 16b, 35; Britsh Museum, London (reprodus\ prin amabilitatea
tutorilor muzeului), 33; Institutul de Art\ Courtauld, Londra, 10;
Colec]ia Devonshire, Chatsworts (reprodus\ cu permisiunea
tutorilor a[ez\m`ntului Chatsworts), 21; Jean Dieuzaide/YAN
photo, Toulouse, 8; Galeria Na]ional\ de Art\ Antic\, Roma, 20;
Patrick Lichfield, Londra, 23; Henry Lincoln, Londra, 3; Muzeul
Luvru, Paris, 22; Ost. Nationalbibliothek, Viena, 19; H. Roger
Viollet, Paris, 12, 17.
8 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

Permisiunea de a cita materiale aflate sub copyright ne-a fost


acordat\ de: revista Le Charivari, Paris, pentru articolul „Arhivele
Prioriei din Sion“, ap\rut `n num\rul 18; Victor Gollancz, Londra,
[i Harper & Row. Publishers. Inc., New York, pentru materialul
preluat din Evangheliile secrete, de Morton Smith, pp. 14-17,
copyright © Morton Smith, 1973; Random House Inc., New York,
pentru materialul din Parzival, de Wolfram von Eschenbach, tradus
de Helen Mustard [i Charles E. Passage, copyright © 1961, Helen
Mustard [i Charles Passage.

Introducere
~n 18 ianuarie 1982, The Holy Blood and the Holy Grail a fost
lansat\ `n Marea Britanie. Cinci s\pt\m`ni mai t`rziu, `n 26 februa-
rie, a ap\rut [i `n Statele Unite. ~n lunile care au urmat apari]iei
c\r]ii `n aceste ]\ri ne-am trezit prin[i `ntr-un adev\rat v`rtej.
Scrisesem o carte care ne a[teptasem s\ st`rneasc\ controverse. Dar
ne a[teptam s\ fie criticat\ a[a cum se procedeaz\ de obicei – `n
recenzii, de exemplu, scrise de cei c\rora le `nfruntasem concep]iile
teologice [i istorice –, dar nu credeam c\ i s-ar fi putut acorda mai
mult dec`t aten]ia cuvenit\ oric\rei alte apari]ii editoriale. Spre con-
sternarea noastr\, am devenit tot at`t de celebri (sau, mai corect
spus, notorii) ca ni[te conspiratori care ar fi pl\nuit o lovitur\ de
stat la Vatican. Nu am avut parte doar de recenzii. Am c\p\tat statu-
tul protagoni[tilor unui reportaj [ocant, ai unui adevarat scandal de
pres\ care umplea prima pagin\ a tuturor ziarelor. Era, s`ntem de
acord, o perioad\ lipsit\ de evenimente: `n Polonia se instaurase un
calm relativ; nici o personalitate politic\ nu fusese recent `mpu[cat\;
Argentina `nc\ nu invadase insulele Falkland. ~n lipsa a ceva c`t de
c`t catastrofal care s\ electrizeze cititorii, am devenit favori]ii pre-
sei. R\spunsurile [i reac]iile publicului s-au trasformat `ntr-un
torent care se pr\v\lea nu numai `n paginile ziarelor, ci [i asupra
noastr\, asupra editorilor [i a agen]ilor no[tri. Spectrul acestor
opinii era at`t de variat, `nc`t aveai impresia ca se refer\ la c\r]i
diferite. La o extremitate se situau laudele, care culminaser\ cu o
scrisoare ce considera volumul nostru „cea mai important\ lucrare
a secolului“ – o apreciere cu care nu avem cum s\ fim de acord. La
polul opus, se situau afirma]ii care, de[i mai succinte, sugerau tot
10 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 11

ce poate fi mai r\u. ~n cazul nici unui alt eveniment editorial recent ocazia s\ ne exprim\m punctul de vedere. ~n realitate, am avut ceva
nu se mai iviser\ at`]ia Don Quijote care s\ se repead\ cu at`ta mai multe [anse de a ne ap\ra, dar cele mai multe dintre vorbele
`nver[unare asupra unei singure biete mori de v`nt. noastre s-au pierdut `n camera de montaj.
Scandalul a luat amploare mai ales `n urma emisiunii Omnibus Fire[te, astfel de lucruri se `nt`mpl\ des `n lumea televiziunii –
de la BBC, `n cadrul c\reia Barry Norman ne-a invitat `mpreun\ cu o lume care ne era destul de familiar\ pentru ca s\ nu putem spune
episcopul de Birmingham, Hugh Montefiore, [i istoricul Marina c\ am fost surprin[i. Dar, din p\cate, s-au pierdut momente extra-
Warner. D`nd `ntru c`tva dovad\ de naivitate, noi am acceptat invi- ordinar de comice. De exemplu, la un moment dat, Barry Norman
ta]ia de a participa la emisiune, `ncrez\tori ca un miel care nu [tie l-a `ntrebat pe episcopul de Birmingham dac\ lucr\rile de genul
c\ e dus la t\iere. Pe un ton conving\tor, produc\torul ne-a asigurat celei publicate puteau fi considerate „periculoase“. „Indiscutabil“, a
c\ era vorba de o „discu]ie“ care ar fi oferit ocazia unei cercet\ri r\spuns prelatul, care nu citise dec`t ultimele dou\ capitole. Cartea
am\nun]ite a ipotezelor lansate de cartea noastr\. Defini]ia dat\ de noastr\, a afirmat el, era o exploatare neru[inat\ a sexului, o goan\
el termenului „discu]ie“ ni se pare azi c`t se poate de nepotrivit\. dup\ senza]ional. O lini[te `mpietrit\ a cuprins studioul. Sex? Scri-
Pentru noi, „ambuscad\ organizat\ de urma[ii Inchizi]iei“ descrie sesem o carte despre sex? Stupefia]i, ne-am uitat unul la altul, fiind
mult mai fidel cele ce au urmat. Dup\ ce Barry Norman a pre- pe punctul s\ ne `ntreb\m dac\ nu cumva vreun tipograf cu mintea
zentat, `n grab\, ceva care avea doar o vag\ asem\nare cu lucrarea r\t\cit\ ne inserase `n volum c`teva pagini din Kama Sutra. Ori
noastr\, Marina Warner [i episcopul au `nceput s\ lanseze acuza]ii poate `nlocuise una dintre ilustra]ii cu nudul unui templier. Dup\
de pe o list\ deja `ntocmit\ [i at`t de stufoas\ `nc`t nu mai era aprecierea noastr\, pe o scar\ a sexualit\]ii, cartea se afla undeva
nevoie de nimic altceva pentru ca, at`t cartea noastr\, c`t [i noi sub Giulgiul de la Torino – care, la urma urmelor, de[i reprezint\
`n[ine, s\ fim ar[i pe rug f\r\ `nt`rziere. Ca s\ continu\m metafora, un b\rbat dezbr\cat, nu a atras niciodat\ prea mult interes din acest
eram victimele unui blitzkrieg. Generalit\]i banale [i trivialit\]i punct de vedere.
pedante erau lansate `mpotriva noastr\ de o adev\rat\ flotil\ aeri- Capul lui Barry Norman a zv`cnit – exact mi[carea pe care o
an\. Le-am fi putut respinge pe toate, a[a cum am [i f\cut cu o faci c`nd `ncerci s\-]i sco]i apa din urechi. Chiar [i Marina Warner
bun\ parte dintre ele. Dar unei voci care `[i atribuie autoritatea p\rea v\dit st`njenit\. Noi am fost tenta]i ca, mai degrab\ la modul
deplin\ `i este suficient\ o clip\ pentru a stigmatiza o carte – eti- ironic, s\-l `ntreb\m pe episcop ce carte citise de fapt. Dar, `nainte
chet`nd-o drept iresponsabil\, neverosimil\, nedocumentat\ sau, de a apuca s\ o facem, Cel de Sus a intervenit sub forma unui
pur [i simplu, proast\. {i e nevoie de ceva mai mult timp ca s\ tehnician care a dat buzna `n studio [i ne-a cerut s\ relu\m scena.
respingi astfel de acuza]ii. A[a ceva se face punct cu punct, enu- Ceva mersese anapoda, ne-a explicat el, poate c\ vreun gremlin
mer`nd exemple adecvate. Trebuie s\ te ad`nce[ti `n detalii [i `n dereglase aparatura. Ca urmare, Barry Norman [i-a repetat `ntre-
subtilit\]i academice, ceea ce nu se face la o televiziune care se barea. Episcopul, care `ntre timp `[i d\duse seama c\ o f\cuse de
respect\, care `[i desfat\ telespectatorii mai degrab\ cu un m\cel oaie, s-a gr\bit s\ profite de ocazie. Cartea noastr\ putea fi consi-
s`ngeros dec`t cu un schimb sec de informa]ii. Pentru fiecare derat\ „periculoas\“? C`tu[i de pu]in, a replicat el, cu o senin\tate
jum\tate de duzin\ de obiec]ii ridicate de criticii no[tri din studio ni `ngereasc\. Dimpotriv\, era convins c\ lumea cre[tin\ avea puterea
s-a permis s\ d\m c\te o singur\ replic\; iar c`nd emisiunea a fost de a ignora provocarea noastr\. {i, pentru c\ inten]ia noastr\ nu era
difuzat\ `n 17 ianuarie, chiar [i pu]inele noastre interven]ii au fost s\ demol\m cre[tin\tatea, nu ne-am permis s\-i punem la `ndoial\
trunchiate. Contribu]ia fiec\ruia dintre noi a fost redus\ la unul sau optimismul.
dou\ comentarii superficiale. {i asta a fost tot. Ca urmare, „discu]ia“ Dar, a[a cum am spus, aceast\ secven]\, ca [i multe altele, a fost
la care au asistat cei ce au v\zut emisiunea era c`t se poate de dife- t\iat\ `n `ntregime. Totu[i, pentru lovitura nu tocmai onorabil\ care
rit\ de aceea care avusese loc `n studio. Au fost mul]i cei care, ulte- ne fusese dat\ `n emisiunea Omnibus, existau circumstan]e ate-
rior, au remarcat c\, dup\ toate aparen]ele, nu prea ni se oferise nuante: tipul programului, pu]inul timp alocat, exigen]ele specifice
12 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 13

televiziunii. {i, la urma urmei, ne a[teptam ca lucrarea noastr\ s\ à la SAS peste patrafirele [i mantiile flutur`nde. Dar, prima oar\
fie atacat\ [i r\st\lm\cit\. ~ns\ ceea ce nu se poate trece cu vederea c`nd am fost `nvinui]i pentru existen]a a [aptezeci [i nou\ de erori,
este `ncercarea v\dit\ a BBC-ului de a-l prezenta pe ducele de am r\mas, pe moment, `nm\rmuri]i. Era oare posibil s\ fi gre[it de
Devonshire `ntr-o lumin\ ridicol\, ceea ce pare s\ fi fost principala [aptezeci [i nou\ de ori? M\rturisim c\ a existat o nelini[te pasa-
inten]ie a produc\torului. ~n cartea noastr\, exprim`ndu-ne f\r\ ger\, o clip\ `n care ne-am `ndoit de noi `n[ine. Dar, `n s\pt\m`na
echivoc, am stabilit c\ este posibil ca unii membri ai familiei urm\toare, la solicitarea noastr\, episcopul a binevoit s\ ne trans-
Devonshire s\ fi fost singurii de]in\tori ai unor informa]ii semni- mit\ lista dactilografiat\ a „erorilor“ pe care pretindea c\ le-am fi
ficative. Declara]ia este bazat\ pe anumite dovezi dat`nd din se- comis. Era un document `ntru totul original. Admitem c\ episcopul
colul al optsprezecelea ca [i pe comentariile f\cute, `n zilele descoperise `ntr-adev\r patru gre[eli minore. Afirmaser\m, `n mod
noastre, de un membru al unei ramuri colaterale a familiei, care nu eronat c\, `n epoca lui Isus, Palestina era `mp\r]it\ `n dou\ pro-
poate fi asociat\, `n mod direct, chiar cu ducele. Cu r\bdare [i cu vincii. A[a cum prelatul observase `n mod corect, era, de fapt, for-
con[tiinciozitate, i-am dat aceste explica]ii produc\torului, care ne mat\ dintr-o provincie [i dou\ tetrarhii. Spuseser\m [i c\
presa, insist`nd asupra subiectului. Dar el era hot\r`t s\ dezgroape informa]ia c\ Isus ar fi fost dulgher provine din Evanghelia dup\
c`teva aspecte senza]ionale legate de Marea Britanie, a[a c\, din Luca. Episcopul avea [i aici dreptate, e vorba de Evanghelia dup\
exces de zel, a ajuns la Chatsworth ca s\-l intervieveze personal pe Marcu. De asemenea, un ze]ar neatent, a c\rui eroare ne sc\pase
duce. Pentru ca totul s\ par\ c`t mai dramatic, l-a pus pe acesta `n printre degete, plasase existen]a lui Iulius Africanul `n secolul al
fa]a unei afirma]ii pe care noi nu am f\cut-o niciodat\. Excelen]ei treilea `n loc de secolul `nt`i; iar un redactor scrisese, probabil din
Sale i s-a relatat c\, `ntr-un volum `n curs de apari]ie, se men]iona gre[eal\, `n manuscris „cetatea Efes din Grecia“, `n loc de „cetatea
c\ familia Devonshire ar fi descins direct din Isus. Cum era de greceasc\ Efes“. Efes se afl\, desigur, `n Asia Minor.
a[teptat, ducele s-a sim]it ofensat. „Ce infamie!“, a exclamat, indig- ~n aceste patru privin]e, nu puteam dec`t s\ ne recunoa[tem
nat. Pentru c\ nu ne apar]inea, afirma]ia c\reia el `i d\dea replica a vinov\]ia. Episcopul avea dreptate, c\zuser\m `n gre[eal\ [i se
fost t\iat\ din forma final\ a emisiunii. Telespectatorii l-au v\zut cuvenea s\-i accept\m corecturile. Dar ce era cu celelalte [aptezeci
doar pe duce, care exclama „Ce infamie!“, referindu-se la nu se [tie [i cinci de mistific\ri pentru care mass-media, cit`ndu-l pe `naltul
ce. R\spunsul ar fi putut fi dat unei `ntreb\ri legate de tactica prelat, cerea sus [i tare s\ fim tra[i la r\spundere? Efectiv, toate
francezilor `n b\t\lia naval\ de la Quiberon Bay din 1759 sau de s-au dovedit a nu fi denatur\ri ale faptelor, ci doar erori de inter-
calitatea tweed-ului englezesc de azi. pretare – sau, mai exact, aspecte controversate, pentru c\ modul `n
Pe parcursul emisiunii Omnibus, episcopul de Birmingham a care ar trebui `n]elese este `nc\ obiectul unor dezbateri. Noi „p\c\-
sus]inut c\ existau nu mai pu]in de „[aptezeci [i nou\ de misti- tuisem“ doar neprivindu-le prin prisma tradi]iilor existente. De
fic\ri“ `n doar dou\ capitole – singurele dou\ capitole pe care le exemplu, episcopul listase drept „erori“ o serie de afirma]ii asupra
citise. O astfel de acuza]ie, f\cut\ de un personaj at`t de ilustru, c\rora „se mai poate discuta“, iar explica]iile oferite de noi nu erau
p\rea s\ fie autentic\ – o judecat\ de necontestat, rostit\ de ~nsu[i „sus]inute de majoritatea speciali[tilor“ – spunea el, referindu-se,
Vocea Adev\rului; ca urmare eram definitiv os`ndi]i. {tire pe care bine`n]eles, la cercet\torii tradi]ionali[ti care `i `mp\rt\[eau p\re-
ziarele, radioul [i televiziunea au preluat-o ca atare [i au r\sp`ndit-o rile. ~n aceea[i list\ inclusese [i men]ionarea unui text apocrif, pe
pe `ntreg mapamondul. „A]i fost critica]i de un episcop“, ne-a spus, care el nici nu `l cuno[tea, nici nu `l avea `n biblioteca personal\, cu
`ngrijorat, un cunoscut care ne-a sunat tocmai din Statele Unite. toate c\ este u[or de procurat, at`t `n edi]ie cartonat\ c`t [i `n edi]ie
„S`nte]i cumva `n pericol?“ bro[at\. Cu alte cuvinte, eram gre[eala noastr\ c\ textul lipsea din
Nu era cazul s\ ne alarmeze perspectiva de a fi ataca]i de un propria lui bibliotec\. Totodat\, episcopul etichetase drept gre[eal\
deta[ament de episcopi – un comano de terori[ti cu mitre, cu c`rjele o referin]\ care i se p\rea lipsit\ de sens – explica]ia se afla `n pri-
episcopale transformate `n arunc\toare de fl\c\ri [i cu m\[ti de ski mele capitole ale c\r]ii, pe care el nu citise. ~n sf`r[it, noi sus]ineam
14 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 15

c\ „Evangheliile nu s`nt altceva dec`t ni[te documente istorice, ca nu numai discu]ii aprinse, ci [i r\zboaie, f\r\ s\ se pun\ de acord
oricare altele“, iar el considera asta o alt\ eroare. „Nu, a afirmat, asupra sensului anumitor pasaje. ~n coagularea tradi]iei cre[tine, un
s`nt documente unice, prin care ve[tile bune aduse de Hristos ne singur principiu a fost stabilit definitiv: `n trecut, de c`te ori se con-
s`nt redate sub forma unor cronici.“ Orice ar putea `nsemna asta, nu fruntau cu una dintre numeroasele ambiguit\]i din scriptur\, auto-
putem fi `ncrimina]i pentru mistificare. Dac\ p\c\tuim cumva, o rit\]ile ecleziastice f\ceau specula]ii legate de sensul acesteia.
facem doar prin faptul c\ p\rerea noastr\ despre Evanghelii nu Concluziile la care s-a ajuns astfel, odat\ acceptate, au fost p\strate
coincide cu a episcopului. cu sfin]enie, devenind dogme [i – `n mod eronat – dup\ c`teva se-
Iat\ deci pentru ce anume ne `ncriminase episcopul de Bir- cole au ajuns s\ fie considerate fapte dovedite. Dar aceste concluzii
mingham. ~n lumina celor de mai sus, condamnarea noastr\ pentru nu s`nt c`tu[i de pu]in fapte. S`nt specula]ii [i interpret\ri adunate
„[aptezeci [i nou\ de mistific\ri“ apare ca fiind cel pu]in pueril\, ca `ntr-o tradi]ie; [i, permanent, gre[im consider`nd tradi]ia adev\r.
s\ nu spunem eronat\. Totu[i, cele mai multe critici venite din Un singur exemplu ar trebui s\ fie suficient pentru a ilustra
partea institu]iei biserice[ti, s`nt, `n esen]\, de aceea[i natur\. ~n acest proces. Conform celor patru Evanghelii, Pilat se refer\ la Isus
cartea noastr\, ne referim la ceea ce este posibil [i probabil din numindu-l „regele iudeilor“ [i o inscrip]ie cu aceast\ titulatur\ este
punct de vedere istoric [i, ori de c`te ori faptele s`nt cunoscute, la fixat\ de cruce. Dar nu ni se relateaz\ nimic mai mult. Evangheliile
realit\]i istorice. Criticii no[tri teologi, dintre care cei mai mul]i nu nu povestesc dac\ titulatura este justificat\ sau nu. La un moment
s`nt speciali[ti `n istorie, ne puteau ataca doar din punctul de vedere dat, `n trecut, cineva pur [i simplu a presupus c\ titlul fusese dat `n
al credin]ei religioase. Credin]a nu ofer\ cea mai bun\ perspectiv\ b\taie de joc, iar cei mai mul]i dintre cre[tinii de ast\zi accept\,
asupra istoriei, dar mul]i dintre criticii no[tri nu aveau de ales. orbe[te, ca dovedit faptul c\ Isus a fost numit astfel `n der`dere. Dar
Aveau impresia c\ atacasem anumite interese pe care ei se sim]eau nu exist\ absolut nici o dovad\ `n acest sens. Citind Evangheliile
obliga]i s\ le apere, apel`nd la argumente oric`t de [ubrede. f\r\ nici o idee preconceput\, nu po]i g\si nimic care s\ sugereze
„Cartea dumneavoastr\ nu s-a bucurat de o primire favorabil\ c\ titulatura nu ar fi fost folosit\ cu toat\ seriozitatea, c\ nu ar fi
din partea autorit\]ilor biserice[ti“, puteau s\ ne spun\ acum repor- fost perfect justificat\. Din punctul de vedere al Evangheliilor, Isus
terii de radio [i televiziune [i ar fi fost sinceri – de[i totul era stu- poate s\ fi fost regele evreilor [i s\ fi fost recunoscut ca atare de
pid. Ca [i cum lucrurile s-ar fi putut petrece [i altfel. Ca [i cum ar fi c\tre contemporanii s\i, inclusiv de Pilat. Doar tradi]ia ne spune c\
fost de a[teptat ca oricare episcop cre[tin s\ spun\ „Ave]i dreptate“ nu ar fi a[a. Acest ra]ionament li se pare dubios comentatorilor de
[i s\ ne predea mitra. ast\zi ai Bibliei numai datorit\ tradi]iei cre[tine. C`nd am sugerat
Eram, de asemenea, blama]i pentru c\ f\cusem specula]ii. Dar c\ Isus ar fi putut fi, `n realitate, „regele iudeilor“, nu am contrazis
noi recunoscusem asta. Am cerut s\ fie luat `n considera]ie faptul faptele, ci numai o veche tradi]ie, un sistem de credin]e `ncet\]enit
c\ declarasem explicit c\ nu era vorba dec`t de ni[te ipoteze, iar [i bazat pe interpretarea speculativ\ f\cut\ de cineva.
ipotezele nu se pot baza dec`t pe ni[te specula]ii. Raritatea infor- „Nu v\ pute]i dovedi concluziile“, este un alt cap de acuzare
ma]iilor demne de `ncredere referitoare la problemele ridicate de ridicat `mpotriva noastr\ de reporteri [i de teologi – ca [i cum s-ar
Biblie `l oblig\ pe orice cercet\tor al domeniului s\ recurg\ la spe- fi a[teptat s\ le oferim o declara]ie dat\ sub jur\m`nt, semnat\ de
cula]ii, dac\ nu cumva prefer\ s\ p\streze t\cerea. Desigur, specu- Isus `nsu[i [i corespunz\tor atestat\ de martori [i de un notar.
la]iile nu trebuie f\cute la `nt`mplare, este necesar s\ fie `ncadrate Bine`n]eles c\ nu ne puteam „dovedi“ concluziile. A[a cum am tot
`n contextul informa]iilor istorice existente. Dar ideea este c\ nu repetat [i subliniat chiar `n carte, am prezentat o simpl\ ipotez\.
po]i dec`t s\ faci presupuneri – s\ interpretezi m\rturiile insufi- Dac\ am fi putut s\ o dovedim, nu ar mai fi fost o ipotez\, ar fi fost
ciente [i de multe ori neclare. Studiile biblice implic\ specula]ia, la o realitate; [i nu ar mai fi existat nici o controvers\, ci doar o
fel [i teologia. Evangheliile s`nt documente sumare, ambigue [i ade- dezv\luire senza]ional\, un fapt `mplinit. Dar, `n contextul existent,
seori contradictorii. ~n ultimele dou\ mii de ani, oamenii au purtat ce ar constitui o „dovad\“ autentic\? Din tot ce ni se relateaz\ `n
16 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 17

Noul Testament, poate fi ceva astfel „dovedit“? Evident, r\spunsul a fost so] [i tat\. {i nici nu s`nt mai `ntemeiate dac\ provin de la un
este „nu“. C`nd e vorba de Noul Testament, nimic nu poate fi b\rbat cast.
demonstrat f\r\ drept de apel. Dac\ noi nu ne putem „dovedi“ con- Cei mai mul]i dintre teologii [i clericii de rang `nalt care ne-au
cluziile, tot a[a nu poate fi dovedit c\ Isus s-a n\scut din fecioar\, criticat erau protestan]i. De fapt, majoritatea erau anglicani, ca
c\ a p\[it peste ape, c\ a `nviat din moarte. ~ntr-adev\r, nu putem episcopul de Birmingham, `n timp ce biserica catolic\ a p\strat
„dovedi“ nici m\car c\ Isus a fost un personaj istoric. De fapt, t\cerea asupra subiectului. Dar un fost important func]ionar ne-a
numero[i autori de ieri [i de azi au adus argumente conving\toare m\rturisit c\ – de[i nu se va face niciodat\ o declara]ie oficial\ `n
c\ nu a fost a[a. acest sens –, la nivele superioare ale ierarhiei catolice, a fost recu-
~n ultim\ instan]\, problematica „dovezilor“ iese din discu]ie. noscut\, `n cadru restr`ns, dac\ nu absoluta veridicitate, cel pu]in
Dat\ fiind lipsa m\rturiilor, at`t documentare c`t [i arheologice, plauzibilitatea concluziilor noastre. {i, `n timpul unei discu]ii
aproape nimic – sau chiar nimic – legat Isus nu poate fi „dovedit“. radiodifuzate din cadrul campaniei de promovare din Statele Unite,
Ceea ce au la dispozi]ie majoritatea cercet\torilor este eviden]a, iar am evaluat implica]iile c\r]ii `mpreun\ cu dr. Malachi Martin, unul
„eviden]\“ nu `nseamn\ „dovad\“. C`nd ne referim la studiul dintre reprezentan]ii de v`rf ai Vaticanului [i un fost membru al
Noului Testament, eviden]a nu poate „demonstra“ nimic, poate Institutului Pontifical. ~n final, concluzia domniei sale a fost c\, din
doar sugera gradul de plauzibilitate al relat\rilor sau probabilitatea, punct de vedere teologic, nu exist\ obiec]ii legate de supozi]ia c\
mai mare sau mai mic\, ca acestea s\ corespund\ adev\rului. Isus s-ar fi c\s\torit [i ar fi procreat.
Aceast\ eviden]\ trebuie studiat\, evaluat\ [i interpretat\ pentru a
trage ni[te concluzii demne de `ncredere: de exemplu, c\ o anumit\ Pu]ini dintre istoricii reputa]i au binevoit s\ ne acorde aten]ia
succesiune a evenimentelor este mult mai verosimil\ dec`t alta. lor. ~n lumina unor considera]ii ulterioare, ne-am dat seama c\ acest
Dac\ se procedeaz\ astfel, problema se reduce la una de bun-sim] lucru nu este chiar at`t de surprinz\tor. Savan]ii, ca [i politicienii,
[i de cunoa[tere a condi]iei umane. Este evident mult mai verosimil s`nt pruden]i. Condamnarea noastr\ definitiv\ ar fi putut genera, `n
ca un om s\ se fi c\s\torit, s\ fi procreat [i s\ fi `ncercat s\ c`[tige viitor, o serie de complica]ii – s-ar fi putut `nt`mpla s\ ias\ la iveal\
un tron dec`t s\ fi fost n\scut de o fecioar\, s\ fi mers pe ap\ [i s\ documente care s\ vin\ `n sprijinul concluziilor noastre. Iar s\ ne
se fi ridicat din mor]i. sus]in\ ar fi putut fi `nc\ [i mai riscant – se punea problema
~n ciuda afirma]iilor teologilor [i reporterilor, declara]ia de mai deplas\rii reputa]iei profesionale `n prima linie a unei controverse
sus nu constituie „un atac asupra `ns\[i esen]ei cre[tin\t\]ii [i a eto- poten]ial explozive. ~n concluzie, pentru istorici era mult mai `n]e-
sului cre[tin“. Pentru c\ acestea rezid\ `n `nv\]\turile lui Isus. lept s\ se eschiveze, s\ nu-[i fac\ cunoscut\ p\rerea, p\str`nd t\ce-
~nv\]\turi care, din cele mai multe puncte de vedere, s`nt unice. rea cu sfin]enie sau, dup\ caz, s\ adopte o atitudine condescendent
~ns\[i exprimarea acestora este „noua `nv\]\tur\“, ele s`nt „ve[tile olimpian\, superioar\ [i ironic\. Prin astfel de mijloace, lucrarea
bune“ destinate umanit\]ii [i s`nt justificate prin ele `nsele. Nu tre- noastr\ putea fi minimalizat\ p`n\ la proverbialul statut de furtun\
buie s\ fie sus]inute de detaliile unei biografii miraculoase [i mai `ntr-un pahar cu ap\, evit`ndu-se cu abilitate orice confruntare cu
ales nu de acel tip de am\nunte supranaturale care caracterizeaz\ materialele pe care le aduce `n discu]ie.
rivalit\]ile dintre divinit\]ile lumii antice. Dac\ `nv\]\turile au Cu toate acestea, c`nd [i c`nd, ne loveam de o `mpotrivire
nevoie de asemenea detalii, asta conduce la o alt\ concluzie: fie c\ stranie, alimentat\ de `nfrigurata disperare a unui bastion asediat de
`nv\]\turile au serioase imperfec]iuni, fie c\, ceea ce este mai barbari s\lbatici. Astfel, Marina Warner nu ne-a atacat doar `n
plauzibil, credin]a cre[tinilor las\ de dorit. Un cre[tin adev\rat ar Omnibus, ci [i `n recenzia semnat\ de ea `n The Sunday Times
trebui s\ `n]eleag\ c\ adev\rata `nsemn\tate a lui Isus st\ `n (edi]ia londonez\). ~n aceast\ recenzie (care a fost etichetat\ de un
`nv\]\turile pe care s-a str\duit s\ le r\sp`ndeasc\. Iar acestea nu comentator drept „cea mai grosolan\ recenzie a anului“, iar un altul
pot fi anulate dac\ se dovede[te c\ au fost elaborate de un om care a considerat-o, pur [i simplu, isteric\), doamna Warner ne-a criticat
18 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 19

cu asprime [i pentru c\ ne-am `ncrezut `n anumite surse de infor- decis s\-i prezent\m rezultatele sub forma unei lecturi c`t se poate
mare `ndoielnice – surse la care, de fapt, noi nici nu apelasem. ~n de antrenante.
The Times Literary Supplement, Jonathan Sumption ne-a blamat ~n ultim\ instan]\, modul nostru de lucru a fost dictat de cu
din acelea[i motive. El a citat, ca exemplu de utilizare a unei surse totul al]i factori, mult mai importan]i. De fapt, a fost impus de spe-
nedemne de `ncredere, o referin]\ pe care nu [tia c\ o g\sisem chiar cificul subiectului abordat. Materialul nostru documentar a acoperit
`ntr-o lucrare a Marinei Warner. Dr. Sumption ne-a taxat cu o un spectru diversificat, de mare anvergur\, `n ceea ce prive[te pro-
medie de o eroare pe pagin\. C`nd reporterul de la Telegraph l-a venien]a, tipul [i cronologia. Am fost nevoi]i s\-l sintetiz\m `ntr-o
rugat s\ men]ioneze c`teva astfel de erori, dr. Sumption a devenit succesiune coerent\ de informa]ii, de la Noul Testament p`n\ la o
brusc foarte vag. societate pe jum\tate secret\ din Europa zilelor noastre [i de la
Criticile istorice `ntemeiate de care am avut parte pot fi `ncadra- Evanghelii [i de la legendele Graalului p`n\ la reportajele de actu-
te `n dou\ categorii. Unele, incontestabil valide [i de valoare, ne-au alitate din ziarele contemporane. Pentru o astfel de `ntreprindere,
corectat `n ceea ce prive[te anumite aspecte specifice – statistici, tehnicile academice de lucru erau extrem de inadecvate. Necesi-
date, titluri nobiliare, terminologii [i alte am\nunte `ntr-adev\r tatea interconect\rii aspectelor at`t de diversificate ale subiectului
eronate, dar care nu afectau argumentele, ipotezele [i concluziile atacat ne-a obligat s\ adopt\m [i s\ perfec]ion\m un mod de abor-
noastre. Au fost totu[i [i istorici care au pus la `ndoial\ metodele dare comprehensibil, bazat mai degrab\ pe sinteze dec`t pe tradi-
noastre generale de abordare a subiectului. Ace[tia au sus]inut c\ ]ionalele analize. (Aceast\ abordare este explicat\ pe larg chiar `n
carte, `n subcapitolul „Nevoia de a sintetiza“.)
nu am procedat „ca la carte“. Comparate cu standardele cercet\rii
O astfel de tehnic\ a fost bine-venit\ mai ales din cauz\ c\
academice consacrate, metodele noastre nu respectau regulile, erau
metodele tradi]ionale `[i demonstraser\ deja ineficien]a `n ceea ce
c`t se poate de neortodoxe, neobi[nuite [i chiar eretice. Nu ]inusem
prive[te cercetarea unor domenii at`t de vaste precum cele acoperite
cont de de anumite proceduri [tiin]ifice conservate cu sfin]enie, de
de materialul nostru. ~n plus, investiga]iile noastre p\trundeau `n
precau]ii dogmatice de abordare. Demostrasem astfel, spuneau ei,
sfere care, `n cercurile academice, erau considerate suspecte. Orice
c\ nu eram dec`t ni[te amatori, ni[te diletan]i care nu prezentau nici
perioad\ a unei epoci trecute ai examina, este imposibil s\ nu
o garan]ie [i care nu trebuiau lua]i `n considera]ie. Mai mult, `nt`lne[ti o serie de aparente anomalii – incidente, fenomene, gru-
s\v`r[isem infrac]iunea de a nesocoti suveranitatea „exper]ilor“, puri sau indivizi care `]i atrag aten]ia asupra lor, dar care las\
`nc\lc`ndu-le teritoriul. ~n consecin]\, nu puteam fi privi]i dec`t cu impresia c\ nu s-ar `ncadra `n fluxul acceptat al evenimentelor isto-
o serioas\ [i `ndrept\]it\ dezaprobare. rice. C`nd s`nt confrunta]i cu astfel de evenimente, istoricii cei mai
Studiasem temeinic tehnicile „oficiale“ de cercetare academic\ ortodoc[i prefer\ s\ le ignore, s\ le exclud\, consider`ndu-le ano-
[i, efectiv, [tiam destul de bine cum s\ le punem `n practic\. Dac\ malii ocazionale, periferice, neesen]iale. De aceea Nostradamus, de
n-am fi recurs la metodele noastre, ca ei am fi procedat. Nu ne-am exemplu, are statutul unui personaj straniu, dar irelevant, [i nu i se
str\duit s\ scriem un bestseller, a[a cum credeau, literalmente, acord\ suficient\ aten]ie c`nd se studiaz\ istoria Fran]ei din secolul
fundamentali[tii cre[tini. Totodat\, nu am inten]ionat s\ scriem o al [aisprezecelea. ~n acela[i mod s`nt tratate majoritatea pro-
carte care s\ li se adreseze, `n exclusivitate, speciali[tilor – [i care blemelor referitoare la Ordinul Cavalerilor Templieri, care apar
ar fi putrezit pe rafturile bibliotecilor. Dimpotriv\, am dorit ca, f\r\ doar ca note de subsol `n relat\rile despre cruciade. Prin `ns\[i
s\ compromitem integritatea lucr\rii noastre, aceasta s\ fie accesi- specificul lor, societ\]ile secrete `i pun adesea `n `ncurc\tur\ pe
bil\ marelui public. (La urma urmelor, aveam de spus o poveste istorici; neav`nd inten]ia s\-[i m\rturiseasc\ ignoran]a, ace[tia pre-
foarte interesant\ [i nu am vrut s\ o transform\m `ntr-o comunicare fer\ s\ minimalizeze importan]a subiectului. Francmasoneria –
seac\, ci `ntr-o istorisire captivant\.) Am f\cut eforturi pentru ca pentru a cita un singur astfel de exemplu – este de o importan]\
cercetarea noastr\ s\ respecte cele mai riguroase criterii. Dar am vital\ pentru tot ce ]ine de aspectele sociale, psihologice, culturale
20 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 21

[i politice ale istoriei Europei din secolul al optsprezecelea, ca [i ace[ti istorici au pus la `ndoial\ stilul nostru de lucru. Dar este
pentru `ntemeierea Statelor Unite; cu toate acestea, majoritatea demn de subliniat, nu doar ca o coinciden]\, c\ cele mai favorabile
manualelor nici m\car nu o pomenesc. Multe dintre cele mai impor- reac]ii fa]\ de cartea noastr\ au venit din partea personalit\]ilor
tante evenimente istorice nu se reg\sesc `n documentele existente. vie]ii literare – de exemplu de la scriitori ca Anthony Burgess sau
Pare s\ fie o tactic\ implicit\ – tot ceea ce nu este complet [i satisf\- Anthony Powell [i Peter Vansittart. Spre deosebire de istoricul pro-
c\tor atestat se consider\ irelevant [i, `n consecin]\, nu merit\ s\ fie fesionist, romancierul este familiarizat cu modul `n care noi am
luat `n discu]ie. tratat subiectul. El `nsu[i sintetizeaz\ diferite materiale pentru a
P`n\ nu demult, rozicrucienii din secolul al [aptesprezecelea nu face conexiuni mai flexibile dec`t cele men]ionate `n mod explicit
erau lua]i `n seam\, fiind considera]i o sect\ de lunatici; iar spectrul `n documente. El [tie c\ istoria nu se reduce doar la faptele intrate
disciplinelor cunoscute sub apelativul „ezoterice“ – astrologia, `n cronici, ci adesea poate fi descoperit\ `n zone mult mai pu]in
alchimia, Cabala, tarotul, numerologia [i geometria sacr\ – erau, de palpabile – `n realiz\rile `n plan cultural, `n mituri, legende [i
asemenea, etichetate ca nesemnificative [i puse sub interdic]ie. ~n tradi]ii, `n tr\irile psihice ale personalit\]ilor [i chiar ale oamenilor
prezent, datorit\ activit\]ii desf\[urate de regretata Frances Yates, simpli. Pentru un romancier, cunoa[terea nu se `mparte `n comparti-
de colegii s\i de la Warburg Institute, asemenea subiecte pot fi mente rigid demarcate, nu exist\ nici tabuuri, nici „subiecte r\u
privite `n perspectiv\ [i astfel ele devin `ntr-adev\r importante. famate“. Pentru el, istoria nu este `nghe]at\, perioadele [i epocile
Misterio[ii [i evazivii rozicrucieni pot fi acum percepu]i ca av`nd nu s`nt blocuri de piatr\ precis delimitate, pentru ca fiecare s\ poat\
un rol crucial `n desf\[urarea evenimentelor care au condus la fi izolat\ [i supus\ c`te unui experiment de laborator riguros con-
declan[area R\zboiului de Treizeci de Ani [i la `ntemeierea Socie- trolat. Istoria este, dimpotriv\, un proces fluid, organic [i dinamic,
t\]ii Regale din Anglia. Iar disciplinele ezoterice nu mai s`nt con- prin care psihologia, sociologia, politica, artele [i tradi]ia se
siderate simple ciud\]enii cu vagi tangen]e la istoria occidental\, ci `ntrep\trund `ntr-o aceea[i unic\ ]es\tur\. Viziunea noastr\, `nrudit\
o cheie vital\ pentru `n]elegerea Epocii Rena[terii. Oricum, aceste cu a romancierului, a fost aceea care ne-a c\l\uzit de-a lungul
„abera]ii“ se `ncadeaz\ `n curentul principal al istoriei mai bine str\daniilor de a ne duce cartea la bun sf`r[it.
dec`t subiectele de obicei etichetate ca atare.
O mare parte dintre materialele folosite de noi erau, din punct de Poate c\ am pus prea mult accentul pe reac]iile ostile la cartea
vedere academic, suspecte de „ezoterism“ sau de un pretins rozi- noastr\. Au existat [i reac]ii favorabile, venite de la recenzen]i, de
crucianism, motiv pentru care numai c`]iva istorici le-au luat `n discu]ie. la reporterii din mass-media [i din r`ndurile publicului larg. Aceste
Existau pu]ine c\r]i demne de `ncredere [i foarte pu]ine conexiuni rele- reac]ii favorabile [i categoria de interese pe care le reflect\ s`nt
vante fuseser\ f\cute. Am fost deci for]a]i s\ des]elenim noi terenuri, con- extrem de diferite `n Marea Britanie fa]\ de Statele Unite.
frunt`ndu-ne cu anomaliile [i chiar reconsider`ndu-le cu suficient\ ~n America, aten]ia s-a concentrat pe ultimele patru capitole ale
flexibilitate, `n urma unei abord\ri comprehensive. A fost necesar s\ sta- c\r]ii, capitolele referitoare la Isus, „dinastia Graalului“, originea
bilim conexiuni noi, s\ g\sim adev\ratele leg\turi c\tre domenii ast\zi cre[tinismului [i istoria bisericii timpurii. Pentru publicul american,
uitate, s\ readucem anumite subiecte tabu la statutul lor ini]ial. {i a tre- cel mai important aspect al c\r]ii pare s\ fie dezbaterea asupra
buit s\ cercet\m lucr\rile unor scriitori oculti[ti [i mistici [i s\ le plas\m cre[tinismului [i implica]iile pe care le pot avea teoriile noastre. Pe
`n adev\ratul lor cadru istoric, dar f\r\ a ne l\sa atra[i `n capcanele desti- parcursul circuitului de promovare `ntreprins `n Statele Unite am
nate credulilor. descoperit un public viu [i entuziast, gata s\ discute multe dintre
A[adar, modul nostru de abordare a materialului cercetat a fost adev\rurile religioase considerate `nainte ca imuabile. Mul]i erau
impus chiar de acesta: de necesitatea de a fi sintetizat, de a investi- fascina]i de procedura birocratic\ prin care anumite lucr\ri au fost
ga [i integra `n istoria cunoscut\ „anomaliile“ pe care, de obicei, inserate `n Noul Testament, iar altele au fost excluse. {i era bine
istoricii tradi]ionali[ti le ignor\. De aceea nu am fost surprin[i c\ primit\ dezv\luirea noastr\ referitoare la faptul c\ Noul Testament
22 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

este mai pu]in un tablou al }\rii Sfinte `n timpul lui Isus c`t o ima-
gine a valorilor [i atitudinilor bisericii din secolul al patrulea. ~n
plus, argumentele noastre au fost `nsu[ite imediat de feministele
din America, ele `n]eleg`nd rapid implica]iile celor spuse de noi,
implica]ii considerabile asupra unor probleme contemporane extrem
de controversate, precum celibatul preo]ilor [i rolul femeii `n bise-
ric\ [i `n societate. Fusesem con[tien]i de aceste implica]ii, dar
eram surprin[i de buna primire f\cut\ de mi[carea feminist\.
~n Marea Britanie, situa]ia era oarecum diferit\. Controversele
legate de Isus s-au aprins [i s-au stins imediat. Ce a r\mas a fost Prefa]\
interesul de lung\ durat\ `n latura istoric\ ale lucr\rii noastre,
aspect `n general ignorat `n Statele Unite. Interesul britanicilor s-a
concentrat asupra unor subiecte precum cavalerii templieri [i cruci- ~n 1969, `n drum spre Cévennes, unde trebuia s\-mi petrec
adele, erezia catar\, rozicrucianismul [i francmasoneria, ca [i asupra concediul `n acea var\, am cump\rat, cu totul `nt`mpl\tor, o carte. Le
unor aspecte culturale, cum ar fi semnifica]ia lui Poussin [i a altor Trésor Maudit (Comoara blestemat\), de Gérard de Sède, era o carte
personalit\]i artistice sau criptografia, descifrarea codurilor [i a din zona enigmelor dezv\luite: o poveste u[uric\, dar antrenant\, un
cifrurilor, des `nt`lnit\ `n lucrare. Iar cele trei filme produse la BBC amalgam de fapte istorice, mister autentic [i presupuneri. A[a cum se
st`rniser\ deja `n r`ndurile publicului televiziunii britanice interesul `nt`mpl\ de obicei cu astfel de lecturi, dup\ vacan]\ a[ fi dat-o uit\rii,
asupra misterului de la Rennes-le-Château. dac\ nu a[ fi fost frapat de o omisiune ciudat\ [i greu de ignorat.
Fiecare dintre subiectele de mai sus ar fi putut furniza material Comoara „blestemat\“ despre care era vorba p\rea s\ fi fost
pentru o carte. {i este loc [i se simte nevoia scrierii acestor c\r]i descoperit\ `n anii 1890 de un preot de ]ar\ care descifrase ni[te
pentru fiecare subiect `n parte [i, a[a cum am tot spus `n interviuri, documente criptate, dezgropate `n biserica `n care slujea. De[i erau
consider\m c\ lucrarea noastr\ doar deschide drumul. Dincolo de reproduse textele a dou\ dintre aceste documente, „mesajele secrete“
toate celelalte teme, trei r\m`n de cel mai mare interes: misterul de care se ascundeau `n spatele lor nu erau publicate. Ca urmare, me-
la Rennes-le-Château; „dinastia Graalului“ sau leg\tura de s`nge; [i sajele se pierduser\ din nou. Totu[i, am descoperit c\, `n urma unui
Prioria din Sion, aceast\ societate secret\ care, din Evul Mediu [i
studiu relativ superficial al celor cuprinse `n carte, cel pu]in unul
p`n\ azi, a avut un rol central `n povestea noastr\. Consider\m c\
dintre mesajele t\inuite ie[ea la iveal\. Nu aveam dubii asupra fap-
lucrarea noastr\ a amorsat suficient fiecare din aceste trei teme. ~n
tului c\ [i autorul `l descifrase. Nu ar fi putut scrie cartea dac\ [i-ar
timpul lunilor care au trecut de la apari]ia c\r]ii, am primit
fi aruncat asupra documentelor doar o privire superficial\. Deci nu
numeroase scrisori, ne-am `nt`lnit cu numeroase persoane [i am
avea cum s\ nu afle ceea ce descoperisem eu `nsumi. ~n plus, mesa-
ob]inut noi informa]ii relevante [i valoroase.
jul era exact tipul de citat care intrig\, sporind astfel cifra v`nz\rilor
De la apari]ie, cel pu]in un lucru este clar: cartea noastr\ este
unei c\r]i de succes. De ce Gérard de Sède nu `l publicase oare?
numai un preludiu, doar deschide drumul. Dac\ noi o s\ mai
~n timpul lunilor care au urmat, at`t stranietatea povestirii, c`t [i
abord\m sau nu aceste subiecte, este greu de spus, iar subiectul este
posibilitatea ca ea s\ fi fost punctul de pornire spre alte descoperiri,
departe de a fi fost epuizat.
o readuceau, din c`nd `n c`nd, `n g`ndurile mele. Atrac]ia pe care o
exercita asupra mea era similar\ cu aceea a unui joc incitant de
cuvinte `ncruci[ate – la care se ad\uga curiozitatea st`rnit\ de t\ce-
rea autorului. Deoarece `ntrez\ream noi `n]elesuri care p\reau s\ fie
ascunse pe mai multe niveluri `n spatele acelor documente, am
24 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 25

`nceput s\-mi doresc s\ pot dedica cercet\rii enigmei din poate rezolva problema, datele s`nt insuficiente“. Codul era de ne-
Rennes-le-Château ceva mai mult dec`t ni[te momente furate din descifrat f\r\ o cheie pe care cineva, c`ndva, trebuie s\ o fi avut.
timpul meu de lucru ca scenarist pentru televiziune. De aceea, spre Apoi, acela[i de Sède a aruncat o a doua bomb\. Ne-a anun]at
sf`r[itul toamnei anului 1970, i-am prezentat povestea, ca pe un c\ fusese descoperit un morm`nt care sem\na cu cel reprezentat `n
posibil subiect de documentar, lui Paul Johnstone, produc\torul exe- faimosul tablou al lui Poussin, Les Bergers d’Arcadie (P\storii din
cutiv al serialului istoric [i arheologic Chronicle, realizat de BBC. Arcadia). {i a promis s\ ne pun\ la dispozi]ie fotografiile acestuia
Paul a `ntrev\zut perspective tentante, a[a c\ am fost trimis `n imediat ce „avea s\ intre `n posesia lor“. ~ntr-adev\r, le-am primit
Fran]a, ca s\ discut cu autorul c\r]ii [i s\ analizez posibilit\]ile de peste doar c`teva zile [i atunci ne-a fost clar c\ filmule]ul nostru
realizare a unui scurt-metraj. ~n acela[i an, `n timpul s\rb\torilor de despre un mister de importan]\ local\ `ncepea s\ capete conota]ii
Cr\ciun, m-am `nt`lnit cu de Sède la Paris. Chiar de la prima nea[teptate. Paul a decis s\-l abandoneze [i ne-am asumat obliga]ia
`ntrevedere, i-am pus `ntrebarea care nu-mi d\dea pace de mai bine de a realiza un film Chronicle integral. Astfel aveam mai mult timp
de un an. „De ce nu a]i publicat mesajul ascuns `n pergamente?“ pentru cercet\ri [i, totodat\, mai mult timp de emisie pentru a pre-
Replica lui m-a uluit: „Care mesaj?“ zenta toat\ povestea. Iar difuzarea a fost am`nat\ p`n\ `n prim\vara
Nu-mi venea s\ cred c\ nu avea habar de existen]a acelui mesaj anului urm\tor.
at`t de u[or de descifrat. De ce `ncerca s\ se eschiveze? Brusc, am Filmul The Lost Treasure of Jerusalem? (Tezaurul pierdut al
devenit eu `nsumi reticent, lipsit de dorin]a de a dezv\lui `ntocmai Ierusalimului?) a fost transmis `n februarie 1972 [i a provocat
ceea ce descoperisem. ~n urm\toarele minute, ne-am tatonat unul reac]ii puternice. Am realizat c\ d\dusem peste un subiect de mare
pe cel\lalt p`n\ c`nd a devenit evident faptul c\ mesajul ne era interes – nu numai pentru mine, ci [i pentru un public foarte larg.
cunoscut am`ndurora. Mi-am repetat `ntrebarea: „De ce nu l-a]i Erau necesare noi cercet\ri, mult mai riguroase. Se punea problema
publicat?“ De data asta r\spunsul lui a fost bine chibzuit: „Am con- realiz\rii unei a doua p\r]i a filmului. ~n 1974 aveam o mul]ime de
siderat c\ oamenii de talia dumneavoastr\ vor prefera s\ `l desci- materiale noi [i Paul l-a desemnat pe Roy Davies ca produc\tor al
freze singuri [i s\ `l p\streze pentru ei `n[i[i“. celui de-al doilea film din ciclul Chronicle, The priest, the Painter
Replica aceea, tot at`t de criptic\ precum misterioasele hrisoave ale and the Devil (Preotul, pictorul [i diavolul). ~nc\ o dat\, reac]ia
preotului, a fost primul indiciu clar c\ enigma din Rennes-le-Château publicului a demonstrat c`t de mult `nfl\c\rase povestea imagina]ia
avea s\ se dovedeasc\ a fi mult mai mult dec`t o simpl\ poveste spectatorilor. Dar povestea devenise deja at`t de complex\ [i rami-
despre comori ascunse. fica]iile sale se `ntinseser\ at`t de departe `nc`t o cercetare detaliat\
~n prim\vara anului 1971, am `nceput s\ preg\tesc, `mpreun\ cu dep\[ea posibilit\]ile unei singure persoane. Ap\ruser\ prea multe
regizorul Andrew Maxwell-Hyslop, un film din seria Chronicle. conexiuni care trebuiau urm\rite. Cu c`t m\ axam mai mult pe una
Trebuia s\ fie un doar un episod de dou\zeci de minute dintr-un dintre direc]iile investiga]iei, cu at`t deveneam mai con[tient de
program tip magazin. Dar, `n timp ce lucram, de Sède a `nceput s\ marea mas\ de materiale pe care le neglijam. ~n aceast\ con-
ne furnizeze noi informa]ii. Mai `nt`i a adus textul complet al unui junctur\ descurajant\, [ansa, care mai `nt`i `mi pusese `nt`mpl\tor
mesaj cifrat de o importan]\ major\, referitor la pictorii Poussin [i totul `n c`rc\, a avut grij\ s\ nu m\ pr\bu[esc sub greutatea ei.
Teniers. Mi s-a p\rut fascinant. Codul folosit era incredibil de com- ~n 1975 am avut marele noroc de a-l `nt`lni pe Richard Leigh la
plex. Ni s-a povestit c\ fusese „spart“, cu ajutorul computerelor, de ni[te cursuri de var\ la care ]ineam am`ndoi prelegeri legate de
speciali[tii din Serviciul de Decodific\ri al Armatei Franceze. Am diverse aspecte ale literaturii. Richard este romancier [i autor de
studiat eu `nsumi meandrele cifrului [i am ajuns la concluzia c\ proz\ scurt\, absolvent al unor cursuri postuniversitare de literatur\
explica]ia care ni se oferise era cel pu]in suspect\. Mi-am verificat comparat\ [i un foarte bun cunosc\tor al istoriei, filozofiei, psi-
supozi]iile apel`nd la ajutorul exper]ilor `n codificare din Serviciul hologiei [i al disciplinelor ezoterice. Lucra de c`]iva ani ca lector
de Spionaj Britanic. {i ei mi-au dat dreptate: „Un computer nu universitar `n Canada, Statele Unite [i Marea Britanie.
26 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

C`t au durat acele cursuri, am petrecut multe ore abord`nd su-


biecte de interes comun. Eu am adus `n discu]ie cavalerii templieri,
care, pe fundalul enigmei de la Rennes-le-Château, jucau un rol
important. Spre `nc`ntarea mea, am descoperit c\ el aprofundase
temeinic studiul istoriei misteriosului ordin al c\lug\rilor-r\z-
boinici, care `i captase de mult aten]ia. Dintr-o singur\ lovitur\, am
sc\pat de luni `ntregi de munc\ pe care le crezusem a[ternute `nain-
tea mea. Richard putea r\spunde la majoritatea `ntreb\rilor mele [i
era la fel de intrigat ca mine de o serie de aparente anomalii pe care
le scosesem la lumin\. {i, cu mult mai important, era fascinat de
proiectul de cercetare pe care eu `l demarasem [i c\ruia el `i sesiza
toate semnifica]iile. S-a oferit s\ m\ ajute `n l\murirea aspectelor
legate de templieri. {i tot el l-a cooptat pe Michael Baigent, un
licen]iat `n psihologie care tocmai renun]ase la o carier\ de fotore-
porter de succes pentru a-[i putea dedica tot timpul studiului
templierilor, cu inten]ia de a finaliza un proiect cinematografic.
Oric`t de mult a[ fi c\utat, nu a[ fi reu[it s\-mi g\sesc coechi-
pieri at`t de competen]i [i de care s\ m\ simt at`t de apropiat
datorit\ afinit\]ilor noastre comune. Dup\ anii `n care muncisem
singur, m\ re`nsufle]ea apari]ia nea[teptat\ a altor dou\ min]i care
se alaturau proiectului meu. Primul rezultat palpabil al colabor\rii
noastre a fost cel de-al treilea film Chronicle despre Rennes-le-
Château, The Shadow of the Templars (Umbra templierilor), pro-
dus de Roy Davies `n 1979.
Cercet\rile destinate realiz\rii peliculei ne-au adus, p`n\ la
urm\, fa]\ `n fa]\ cu e[afodajul pe care se ridicase misterul din
Rennes-le-Château. Dar `n scenariu nu am putut include dec`t
aluzii la ceea ce tocmai `ncepusem s\ deslu[im. Dincolo de cele
prezentate publicului, se afla ceva mult mai senza]ional, mai sem-
nificativ [i a c\rui importan]\ dep\[ea tot ce ne imaginasem c`nd
`ncepusem s\ cercet\m „mica enigm\ interesant\“ legat\ de
descoperirea f\cut\ de un preot `ntr-un sat de munte.
~n 1972, `ncheiam primul film spun`nd: „Ceva extraordinar
a[teapt\ s\ fie descoperit... [i asta se va `nt`mpla `ntr-un viitor
destul de apropiat“.
Cartea de fa]\ descrie nu numai acel „ceva“, ci [i modul
neobi[nuit `n care a fost descoperit.
HENRY LINCOLN
17 ianuarie 1981
Principalele locuri investigate `n Fran]a
PA RT E A ~ N T ~ I

MISTERUL
CAPITOLUL 1

C\tunul misterios
La `nceput, am crezut c\ ne confruntam cu un mister de impor-
tan]\ strict local\ – unul incitant, f\r\ `ndoial\, dar a c\rui semnifi-
ca]ie era minor\ [i care nu putea st`rni nici un fel de interes `n afara
grani]elor unui s\tuc din sudul Fran]ei. Am avut impresia c\ acea
tain\, de[i `nc`lcit\ `n multe i]e fascinante ale istoriei, era de interes
`n primul r`nd academic. Ne-am `nchipuit c\ investiga]iile noastre
ar fi putut ajuta la clarificarea anumitor aspecte ale istoriei Occi-
dentului, nu c\ urmau s\ le rescrie pe de-a-ntregul. {i nici m\car nu
am visat c\ ceea ce urma s\ descoperim ar fi putut trezi interesul
contemporanilor no[tri – [i `nc\ un interes fulminant.
La `nceputul investiga]iilor, ne-ar fi fost greu s\ definim obiectul
cercet\rilor noastre. Nu aveam nici o teorie, nu porneam de la nici o
ipotez\, nu puteam preciza ce anume vroiam s\ demonstr\m. Pur [i
simplu, `ncercam s\ g\sim o explica]ie pentru o enigm\ bizar\, dar
lipsit\ de importan]\, de la sf`r[itul secolului al nou\sprezecelea. Nu
[tiam unde trebuia s\ ajungem, dar dovezile pe care le adunam – fiecare
fiind `n perfect\ concordan]\ cu cele ce o precedau – ne conduceau, pas
cu pas, parc\ prin propria lor voin]\, c\tre un anume rezultat.
Investiga]ia noastr\ – pentru c\ a fost vorba `ntr-adev\r de o
investiga]ie – a pornit de la o poveste mai mult sau mai pu]in lipsit\
de complica]ii. La o prim\ privire, aceasta nu era prea diferit\ de
celelalte „pove[ti cu comori“ sau „mistere nerezolvate“ care nu
lipsesc din folclorul [i din legendele specifice fiec\rei zone rurale.
Una dintre versiunile ei fusese chiar publicat\ `n Fran]a [i st`rnise
32 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 33

`ntr-o oarecare m\sur\ interesul, dar – dup\ c`te [tiam noi la acel pescuit `n apele pe care le [tia din primii ani ai vie]ii. A citit cu l\-
moment – nu i se acordase o importan]\ deosebit\. ~ns\ era o versiune comie, [i-a perfec]ionat latina, a `nv\]at greaca, a `nceput s\ studieze
`n care existau destule erori – dup\ cum aveam s\ afl\m mai t`rziu. ebraica. A angajat-o ca menajer\ pe Marie Denarnaud, o ]\r\ncu]\ de
Vom `ncepe prin a reda povestea `n forma `n care am auzit-o optsprezece ani, care i-a devenit confident\ [i i-a fost al\turi p`n\ la
prima oar\, adic\ a[a cum a fost publicat\ `n anii 1960.1 sf`r[itul zilelor. I-a f\cut, cu regularitate, vizite prietenului s\u, abatele
Henri Boudet, preot `n Rennes-les-Bains, satul al\turat. {i, sub tutela
acestui Boudet, s-a implicat `n istoria agitat\ a regiunii – o istorie ale
c\rei vestigii erau permanent prezente `n jurul s\u.
De exemplu, la doar c`]iva kilometri spre sud-est fa]\ de
Rennes-le-Château [i Bérenger Saunière Rennes-le-Château, se contureaz\ un alt pisc, Bézu, acoperit de rui-
nele unei fort\re]e medievale, care a fost c`ndva un pretorat al cava-
~ntr-un c\tun din Fran]a, numit `n Rennes-le-Château, a sosit, la lerilor templieri. Pe un al treilea pisc, la circa doi kilometri c\tre est
1 iunie 1885, un nou preot paroh. Numele preotului era Bérenger fa]\ de Rennes-le-Château, se afl\ ruinele castelului Blanchefort,
Saunière.2 Era un b\rbat de treizeci [i trei de ani, chipe[, robust, care i-a apar]inut, din mo[i-str\mo[i, lui Bertrand de Blanchefort,
energic [i, dup\ toate aparen]ele, extrem de inteligent. Nu cu mult al patrulea mare maestru al Cavalerilor Templieri, cel care a condus
timp `n urm\, `n seminar fiind, p\ruse s\ aib\ `nainte o carier\ cle- acest faimos ordin la mijlocul secolului al doisprezecelea. Rennes-
rical\ promi]\toare. Cu certitudine, era destinat unui loc mult mai le-Château [i `mprejurimile se aflau pe vechiul drum al pelerinilor,
important dec`t un sat izolat printre dealurile r\s\ritene de la poalele care pornea din Nordul Europei pentru a ajunge `n Spania, la Santi-
Pirineilor. Cu toate acestea, la un moment dat, c\zuse `n dizgra]ie. ago de Compostela. {i toat\ regiunea era b`ntuit\ de legende [i de
Nu se [tie cu ce anume gre[ise, dar e limpede c\ `[i z\d\rnicise toate ecourile unui spectaculos trecut tumultuos, adeseori `ns`ngerat.
planurile de avansare. Dorind probabil s\ se descotoroseasc\ defini- Saunière dorea de mai mult timp s\ restaureze biserica satului
tiv de el, superiorii s\i `l numiser\ paroh `n Rennes-le-Château. Rennes-le-Château. Consacrat Mariei Magdalena `n 1059, edificiul
Pe atunci, acel c\tun situat pe o pant\ abrupt\, la patruzeci de kilo- d\r\p\nat `n timp fusese construit pe funda]ia unei [i mai vechi con-
metri de Carcassonne, avea doar dou\ sute de locuitori. Oricine struc]ii vizigote, dat`nd din veacul al [aselea. Nu e de mirare c\, la
altcineva s-ar fi considerat exilat pe via]\ `ntr-un loc `ndep\rtat, lipsit de sf`r[itul secolului al nou\sprezecelea, se afla `ntr-o stare at`t de
perspective, departe de confortul oferit de civiliza]ia timpului s\u, de proast\ `nc`t p\rea de nerecuperat.
tot ce ar fi putut stimula o minte ager\ [i iscoditoare. Era, f\r\ `ndoial\, ~n 1891, `ncurajat de prietenul s\u Boudet, parohul s-a `ncume-
o lovitur\ dat\ ambi]iilor lui Saunière. Totu[i, existau c`teva com- tat s\ fac\ ni[te repara]ii modeste, cu o mic\ sum\ de bani `mpru-
pensa]ii. Regiunea aceea era locul s\u de ba[tin\, Saunière se n\scuse mutat\ din rezervele satului. ~n timpul lucr\rilor, a `ndep\rtat piatra
[i crescuse `n satul Montazels, aflat doar la c`]iva kilometri dep\rtare. altarului, care era sprijinit\ pe doi pila[tri arhaici, din vremea
A[adar, oric`te defecte ar fi avut Rennes-le-Château, se sim]ea acolo ca vizigo]ilor. Unul dintre ace[tia s-a dovedit a fi gol pe din\untru [i,
acas\, `nconjurat de toate cele care `i fuseser\ familiare `n copil\rie. `n interiorul lui, preotul a descoperit patru pergamente p\strate `n
~ntre 1885 [i 1891, venitul anual lui Saunière se ridica, `n franci, tuburi de lemn, sigilate. Se spune c\ dou\ dintre ele con]ineau ge-
la echivalentul a [ase lire sterline. Nu era bogat, dar c`[tiga cam c`t era nealogii, una dat`nd din 1244, cealalt\ din 1644. Celelalte dou\
de a[teptat pentru un preot de ]ar\ din Fran]a ultimelor decenii ale sec- documente p\reau s\ fi fost redactate pe la 1780 de abatele Antoine
olului al nou\sprezecelea. Din aceast\ sum\ [i din darurile primite de Bigou, unul dintre cei care `l precedaser\ pe Saunière ca preot `n
la enoria[i `[i putea asigura supravie]uirea, dar nu-[i putea permite nici Rennes-le-Château. ~ns\ Bigou fusese [i capelanul personal al nobi-
o extravagan]\. Dup\ toate aparen]ele, `n acest r\stimp de [ase ani a lei familii Blanchefort care, `n zorii Revolu]iei Franceze, se num\ra
dus o via]\ pl\cut\ [i lini[tit\. A v`nat `n mun]ii `n care se n\scuse [i a `nc\ printre cele mai importante familii de latifundiari din regiune.
34 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 35

La prima vedere, pergamentele din vremea lui Bigou par s\ cheltuiala episcopului, cu ordinul de a duce pergamentele unor
con]in\ texte sacre `n limba latin\, fragmente din Noul Testament. importante autorit\]i biserice[ti. Printre acestea se num\rau abatele
Cel pu]in asta este prima impresie. ~ns\, pe unul dintre ele, cuvintele Bieil, directorul general al Seminarului Saint Sulpice, [i nepotul
nu s`nt desp\r]ite de spa]ii [i au fost inserate o serie de litere cu totul s\u Émile Hoffet. La vremea aceea, Hoffet `[i des\v`r[ea preg\tirea
de prisos. Iar pe al doilea r`ndurile s`nt trunchiate, parc\ la `n- preo]easc\. De[i nu cu mult trecut de dou\zeci de ani, avea deja
t`mplare – uneori chiar `n mijlocul unui cuv`nt –, `n timp ce este u[or reputa]ia unui erudit, mai ales `n ceea ce prive[te lingvistica, cripto-
de observat c\ anumite litere s`nt scrise mai sus dec`t celelalte. ~n grafia [i paleografia. ~n ciuda voca]iei sale pastorale, se [tia c\ era
realitate, aceste pergamente con]in o `n[iruire de mesaje foarte inge- interesat de ezoterism [i c\ avea rela]ii cordiale cu diverse grupuri
nios cifrate. Unele dintre ele s`nt extrem de complexe [i de impre- de orientare ocult\, cu secte [i cu societ\]ile secrete care `mp`nzeau
vizibile, pun `n `ncurc\tur\ chiar [i un computer [i nu pot fi descifrate capitala Fran]ei. Ajunsese astfel s\ p\trund\ `ntr-un cerc cultural
f\r\ cheia potrivit\. Descifrarea care urmeaz\ a ap\rut `ntr-o lucrare ilustru, din care f\ceau parte at`t litera]i ca Stéphane Mallarmé [i
dedicat\ de un francez satului Rennes-le-Château [i `n dou\ dintre Maurice Maeterlinck, c`t [i compozitori precum Claude Debussy.
filmele despre acest subiect realizate de noi pentru BBC: Printre cuno[tin]ele sale se num\ra, de asemenea, Emma Calvé,
care, la vremea apari]iei lui Saunière, tocmai revenise `n ]ar\ dup\
BERGERE PAS DE TENTATION QUE POUSSIN TENIERS o serie de spectacole de succes la Londra [i Windsor. Ca div\,
GARDENT LA CLEF; PAC DCLXXXI PAR LA CROIX ET CE Emma Calvé era Maria Callas a acelor timpuri. Pe de alt\ parte, era
CHEVAL DE DIEU J’ACHEVE CE DAEMON DE GARDIEN A [i una dintre marile preotese ale culturii ezoterice pariziene [i avea
MIDI POMMES BLEUES leg\turi amoroase cu mai mul]i oculti[ti influen]i.
Dup\ ce s-a prezentat la Bieil [i Hoffet, Saunière a petrecut trei
(CIOB|NI}| NICI O ISPIT| C| POUSSIN TENIERS DE- s\pt\m`ni `n Paris. Nu se [tie ce s-a `nt`mplat `n timpul `nt`lnirii sale
}INE CHEIA; PACE 681 PRIN CRUCE {I ACEST CAL AL LUI
cu cei doi clerici. Dar ce se [tie este c\ preotul de ]ar\ a fost imediat
DUMNEZEU EU DES|V~R{ESC «sau DISTRUG» ACEST DE-
[i c\lduros primit `n cercul select frecventat de Hoffet. S-a afirmat
MON AL PROTECTORILOR LA AMIAZ| MERE ALBASTRE)
chiar [i c\ ar devenit amantul Emmei Calvé. S-a b`rfit pe seama
Dar, dac\ dificultatea unora dintre cifruri este descurajant\, leg\turii lor amoroase [i o cuno[tin]\ a c`nt\re]ei a descris-o ca fiind
altele s`nt extrem, chiar flagrant, de simple [i sar `n ochi. ~n cel „obsedat\“ de preot. ~n orice caz, `ntre cei doi a existat o prietenie
de-al doilea pergament, de exemplu, literele scrise mai sus dec`t trainic\. ~n anii care au urmat, ea l-a vizitat adesea la Rennes-le-
Château, acolo unde, pe st`ncile din `mprejurimi, s-au putut deslu[i,
celelalte, citite la r`nd, alc\tuiesc un mesaj coerent.
p`n\ nu demult, romantice inimioare scrijelite cu ini]ialele lor.
A DAGOBERT II ROI ET A SION CE TRESOR ET IL EST
~n timpul [ederii sale la Paris, Saunière [i-a petrecut o parte a
LÀ MORT timpului la Luvru. Putem lega asta de faptul c\, `nainte de plecare,
(ACEASTA COMOAR| APAR}INE REGELUI DAGO- a cump\rat reproducerile a trei tablouri. Se pare ca primul, realizat
BERT AL II-LEA {I SIONULUI {I EL ESTE ACOLO MORT) de un artist necunoscut, era un portret al Papei Célestin al V-lea,
care a fost capul bisericii pentru o scurt\ vreme, la sf`r[itul secolu-
De[i mesajele de acest gen trebuie s\ fi fost pe `n]elesul preotu- lui al treisprezecelea. Al doilea era o oper\ a lui David Teniers –
lui, este greu de crezut c\ putea descifra codurile mai complexe. dar nu se [tie despre care David Teniers este vorba, tat\l sau fiul.3
Dar el a realizat c\ d\duse peste ceva extrem de important [i, dup\ Al treilea era Les Bergers d’Arcadie (P\storii din Arcadia), proba-
ce a ob]inut aprobarea primarului satului, i-a ar\tat cele descoperite bil cel mai cunoscut tablou al lui Nicolas Poussin.
superiorului s\u, episcopul din Carcassonne. C`t de multe a `n]eles Dup\ `ntoarcerea sa `n Rennes-le-Château, Saunière a reluat
episcopul, nu se [tie. Dar Saunière a fost trimis imediat la Paris, pe restaurarea a bisericii satului. ~n timpul lucr\rilor, a dezgropat o
36 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 37

lespede ciudat\, sculptat\, dat`nd din secolul al [aptelea sau al redecorat\ `n cel mai straniu mod posibil. Pe portalul de deasupra
optulea, sub care se pare c\ se afla o cript\, o camer\ mortuar\ `n intr\rii a fost gravat\ o inscrip]ie `n limba latin\:
care se spune c\ ar fi g\sit ni[te schelete. Pe de alt\ parte, s-a anga-
jat [i `n realizarea mai multor proiecte, unele mai degrab\ bizare. TERRIBILIS EST LOCUS ISTE
De exemplu, `n curtea bisericii se afla cavoul marchizei Maria (~NFRICO{|TOR ESTE LOCUL ACESTA )
d’Hautpoul de Blanchefort. Lespezile care `l alc\tuiau fuseser\ pro-
iectate [i realizate de abatele Antoine Bigou – predecesorul lui ~n interior, chiar l`ng\ intrare, a fost `n\l]at\ o statuie hidoas\, o
reprezentare vulgar\ a demonului Asmodeus – p\str\torul secretelor,
Saunière cu un secol `n urm\, cel care se presupunea ca ar fi com-
paznicul comorilor ascunse [i, conform unei vechi legende iudaice, con-
pus dou\ dintre pergamentele misterioase. Iar inscrip]ia funerar\ –
structorul templului lui Solomon. Pe pere]ii bisericii au fost montate
care cuprindea un num\r de erori premeditate `n ceea ce privea
lespezi pe care Drumul Crucii era pictat `ntr-o manier\ ]ip\toare, de prost
departajarea [i ortografierea cuvintelor – era o anagram\ perfect\ a
gust – fiecare etap\ era caracterizat\ de o ciudat\ lips\ de armonie, de
mesajului cifrat referitor la Poussin [i Teniers. Literele puteau fi
detalii suplimentare inexplicabile, de devia]ii flagrante sau subtile de la
rearanjate astfel `nc`t s\ formeze fraza criptat\, citat\ anterior,
normele acceptate de Scriptur\. De pild\, la Oprirea a VIII-a, exist\ un
gre[elile fiind strecurate `n text cu acest scop anume.
copil `nve[m`ntat `ntr-un kilt sco]ian. La Oprirea a XIV-a, care
Ne[tiind c\ inscrip]iile de pe cavoul marchizei fuseser\ deja
`nf\]i[eaz\ trupul lui Isus dus c\tre morm`nt, fundalul este cerul unei
copiate, Saunière le-a r\zuit. {i aceast\ profanare a fost doar una
nop]i `ntunecate, dominat de luna plin\. Ca [i cum Saunière ar fi vrut s\
dintre manifest\rile comportamentului s\u straniu. ~nso]it de mena-
sugereze ceva. Dar ce anume? C\ `nmorm`ntarea lui Isus ar fi avut loc
jera sa credincioas\, a `nceput s\ fac\ drume]ii lungi prin `mpreju- dup\ c\derea nop]ii, a[adar cu c`teva ore mai t`rziu dec`t ni se istorise[te
rimi, adun`nd pietre aparent lipsite de orice valoare [i care nu ar fi `n Biblie? Sau c\ trupul nu este c\rat `n morm`nt, ci din morm`nt?
st`rnit interesul nim\nui. De asemenea, a `nceput un schimb masiv ~n timp ce se ocupa de aceast\ decorare stranie, parohul continua
de scrisori cu coresponden]i necunoscu]i nu numai din toat\ Fran]a, s\ cheltuiasc\ `n mod extravagant. Colec]iona por]elanuri rare, ]es\turi
ci [i din Germania, Elve]ia, Italia, Austria [i Spania. S-a apucat [i s\ scumpe, sculpturi antice. A construit o ser\ cu portocali, a deschis o
colec]ioneze o gr\mad\ de timbre po[tale f\r\ nici un fel de valoare. gr\din\ zoologic\. A `nfiin]at o bibliotec\ magnific\. Cu pu]in timp
{i a ini]iat tranzac]ii secrete cu diverse b\nci. Una dintre ele chiar `nainte de a muri, planifica construc]ia unui turn similar Turnului
[i-a trimis un reprezentant care a b\tut tot drumul de la Paris la Babel, c\ptu[it cu c\r]i, din care inten]iona s\ predice. Nici enoria[ii
Rennes-le-Château doar pentru a se `ngriji de afacerile lui Saunière. nu au fost neglija]i. Saunière i-a distrat oferindu-le banchete somp-
Preotul a investit, numai `n timbre, o sum\ substan]ial\, ce tuoase [i [i-a manifestat `n fel [i chip d\rnicia, tr\ind de parc\ ar fi fost
dep\[ea cu mult venitul s\u anual de p`n\ atunci. Apoi, `n 1896, a st\p`nul medieval al unui inexpugnabil ]inut muntos. ~n `ndep\rtata [i
`nceput s\ cheltuiasc\ masiv, la o scar\ f\r\ precedent, de-a dreptul aproape inaccesibila sa fort\rea]\, a g\zduit o serie de oaspe]i de vaz\.
uluitoare. La sf`r[itul vie]ii sale, `n 1917, investi]iile sale reprezen- Unul a fost, bine`n]eles, Emma Calvé. Altul a fost secretarul de stat
tau cel pu]in echivalentul a mai multe milioane de lire sterline. francez pentru Cultur\. Dar probabil c\ cel mai nobil [i mai de seam\
O parte a inexplicabilei sale averi a fost cheltuit\ pentru reali- vizitator al ne`nsemnatului preot de ]ar\ a fost arhiducele Johann von
zarea unor lucr\ri publice demne de toat\ lauda – de exemplu, un Habsburg, v\rul lui Franz-Iosif, `mp\ratul Austriei. Ulterior s-au
drum modern care ajungea p`n\ `n sat sau facilit\]i legate de descoperit extrase de cont care demonstreaz\ c\ parohul [i arhiducele
canalizare. Dar au fost [i investi]ii mai fanteziste. A `n\l]at un turn, au deschis, `n aceea[i zi, mai multe conturi, `n care cel de-al doilea a
Turnul Magdala, care domina partea abrupt\ a muntelui. {i a con- depus ulterior sume importante `n favoarea primului.
struit o cas\ opulent\, vila Bethania, `n care el `nsu[i nu a locuit La `nceput, autorit\]ile ecleziastice au `nchis ochii. Totu[i, dup\ ce
niciodat\. Iar biserica nu numai c\ a fost redecorat\, dar a fost fostul superior al lui Saunière din Carcassonne a murit, noul episcop a
38 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 39

`ncercat s\-l cheme pe acesta la ordine. Preotul i-a r\spuns sfid`ndu-l [i doi de ani, `i `mp\rt\[ise toate secretele. Sau poate c\ cea mai mare
cu o uluitoare neobr\zare. A refuzat s\ dezv\luie provenien]a bog\]iei parte a acestei averi fusese trecut\ pe numele menajerei de la bun `nceput.
sale [i nu a acceptat transferul ordonat de episcop. ~n lipsa unor Dup\ moartea st\p`nului ei, Marie a dus o via]\ tihnit\ `n vila Beta-
`nvinuiri mai substan]iale, episcopul l-a acuzat de simonie – v`nzarea nia p`n\ `n 1946. Dar, dup\ al Doilea R\zboi Mondial, noul guvern al
ilicit\ a liturghiilor – [i un tribunal local l-a suspendat. Dar parohul a Fran]ei a emis moned\ nou\. Ca metod\ de a-i demasca pe evazioni[ti,
f\cut apel la Vatican, care l-a exonerat [i l-a reinstalat `n func]ie. pe colabora]ioni[ti [i pe profitorii de r\zboi, la schimbarea francilor
~n 17 ianuarie 1917, la v`rsta de [aizeci [i cinci de ani, Saunière a vechi cu cei noi, to]i cet\]enii erau obliga]i s\-[i justifice veniturile.
suferit un atac subit de apoplexie. O dat\ ce d\ de g`ndit, pentru c\ Confruntat\ cu perspectiva unei explica]ii, Marie a ales s\r\cia. A fost
ap\rea [i pe piatra de morm`nt a marchizei d’Hautpoul de Blanchefort, v\zut\ `n propria sa gr\din\ arz`nd teancuri groase de bancnote vechi.
`n inscrip]ia pe care el o r\zuise. Pe 17 ianuarie este [i praznicul lui ~n urm\torii [ase ani, Marie a dus o via]\ auster\, `ntre]in`n-
Saint Sulpice, fa]\ de care Saunière dezvoltase un adev\rat cult. Iar la du-se din banii ob]inu]i din v`nzarea vilei Bethania. {i i-a promis
seminarul Saint Suplice eroul nostru `[i `ncredin]ase pergamentele cump\r\torului, domnul Noël Corbu, c\, `nainte de moartea ei, `i
abatelui Bieil [i lui Émile Hoffet. Dar atacul lui Saunière din 17 va dest\inui un „secret“ care `l va face nu numai bogat, ci [i „puter-
ianuarie este suspect mai ales pentru c\, pe 12 ianuarie, a[adar cu numai nic“. ~ns\, pe 29 ianuarie 1953, Marie, ca [i st\p`nul ei, a suferit un
cinci zile `nainte, enoria[ii s\i au afirmat c\, pentru un om de v`rsta lui, surprinz\tor atac subit – care i-a luat graiul [i a tr`ntit-o pe patul de
se bucura de o s\n\tate demn\ de invidiat. Cu toate acestea, chiar `n moarte. A murit `n scurt timp, duc`ndu-[i secretul `n morm`nt, spre
data de 12 ianuarie, Marie Denarnaud comandase un sicriu pentru marea dezam\gire a domnului Corbu.
st\p`nul ei, fapt certificat de o chitan]\ `n a c\rei posesie ne afl\m.
Deoarece Saunière z\cea pe patul de moarte, un preot dintr-o
parohie vecin\ a fost chemat ca s\-i asculte spovedania [i s\-l
`mp\rt\[easc\. Acesta a sosit `n timp util [i s-a retras `n camera bol-
navului. Martorii oculari au povestit c\ a ie[it de acolo extrem de
B\nuitele comori
repede [i vizibil [ocat. Dup\ un martor, de atunci „nu a mai z`mbit Am relatat, `n linii mari, povestea publicat\ `n Fran]a `n anii
niciodat\“. Dup\ altul, a c\zut `ntr-o depresie acut\, care a durat 1960. Este vorba de prima versiune pe care am auzit-o [i care ne-a
c`teva luni. Nu se [tie c`t de exagerate s`nt aceste relat\ri. Cert este f\cut s\ ne punem o serie de `ntreb\ri, ceea ce li s-a `nt`mplat [i
c\, probabil din cauza celor m\rturisite de Saunière la spovedanie, celorlal]i investigatori ai acestei enigme.
preotul a refuzat s\-i administreze ultima `mp\rt\[anie. Prima `ntrebare este c`t se poate de evident\. Care a fost sursa
Saunière a murit pe 22 ianuarie, f\r\ s\ i se fi acordat iertarea banilor lui Saunière? De unde putea veni, peste noapte, o asemenea
p\catelor. ~n diminea]a urm\toare, trupul s\u a fost a[ezat `ntr-un avere imens\? Oare, `n final, aveam s\ ajungem la o explica]ie
fotoliu de pe terasa Turnului Magdala, `nve[m`ntat `ntr-o sutan\ banal\? Sau era vorba de ceva extrem de interesant? G`ndul c\ un
`mpodobit\ cu ciucuri purpurii. Prin fa]a lui s-au perindat necu- astfel de secret ne-ar fi putut aluneca printre degete ne chinuia, a[a
noscu]i `ndolia]i [i mul]i au smuls, ca amintire, c`te unul din ciu- c\ n-am rezistat impulsului de a o face pe detectivii.
curii de pe ve[m`ntul r\posatului. A fost o ceremonie pentru care Am `nceput prin a lua `n considera]ie explica]iile sugerate de al]i
nu a existat niciodat\ o explica]ie. Actualii locuitori din Rennes-le- investigatori. Erau mul]i cei care sus]ineau ca Saunière ar fi descoperit
Château s`nt la fel de nedumeri]i ca oricine altcineva. `ntr-adev\r un fel de comoar\. Era o presupunere destul de plauzibil\,
Citirea testamentului lui Saunière a fost a[teptat\ cu mari speran]e. pentru c\ istoria satului [i a `mprejurimilor pledeaz\ `n favoarea existen-
Dar, spre surprinderea [i m`hnirea tuturor, el s-a declarat ca fiind din cale ]ei multor bog\]ii ascunse, aur [i nestemate deopotriv\.
afar\ de s\rac. Se pare c\, `nainte de a muri, `i donase `ntreaga avere ~n antichitate, de pild\, triburile celtice care tr\iau `n zon\ o
Mariei Denarnaud, cea al\turi de care tr\ise [i c\reia, vreme de treizeci considerau un t\r`m sacru. Chiar numele c\tunului, care c`ndva era
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 41

Rhedae, a fost preluat de la unul din acele triburi. ~n timpul st\p`-


nirii romane, regiunea era locuit\ de o comunitate numeroas\ [i
prosper\ [i era renumit\ pentru minele [i izvoarele sale fierbin]i, cu
calit\]i terapeutice. {i pentru romani teritoriul era sacru. Arheologii
au descoperit recent vestigiile mai multor temple p\g`ne.
Se presupune c\, `n veacul al [aselea, a[ezarea din creierii
mun]ilor nu era un c\tun, ci un ora[ cu treizeci de mii de locuitori.
Se pare chiar c\, la un moment dat, fusese capitala nordic\ a impe-
riului vizigot – poporul teutonic care, `ndrept`ndu-se c\tre apus, str\-
b\tuse Europa Central\, pr\dase Roma, `i destr\mase imperiul,
trecuse Pirineii [i `[i `ntinsese acolo propria st\p`nire.
Pentru `nc\ cinci sute de ani, ora[ul a r\mas centrul unui district
sau comitat important, numit Comitatul Razès. Apoi, la `nceputul
secolului al treisprezecelea, o armat\ de cavaleri nordici a descins
`n Languedoc pentru a pune cap\t ereziei catarilor sau albigenzilor
[i a adunat pr\zi bogate din toat\ regiunea. ~n timpul atrocit\]ilor
s\v`r[ite sub masca acestei a[a-numite cruciade `mpotriva albigen-
zilor, Rennes-le-Château a fost capturat [i a devenit o feud\ ce a
trecut din m`n\ `n m`n\. Cu un secol [i un sfert mai t`rziu, prin anii
1360, popula]ia local\ a fost decimat\ de cium\; [i, nu dup\ mult
timp, bandi]ii catalani care cutreierau zona au distrus satul.4
Printre toate aceste vicisitudini ale istoriei se `ntrep\trund pove[ti
despre comori fabuloase. De exemplu, se presupunea c\ ereticii catari
ar fi st\p`nit un obiect sacru de o valoare inestimabil\, chiar Sf`ntul
Graal dup\ cum istorisesc mai multe legende. ~mboldit de astfel de
zvonuri, Richard Wagner a venit `n pelerinaj la Rennes-le-Château
`nainte de a compune Parsifal, ultima sa oper\; `n vremea ocupa]iei din
anii 1940-1945, pornind pe urmele lui Wagner, trupele germane au
f\cut numeroase dar inutile excava]ii `n vecin\tatea satului. Nu trebuie
uitat nici tezaurul disp\rut al cavalerilor templieri, al c\ror mare
maestru, Bertrand de Blanchefort, a fost ini]iatorul unei serii de lucr\ri
misterioase `n `mprejurimi. Toate dovezile atest\ c\ era vorba de ni[te
s\p\turi clandestine, efectuate de un contingent de mineri adu[i anume
din Germania. Dac\ un fel de comoar\ a templierilor a fost `ntr-adev\r
ascuns\ `n `mprejurimile satului Rennes-le-Château, s-ar explica
referirea la „Sion“ din pergamentul descoperit de Saunière.
Dar acestea nu s`nt singurele comori demne de luat `n seam\.
~ntre secolele al cincilea [i al optulea, o mare parte a Fran]ei de azi
Rennes-le-Château [i `mprejurimile era condus\ de dinastia merovingian\, cea din care f\cea parte
42 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 43

regele Dagobert al II-lea. ~n timpul s\u, Rennes-le-Château era un chiar [i `n cazul `n care se refer\ la tezaurul Templului din Ieru-
bastion vizigot, iar el `nsu[i avea drept so]ie o prin]es\ vizigot\. salim – s`nt, `n ultim\ instan]\, pu]in relevante. Oamenii g\sesc, `n
Localitatea ar fi putut fi un fel de trezorerie regal\. Exist\ docu- permanen]\, tot felul de comori. Desigur, s`nt descoperiri capti-
mente care men]ioneaz\ marea avu]ie str`ns\ de acest rege `n sco- vante, dramatice [i misterioase, iar multe dintre ele scot la iveal\
pul finan]\rii campaniilor militare [i ascuns\ `n `mprejurimile aspecte necunoscute ale trecutului. Dar s`nt extrem de pu]ine cele
bastionului. Dac\ Saunière ar fi descoperit un astfel de depozit, s-ar care exercit\ o influen]\ direct\, politic\ sau de alt\ natur\, asupra
explica pomenirea lui Dagobert `n `nsemn\rile cifrate. prezentului – ceea ce se `nt`mpl\ doar atunci c`nd, odat\ cu tezau-
Catarii. Templierii. Dagobert al II-lea. {i ar mai putea fi `nc\ un rul, iese la lumin\ [i un anume secret, unul exploziv.
alt tezaur – pr\zile bogate adunate de vizigo]i `n timpul invaziei lor Nu am nesocotit argumentul c\ Saunière a g\sit o comoar\. ~n
s\lbatice `n Europa. Nu ne referim la ni[te capturi obi[nuite, ci la acela[i timp nu am avut nici un dubiu asupra faptului c\, indiferent
anumite obiecte semnificative – at`t la figurat c`t [i la propriu – ce altceva ar mai fi descoperit, Saunière a aflat [i o tain\ – o tain\
pentru tradi]iile religioase din vestul continentului. Pe scurt, s-ar cu semnifica]ie istoric\, a c\rei importan]\ este enorm\, nu mai
putea ca vizigo]ii s\ fi intrat `n posesia legendarului tezaur al pentru epoca lui, ci poate [i pentru a noastr\. Numai banii, aurul
Templului din Ierusalim – ceea ce ar justifica referirea la „Sion“ `n sau giuvaierurile nu s`nt o justificare satisf\c\toare pentru multiple
[i mai mare m\sur\ dec`t comorile cavalerilor templieri.
fa]ete ale pove[tii sale. Ele nu pot explica, de exemplu, acceptarea
~n anul 66 d.Hr., `n Palestina a izbucnit revolta `mpotriva st\-
parohului `n cercul lui Hoffet, sau prietenia sa cu Debussy, sau
p`nirii romane. Patru ani mai t`rziu, `n anul 70 d.Hr., legiunile
leg\tura sa amoroas\ cu Emma Calvé. {i nu pot justifica nici
aflate sub comanda lui Titus, fiul `mp\ratului, au ras Ierusalimul de
interesul intens al bisericii fa]\ de `ntreaga istorie, nici siguran]a de
pe suprafa]a p\m`ntului. Templul a fost jefuit [i con]inutul Sfintei
sine cu care Saunière [i-a sfidat episcopul [i nici faptul c\ a fost
Sfintelor a fost transportat la Roma. Conform reprezent\rilor de pe
ulterior exonerat de c\tre Vatican, care a reac]ionat rapid la soli-
monumentul triumfal al lui Titus, printre comorile furate se aflau
imensul candelabru de aur cu [apte bra]e, at`t de scump iudeilor, [i, citarea lui. Comorile nu pot explica, de asemenea, nici refuzul unui
probabil, chiar [i Chivotul Legii. preot de a acorda ultima `mp\rt\[anie unui muribund, nici vizita
Dup\ trei secole [i jum\tate, `n anul 410 d.Hr., a fost r`ndul unui arhiduce de Habsburg `ntr-un sat pierdut din Pirinei. Nici
Romei s\ fie jefuit\ de invadatorii vizigo]i condu[i de Alaric cel banii, nici aurul [i nici giuvaerurile nu ar fi putut genera impresia
Mare, care, realmente, au luat drept prad\ toate avu]iile Ora[ului de mistificare ce `nconjoar\ ca un nimb `ntreaga afacere, `ncep`nd
Etern. Dup\ cum relateaz\ istoricul Procopius, Alaric a furat „como- cu mesajele codificate [i culmin`nd cu bancnotele mo[tenite [i apoi
rile lui Solomon, regele evreilor, demne de a fi admirate, pentru c\ arse de Marie Denarnaud. Aceea[i Marie care promisese s\ dezv\-
erau `mpodobite, `n cea mai mare m\sur\, cu smaralde, [i, `n timpu- luie o „tain\“ ce nu oferea doar bog\]ia, ci [i „puterea“.
rile str\vechi, fuseser\ luate din Ierusalim de c\tre romani“.5 Toate acestea ne-au sporit convingerea c\ `n povestea lui Saunière
Este a[adar foarte posibil ca un tezaur s\ fi fost sursa bog\]iei lui era vorba de ceva mai mult dec`t de o comoar\, c\ se referea la un
Saunière. S-ar putea ca preotul s\ fi descoperit una dintre aceste anume secret, unul controversat, f\r\ doar [i poate. Cu alte cuvinte,
comori, ori poate a dat doar peste aceea care, `n decursul veacurilor, aveam impresia c\ misterul nu se limita la agita]ia iscat\, `ntr-un
a trecut din m`n\ `n m`n\ – din Templul din Ierusalim la romani, c\tun `ndep\rtat, de un preot din secolul al nou\sprezecelea. Orice
apoi la vizigo]i, apoi, probabil, la catari [i/sau la cavalerii templieri. ar fi fost, p\rea s\ se reverse [i s\ st`rneasc\ valuri – sau poate chiar
Dac\ s-a `nt`mplat `ntr-adev\r a[a, s-ar explica de ce comoara `n un tsunami – `n lumea de dincolo de Rennes-le-Château.
cauz\ le „apar]inea“ at`t lui Dagobert al II-lea c`t [i Sionului. Oare bog\]ia lui Saunière provenea nu din ceva cu valoare
P`n\ aici, se p\rea c\ aveam de-a face, `n esen]\, cu o poveste financiar\ intrinsec\, ci dintr-un anume fel de cunoa[tere? {i, dac\
despre comori. Iar semnifica]iile [i importan]a unei astfel de istorisi – era `ntr-adev\r a[a, cum se putuse transforma aceast\ cunoa[tere
44 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 45

`ntr-un cont bancar? Ar fi putut fi folosit\, de exemplu, pentru a Corespondentul nostru scria pe un ton categoric [i autoritar. Afirma]iile
[antaja pe cineva? Era averea parohului pre]ul t\cerii sale? sale erau directe [i irevocabile, stilul nu era elaborat [i l\sa impresia c\
{tim c\ primise bani de la Johann von Habsburg. Totu[i, „secre- nu-i pas\ dac\ avea s\ fie crezut sau nu. „Comoara“, declara el cu
tul“ preotului, oricare ar fi fost, p\rea mai degrab\ de natur\ reli- convingere, nu trebuia s\ ne duc\ cu g`ndul la aur sau la pietre
gioas\ dec`t de natur\ politic\. Pe deasupra, conform tuturor pre]ioase. Ea nu era altceva dec`t „dovada incontestabil\“ a faptului c\
relat\rilor, era bine cunoscut\ cordialitatea rela]iilor sale cu arhi- R\stignirea era o `n[el\torie [i c\ Isus murise de abia `n anul 45 d.Hr.
ducele. Pe de alt\ parte, exista o institu]ie care, dup\ toate aparen]ele, Teoria p\rea, `n mod flagrant, absurd\. Ce anume ar fi putut
`n ultima parte a vie]ii lui Saunière se temuse de acesta [i chiar `l reprezenta, chiar [i pentru un ateu, o „dovad\ incontestabil\“ c\ Isus
tratase cu menajamente – Vaticanul. Era oare posibil ca preotul s\ supravie]uise R\stignirii? Nu eram `n stare s\ ne imagin\m ceva care
fi [antajat Vaticanul? Un astfel de [antaj pare o ac]iune prea nu ar fi p\rut de necrezut [i care nu ar fi fost respins – ceva care s\ fi
`ndr\znea]\ [i primejdioas\ pentru un singur om, oric`t de elaborate fost m\car o simpl\ „dovad\“, ce s\ mai vorbim de una „incontesta-
ar fi precau]iile sale. Dar dac\, `n aceast\ `ntreprindere, se bucurase bil\“. ~n acela[i timp, `ns\[i absoluta extravagan]\ a afirma]iei solici-
de ajutorul [i de sprijinul unor persoane al c\ror rang le-ar fi asigu- ta explica]ii [i o redactare minu]ioas\ a acestora. A[adar, fiindc\
rat, fa]\ de Biseric\, intangibilitatea – ni[te persoane precum secre- autorul scrisorii `[i indicase adresa pe plic, am folosit prima ocazie
tarul de stat pentru Cultur\ al Fran]ei sau precum Habsburgii? Dac\ ivit\ pentru a-l `nt`lni [i a `ncerca s\-l interviev\m.
arhiducele Johann era doar un intermediar, iar banii pe care `i Dar s-a dovedit cu mult mai reticent dec`t fusese `n scrisoare [i
plasase `n contul lui Saunière proveneau din visteria Romei?6 ne-a l\sat impresia c\, `n primul r`nd, regreta c\ ne scrisese. A
refuzat s\ ne dea am\nunte despre „dovada incontestabil\“. Ne-a
oferit, din proprie ini]iativ\, doar o informa]ie suplimentar\.
„Dovada“ sau, oricum, existen]a ei, `i fusese dezv\luit\ de un alt
cleric anglican, canonicul Alfred Leslie Lilley.
Intriga Lilley, care murise `n 1940, publicase mult [i nu era un necu-
noscut. Mare parte din via]a sa, ]inuse leg\tura cu Mi[carea Catolic\
Premiera filmului The Lost Treasure of Ierusalem? (Tezaurul Modernist\, fondat\ la Paris, la Saint Sulpice. {i tot la Paris lucrase,
pierdut al Ierusalimului?), primul dintre cele trei dedicate de noi lui `n anii tinere]ii, c`nd `l cunoscuse pe Émile Hoffet. A[adar, cercul se
Saunière [i misterului din Rennes-le-Château, a avut loc `n februa- `nchidea. Odat\ f\cut\ leg\tura dintre Lilley [i Hoffet, afirma]ia
rie 1972. Filmul nu f\cea afirma]ii controversate, ci doar istorisea preotului, de[i p\rea ilogic\, nu mai putea fi respins\ cu u[urin]\.
„povestea de baz\“, a[a cum a fost redat\ `n paginile precedente. O alt\ m\rturie despre existen]a unui secret de propor]ii avea s\
Nici nu con]inea specula]ii despre vreun „secret exploziv“ sau apar\ imediat dup\ `nceperea cercet\rilor legate de via]a lui Nicolas
despre vreun [antaj la nivel `nalt. Merit\ men]ionat [i faptul c\ `n Poussin, renumitul pictor din secolul al [aptesprezecelea al c\rui nume
film nu era amintit – dup\ nume – Émile Hoffet, t`n\rul cleric [i se repet\ de-a lungul pove[tii lui Saunière. ~n 1656, Poussin, care la
c\rturar c\ruia Saunière i-a `ncredin]at pergamentele cifrate. vremea aceea locuia la Roma, a primit vizita abatelui Louis Fouquet,
Probabil nu este surprinz\tor faptul c\ am primit apoi un adev\rat care nu era altul dec`t fratele lui Nicolas Fouquet, superintendentul
potop de scrisori. Unele ne sugerau anumite specula]ii surprinz\toare. finan]elor lui Ludovic al XIV-lea, regele Fran]ei. De la Roma, abatele
Altele erau laudative. Altele erau doar ni[te aiureli. Dar, dintre toate a descris `nt`lnirea `ntr-o scrisoare adresat\ fratelui s\u. Socotim c\ un
acestea, una, al c\rei autor a preferat s\ nu-i facem cunoscut numele, anumit fragment din aceast\ scrisoare merit\ s\ fie redat:
p\rea s\ merite o aten]ie deosebit\. Venea de la un preot anglican pen-
sionat [i p\rea un non sequitur (n.trad., concluzie care nu se poate Am discutat cu el despre anumite lucruri, pe care `mi va fi lesne
demonstra pornind de la datele ini]iale) bizar [i provocator. s\ ]i le explic `n detaliu – lucruri ce `]i vor oferi, prin intermediul
46 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 47

domnului Poussin, avantaje pe care nici regii nu le-ar putea ob]ine [tiu ei, p\rin]ii [i bunicii lor. {i se spune c\ acela[i morm`nt este
de la el f\r\ mare b\taie de cap [i care, dup\ spusele lui, s-ar putea men]ionat [i `n ni[te memorii dat`nd din anul 1709.8
s\ nu mai fie redescoperite de nimeni `n veacurile care vor urma. {i, Conform `nregistr\rilor din arhiva satului Arques, p\m`ntul pe care
`nc\ mai mult de at`t, acestea s`nt lucruri ce se g\sesc cu at`t de
se afl\ monumentul i-ar fi apar]inut, p`n\ la moartea sa `n anii 1950,
mare greutate `nc`t, acum, pe acest p\m`nt, nimic altceva nu se
unui american, un oarecare domn Louis Lawrence din Boston, Massa-
poate dovedi de mai mare pre] [i nici nu le poate sta al\turi.7
chusetts. Acesta a deschis morm`ntul `n anii 1920 [i a descoperit c\ era
Nici istoricii, nici biografii lui Poussin sau Fouquet nu au reu[it vre- gol. Ulterior, acolo au fost `nhumate soacra [i so]ia sa.
odat\ s\ dea o explica]ie satisf\c\toare acestei scrisori, care se refer\, Pe c`nd preg\team primul nostru film despre Rennes-le-Château
`n mod evident, la ni[te fapte de o importan]\ enorm\. Nu l-a mult timp din seria realizat\ de BBC, ne-am petrecut o diminea]\ film`nd
dup\ ce a primit-o, Fouquet a fost arestat [i `ntemni]at pentru tot restul morm`ntul. La ora pr`nzului am f\cut o pauz\ [i ne-am `ntors cu
vie]ii sale. Conform unor anumite relat\ri, i s-a interzis cu stricte]e orice vreo trei ore mai t`rziu. ~n timpul absen]ei noastre, cineva f\cuse o
fel de comunicare – c`]iva istorici `l identific\ cu Omul cu Masca de `ncercare grosolan\ de a p\trunde cu for]a `n\untru.
Fier. ~ntre timp, toat\ coresponden]a sa a fost confiscat\ de Ludovic al Dac\ vreodat\ a existat vreo inscrip]ie pe morm`ntul real,
XIV-lea, care a studiat-o personal. Iar `n anii ce au urmat, regele s-a scurgerea necru]\toare a timpului a [ters-o de mult\ vreme. C`t
str\duit din r\sputeri s\ ob]in\ originalul unuia dintre tablourile lui despre cea de pe morm`ntul din tabloul lui Poussin, se poate spune
Poussin, Les Bergers d’Arcadie. ~ntr-un t`rziu a reu[it [i l-a ascuns la c\ este, `n mod conven]ional, elegiac\ – Moartea ne anun]\ c\ este
loc sigur, `n apartamentele sale particulare de la Versaillès. prezent\ p`n\ [i `n Arcadia, idilicul paradis pastoral din legendele
Oric`t de mare i-ar fi valoarea artistic\, tabloul pare inocent. ~n clasice. Totu[i, mesajul este neobi[nuit, pentru c\ nu exist\ nici un
prim plan, trei p\stori [i o p\stori]\, aduna]i `n fa]a unui imens verb. Tradus cuv`nt cu cuv`nt, ar suna astfel:
morm`nt antic, admir\ inscrip]ia de pe piatra sa tocit\ de vreme: „ET {I EU... ~N ARCADIA
IN ARCADIA EGO“. ~n fundal se contureaz\ un peisaj cu mun]i
col]uro[i, caracteristic lui Poussin. Dup\ p\rerea lui Anthony Blunt, De ce trebuia s\ lipseasc\ verbul? Poate din ra]iuni filozofice –
ca [i a altor exper]i `n pictura acestuia, peisajul este `n `ntregime pentru a exclude timpul verbului, elimin`nd orice ar putea indica
mitic, fiind rezultatul imagina]iei artistului. Totu[i, la `nceputul anilor prezentul, trecutul sau viitorul, suger`nd astfel eternitatea? Sau
1970, a fost descoperit un morm`nt real, identic cu cel din tablou. poate dintr-un motiv de natur\ mult mai practic\.
S`nt identice pozi]ia, dimensiunile, propor]iile, forma, vegeta]ia Fragmentele cifrate de pe pergamentele g\site de Saunière se
`nconjur\toare, chiar [i aflorimentul circular de piatr\ pe care unul bazeaz\ mai ales pe anagramare, pe str\mutarea [i rearanjarea lite-
din p\storii lui Poussin `[i sprijin\ piciorul. Acest morm`nt real se relor. Oare nu ar fi posibil ca „ET IN ARCADIA EGO“ s\ fie tot o
afl\ la periferia satului numit Arques – la aproximativ zece kilometri anagram\? Nu s-ar putea ca verbul s\ fi fost omis tocmai pentru ca
de Rennes-le-Château [i la cinci kilometri de castelul Blanchefort. inscrip]ia s\ con]in\ doar anumite litere? Unul dintre telespectatorii
Dac\ cineva st\ `n fa]a monumentului funerar, are `n fa]a ochilor o no[tri ne-a scris, suger`ndu-ne c\ acesta ar putea fi chiar adev\rul –
[i apoi a rearanjat literele astfel `nc`t s\ formeze o propozi]ie coe-
panoram\ efectiv identic\ cu aceea pictat\. {i apoi devine evident
rent\ `n limba latin\. Acesta a fost rezultatul:
faptul c\ unul dintre piscurile din fundal este Rennes-le-Château.
Nimic nu indic\ vechimea morm`ntului. Este desigur posibil s\ I TEGO ARCANA DEI
fi fost `n\l]at la o dat\ mai recent\ – dar cum au reu[it constructorii (PLEAC|! ASCUND TAINELE DUMNEZEULUI T|U)
s\-l amplaseze cu at`ta precizie `nc`t pozi]ia s\ coincid\ cu cea din Am fost pl\cut surprin[i, dar [i intriga]i de rezultatul acestei
tablou? De fapt, pare s\ fi r\mas neschimbat din vremea lui dovezi de ingeniozitate. {i, la vremea aceea, nu ne-am dat seama
Poussin, iar Les Bergers d’Arcadie pare o redare fidel\ a realit\]ii. c`t de aproape era de adev\r.
}\ranii din `mprejurimi sus]in c\ morm`ntul a fost acolo de c`nd se
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 49

~n plus, `n 1890, un b\rbat numit Jules Doinel a ajuns bibliotecar


`n Carcassonne [i a `nfiin]at o biseric\ neocatar\.1 Doinel a scris
foarte mult pe marginea ideilor catare, iar `n 1896 a devenit unul
dintre membrii marcan]i ai unei organiza]ii culturale locale, So-
cietatea de Arte [i {tiin]e din Carcassonne. ~n 1898 a fost chiar ales
secretar al acesteia. Din societate f\ceau parte [i destui cunoscu]i
de-ai lui Saunière, inclusiv cel mai bun prieten al s\u, abatele Henri
Boudet. Iar printre apropia]ii lui Doinel se num\ra [i Emma Calvé.
CAPITOLUL 2 Este a[adar foarte posibil ca Doinel [i Saunière s\ se fi cunoscut.
Mai exist\ un indiciu, chiar mult mai incitant, care `i leag\ pe
catari de misterul din Rennes-le-Château. Prin textul unuia dintre
Catarii [i marea erezie cele dou\ pergamente g\site de Saunière s`nt pres\rate c`teva litere
mici – mai exact, opt litere – care au fost scrise altfel dec`t celelalte
`n mod inten]ionat. Trei dintre ele se afl\ `n partea de sus a paginii,
~n momentul `n care ne-am `nceput cercet\rile, eram deja destul celelalte cinci `n partea de jos. {i pot fi citite doar `n ordinea `n care
de bine familiariza]i cu un anumit subiect – erezia catar\ sau albi- alc\tuiesc dou\ cuvinte: „REX MUNDI“. Este, f\r\ nici o `ndoial\,
gend\ [i cruciada pe care aceasta a provocat-o `n secolul al trei- un termen specific catarilor, u[or de identificat pentru to]i cei fami-
sprezecelea. {tiam deja c\, `ntr-un fel sau altul, catarii erau una din liariza]i cu concep]iile acestora.
componentele misterului ]esut `n jurul lui Saunière [i al parohiei Lu`nd `n considera]ie cele de mai sus, ni s-a p\rut destul de justi-
sale. ~n primul r`nd, `n epoca medieval\, `n Rennes-le-Château [i `n ficat\ ideea de a ne `ncepe investiga]iile pornind de la catari. De aceea
`mprejurimi ace[ti eretici se aflau `n num\r mare, motiv pentru care am studiat, `n detaliu, tot ceea ce `i define[te: credin]ele [i tradi]iile,
regiunea a avut mult de suferit `n timpul cruciadei. ~ntr-adev\r, istoria [i mediul `n care tr\iau. Cercetarea noastr\ a dezv\luit noi
istoria locului este `mbibat\ de s`nge catar, ale c\rui urme au per- dimensiuni ale misterului [i a ridicat o serie de `ntreb\ri obsedante.
sistat, al\turi de am\r\ciunea acelor timpuri, p`n\ `n zilele noastre.
Acum, f\r\ inchizitori pe capul lor, mul]i dintre ]\ranii din zon\ nu
se sfiiesc s\ recunoasc\ c\ s`nt simpatizan]i ai albigenzilor. {i chiar
exist\ o biseric\ catar\ [i un a[a-numit „pap\ catar“, care a locuit `n Cruciada `mpotriva albigenzilor
satul Arques p`n\ `n 1978, c`nd a `ncetat din via]\.
{tiam c\ Saunière era p\truns de istoria [i de folclorul locurilor ~n 1209, o armat\ format\ din circa treizeci de mii de c\l\re]i [i
sale natale, a[a c\ este imposibil ca el s\ nu fi venit `n contact cu pedestra[i din nordul Europei a n\v\lit `n tromb\ asupra Langue-
ideile [i cu tradi]iile catare. {i nu se poate s\ nu fi [tiut c\, `n seco- doc-ului – acea zon\ deluroas\ de la poalele de nord-est ale Pirineilor
lele al doisprezecelea [i al treisprezecelea, Rennes-le-Château fu- aflat\ acum `n sudul Fran]ei. ~n r\zboiul ce a urmat ]inutul a fost pr\dat,
sese un ora[ important [i un fel de bastion al albigenzilor. recoltele au fost distruse, ora[ele [i cet\]ile au fost rase din temelii [i
De asemenea, lui Saunière trebuie s\-i fi fost familiare numeroasele toat\ popula]ia a fost trecut\ prin foc [i sabie. Au fost extermina]i at`t
legende despre catari. Cuno[tea, desigur, toate zvonurile care `i legau de de mul]i oameni `nc`t acel m\cel cumplit poate fi socotit cel dint`i
un obiect fabulos, de Sf`ntul Graal. Iar dac\ Richard Wagner, pornit `n „genocid“ din istoria modern\ a Europei. Numai `n ora[ul Béziers, de
c\utarea a orice ar fi putut aminti de Graal, a vizitat `ntr-adev\r Rennes- exemplu, cel pu]in cincisprezece mii de b\rba]i, femei [i copii au fost
le-Château, nu se poate ca parohul satului s\ nu fi aflat acest lucru. masacra]i la `nt`mplare – mul]i chiar `n acel sanctuar care ar fi trebuit
50 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 51

`n urma cruciadelor de pe P\m`ntul Sf`nt – iertarea tuturor p\ca-


telor, isp\[irea pedepselor, un loc asigurat `n Rai [i tot ce putea
jefui fiecare. ~n plus, `n aceast\ cruciad\ nimeni nu a trebuit nici
m\car s\ traverseze marea. {i, conform legilor feudale, nimeni nu
era obligat s\ lupte mai mult de patruzeci de zile – presupun`nd,
bine`n]eles, c\ nimeni nu ar fi fost interesat de prad\.
La vremea `ncheierii cruciadei, Languedoc-ul era pe deplin
transformat, cufundat iar `n barbaria deasupra c\reia se ridicase [i
care caracteriza restul Europei. De ce? De ce a fost nevoie de acest
pr\p\d, de aceast\ brutalitate, de aceast\ devastare?
La `nceputul secolului al treisprezecelea, zona pe care o numim
acum Languedoc nu reprezenta, `n mod oficial, o parte a Fran]ei. Era
un principat independent, `n care limba, cultura [i institu]iile politice
aveau mai pu]ine lucruri `n comun cu nordul dec`t aveau cu Spania –
cu regatele León, Aragon [i Castilia. Principatul era condus de o
m`n\ de familii nobile, `n fruntea c\rora se aflau con]ii de Toulouse
[i puternicul clan Trencavel. Iar `ntre grani]ele acestui principat a
`nflorit cultura care, `n acea epoc\, era cea mai avansat\ [i mai
sofisticat\ din `ntreaga cre[tin\tate – cu excep]ia, poate, a Bizan]ului.
De fapt, existau multe asem\n\ri `ntre Languedoc [i Bizan].
Languedoc `n vremea catarilor Educa]ia, de exemplu, se bucura de o deosebit\ considera]ie, ceea
ce nu se `nt`mpla `n nordul Europei. Filozofia [i celelalte activit\]i
s\ fie biserica. C`nd un ofi]er l-a `ntrebat pe reprezentantul Papei cum
intelectuale erau `n plin\ ascensiune; poezia [i dragostea romantic\
i-ar putea deosebi pe eretici de adev\ra]ii credincio[i, r\spunsul a fost:
erau prosl\vite; greaca, araba [i ebraica erau aprofundate cu entuzi-
„Ucide]i-i pe to]i. Dumnezeu va [ti s\-i deosebeasc\“. Acest citat, de[i
asm; iar [colile Lunel [i Narbonne, dedicate Cabalei – str\vechea
foarte cunoscut, s-ar putea s\ fie apocrif. Cu toate acestea, este repre-
tradi]ie ezoteric\ a iudaismului –, prosperau. Chiar [i nobilii aveau
zentativ pentru zelul fanatic [i s`ngele rece cu care s-au s\v`r[it
[tiin]\ de carte [i erau oameni de litere, la vremea la care cei din
atrocit\]ile. Acela[i reprezentat papal, printr-o misiv\ trimis\ la Roma, Nord nu erau `n stare nici m\car s\-[i scrie numele.
`l anun]a pe Inocen]iu al III-lea, cu m`ndrie, c\ „nici v`rsta, nici sexul, Ca [i `n Bizan], `n Languedoc domnea, civilizat\ [i nep\s\toare,
nici pozi]ia social\ nu au fost motive de cru]are“. toleran]a religioas\ – `n contrast cu zelul fanatic ce caracteriza cele-
Dup\ Béziers, armata invadatoare a m\turat `ntregul Languedoc. lalte regiuni ale Europei. Anumite curente ale gândirii islamice [i
Perpignan a c\zut. Narbonne a c\zut. Carcassonne a c\zut. Toulouse iudaice erau `mprumutate prin intermediul unor centre maritime
a c\zut. {i, pretutindeni, `nving\torii au l\sat `n urm\ numai s`nge, comerciale, ca Marsilia, sau veneau din Spania, croindu-[i drum
moarte [i m\cel. peste Pirinei. ~n acela[i timp, Biserica de la Roma nu se bucura de
Acest r\zboi, care a durat aproape patruzeci de ani, este acum prea mult\ considera]ie; preo]ii acesteia din Languedoc, a c\ror
cunoscut drept „cruciada `mpotriva albigenzilor“. A fost o cruciad\ corup]ie era bine cunoscut\, reu[eau, `nainte de toate, s\ `nde-
`n adev\ratul sens al cuv`ntului, pornit\ la `ndemnul Papei `nsu[i. p\rteze popula]ia. De pild\, existau biserici `n care nici o liturghie
Aidoma crucia]ilor din Palestina, participan]ii au purtat crucea pe nu mai fusese spus\ de mai bine de treizeci de ani. Mul]i preo]i `[i
ve[mintele lor. Iar recompensele nu s-au deosebit de cele dob`ndite neglijau enoria[ii, fiind preocupa]i doar de afaceri [i de sporirea
52 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 53

propriilor averi. Un arhiepiscop de Narbone nici m\car nu-[i vizi- Inchizi]ia. S\ ne form\m o imagine despre ei pornind de la astfel de
tase vreodat\ dioceza. informa]ii ar fi similar cu a descrie Rezisten]a Francez\ pe baza
Cu toat\ corup]ia bisericii, Languedoc ajunsese pe o culme a cul- rapoartelor SS-ului sau Gestapo-ului. De aceea este realmente
turii ce nu avea s\ mai fie atins\ `n Europa p`n\ `n vremea Rena[terii. imposibil s\ alc\tuim o sintez\ coerent\ [i definitiv\ a celor ce con-
Dar, ca [i `n Bizan], se f\ceau sim]ite automul]umirea, decaden]a [i o stituiau de fapt „doctrina catar\“.
nefast\ moliciune, care au l\sat dezarmat\ regiunea `n fa]a atacurilor ~n general, catarii erau de acord cu teoria re`ncarn\rii [i acceptau
violente ce urmau s\ se dezl\n]uie asupra ei. La un moment dat, at`t principiul feminin `n religie. ~ntr-adev\r, preo]ii [i propov\duitorii
nobilimea din nordul Europei c`t [i Biserica de la Roma au sesizat din congrega]ia catar\, cunoscu]i sub numele de parfaits („perfec]i“),
aceast\ vulnerabilitate [i au dorit s\ o exploateze. Nobilimea nordic\ erau b\rba]i [i femei deopotriv\. ~n acela[i timp, catarii nu recuno-
invidia de mul]i ani bog\]ia [i luxul din Languedoc. Iar Biserica avea [teau biserica catolic\ tradi]ional\ [i contestau validitatea `ntregii
propriile ei motive. ~n primul r`nd, autoritatea sa `n regiune l\sa de ierarhii clericale, adic\ a intermediarilor oficiali [i hirotonisi]i dintre
dorit. Iar `n Languedoc nu `nflorea doar cultura, ci [i altceva – cea om [i Dumnezeu. Iar esen]a acestei pozi]ii consta `ntr-un principiu
mai important\ erezie din lumea cre[tin\ medieval\. catar de mare importan]\ – respingerea „credin]ei“ – cel pu]in a acelei
Dup\ spusele autorit\]ilor biserice[ti, zona era „infectat\“ de ere- „credin]e“ pe care Biserica punea accentul. ~n locul unei „credin]e“
zia albigend\, „lepra molipsitoare din Sud“. {i, `n ciuda faptului c\ primite „la m`na a doua“, catarii preferau o cunoa[tere direct\, per-
adep]ii acestei erezii detestau, mai presus de toate, violen]a, ei sonal\, o experien]\ religioas\ sau mistic\ perceput\ „la prima
reprezentau o amenin]are serioas\ pentru autoritatea Romei, cea mai m`n\“. Aceast\ experien]\ era numit\ gnosis (gnoz\), de la cuv`ntul
serioas\ cu care avea s\ se confrunte p`n\ c`nd, trei secole mai t`rziu, grecesc `nsemn`nd „cunoa[tere“, iar catarii o puneau mai presus
`nv\]\turile lui Martin Luther aveau s\ declan[eze Reforma. La 1200, dec`t orice crez sau dogm\. Iar pentru c\ d\deau o at`t de mare
erezia catar\ avea mari [anse de a lua locul romano-catolicismului `n importan]\ contactului direct [i personal cu Dumnezeu, preo]ii,
Languedoc. ~n plus, `ncepea deja s\ se r\sp`ndeasc\ [i `n alte p\r]i ale episcopii [i orice alte autorit\]i ecleziastice erau considera]i de prisos.
Europei, mai ales `n zonele urbane din Germania, Finlanda [i Cham- Totodat\, catarii erau duali[ti. Desigur, toate credin]ele cre[tine
pagne, ceea ce, `n ochii Bisericii, reprezenta o adev\rat\ amenin]are. pot fi, `n ultim\ instan]\, considerate dualiste, deoarece insist\ asupra
Ereticii erau cunoscu]i sub diverse nume. ~n 1165, fuseser\ con- conflictului dintre dou\ principii opuse – bine [i r\u, suflet [i trup,
damna]i de un conciliu ecleziastic din Albi, un ora[ din Languedoc. `n\l]\tor [i josnic. Dar catarii duceau aceast\ dihotomie mai departe
Din acest motiv sau poate fiindc\ Albi continua s\ fie unul din nu- dec`t erau catolicii tradi]ionali[ti dispu[i s\ o fac\. Pentru ei,
cleele lor, erau adesea numi]i albigenzi. ~n alte r`nduri erau numi]i oamenii erau s\biile cu care se `nfruntau spiritele, f\r\ ca cineva s\
catari, sau chatares, sau chatari. {i, nu tocmai rar, erau stigmatiza]ii poat\ deslu[i cum erau m`nuite. Pentru ei, exista un r\zboi perpe-
atribuindu-li-se numele unor erezii mai vechi: arieni, marcioni]i [i tuu, purtat, `nc\ de la `nceputul Crea]iei, `ntre dou\ principii ire-
maniheeni. conciliabile – lumina [i `ntunericul, spiritul [i materia, binele [i
„Albigend“ [i „catar“ erau, `n esen]\, denumiri generice. Cu r\ul. Catolicismul recunoa[te existen]a unui singur Dumnezeu suprem,
alte cuvinte, nu se refereau la o biseric\, ca aceea a Romei, unic\ [i al c\rui adversar, Diavolul, `i este, `n ultim\ instan]\, inferior. ~n
bine definit\, av`nd o doctrin\ [i o teologie bine puse la punct, o schimb, catarii sus]ineau c\ nu exista un singur Dumnezeu, ci doi,
dat\ pentru totdeauna. Sub aceste denumiri erau reunite o serie de al c\ror statut era mai mult sau mai pu]in comparabil. Unul dintre
secte – multe dintre ele fiind conduse de c`te un lider independent, ace[tia – cel „bun“ – era cu totul lipsit de trup, era un principiu sau
ai c\rui discipoli `i preluau numele. {i, cu toate c\ aveau anumite o fiin]\ pur spiritual\, nep\tat\ de atingerea materiei. Era un Dum-
concep]ii comune, `n ceea ce prive[te detaliile, sectele erau `n mod nezeu al iubirii. Dar iubirea era considerat\ incompatibil\ cu pu-
radical diferite unele de altele. ~n plus, multe dintre informa]iile terea; iar crea]ia material\ era o manifestare a puterii. De aceea,
noastre despre eretici provin din surse ecleziastice, cum ar fi pentru catari, aceast\ crea]ie – lumea `ns\[i – era, `n `ntregime, o
54 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 55

lucrare a R\ului. Pe scurt, universul nostru era f\urit de un „Dum- era privit\ ca un simbol al lui Rex Mundi, st\p`nul lumii materiale,
nezeu uzurpator“, Dumnezeul R\ului – sau, a[a cum `l numeau fiind `ntocmai opusul principiului r\scump\r\rii p\catelor. Muritor
catarii, „Rex Mundi“, „Regele Lumii“. sau nu, Isus fusese un profet al principiului iubirii, AMOR. AMOR
Catolicismul se bazeaz\ pe ceea ce am putea numi „dualism etic“. care, inversat, pervertit [i preschimbat `n putere, `nsemna ROMA –
R\ul, termen care, `n ultim\ instan]\, deriv\, probabil, de la diavol luxul [i opulen]a Bisericii Romei, o institu]ie `n care catarii vedeau
(n.trad., `n lb. englez\, evil `nseamn\ r\u, iar devil – diavol), se mani- `ntruparea tangibil\ a lui Rex Mundi [i manifestarea suzeranit\]ii
fest\, `n primul r`nd, prin om [i prin ac]iunile sale. Prin contrast, catarii acestuia asupra P\m`ntului. Ca urmare, nu numai c\ refuzau s\ vene-
sus]ineau un „dualism cosmogonic“, un dualism prezent `n `ntreaga reze crucea, dar nici nu recuno[teau taina botezului [i a `mp\rt\[aniei.
realitate. Aceasta era premiza de la care porneau cu to]ii, dar fiecare ~n ciuda acestor pozi]ii teologice subtile, complexe, abstracte [i,
sect\ o dezvolta `ntr-un mod aparte. Dup\ unii, sensul vie]ii omului pe poate, lipsite de importan]\ pentru contemporanii no[tri, catarii nu
P\m`nt era transcenderea materiei, renun]area perpetu\ la tot ce avea erau ni[te ap\r\tori fanaticii ai credin]ei lor. Ast\zi, este apreciat\
leg\tur\ cu principiul puterii [i a[adar contopirea cu principiul iubirii. drept dovad\ de rafinament intelectual opinia conform c\reia
Dup\ al]ii, menirea omului consta `n `nfr`narea [i m`ntuirea p\r]ii catarii erau o congrega]ie de `n]elep]i, o elit\ mistic\ ini]iat\ `ntr-un
materiale, `n transformarea acesteia prin spiritualizare. Este important cult tainic, ai c\rei membri cuno[teau, cu to]ii, un important secret
s\ se ]in\ cont de absen]a oric\rei dogme, doctrine sau teologii presta- cosmic. ~n cele din urm\, cei mai mul]i dintre ei erau oameni mai
bilite. Ca `n majoritatea abaterilor de la dreapta credin]\ consacrat\ [i mult sau mai pu]in „obi[nui]i“, b\rba]i [i femei care g\seau `n
`n cazul de fa]\ este vorba numai de anumite devieri de la punctele de credin]a lor un refugiu `mpotriva stricte]ii cultului catolic – o `ntre-
vedere predefinite, iar obliga]iile morale ce deriv\ din acestea devin rupere a nesf`r[itelor dijme, peniten]e, funeralii, condamn\ri [i tot
subiectul unor interpret\ri specifice. felul de alte obliga]ii impuse de biseric\.
~n ochii Bisericii Romano-Catolice, adev\rata erezie a catarilor Pe c`t de abstract\ era teologia lor, pe at`t de reali[ti erau catarii
consta `n faptul c\ priveau crea]ia material\, pentru ap\rarea c\reia `n via]a de toate zilele. De exemplu, condamnau actul procre\rii, de
se presupune c\ s-a jertfit Isus, ca fiind `ntru totul demonic\, [i c\ vreme ce `nmul]irea trupeasc\ nu era un serviciu adus principiului
sugerau c\ Dumnezeu, din al c\rui „cuv`nt“ se z\mislise „la `nceput“ iubirii, ci lui Rex Mundi. Dar nu erau at`t de naivi `nc`t s\ pledeze
lumea, era un uzurpator. Dar cea mai cumplit\ parte a acestei erezii pentru abolirea sexualit\]ii. E adev\rat, exista un „jur\m`nt solemn“,
era atitudinea lor fa]\ de `nsu[i Hristos. Deoarece materia se con- specific catarilor, numit Consolamentum, care impunea castitatea.
funda cu demonicul, catarii contestau c\ Isus avusese o form\ Totu[i, cu excep]ia preo]ilor, a
material\ fiind `n acela[i timp [i Fiul lui Dumnezeu. Unii dintre ei lor, care erau, de obicei, b\rba]i [i femei f\r\ familie, Consola-
`l considerau o entitate totalmente imaterial\, o „fantasm\“, un mentum nu le era impus dec`t muribunzilor; [i nu e greu s\ fii cast
„spirit pur“, care, bine`n]eles, nu putea fi r\stignit. ~ns\ se pare c\ atunci c`nd e[ti pe moarte. ~n ceea ce privea `ntreaga congrega]ie,
majoritatea catarilor `l priveau ca pe un profet, ca pe oricare altul – sexualitatea era tolerat\, nefiind sanc]ionat\ `n mod explicit. Dar
un simplu muritor care se jertfise, murind pe cruce `n numele cum poate fi blamat\ procrearea f\r\ a fi condamnat\ sexualitatea?
principiului iubirii. Pe scurt, r\stignirea nu avea nimic mistic, sau Exist\ dovezi care sugereaz\ c\ erau practicate de c\tre catari at`t
supranatural, sau divin – dac\, `ntr-adev\r, acest episod era rele- controlul natalit\]ii c`t [i avorturile.2 C`nd, `n secundar, Roma i-a
vant, fapt de care cei mai mul]i p\reau s\ se `ndoiasc\. acuzat pe eretici [i de „practici sexuale `mpotriva firii“, aceasta a
~n orice caz, to]i catarii negau cu vehemen]\ semnifica]ia r\stigni- fost considerat\ o referire la sodomie. ~ns\ catarii, conform
rii [i a crucii – poate pentru c\ sim]eau c\ aceste crezuri erau irele- m\rturiilor care ne-au parvenit, interziceau cu stricte]e homosexu-
vante, sau poate pentru c\ Roma le prosl\vea at`t des, sau din cauz\ alitatea. Este foarte posibil ca prin „practici sexuale `mpotriva firii“
c\ detaliile violente ale mor]ii unui profet nu meritau s\ fie idola- s\ se fi `n]eles diferitele metode de control al na[terii [i avorturile.
trizate. Iar crucea – cel pu]in `n asociere cu calvarul [i cu r\stignirea, Cunoa[tem care este, ast\zi, pozi]ia Romei `n aceste privin]e.
56 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 57

A[adar ne putem imagina, cu u[urin]\, energia [i st\ruin]a vindica- provocare, de o justificare, de ceva care s\ st`rneasc\ indignarea
tiv\ cu care `[i impunea punctul de vedere `n Evul Mediu. general\.
~n general, se presupune c\ albigenzii `[i aleseser\ un mod de O astfel de provocare nu s-a l\sat mult a[teptat\. Pe 14 ianuarie
via]\ extrem de simplu [i plin de devo]iune. Pentru c\ nu agreau 1208, Pierre de Castelnau, unul dintre lega]ii papali din Languedoc,
bisericile, toate ritualurile [i serviciile religioase se desf\[urau sub a fost ucis. Dup\ toate aparen]ele, uciga[ul era un r\zvr\tit `mpotri-
cerul liber sau `n orice cl\dire disponibil\ – un hambar, o cas\, o va clericilor, f\r\ a fi un adept al credin]ei catare. Cu toate acestea,
sal\ municipal\. De asemenea, practicau ceea ce ast\zi am numi Roma a considerat c\ justificarea a[teptat\ fusese g\sit\ [i nu a ezi-
medita]ie. {i erau absolut vegetarieni, de[i consumul de pe[te era tat s\ dea vina pe albigenzi. Imediat, Papa Inocen]iu al III-lea a
permis. Iar c`nd c\l\toreau prin ]inut, perfec]ii o f\ceau `ntotdeauna ordonat o cruciad\. ~n secolul precedent, ereticii fuseser\ persecuta]i
c`te doi, ceea ce a dat credibilitate zvonurilor despre sodomie de mai multe ori, `ns\, de data aceasta, biserica [i-a mobilizat, cu
r\sp`ndite de du[manii lor. hot\r`re, toate for]ele. Erezia trebuia st`rpit\ o dat\ pentru totdeauna.
O armat\ imens\ a fost reunit\ sub comanda abatelui de
C`teaux. Majoritatea opera]iunilor militare au fost l\sate `n seama
lui Simon de Montfort – tat\l celui care avea s\ joace un rol crucial
`n istoria Angliei. Sub comanda lui Simon, crucia]ii Papei au pornit
Asediul Montségur-ului s\ distrug\ cea mai avansat\ cultur\ din Europa Evului Mediu,
transform`nd-o `n mormane de moloz. ~n aceast\ sacr\ `ntre-
Aceasta era credin]a care se r\sp`ndise `n Languedoc [i `n
prindere, de mare ajutor le-a fost noul lor aliat, Dominic Guzmàn,
zonele `nvecinate – amenin]`nd s\ `nlocuiasc\ `nsu[i catolicismul. un spaniol fanatic. ~mboldit de o ur\ dement\ `mpotriva ereziei,
Dintr-o serie de motive lesne de `n]eles, mul]i nobili o considerau Guzmàn a fondat, `n 1216, un ordin monahal care, ulterior, i-a pre-
atractiv\. Unii erau `nc`nta]ii de toleran]a ei. Al]ii erau oricum luat numele: dominicanii. Iar `n 1233, dominicanii au n\scut o
porni]i `mpotriva clericilor. Al]ii erau deziluziona]i de corup]ia bi- institu]ie [i mai infam\ – Sf`nta Inchizi]ie. Catarii nu aveau s\ fie
sericii. Al]ii nu mai puteau suporta sistemul de taxe, din cauza singurele victime ale acesteia. ~nainte de cruciada `mpotriva albi-
c\ruia veniturile aduse de propriet\]ile lor disp\reau `n `ndep\rtata genzilor, mul]i dintre nobilii din Languedoc – cu prec\dere influ-
vistierie a Romei. De aceea, spre b\tr`ne]e, foarte multi nobili deve- entele case Trencavel [i Toulouse – fuseser\ extrem de prieteno[i
neau perfec]i. Se estimeaz\ c\ treizeci la sut\ dintre ace[tia prove- cu numeroasa popula]ie evreiasc\ din regiune. Dup\ aceea, `ns\,
neau din r`ndurile nobilimii din Languedoc. nobilimea [i-a retras protec]ia, respect`nd ordinele primite.
~n anul 1145, cu o jum\tate de secol `naintea cruciadei `mpotriva Simon de Montfort [i-a pierdut via]a `n 1218, `n timpul asediu-
albigenzilor, Sf`ntul Bernard, `n acele timpuri un purt\tor de cuv`nt al lui cet\]ii Toulouse. Cu toate acestea, pustiirea Languedoc-ului a
bisericii catolice tradi]ionaliste, a str\b\tut el `nsu[i ]inutul cu inten]ia continuat, cu scurte `ntreruperi, pentru `nc\ un sfert de secol. Abia
de a predica `mpotriva ereticilor. ~ns\, de la bun `nceput, a fost mai `n jurul anului 1243 a `ncetat efectiv orice rezisten]\ organizat\ – `n
pu]in `ngrozit de eretici dec`t de corup]ia propriei sale bisericii. De cei m\sura `n care se poate spune c\ a[a ceva ar fi existat. P`n\ `n acel
dint`i, Bernard a fost, pur [i simplu, impresionat. „Nu exist\ moral\ an, toate ora[ele [i bastioanele catare importante fuseser\ cucerite
mai cre[tin\ dec`t a lor“, a declarat, „iar principiile lor s`nt pure“.3 de invadatorii nordici, cu excep]ia c`torva puncte `nt\rite, `nde-
Nu mai e nevoie s\ spunem c\, pe la 1200, Roma era din ce `n p\rtate [i izolate. Dintre acestea, cel mai de seam\ era Montségur,
ce mai alarmat\ de situa]ie. Dar nu ignora nici invidia cu care baro- ce trona majestuos pe `n\l]imile muntoase, p\r`nd o arc\ celest\
nii din nordul Europei priveau cet\]ile [i p\m`nturile bogate din plutind deasupra v\ilor din jur.
sud. Aceast\ invidie putea fi exploatat\ f\r\ `nt`rziere, iar nobilii Invadatorii l-au asediat vreme de zece luni, timp `n care a ]inut
nordici puteau deveni oastea bisericii. Nu mai era nevoie dec`t de o piept numeroaselor atacuri opun`nd o rezisten]\ d`rz\, ne`ntrerupt\.
58 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 59

~n sf`r[it, `n martie 1244, fort\rea]a a capitulat [i astfel erezia catar\ lumin\ dovezi materiale ce demonstreaz\ c\ albigenzii nu s-au
a disp\rut din sudul Fran]ei, cel pu]in `n aparen]\. Dar ideile nu desprins din secta bogomililor. Dimpotriv\, ei par s\ reprezinte ro-
pot fi niciodat\ st`rpite cu des\v`r[ire. De exemplu, `n bestsellerul dul a ceva ce prinsese r\d\cini `n Fran]a cu c`teva secole mai `nainte.
s\u Montaillou, Emmanuel Le Roy Ladurie, pornind `n exclusivi- Se pare c\ provin, aproape direct, am putea spune, din ereticii sta-
tate de la documente din acea epoc\, face cronica activit\]ilor desf\- bili]i [i `nr\d\cina]i `n Fran]a `nc\ de la `nceputurile erei cre[tine.4
[urate de catarii supravie]uitori vreme de aproape o jum\tate de Se mai pot enumera [i alte mistere, cu mult mai uluitoare, aso-
secol dup\ c\derea Montségur-ului. ~n mun]i au continuat s\ existe ciate cu catarii. De pild\, Jean de Joinville, un b\tr`n care, `n seco-
mici enclave ale ereticilor, care tr\iau `n pe[teri, `[i p\strau cu lul al treisprezecelea, a scris despre `nt`lnirea sa cu Ludovic
fidelitate convingerile religioase [i continuau s\ duc\ un r\zboi de al IX-lea, relateaz\: „Regele (Ludovic al IX-lea) mi-a povestit cum
gheril\ `mpotriva persecutorilor lor. Este cunoscut\ persisten]a mai mul]i b\rba]i albigenzi s-au dus la Contele de Montfort [i i-au
credin]ei catare `n multe zone din Languedoc – printre care [i `mpre- cerut s\ vin\ s\ vad\ trupul Domnului Nostru, care, `n m`inile
jurimile localit\]ii Rennes-le-Château. {i mul]i scriitori au urm\rit preotului lor, s-a transformat `n carne [i s`nge“.5 Conform istori-
o serie de erezii ap\rute ulterior `n Europa ca ml\di]e ale `nv\]\turii sirii, invita]ia l-a luat pe Montfort prin surprindere. Mai degrab\
catare – de pild\, waldensienii, husi]ii, adami]ii sau Fr\]ia Spiritului furios, a afirmat ca anturajul s\u poate merge oriunde dore[te, dar
Liber, anabapti[tii [i ciuda]ii camisarzi, dintre care o parte s-au el va continua s\-[i pastreze credin]a `n dogmele „Sfintei Biserici“.
refugiat `n Londra la `nceputul veacului al optsprezecelea. Nu exist\ alte am\nunte [i explica]ii legate de acest incident. Chiar
[i Joinville `l aminte[te doar `n treac\t. Dar la ce concluzii ne-ar
putea conduce acea invita]ie misterioas\? Ce anume f\ceau catarii?
Despre ce fel de ritual era vorba? Dac\ ignor\m liturghia `n care ei
Tezaurul catarilor oricum nu credeau, ce altceva ar fi f\cut ca „trupul Domnului
Nostru... s\ se transforme `n carne [i s`nge“? Indiferent despre ce ar
~n timpul cruciadei `mpotriva albigenzilor [i dup\ aceea, `n fi fost vorba, ceva este de-a dreptul tulbur\tor `n afirma]ia lor.
jurul catarilor s-a ]esut un mit care persist\ [i `n zilele noastre. ~n O alt\ tain\ `nconjoar\ legendara „comoar\“ a catarilor. Extraor-
parte, existen]a acestuia se datoreaz\ fastului romantic ce `nconjoar\ dinara lor bog\]ie este bine cunoscut\. Practic, credin]a lor nu le
orice cauz\ pierdut\ `n mod tragic – ca, de exemplu, cea a lui Bonnie permitea s\ poarte arme; [i, cu toate c\ erau destui cei care ignorau
Prince Charlie (Carol Eduard Stuart) – cu o str\lucire miraculoas\, aceast\ interdic]ie, se [tie c\ angajau foarte mul]i mercenari, ceea ce
cu o perpetu\ nostalgie [i cu o aur\ de legend\. Dar am descoperit reprezenta o cheltuial\ serioas\. ~n acela[i timp, sursele bog\]iei
c\, `n acela[i timp, pot fi asociate cu catarii [i c`teva mistere extrem albigenzilor – de exemplu, supunerea pe care o pretindeau de la o
de reale. Oric`t de exalate [i de roman]ate s-ar dovedi legendele, serie de feudali influen]i – erau evidente [i explicabile. Dar, `nc\ din
c`teva enigme r\m`n `n picioare. timpul cruciadei, au `nceput s\ se r\sp`ndeasc\ zvonuri despre o
Una dintre acestea se refer\ la originea catarilor [i, chiar dac\ la presupus\ comoar\ mistic\ a catarilor – ceva mult mai presus dec`t
`nceput ni s-a p\rut a fi de natur\ academic\, ulterior ne-am dat orice bog\]ie material\. Se spune c\ aceast\ comoar\, oricare ar fi
seama de deosebita ei importan]\. Recent, istoricii au sus]inut, adu- fost ea, era p\strat\ `n Montségur. Totu[i, dup\ c\derea fort\re]ei, nu
c`nd argumente, c\ ereticii catari erau o ramifica]ie a bogomililor, o a fost descoperit nimic de acest fel. ~ns\ au existat c`teva incidente
sect\ activ\ `n Bulgaria `n secolele al zecelea [i al unsprezecelea, ai extrem de neobi[nuite legate at`t de asediu c`t [i de capitulare.
c\rei misionari s-au deplasat c\tre vest. Nu poate fi pus la `ndoial\ Num\rul atacatorilor Montségur-ului s-a ridicat la aproape zece
faptul c\, printre ereticii din Languedoc, se aflau [i bogomili. Un mii. Era o for]\ uria[\, pe care asediatorii inten]ionau s\ o folo-
cunoscut predicator al acestora a jucat un rol de seam\ `n afacerile seasc\ pentru a `nconjura muntele, f\c`nd imposibile intrarea [i
politice [i religioase ale vremii. Totu[i, cercet\rile noastre au scos la ie[irea din cetate [i sper`nd s\-i `nfometeze astfel pe cei asedia]i.
60 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 61

Dar, `n ciuda for]ei lor numerice, nu au avut suficien]i oameni Pe 15 martie, r\gazul a luat sf`r[it. ~n zorii zilei urm\toare, per-
pentru ca `ncercuirea s\ fie impenetrabil\. ~n plus, o parte a tru- fec]ii, `n num\r de peste dou\ sute, au fost t`r`]i, cu brutalitate, `n
pelor era alc\tuit\ din localnici, care erau simpatizan]i ai catarilor. josul pantei. Nici unul nu a abjurat. Pentru c\ nu era timp pentru
Iar `n al]ii, pur [i simplu, nu se putea avea `ncredere. Ca urmare, nu `n\l]area unor ruguri individuale, la poalele muntelui au fost aduna]i
era dificil s\ traversezi, f\r\ a fi observat, linia atacatorilor. Erau cu to]ii `ntr-un ]arc `nc\p\tor, umplut cu lemne, [i au fost ar[i lao-
multe sp\rturi prin care se putea trece `n ambele sensuri, a[a c\ lalt\. ~nchi[i `n castel, ceilal]i membri ai garnizoanei au fost sili]i s\
proviziile aveau cale deschis\ c\tre fort\rea]\. priveasc\. Au fost avertiza]i c\ `ncercarea de evadare a oric\ruia din-
Catarii au profitat de aceste lacune. ~n ianuarie 1244, cu aproape tre ei ar fi atras moartea tuturor celorlal]i [i a ostaticilor deopotriv\.
trei luni `naintea `nfr`ngerii, doi perfec]i au evadat. Conform unor rela- Asum`ndu-[i riscurile, garnizoana a hot\r`t s\ ascund\ `n r`ndu-
t\ri demne de `ncredere, cei doi au luat cu ei grosul avu]iei catare – o rile ei patru perfec]i. ~n noaptea de 16 martie, a avut loc evadarea
`nc\rc\tur\ de aur, de argint [i de monede, pe care au depozitat-o mai plin\ de cutezan]\ a acestor patru oameni, `nso]i]i de un ghid – iar\[i
`nt`i `n mun]i, `ntr-o grot\ fortificat\, [i apoi `ntr-o fort\rea]\. Dup\ care cu [tiin]a [i cu consim]\m`ntul garnizoanei. Fugarii au cobor`t pe
comoara a disp\rut [i nimeni nu a mai auzit vreodat\ de ea. peretele abrupt din partea de vest a muntelui suspenda]i de fr`nghii
~n sf`r[it, pe 1 martie, Montségur a capitulat. La acea dat\, [i cobor`nd `n gol mai bine de o sut\ de metri.6
num\rul ap\r\torilor nu dep\[ea patru sute. Perfec]ii erau `ntre o Ce au urm\rit, de fapt, ace[ti fugari? Care a fost scopul evad\rii lor
sut\ cincizeci [i o sut\ optzeci, restul fiind cavaleri, scutieri, o[teni riscante, care a pus `n pericol at`t garnizoana c`t [i ostaticii? ~n ziua
[i familiile lor. Cu to]ii au fost trata]i cu o surprinz\toare `ng\- urm\toare, ar fi fost elibera]i [i ar fi putut p\r\si nestingheri]i cetatea,
duin]\. Combatan]ilor li s-a promis iertarea deplin\ a „crimelor“ pentru a-[i continua lini[ti]i traiul. Dar, dintr-un motiv necunoscut, ei au
precedente. Li s-a permis s\ plece lu`ndu-[i armele, bagajele [i preferat s\ se angajeze `ntr-o periculoas\ evadare nocturn\, care ar fi
toate darurile primite de la st\p`nii lor, inclusiv banii. Perfec]ii au putut atrage dup\ sine nu numai moartea lor, ci [i pe a camarazilor lor.
avut parte de aceea[i nea[teptat\ bun\voin]\. Pentru a fi supu[i Conform legendei, cei patru oameni purtau cu ei legendara comoar\
doar unor pedepse u[oare [i elibera]i, nu li se cerea dec`t s\ a catarilor. Numai c\ aceasta fusese scoas\ din Montségur cu trei luni
dovedeasc\ c\ s-au lep\dat de credin]ele lor eretice [i s\-i m\rtu- `nainte. {i, chiar dac\ ar fi fost a[a, c`t de multe „comori“ – aur, argint
riseasc\ Inchizi]iei „p\catele“ s\v`r[ite. sau monede – ar fi putut s\ care `n spate trei sau patru oameni `n vreme
~nvin[ii au cerut un r\gaz de dou\ s\pt\m`ni, cu `ncetarea com- ce se b\l\b\neau, at`rna]i de fr`nghii, de-a lungul peretelui abrupt al
plet\ a ostilit\]ilor, pentru a c`nt\ri condi]iile ce le fuseser\ impuse. unui munte? Dac\ fugarii au transportat `ntr-adev\r ceva, e c`t se poate
Continu`nd s\ dea dovad\ de o generozitate ce nu-i caracteriza, ata- de limpede c\ acel ceva nu era o avu]ie material\.
catorii au fost de acord. ~n schimb, `nvin[ii au oferit, de bun\ voie, Totu[i, ce ar fi putut s\ aib\ asupra lor? Poate doar obiecte de
ostatici. {i s-a c\zut de acord ca ace[tia s\ fie executa]i dac\ cineva cult catare – c\r]i, manuscrise, `nv\]\turi secrete, relicve, un anume
ar fi `ncercat s\ evadeze din fort\rea]\. tip de obiecte religioase care, dintr-un motiv sau altul, nu trebuia `n
S\ fi fost perfec]ii at`t de devota]i credin]ei lor `nc`t s\ aleag\, nici un chip s\ `ncap\ pe m`ini ostile. Astfel ar putea fi justificat\
nesili]i de nimeni, martiriul `n locul convertirii? Sau exista ceva ce evadarea – o evadare extrem de riscant\, pentru to]i cei implica]i.
nu puteau – ori nu cutezau – s\ m\rturiseasc\ Inchizi]iei? Oricare ar Dar, dac\ era vorba de ceva at`t de pre]ios `nc`t nici un risc nu era
fi fost motivul, niciunul dintre ei nu a acceptat condi]iile asediato- prea mare pentru a-l feri de r\uvoitori, atunci de ce acest ceva nu
rilor – sau cel pu]in nu exist\ dovezi c\ ar fi f\cut-o. Dimpotriv\, cu fusese scos din Montségur mai `nainte? De ce nu fusese dus la loc
to]ii au preferat martirajul. Mai mult, cel pu]in dou\zeci dintre cei- sigur cu trei luni `nainte, odat\ cu grosul avu]iilor? De ce fusese
lal]i ocupan]i ai fort\re]ei, [ase femei [i circa cincisprezece o[teni, p\strat `n fort\rea]\ p`n\ `n acel ultim [i periculos moment?
au primit, din propria lor voin]\, Consolamentum [i au intrat `n Data precis\ a armisti]iului ne permite s\ deducem un posibil
r`ndul perfec]ilor, condamn`ndu-se astfel la o moarte sigur\. r\spuns pentru toate aceste `ntreb\ri. Data fusese stabilit\ de `nvin[i,
62 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 63

care oferiser\ ostatici pentru a o ob]ine. Dintr-un motiv anume, existat vreodat\. {i, chiar dac\ am fi acceptat c\ fusese un obiect
consideraser\ acest lucru necesar – chiar dac\ nu `nsemna dec`t real, nu ne-am fi putut imagina c\ o cup\ sau un potir, fie el sau nu
am`narea, cu doar dou\ s\pt\m`ni, a inevitabilului. cel `n care se scursese s`ngele M`ntuitorului, ar fi fost at`t de pre]ios
Am ajuns la concluzia c\, probabil, era nevoie de o astfel de pentru catari – `n ochii c\rora Isus era, `n mare m\sur\, lipsit de
am`nare pentru a c`[tiga timp. Nu pentru a c`[tiga timp la modul gen- importan]\. Cu toate acestea, legendele continuau s\ ne obsedeze [i
eral, ci o anumit\ perioad\ de timp – pentru a ajunge la o anumit\ dat\. s\ ne dezorienteze.
Aceasta coincidea cu echinoc]iul de prim\var\ – iar echinoc]iul ar fi Era derutant\ ideea c\, dup\ toate aparen]ele, exista `ntr-adev\r
putut avea, pentru catari, o anumit\ importan]\ ritual\. De asemenea, o leg\tur\ `ntre catari [i `ntregul cult al Graalului, `n forma sa din
aceea[i dat\ coincidea [i cu Pa[tile. Dar catarii, care puneau sub sem- secolele doisprezece [i treisprezece. Un mare num\r de autori au
nul `ntreb\rii importan]a r\stignirii, nu atribuiau s\rb\torii Pa[tilor o sus]inut c\ romanele cavalere[ti ale Graalului – de pild\, cele scrise
semnifica]ie deosebit\. Totu[i, se [tie c\ o anumit\ festivitate s-a de Chrétien de Troyes [i Wolfram von Eschenbach – s`nt o interpo-
desf\[urat pe 14 martie, cu o zi `nainte de `ncheierea armisti]iului.7 Nu lare a ideilor catare, mascate printr-un simbolism complex [i infil-
ne `ndoim asupra faptului c\ acel r\gaz ar fi fost solicitat tocmai pen- trate `n esen]a cre[tinismului dogmatic. Aceast\ afirma]ie este,
tru ca evenimentul s\ aib\ loc. {i nici asupra faptului c\ data acestuia `ntr-o anumit\ m\sur\, exagerat\, dar con]ine [i un s`mbure de
nu fusese aleas\ la `nt`mplare. Se pare c\ trebuia s\ fie 14 martie. adev\r. ~n timpul cruciadei `mpotriva albigenzilor, clericii au tunat
Orice ar fi `nsemnat s\rb\toarea, e limpede c\ a avut o influen]\ [i fulgerat `mpotriva romanelor cavalere[ti ale Graalului, sus]in`nd
deosebit\ asupra mercenarilor, dintre care unii s-au convertit la credin]a c\ erau, dac\ nu chiar eretice, cel pu]in d\un\toare. Iar `n acestea
catar\, sfid`nd moartea inevitabil\. Ar putea fi acest fapt un indiciu, ne- exist\ pasaje izolate care nu s`nt c`tu[i de pu]in ortodoxe, ci, f\r\
ar putea ajuta s\ afl\m ce anume a fost scos din Montségur dou\ nop]i dubiu, dualiste – cu alte cuvinte, catare.
mai t`rziu? Fusese acel ceva, `ntr-un anume fel, necesar pentru eveni- Mai mult, `ntr-una din istorisirile sale despre Graal, Wolfram
mentul din 14 martie? ~i putuse acel ceva convinge pe cel pu]in von Eschenbach sus]ine c\ citadela Graalului s-ar fi aflat `n Pirinei –
dou\zeci dintre ap\r\tori s\ devin\, `n ultimul moment, perfec]i? Putuse o afirma]ie pe care Richard Wagner, cel pu]in, a interpretat-o ad litte-
ram. Dup\ Wolfram, numele castelului ar fi fost Munsalvaesche –
acel ceva convinge `ntreaga garnizoan\ s\-[i ri[te via]a fiind de acord
ceea ce se poate considera o versiune germanizat\ a denumirii
cu evadarea? R\spunz`nd afirmativ tuturor acestor `ntreb\ri, am putea
Montsalvat, adic\ a unui termen catar. De asemenea, `ntr-unul din
explica de ce acel ceva, orice ar fi fost, trebuia scos pe furi[ din
poemele lui Wolfram, st\p`nul acestui castel este numit Perilla.
fort\rea]\ `n data de 16 [i nu mai devreme – de exemplu, nu `n ianuarie,
Interesant este faptul c\ seniorul de Montségur era Raimon de
c`nd tezaurul monetar fusese transportat `ntr-un loc sigur. Obiectul mis-
Pereille, al c\rui nume apare `n documentele vremii sub forma
terios era necesar `n Montségur `n ziua evenimentului. {i nu trebuia s\
`ncap\ pe m`ini ostile. latinizat\ Perilla.9
Cum aceste coinciden]e frapante au tot continuat s\ ne urm\-
reasc\, am ajuns la concluzia c\ ele trebuie s\-l fi urm\rit [i pe
Saunière, care tr\ia `n mijlocul legendelor [i al folclorului din
regiune. {i, ca to]i ceilal]i locuitori ai zonei, preotul trebuie s\ fi
Taina catarilor fost permanent ap\sat de vecin\tatea Montségur-ului, a c\rui soart\
tragic zguduitoare continu\ s\ le influen]eze con[tiin]a. Dar, pentru
~n tot timpul `n care am meditat asupra acestor concluzii, g`ndul el, traiul `n apropierea fort\re]ei ar fi putut avea, la fel de bine, [i
ne-a purtat [i c\tre legendele care leag\ numele catarilor de cel al anumite implica]ii practice.
Sf`ntului Graal.8 Graalul era pentru noi doar un mit, nu eram pre- Ceva fusese strecurat afar\ din Montségur exact dup\ `ncheierea
g\ti]i s\-l privim altfel. Nici nu eram preg\ti]i s\ afirm\m c\ ar fi r\gazului acordat. Conform legendei, cei patru oameni evadaser\
64 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

din citadela condamnat\ purt`nd cu ei comoara catarilor. Dar tezau-


rul monetar fusese dus `n afara zidurilor cu trei luni mai devreme.
Oare aceast\ „comoar\“ a catarilor, ca [i „comoara“ descoperit\ de
Saunière, consta, de fapt, `ntr-un anume secret? Oare acel secret ar fi
putut fi legat, `ntr-un mod greu de imaginat, de ceva ce a devenit
cunoscut sub numele de Sf`ntul Graal? Ni se p\rea de neconceput
ideea c\ legendele Graalului ar fi putut fi luate ad litteram.
~n orice caz, indiferent ce fusese scos din Montségur, acel ceva
fusese ascuns `n alt\ parte. Conform legendei, ascunz\toarea era `n
CAPITOLUL 3
grotele fortificate ale Ornolac-ului, `n Ariège, unde un grup de catari
a fost m\cel\rit la scurt timp dup\ aceea. Dar niciodat\ nu a fost
g\sit vreun schelet la Ornolac. Pe de alt\ parte, de la Montségur la
Rennes-le-Château nu era dec`t o jum\tate de zi de mers c\lare.
C\lug\rii r\zboinici
Acel ceva strecurat afar\ din fort\rea]\ ar fi putut fi adus la Rennes-
le-Château sau, mai degrab\, `n grotele care ciuruiesc mun]ii din jur.
{i este evident c\, pornind de la premisa c\ ceea ce a descoperit Cavalerii Templieri s`nt un subiect a c\rui cercetare s-a dovedit
Saunière este „secretul“ din Montségur, putem explica foarte multe. o `ntreprindere descurajant\. Enorma cantitate de materiale scrise
At`t `n cazul s\u, c`t [i `n al catarilor, `n spatele cuv`ntului pe aceast\ tem\ era intimidant\ [i, la `nceput, nici m\car nu puteam
„comoar\“ pare s\ se ascund\ cu totul altceva – un anume tip de fi siguri c`t de multe dintre acestea erau demne de `ncredere. ~n
cuno[tin]e sau informa]ii. Date fiind credin]a religioas\ de nestr\- vreme ce catarii d\duser\ na[tere unui v\lm\[ag de legende con-
mutat a catarilor [i antipatia lor militant\ fa]\ de Roma, ne traf\cute [i romantice, mistificarea care `i `nconjura pe templieri era
`ntreb\m dac\ aceste cuno[tin]e sau informa]ii (presupun`nd c\ ar cu mult mai ampl\.
exista) nu s`nt cumva legate de cre[tinism – de dogme [i de teolo- Ne erau destul de familiari dintr-un anumit punct de vedere – `n ca-
gie, de istoria [i de originea sa. Pe scurt, este posibil ca ace[ti catari litate de c\lug\ri-r\zboinici fanatici [i s\lbatici, de cavaleri misterio[i,
(sau cel pu]in anumi]i catari) s\ fi [tiut ceva – ceva ce a st`rnit fer- `nve[m`nta]i `n mantii albe cu cruce ro[ie, care au jucat un rol decisiv
voarea s\lbatic\ cu care Roma le-a cerut exterminarea? Preotul care `n epoca Cruciadelor. ~ntr-un sens, ei s`nt arhetipul crucia]ilor –
ne scrisese se referise la o „dovad\ incontestabil\“. Este posibil ca `nsp\im`nt\torii o[teni din }ara Sf`nt\, care, `n numele lui Hristos, au
aceast\ „dovad\“ s\ le fi fost cunoscut\ catarilor? luptat eroic [i au pierit cu miile. ~ns\ mul]i autori, chiar [i `n zilele noas-
La vremea aceea, nu puteam face dec`t specula]ii ne`ntemeiate. tre, `i consider\, `n mult mai mare m\sur\, o institu]ie misterioas\, un
Iar informa]iile despre catari erau at`t de insuficiente, `nc`t f\ceau ordin prin excelen]\ secret, preocupat de intrigi complicate, de ma[i-
imposibil\ chiar [i formularea unei ipoteze de lucru. Pe de alt\ na]iuni clandestine, de conspira]ii [i proiecte obscure. ~n plus, un fapt
parte, cercet\rile despre catari ne duceau, `n mod repetat, c\tre un r\m`ne uluitor [i inexplicabil. Dup\ o existen]\ de dou\ secole, ace[ti
alt subiect, mult mai enigmatic [i mai tainic, `nconjurat [i evocat de imacula]i ap\r\tori ai lui Hristos au fost acuza]i de negarea [i repudierea
legende: cavalerii templieri. acestuia, de c\lcarea `n picioare [i de scuiparea crucii.
A[adar, ne-am `ndreptat investiga]iile c\tre ace[tia. Astfel, ~n romanul s\u Ivanhoe, Scott `i descrie pe templieri ca pe ni[te
cercet\rile noastre au `nceput s\ aib\ drept rezultat descoperirea tirani seme]i [i arogan]i, ca pe ni[te despo]i ipocri]i [i hr\p\re]i
unor documente concrete, iar amploarea misterului a `nceput s\
abuz`nd f\r\ ru[ine de putere, ca pe ni[te manipulatori orchestr`nd,
dep\[easc\ tot ceea ce ne imaginasem.
f\r\ scrupule, afaceri personale [i de stat. Al]i scriitori din secolul al
nou\sprezecelea `i `nf\]i[eaz\ drept satani[ti abjec]i, drept `nchin\tori
66 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 67

ai diavolului sau drept practican]i ai unor ritualuri obscene, abomi- c`nd armatele Occidentului cuceriser\ deja }ara Sf`nt\ [i `nteme-
nabile [i/sau eretice. Istoricii mai apropia]i de vremea noastr\ `nclin\ iaser\ Regatul Ierusalimului – sau, a[a cum a fost numit chiar de
s\-i considere victime nefericite, pioni de sacrificiu `n manevre poli- templieri, „Outremer“, „}inutul de Dincolo de Mare“. La vremea
tice de cel mai `nalt nivel ale bisericii [i ale statelor. Dar mai exist\ [i c`nd Guillaume de Tyre [i-a `nceput cronica, Palestina era de [apte-
autori, mai ales cei de forma]ie francmasonic\, care `i privesc drept zeci de ani `n m`inile cavalerilor apuseni, iar Ordinul Templierilor
adep]i ai misterelor [i ini]ia]i `n acestea, drept p\str\tori ai unei fiin]a de mai bine de cincizeci. A[adar Guillaume relata evenimente
`n]elepciuni secrete, ce transcende `nsu[i cre[tinismul. petrecute `nainte de venirea sa pe lume, evenimente la care nu fusese
Indiferent de simpatiile [i de orientarea acestor scriitori, nici martor, pe care nu le tr\ise, [i despre care aflase nu din izvoare
unul dintre ei nu neag\ zelul eroic al templierilor sau influen]a lor directe, ci la a doua sau la a treia m`n\. La m`na a doua sau a treia, [i,
asupra istoriei. {i, `n mod unanim, ordinul lor este considerat cea `n plus, din surse `ndoielnice. Pentru c\, `ntre 1127 [i 1144, `n Outre-
mai fascinant\ [i cea mai enigmatic\ institu]ie din analele culturii mer nu a fost nici un cronicar apusean, motiv pentru care nu exist\
occidentale. Templierii nu lipsesc din nici o relatare despre cru- `nregistr\ri scrise despre evenimentele din acea epoc\ crucial\.
ciade – sau, din acest punct de vedere, despre Europa secolelor al Pe scurt, nu [tim prea multe despre sursele de informa]ii ale lui
doisprezecelea [i al treisprezecelea. ~n epoca lor de glorie, poate Guillaume, ceea ce ne poate `ndrept\]i s\ ne `ndoim de o parte a
doar cu excep]ia papalit\]ii, au fost cea mai puternic\ [i mai influ- afirma]iilor sale. S-ar putea s\ fi ob]inut informa]ii din gura lumii,
ent\ organiza]ie din `ntreaga cre[tin\tate. iar tradi]ia oral\ nu este tocmai demn\ de `ncredere. Pe de alt\
R\m`ne totu[i o anumit\ `ntrebare obsedant\. Cine [i ce erau parte, s-ar putea s\ fi discutat chiar cu templierii `n[i[i [i apoi s\ fi
cavalerii templieri? Erau exact ceea ce p\reau s\ fie sau erau cu repovestit istorisirile acestora. ~n acest caz, `nseamn\ c\ a consem-
totul altceva? Erau simpli solda]i asupra c\rora a fost ulterior gre- nat doar ceea ce au dorit ei s\ se consemneze.
fat\ o mistificatoare aur\ de legend\? {i, dac\ a[a s-a `nt`mplat, F\r\ `ndoial\, Guillaume ne-a furnizat c`teva informa]ii de baz\
care a fost motivul? Au avut, totu[i, [i o leg\tur\ cu un mister ade- [i acestea s`nt cele de la care au pornit toate relat\rile ulterioare
v\rat? Alura de mit pe care povestea lor a c\p\tat-o de-a lungul despre templieri, toate explica]iile legate de fondarea ordinului,
timpului ar fi putut avea o baz\ real\? toate istorisirile despre activitatea acestuia. Dar, datorit\ caracteru-
La `nceput, am luat `n considera]ie doar relat\rile conven]ionale lui vag [i sumar, din cauza datei la care au fost scrise, dup\ dispa-
despre templieri – cele oferite de istoricii respecta]i [i demni de `ncre- ri]ia martorilor bine documenta]i, cronicile lui Guillaume constituie
dere. Dar `ntreb\rile ridicate de fiecare punct al acestor relat\ri erau un fundament precar, nu pot fi punctul de plecare al unei imagini
mai numeroase dec`t cele c\rora le d\deau r\spuns. La o cercetare definitive a templierilor. Desigur, ele s`nt folositoare. Dar este o
atent\, argumenta]iile nu numai c\ se pr\bu[eau, dar chiar sugerau eroare – o capcan\ `n care au c\zut mul]i istorici – s\ le consideri
o `ncercare de „acoperire“. Nu am reu[it s\ ne alung\m b\nuiala c\ incontestabile [i extrem de precise. Dup\ cum a subliniat Sir Steven
ceva fusese ascuns `n mod deliberat, fiind ticluit\ o poveste Runciman, chiar [i datele istorice consemnate de Guillaume „s`nt
„acoperitoare“ pe care, ulterior, istoricii au repetat-o iar\[i [i iar\[i. confuze [i se poate demonstra c\ s`nt eronate“.1
Dup\ Guillaume de Tyre, Ordinul Cavalerilor S\raci ai lui Hris-
tos [i ai Templului lui Solomon a fost creat `n 1118. Se spune c\
fondatorul s\u a fost un oarecare Hugues de Payen, un nobil ce se
Cavalerii Templieri – versiunea oficial\ num\ra printre vasalii contelui de Champagne.2 ~ntr-o bun\ zi, f\r\
s\ fi fost invitat, Hugues, `nso]it de opt dintre camarazi s\i, s-a
Este arhicunoscut faptul c\ prima informa]ie despre templieri a prezentat la palatul lui Baudouin I, regele Ierusalimului, al c\rui
fost furnizat\ de un cronicar franc, Guillaume de Tyre, care a scris frate mai v`rstnic, Godfroi de Bouillon, cucerise Cetatea Sf`nt\ cu
`ntre anii 1175 [i 1185. Aceasta a fost epoca de glorie a cruciadelor, nou\sprezece ani `nainte. Se pare c\ Baudouin i-a `nt`mpinat cu
68 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 69

mult\ cordialitate, ca [i patriarhul Ierusalimului – liderul religios al deschise pe noii membri. ~ns\, dup\ cum sus]ine Guillaume de
noului regat [i emisarul special al Papei. Tyre, vreme de nou\ ani nu a fost acceptat nici un nou candidat.
Scopul declarat al templierilor, continu\ Guillaume de Tyre, era Cu toate acestea, `n numai un deceniu, faima templierilor a
ca, „at`t c`t le va sta `n puteri, s\ vegheze asupra drumurilor... av`nd ajuns [i s-a r\sp`ndit `n Europa. Autorit\]ile ecleziastice aveau
`n vedere, `n mod special, siguran]a pelerinilor“.3 Obiectivul a fost despre ei numai cuvinte de laud\ [i le ridicau `n sl\vi activit\]ile
considerat at`t de important, `nc`t o `ntreag\ arip\ a palatului regal a cre[tine[ti. ~n 1128 sau la pu]in timp dup\ aceea, un opuscul care le
fost evacuat\ [i pus\ la dispozi]ia cavalerilor. {i, `n ciuda jur\- eviden]ia virtu]ile [i calit\]ile a fost scris chiar de Sf`ntul Bernard,
m`ntului lor de s\r\cie, ace[tia au acceptat ad\postul luxos care le abate de Clairvaux [i cel mai de frunte purt\tor de cuv`nt al
fusese oferit cu generozitate. Conform legendei, cl\direa fusese cre[tin\t\]ii din acele vremuri. Opusculul lui Bernard, „Spre lauda
construit\ pe funda]ia str\vechiului Templu al lui Solomon, de aici Noii ~mp\r\]ii“, `i considera pe templieri chintesen]a [i apoteoza
deriv`nd numele ordinului. valorilor cre[tine.
Vreme de nou\ ani, ne poveste[te Guillaume de Tyre, cei nou\ Dup\ nou\ ani, `n 1127, cei mai mul]i dintre cei nou\ cavaleri
cavaleri nu au admis candidatura nici unui nou membru. ~nc\ se s-au re`ntors `n Europa, primirea lor triumfal\ fiind, `n mare parte,
credea despre ei c\ tr\iau `n s\r\cie – o s\r\cie at`t de accentuat\, organizat\ de Sf`ntul Bernard. ~n ianuarie 1128, un conciliu s-a
`nc`t pe sigiliile oficiale erau `nf\]i[a]i doi cavaleri c\l\rind pe un reunit la Troyes – re[edin]a contelui de Champagne, suzeranul lui
singur cal, ceea ce sugera nu numai fr\]ia, ci [i lipsurile care `i Payen – ocazie cu care Bernard s-a dovedit, `nc\ o dat\, un adev\rat
`mpiedicau s\ aib\ fiecare propriul s\u bidiviu. Acest tip de sigiliu spirit c\l\uzitor. La acest conciliu, templierii au fost recunoscu]i `n
este adesea considerat cea mai renumit\ [i mai specific\ emblem\ a mod oficial, fiind consemna]i ca un ordin militar religios. Hugues
templierilor, provenind `nc\ de la `nceputurile ordinului. ~ns\ el de Payen a primit titlul de mare maestru. Iar subordona]ii s\i au fost
dateaz\, de fapt, din secolul urm\tor, c`nd ace[tia nu mai erau c`tu[i consacra]i drept c\lug\ri lupt\tori, solda]i mistici, combin`nd disci-
de pu]in s\raci – presupun`nd c\ `ntr-adev\r fuseser\ vreodat\. plina auster\ a m`n\stirii cu zelul r\zboinic dus p`n\ la fanatism – o
Conform celor relatate de Guillaume de Tyre cu o jum\tate de „oaste a lui Hristos“, cum li s-a spus adeseori `n acea epoc\. {i,
veac mai t`rziu, ordinul a fost `nfiin]at `n 1118 [i cavalerii s-au iar\[i, Sf`ntul Bernard a contribuit la `ntocmirea unui regulament,
mutat `n palatul regelui – de unde, probabil, plecau pentru a proteja entuziast prefa]at, pe care cavalerii urmau s\-l adopte. Regulamentul
pelerinii de pe drumurile [i potecile }\rii Sfinte. ~ns\, la acea dat\, se baza pe cel al ordinului monastic cistercian, `n care Bernard
exista [i un istoric oficial al Cur]ii, aflat `n slujba regelui. Numele `nsu[i de]inea o pozi]ie influent\.
acestuia era Fulk de Chartres, iar el nu scria la cincizeci de ani Templierii f\ceau leg\m`nt de s\r\cie, castitate [i supunere. Li se
dup\ pretinsa `nfiin]are a Ordinului, ci chiar `n vremea aceea. Este impunea s\-[i tund\ p\rul, dar li se interzicea s\-[i taie barba, ceea
destul de ciudat c\ Fulk de Chartres nu a f\cut nici o men]iune ce `i scotea `n eviden]\ `n acea vreme `n care b\rba]ii obi[nuiau s\ se
despre Hugues de Payen, despre camarazii s\i sau despre orice b\rbiereasc\. Existau prevederi stricte legate de diet\, vestimenta]ie
altceva care ar fi putut avea o leg\tur\, oric`t de `ndep\rtat\, cu [i de alte aspecte ale vie]ii de zi cu zi, toate fiind `n concordan]\ cu
cavalerii templieri. ~ntr-adev\r, `n primii ani ai existen]ei acestora, uzan]ele monastice [i militare. To]i membrii ordinului erau obliga]i
activit\]ile lor au fost ]inute sub t\cere. Este cert c\ nic\ieri nu s-a s\ poarte ve[minte albe, tunici [i cape, care s-au transformat cur`nd
consemnat – nici m\car ulterior – c\ ar fi `ntreprins ceva pentru a `n acele mantii albe pentru care templierii erau renumi]i. „Nim\nui
ocroti pelerinii. {i oricine se poate `ntreba cum puteau spera acei nu-i este `ng\duit s\ poarte ve[minte [i mantii albe, dec`t doar...
c`]iva oameni s\ se achite de misiunea colosal\ pe care [i-o auto- Cavalerilor lui Hristos.“4 Astfel stipula regulamentul ordinului, care
impuseser\. Nou\ oameni s\ protejeze pelerinii de pe toate dru- explica [i semnifica]ia simbolic\ a acestei vestimenta]ii: „Tuturor
murile din }ara Sf`nt\? Doar nou\? {i to]i pelerinii? Dac\ acesta ar cavalerilor investi]i le h\r\zim, iarna [i vara deopotriv\, de va fi cu
fi fost obiectivul lor, era de a[teptat s\-i `nt`mpine cu bra]ele putin]\, ve[minte albe, pentru ca aceia ce s-au lep\dat de o via]\
70 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

neguroas\ s\ [tie c\ de acum se cuvine s\ se fac\ pl\cu]i creatorului


lor printr-un trai pur [i imaculat“.5
Pe l`ng\ aceste detalii, regulamentul stabilea ierarhia [i aparatul
administrativ. Iar comportamentul pe c`mpul de lupt\ era precizat
cu stricte]e. De pild\, atunci c`nd erau captura]i, templierilor nu li
se permitea s\ cear\ `ndurare sau s\ se r\scumpere, li se impunea s\
lupte p`n\ la moarte. {i nici nu le era `ng\duit s\ se retrag\, `n afara
cazului `n care [ansele de a fi `nvin[i erau mai mari de trei la unu.
Conform Bulei Papale emise `n 11396 de c\tre Papa Inocen]iu
al II-lea – fost c\lug\r cistercian din Clairvaux [i protejat al Sf`ntu-
lui Bernard –, templierii nu datorau supunere nici unei puteri laice
sau ecleziastice, cu excep]ia `nsu[i a Suveranului Pontif. Cu alte
cuvinte, erau absolut independen]i fa]\ de orice rege, principe sau
prelat, [i fa]\ de orice imixtiune a vreunei autorit\]i politice sau
religioase. Erau astfel supu[i doar propriilor lor legi, devenind un
imperiu interna]ional autonom.
~n cele dou\ decenii de dup\ Conciliul de la Troyes, ordinul s-a
dezvoltat cu o extraordinar\ rapiditate [i la o scar\ extraordinar\.
C`nd, spre sf`r[itul anului 1128, Hugues de Payen a vizitat Anglia,
a fost primit cu „mare pomp\“ de regele Henric I. Pe tot cuprinsul
Europei, fiii mai tineri ai familiilor nobile se gr\beau s\ se `nroleze
`n r`ndurile templierilor [i imense dona]ii – `n bani, bunuri [i tere-
nuri – soseau din toate col]urile lumii cre[tine. ~nsu[i Hugues de
Payen [i-a donat propriet\]ile [i tuturor noii recru]i li s-a cerut s\
fac\ acela[i lucru. Odat\ admis `n ordin, un b\rbat era obligat s\
renun]e la toate bunurile sale.
Ca urmare a unei astfel de politici, nu e de mirare c\ posesiu-
nile ordinului s-au `nmul]it. La numai dou\sprezece luni dup\ Con-
ciliul de la Troyes, ordinul de]inea propriet\]i substan]iale `n Fran]a,
Anglia, Sco]ia, Flandra, Spania [i Portugalia. Dup\ un deceniu,
st\p`nea teritorii [i `n Italia, Austria, Germania, Ungaria, `n }ara
Sf`nt\ [i `n spa]iul r\s\ritean. De[i fiecare cavaler `n parte trebuia
s\-[i respecte leg\m`ntul de s\r\cie, acesta nu `mpiedica ordinul s\
adune avu]ii [i `nc\ la o scar\ f\r\ precedent. Toate darurile erau
bine-venite. ~n acela[i timp, ordinului i se interzicea s\ foloseasc\
bog\]iile – chiar [i pentru a-[i r\scump\ra conduc\torii. Templul
primea din abunden]\, dar, a[a cum impunea stricta politic\ adopta-
t\, nu d\dea nimic, niciodat\. ~n 1130, c`nd Hugues de Payen a Principalele castele [i ora[e din }ara Sf`nt\
revenit `n Palestina, cu o suit\ de-a dreptul impresionat\ la aceea la mijlocul secolului al doisprezecelea
72 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 73

dat\ – circa trei sute de cavaleri, a l\sat `n urm\, `n custodia noilor aceasta, ceea ce vi s-a d\ruit cu nechibzuin]\ se cade a v\ fi luat cu
recru]i, o mare `ntindere a teritoriului european. pruden]\; [i ceea ce vi s-a acordat f\r\ cugetare se cuvine a fi retras
~n 1146, templierii au adoptat faimoasa lor cruce ro[ie cu bra]e cu luare aminte.“ „Ce spui tu, o rege?“ a replicat maestrul ordinu-
egale. Cu mantiile `mpodobite cu acest blazon, cavalerii l-au `nso]it lui. „Departe fie vorbele at`t de resping\toare [i proste[ti pe care
pe regele Ludovic al VII-lea al Fran]ei `n cea de A Doua Cruciad\. buzele tale le vor fi rostit. Vei domni at`ta vreme c`t vei judeca cu
Aici au devenit reputa]i pentru zelul lor r\zboinic [i pentru curajul dreptate. Dar de o vei `nc\lca, vei `nceta a mai fi rege.“8 Unui om
lor aproape nebunesc, dar [i pentru arogan]a lor s\lbatic\. Totu[i, `n modern `i este greu s\ accepte arogan]a monstruoas\ a acestei
ansamblu, erau extraordinar de disciplina]i – cea mai disciplinat\ declara]ii. Implicit, maestrul lua asupra sa [i a ordinului o putere pe
for]\ combatant\ din epoc\. ~nsu[i regele Fran]ei scria c\ numai [i care nici m\car Papa nu `ndr\znea s\ o revendice `n mod explicit –
numai templierii `mpiedicaser\ A Doua Cruciad\ – gre[it planifi- puterea de a investi [i de a detrona monarhii.
cat\ [i prost condus\ cum fusese – s\ degenereze `ntr-un dezastru ~n acela[i timp, interesele templierilor s-au extins dincolo de
total. r\zboaie, diploma]ie [i intrigi politice. Ei s`nt cei care au creat [i
~n urm\toarea sut\ de ani, `n plan interna]ional, templieri au organizat institu]ia bancar\ modern\. ~mprumut`nd bani regilor
devenit o putere influent\. Erau continuu implica]i `n toate nego- lipsi]i de mijloace, au devenit bancherii tuturor tronurilor din
cierile la nivel `nalt dintre nobilii [i monarhii din `ntregul Occident Europa – [i, totodat\, ai anumitor potenta]i musulmani. De aseme-
[i din }ara Sf`nt\. De exemplu, `n Anglia, se obi[nuia ca maestrul nea, tagma negustorilor a devenit din ce `n ce mai dependent\ de
Templului s\ fie chemat `n Consiliul Regal [i era privit ca un con- re]eaua lor de pretorate r\sp`ndite at`t `n Europa c`t [i `n Orientul
duc\tor al tuturor ordinelor religioase, av`nd `nt`ietate fa]\ de to]i Mijlociu, prin care organizau, contra unor dob`nzi modeste, trans-
aba]ii [i stare]ii. P\str`nd permanent contactul at`t cu Henric ferul banilor rezulta]i din tranzac]iile comerciale. De exemplu,
al II-lea c`t [i cu Thomas Becket, templierii au fost indispensabili banii depu[i `ntr-un ora[ putea fi solicita]i [i retra[i `n altul, prin
`n `ncercarea de reconciliere a suveranului cu acest episcop r\t\cit. intermediul unor poli]e pe care erau `nscrise coduri extrem de com-
O serie de regi consecutivi ai Angliei, printre care [i regele Ioan, au plexe. Astfel, templierii au devenit primii bancheri ai epocii, iar
locuit `n pretoratul Templului din Londra, iar maestrul Ordinului a pretoratul din Paris a devenit centrul finan]elor europene.9 Este
stat al\turi de monarh c`nd acesta a semnat Magna Carta.7 foarte probabil ca [i cecul, a[a cum `l cunoa[tem [i `l folosim
Nu se poate spune c\ ordinul se implica numai `n problemele ast\zi, s\ fi fost inventat tot de ordin.
cre[tin\t\]ii. Au fost create conexiuni la fel de str`nse [i cu lumea Dar templierii f\ceau tranzac]ii nu numai cu bani, ci [i cu idei.
musulman\ – aflat\ adeseori de cealalt\ parte a baricadei pe c`mpul Datorit\ contactului lor sus]inut [i amiabil cu culturile islamic\ [i
de lupt\ – iar conduc\torii sarazinilor le acordau templierilor un iudaic\, au ajuns s\ ac]ioneze ca un birou de cliring pentru noile
respect pe care nici un alt european nu reu[ise s\-l c`[tige. De ase- idei, pentru noile dimensiuni ale cunoa[terii [i pentru noile [tiin]e.
menea, ordinul p\stra, `n secret, leg\tura cu Ha[i[imii sau Asasinii, Se poate afirma c\ de]ineau monopolul asupra celor mai perfor-
o sect\ de militan]i fanatici, considera]i echivalentul templierilor mante [i mai avansate procedee tehnologice ale vremii – prin
din lumea islamic\. Asasinii le pl\teau tribut templierilor [i se aceasta `n]eleg`ndu-se cele mai bune tehnologii utilizabile de f\uri-
zvonea c\ erau `n slujba acestora. torii de armuri, de ]es\tori, de zidari, de arhitec]ii militari [i de
La aproape toate nivelurile politice, ordinul ac]iona ca un arbi- ingineri. Au contribuit la dezvoltarea topografiei, a cartografiei, a
tru oficial al disputelor, autoritatea sa fiind recunoscut\ chiar [i de construc]iei drumurilor [i a naviga]iei. Aveau propriile lor porturi
capetele `ncoronate. ~n 1252, Henric al III-lea al Angliei a cutezat maritime, propriile lor [antiere navale [i propria lor flot\ – at`t co-
s\ `i provoace, amenin]`nd c\ va confisca o parte a domeniilor lor. mercial\ c`t [i militar\ –, care a fost printre primele ce au folosit
„Voi, templierii,... ave]i at`t de multe libert\]i [i privilegii `nc`t busola magnetic\. Deoarece erau solda]i, nevoia de a-[i lecui r\nile
averile voastre enorme v\ umplu de trufie [i de seme]ie. ~ntru [i de a-[i trata bolile i-a transformat pe templieri `n adep]i ai
74 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 75

utiliz\rii medicamentelor. Ordinul `ntre]inea propriile sale spitale, Templierii [i-au stabilit noul cartier general `n Cipru, dar, odat\
avea propriii s\i medici [i chirurgi – care foloseau pulberi de muce- cu pierderea }\rii Sfinte, au fost lipsi]i de `ns\[i ra]iunea lor de a
gai, ceea ce demonstreaz\ c\ propriet\]ile antibioticelor le erau exista. Nemaiav`nd alte p\m`nturi de cucerit, c\ci alte ]\ri p\g`ne
cunoscute. Le erau familiare [i unele principii moderne, cum ar fi nu erau accesibile, ordinul a `nceput s\-[i `ndrepte aten]ia asupra
cur\]enia [i igiena. {i, av`nd un nivel de `n]elegere at`t de avansat Europei, sper`nd s\ descopere acolo o justificare pentru a continua
pentru epoca lor, nu priveau epilepsia ca pe o posesiune demonic\, s\ existe.
ci ca pe o afec]iune controlabil\.10 Cu un veac `nainte, templierii prezidaser\ `ntemeierea unui alt
Ca efect al propriilor sale realiz\ri, `n Europa, ordinul a devenit ordin cavaleresc religios-militar, cel al Cavalerilor Teutoni. Ace[tia
din ce `n ce mai bogat, mai puternic [i mai mul]umit de sine. {i, din urm\ erau prezen]i `n num\r redus `n Orientul Mijlociu, dar, pe
probabil c`tu[i de pu]in surprinz\tor, a devenit arogant, puternic [i la mijlocul secolului la treisprezecelea, [i-au `ndreptat aten]ia asu-
corupt. „A bea ca un templier“ era un cli[eu al acelor timpuri. Anu- pra frontierelor de nord-est ale cre[tin\t\]ii. Acolo [i-au f\urit un
mite surse afirm\ chiar c\ ordinul transformase `n regul\ recrutarea principat – numit Ordenstaat sau Ordensland, care acoperea aproape
cavalerilor excomunica]i. tot estul Peninsulei Baltice. ~n acest ]inut – care se `ntindea din Pru-
Dar, `n timp ce `n Europa templierii prosperau [i deveneau cele- sia p`n\ `n Golful Finlandei [i care acum este p\m`nt rusesc – Cava-
bri, `n }ara Sf`nt\ situa]ia lor se deteriora tot mai mult. ~n 1185, lerii Teutoni se bucurau de o suveranitate necontestat\, departe at`t
regele Baudouin al Ierusalimului a `ncetat din via]\. ~n timpul de controlul laic c`t [i de cel ecleziastic.
g`lcevilor dinastice care s-au st`rnit, Gérard de Ridefort, marele ~nc\ de la `ntemeierea Ordenstaat-ului, templierii au invidiat
maestru al Templului, a `nc\lcat un jur\m`nt solemn pe care i-l independen]a [i imunitatea ordinului `nrudit. Dup\ c\derea }\rii
f\cuse monarhului decedat, aduc`nd astfel comunitatea european\ Sfinte, au `nceput s\ se g`ndeasc\ tot mai des la un stat propriu, `n
din Palestina `n pragul r\zboiului civil. {i aceasta nu a fost singura care s\-[i poat\ exercita, nestingheri]i, at`t suveranitatea necon-
ac]iune discutabil\ a lui Ridefort. Atitudinea sa trufa[\ `n rela]iile testat\ c`t [i autonomia, aidoma cavalerilor teutoni. Totu[i, spre
cu sarazinii a gr\bit `ntreruperea unui armisti]iu de lung\ durat\, deosebire de ace[tia, templierii nu erau interesa]i de regiunile
provoc`nd un nou ciclu al ostilit\]ilor. Apoi, `n iulie 1187, acela[i s\lbatice [i pustii din estul Europei. P`n\ la acea dat\, deveniser\
Ridefort a condus at`t cavalerii s\i, c`t [i restul armatei cre[tine, `n deja prea obi[nui]i cu luxul [i cu opulen]a. ~n consecin]\, visau
b\t\lia imprudent\, gre[it desf\[urat\ [i, dup\ cum s-a dus vestea, s\-[i `ntemeieze statul pe un teren mai accesibil [i mai atr\g\tor –
dezastruoas\ de la Hattin. For]ele cre[tine au fost realmente anihi- cel al Languedoc-ului.11
late [i, dou\ luni mai t`rziu, Ierusalimul – care fusese cucerit cu ~n primii s\i ani, Templul p\strase raporturi cordiale cu catarii,
aproape o sut\ de ani `nainte – a rec\zut `n m`inile sarazinilor. mai ales cu cei din Languedoc. Mul]i feudali boga]i – catari sau
~n secolul urm\tor, situa]ia a devenit din ce `n ce tot mai lipsit\ simpatizan]i ai catarilor – donaser\ ordinului `ntinderi vaste de
de speran]\. P`n\ `n 1291, `ntregul Outremer a fost pierdut, iar }ara teren. Conform unui autor modern, cel pu]in unul dintre fondatorii
Sf`nt\ a ajuns, aproape `n `ntregime, sub control musulman. Fort\- Templului era catar. Ceea ce pare destul de pu]in probabil, dar este
rea]a Acra, ultima r\mas\, a fost [i ea pierdut\ `n mai 1291. Ap\r`nd deasupra oric\rei `ndoieli faptul c\ Bertrand de Blanchefort, al
citadela condamnat\, templierii au dat dovad\ de tot eroismul de patrulea mare maestru al ordinului, provenea dintr-o familie catar\.
care erau capabili. Marele maestru, de[i grav r\nit, a continuat s\ La patruzeci de ani dup\ moartea sa, urma[ii s\i luptau um\r la
lupte p`n\ la moarte. Deoarece pe galerele ordinului spa]iul era limi- um\r cu ceilal]i seniori catari `mpotriva invadatorilor din nord
tat, au fost evacuate doar femeile [i copiii, `n timp ce cavalerii, chiar condu[i de Simon de Montfort.12
[i cei r\ni]i, au ales s\ r\m`n\ `n lupt\. C`nd ultimul bastion din ~n timpul cruciadei `mpotriva albigenzilor, templierii au r\mas,
Acra a c\zut, a f\cut-o cu o violen]\ apocaliptic\, `ngrop`ndu-i sub `n mod ostentativ, neutri, limit`ndu-se doar la rolul de martori.
zidurile n\ruite pe atacatori [i pe ap\r\tori deopotriv\. Totodat\, marele maestru din acea vreme a vrut s\ clarifice pozi]ia
76 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 77

Templului declar`nd c\, de fapt, exista o singur\ cruciad\ autentic\ – fi fost respins cu arogan]\. Toate acestea – la care se al\tura, desi-
aceea `mpotriva sarazinilor. ~n plus, o examinare atent\ a relat\rilor gur, perspectiva alarmant\ a existen]ei unui stat templier `n coasta
de la acea dat\ relev\ faptul c\ templierii s-au dovedit un adev\rat sa – au fost suficiente pentru a-l `mpinge pe rege s\ ac]ioneze. Iar
rai pentru refugia]ii catari.13 C`nd se ivea prilejul, se pare c\ `[i erezia era o scuz\ convenabil\.
ridicau armele de partea acestora. Totodat\, o trecere `n revist\ a Mai `nt`i, Filip a trebuit s\ fie sigur de cooperarea Papei, c\ruia,
eviden]elor ordinului din perioada de `nceput a cruciadei `mpotriva cel pu]in teoretic, templierii `i erau loiali [i `i datorau supunere.
albigenzilor relev\ o masiv\ `nscriere a catarilor `n r`ndurile templi- ~ntre 1303 [i 1305, Filip [i mini[tri s\i au pus la cale r\pirea [i
erilor – unde nici m\car crucia]ii lui Simon de Montfort nu `ndr\z- omor`rea unui Pap\ (Bonifaciu al VIII-lea) [i, foarte probabil, otr\-
neau s\-i atace. Listele Ordinului din aceea perioad\ demonstreaz\ virea altuia (Benedict al XI-lea). Apoi, `n 1305, Filip a reu[it s\
c\ o mare parte din demnitarii acestuia de rang `nalt proveneau din asigure instalarea candidatului s\u, arhiepiscopul de Bordeaux, pe
familii catare.14 Printre oficialii Templului din Languedoc se nu- scaunul papal vacant. Noul pontif [i-a luat numele de Clement
m\rau mai mul]i catari dec`t catolici. Mai mult dec`t at`t, se poate al V-lea. Fiindu-i `ndatorat lui Filip, i-ar fi fost greu s\-i refuze
constata c\ templierii care apar]ineau nobilimii catare au c\l\torit cererile. Iar printre aceste cereri era inclus\ [i suprimarea Cavale-
prin lume mult mai pu]in dec`t confra]ii lor catolici. Ei figureaz\ ca rilor Templieri.
fiind prezen]i `n Languedoc `n cea mai mare parte a timpului, Filip [i-a pl\nuit totul cu grij\. A fost `ntocmit\ o list\ cu
cre`nd astfel `n regiune o baz\ a Ordinului stabil\ pentru un timp acuza]ii, pe de-o parte cu ajutorul spionilor regelui infiltra]i `n
`ndelungat. ordin, iar pe de alta mul]umit\ m\rturisirilor voluntare f\cute de un
~n virtutea contactelor lor cu culturile islamic\ [i iudaic\, templi- pretins templier renegat. ~narmat cu aceste acuza]ii, Filip a f\cut a
erii `[i `nsu[iser\ deja multe idei str\ine credin]ei romano-catolice. ultima mi[care, care a fost nea[teptat\, rapid\, eficient\ [i letal\. ~n
De exemplu, mae[trii templierilor `[i angajau adesea secretari cadrul unei opera]iuni demne de SS sau de Gestapo, regele a trimis
arabi, iar mul]i dintre cavaleri vorbeau fluent limba arab\, pe care o
tuturor sene[alilor din ]ar\ ordine secrete, sigilate. Aceste ordine
`nv\]aser\ `n captivitate. De asemenea, exista o rela]ie str`ns\ cu
trebuiau deschise simultan [i executate f\r\ `nt`rziere. ~n zorii zilei
comunit\]ile evreie[ti, bazat\ pe interesele financiare [i scolastice.
de vineri, 13 octombrie 1307, to]i templierii din Fran]a trebuiau
Templierii fuseser\ astfel expu[i multor idei cu care Roma nu era
captura]i [i aresta]i de oamenii regelui, pretoratele lor trecute sub
de acord. Datorit\ influxului de recru]i catari, erau acum expu[i [i
sechestru regal [i bunurile lor confiscate. ~ns\, cu toate c\ ac]iunea
gnozei dualiste – dac\ nu cumva le era deja familiar\.
~n 1306, Filip al IV-lea al Fran]ei – Filip cel Frumos – era surpriz\ planificat\ de Filip a p\rut s\ fi fost dus\ la bun sf`r[it,
extrem de preocupat de ideea de a-[i cur\]a teritoriul de templieri. averile imense ale ordinului, care `l interesau `n mod deosebit, i-au
Ace[tia erau arogan]i [i nesupu[i. Erau o for]\ militar\ profesio- sc\pat printre degete. Nu au fost g\site niciodat\, a[a c\ ceea ce s-a
nist\, eficient\ [i foarte bine antrenat\ [i mult mai puternic\ [i mai `nt`mplat cu fabuloasa „comoar\ a templierilor“ r\m`ne un mister.
bine organizat\ dec`t orice trupe pe care le-ar fi putut recruta el De fapt, nu putem fi siguri c\ atacul surpriz\ al lui Filip asupra
`nsu[i. Totodat\, erau bine statornici]i pe `ntreg teritoriul Fran]ei, Ordinului a fost chiar at`t de nea[teptat cum a crezut el sau, mai
iar supunerea lor fa]\ de Pap\ era doar formal\. Filip nu avea nici t`rziu, istoricii. Exist\ destul de multe dovezi care sugereaz\ s-ar fi
un fel de control asupra ordinului, c\ruia `i datora bani. ~n plus, se primit, `n prealabil, anumite avertiz\ri. De exemplu, cu pu]in timp
sim]ise umilit c`nd, fugind de o gloat\ rebel\ de parizieni, fusese `naintea arest\rii, marele maestru, Jacques de Molay, a adunat
obligat s\ cear\, cu disperare, ad\post `n pretoratul Templului. ~n multe dintre c\r]ile [i regulamentele ordinului, apoi le-a ars. Tre-
timpul [ederii sale `ndelungate `n acel refugiu, observase enormele zorierul i-a spus unui cavaler care, la vremea respectiv\, s-a retras
avu]ii ale templierilor, pe care `ncepuse s\ le r`vneasc\. {i, dorind din ordin, c\ proceda extrem de „`n]elept“, ]in`nd cont de iminen]a
s\ se al\ture ordinului `n calitate de postulant, suferise insulta de a catastrofei. Iar o not\ oficial a circulat prin toate pretoratele din
78 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 79

Fran]a, subliniind faptul c\ nu trebuia dezv\luit\ nici o informa]ie pe rug. {i mai mul]i au fost `ntemni]a]i [i tortura]i. ~n acela[i timp,
referitoare la uzan]ele [i ritualurile ordinului. regele a continuat s\-l preseze pe Pap\, cer`ndu-i s\ ia m\suri `nc\
~n orice caz, indiferent dac\ templierii au fost preveni]i sau doar [i mai severe `mpotriva ordinului. Dup\ ce a rezistat o vreme, Papa
au dedus ceea ce li se preg\tea, e sigur c\ au fost luate unele pre- a cedat `n 1312 [i Ordinul Cavalerilor Templieri a fost desfiin]at –
cau]ii.15 ~n primul r`nd, cavalerii captura]i nu s-au `mpotrivit, ca [i f\r\ s\ fi fost pronun]at un verdict final de vinov\]ie sau de nevi-
cum ar fi primit instruc]iuni s\ nu o fac\. Nic\ieri nu se consem- nov\]ie. Dar, pe domeniile lui Filip, procesele, cercet\rile [i investi-
neaz\ faptul c\ ordinul din Fran]a ar fi opus rezisten]\ sene[alilor ga]iile au continuat `nc\ doi ani. ~n sf`r[it, `n martie 1314, marele
regelui. ~n al doilea r`nd, exist\ o m\rturie conving\toare despre un maestru, Jacques de Molay, [i pretorul Normandiei, Geoffroi de
fel de fug\ organizat\ a unui anumit grup de cavaleri – `n realitate a Charnay, au fost ar[i, pe foc `ncet, p`n\ la moarte. Odat\ cu exe-
tuturor celor care aveau leg\turi cu trezorierul ordinului. De aceea, cu]ia lor, cel pu]in aparent, templierii au disp\rut de pe scena isto-
probabil, nu este surprinz\toare dispari]ia tezaurului Templului, ca riei. Cu toate acestea, ordinul nu a `ncetat s\ existe. }in`nd cont de
[i a tuturor documentelor [i `nregistr\rilor. Zvonuri repetate, dar num\rul mare de cavaleri care au evadat, care au r\mas `n libertate
nefundamentate, vorbesc despre scoaterea tezaurului din pretoratul sau care au fost achita]i, ar fi fost surprinz\tor dac\ a[a ceva s-ar fi
din Paris pe furi[, la ad\postul nop]ii, cu pu]in timp `naintea arest\- `nt`mplat.
rilor. Conform zvonurilor, acesta ar fi fost transportat, `n c\ru]e, Filip s-a str\duit s\-i influen]eze pe ceilal]i monarhi, `ncerc`nd
c\tre coast\ – probabil spre baza naval\ a ordinului din La s\ se asigure c\, pe `ntreg teritoriul cre[tin, nici un templier nu avea
Rochelle – [i apoi `nc\rcat pe optsprezece galere, de care apoi nu
s\ fie cru]at. ~ntr-adev\r, zelul regelui `n aceast\ privin]\ este destul
s-a mai auzit niciodat\. Fie c\ acesta este sau nu adev\rul, se pare
de dubios. Probabil c\ i-am putea `n]elege dorin]a de a sc\pa de
c\ flota templierilor a sc\pat din ghearele regelui, pentru c\ nu
prezen]a ordinului pe domeniile sale. Dar e mai pu]in limpede de
exist\ nici un raport care s\ men]ioneze capturarea vreunei cor\bii
ce inten]iona s\ extermine to]i templierii, de pretutindeni. ~n mod
a ordinului. Dimpotriv\, cor\biile par s\ fi disp\rut pur [i simplu,
sigur, el `nsu[i nu era un model de virtute; [i nu e u[or s\-]i ima-
cu tot cu `nc\rc\tura lor, indiferent care ar fi fost aceea.16
ginezi c\ un monarh care pusese la cale moartea a doi papi ar fi fost
Templierii aresta]i `n Fran]a au fost interoga]i [i mul]i au fost
`ntr-adev\r deranjat de nerespectarea credin]ei. S\ se fi temut, pur
supu[i torturilor. Au fost ob]inute m\rturisiri ciudate, dar acuza]iile
[i simplu, de r\zbunarea ordinului, dac\ acesta r\m`nea intact din-
au fost [i mai ciudate. Prin ]ar\ au `nceput s\ circule zvonuri
colo de grani]ele Fran]ei? Sau era la mijloc era cu totul altceva?
`nfior\toare. S-a presupus c\ templierii venerau un demon numit
Baphomet. Se spunea c\, `n cadrul ceremoniilor, se prosternau `n ~n orice caz, `ncercarea sa de a elimina templierii din afara ]\rii
fa]a unui cap b\rb\tesc b\rbos, care le vorbea [i `i investea cu pu- nu a fost `ntru totul `ncununat\ de succes. De pild\, propriul s\u
teri oculte. Martorii neautoriza]i ai acestor ceremonii nu mai erau ginere, Eduard al II-lea al Angliei, a luat, la `nceput, ap\rarea
v\zu]i niciodat\. {i mai erau o serie de alte acuza]ii, cu mult mai templierilor. ~n cele din urm\, fiind presat at`t de Pap\ c`t [i de
neclare: de infanticid; de a fi `nv\]at femeile cum s\ avorteze; regele Fran]ei, a fost de acord cu cerin]ele lor, dar numai par]ial [i
despre s\ruturi obscene la admiterea postulan]ilor; de homosexua- f\r\ s\ fac\ exces de zel. Cei mai mul]i dintre templierii din Anglia
litate. Dar dintre toate `nvinuirile aduse acestor solda]i care lupta- au reu[it s\ fug\, dar c`]iva au fost totu[i aresta]i. ~ns\, dintre
ser\ pentru Hristos f\r\ s\-[i precupe]easc\ via]a, una iese `n ace[tia, cei mai mul]i au primit pedepse foarte u[oare – uneori nu
eviden]\ ca fiind cea mai bizar\ [i aparent improbabil\. Este vorba mai mult de c`]iva ani de peniten]\ `n aba]ii sau m\n\stiri, unde, `n
de nerecunoa[terea [i lep\darea ritual\ de Hristos, de c\lcarea `n general, au dus o via]\ confortabil\. ~n cele din urm\, p\m`nturile
picioare [i de scuiparea crucii. lor le-au fost date `n folosin]\ Cavalerilor Ospitalieri ai Sf`ntului
Cel pu]in `n Fran]a, soarta templierilor aresta]i a fost definitiv Ion, dar ei `n[i[i nu au avut parte de cumplitele persecu]ii ab\tute
pecetluit\. Filip i-a ucis f\r\ mil\ [i cu s\lb\ticie. Mul]i au fost ar[i asupra confra]ilor lor francezi.
80 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 81

~n alte p\r]i, `nl\turarea templierilor s-a f\cut cu [i mai mare unui fost cavaler al lui Hristos [i a avut acces la h\r]ile [i jurnalele
dificultate. De exemplu, Sco]ia se afla, `n acel moment, `n r\zboi de bord ale socrului s\u.
cu Anglia [i, `n haosul ce a urmat, implementarea subtilit\]ilor le- Astfel, `n diverse moduri, templierii au supravie]uit atacului din
gislative avea pu]ine [anse. A[a se face c\ bula papal\ de dizolvare 13 octombrie 1307. Iar `n 1522, urma[ii templierilor prusaci, cava-
a ordinului nu a fost niciodat\ proclamat\ `n Sco]ia – a[adar, practic, lerii teutoni, s-au laicizat, s-au lep\dat de alian]a cu Roma [i i-au
`n Sco]ia ordinul nu a fost niciodat\ dizolvat. Mul]i dintre templi- acordat sprijinul lor rebelului impertinent [i eretic numit Martin
erii englezi [i francezi [i-au g\sit acolo un refugiu – [i se spune c\, Luther. La dou\ secole dup\ dizolvarea lor, templierii [i-au luat, `n
`n 1314, un contingent de m\rime considerabil\ ar fi luptat de mod indirect, o revan[\ aspr\ asupra bisericii care `i tr\dase.
partea lui Robert Bruce `n b\t\lia de la Bannockburn. Conform
legendei – [i exist\ m\rturii care o sus]in – ordinul a continuat s\
existe `n Sco]ia, ca un organism bine `nchegat, pentru `nc\ patru
secole. Dup\ luptele din 1688-1691, Iacob al II-lea Angliei a fost
detronat de William de Orania. ~n Sco]ia, sus]in\torii monarhului Cavalerii Templieri – misterele
Stuart asediat s-au revoltat [i, `n b\t\lia de la Killiecrankie din
~ntr-o form\ c`t se poate de prescurtat\, aceasta este istoria Ca-
1689, John Claverhouse, viconte de Dundee, a fost ucis pe c`mpul
de lupt\. C`nd trupul lui a fost recuperat, s-a consemnat faptul c\ valerilor Templieri, a[a cum a fost acceptat\ [i prezentat\ de croni-
purta Marea Cruce a Ordinului Templului – dar se presupune c\ nu cari [i a[a cum am `nt`lnit-o `n cercet\rile noastre. Dar am
descoperit destul de repede c\ aceast\ istorie mai are o dimensiune –
era o contrafacere recent\, ci o cruce dat`nd dinainte de 1307.17
una mult mai derutant\, mai provocatoare [i mai speculativ\. ~nc\
~n Lorena, care `n acea epoc\ era o parte a Germaniei, nu a
din timpul existen]ei lor, cavalerii au fost `nconjura]i de o aur\
Fran]ei, templierii au fost sus]inu]i de ducele principatului. C`]iva
mistic\. Unii spuneau c\ erau vr\jitori [i magicieni, ini]ia]i ai
au fost cerceta]i [i exonera]i. ~ns\ se pare c\ cei mai mul]i i-au dat
ascultare pretorului lor care, dup\ cum se spune, i-a sf\tuit s\-[i misterelor [i alchimi[ti. Mul]i dintre contemporanii lor `i ocoleau,
taie b\rbile, s\ `mbrace ve[minte laice [i s\ se amestece printre crez`ndu-i `n leg\tur\ cu puterile necurate. Chiar `n 1208, la `nce-
localnici. putul cruciadei `mpotriva albigenzilor, Papa Inocen]iu al III-lea i-a
~n Germania propriu-zis\, templierii [i-au `nfruntat f\]i[ judec\- admonestat pe templieri pentru comportarea necre[tineasc\ [i s-a
torii, amenin]`nd s\ pun\ m`na pe arme. Intimida]i, ace[tia i-au referit `n mod explicit la necroman]ie. Pe de alt\ parte, existau per-
declarat nevinova]i, iar c`nd ordinul a fost dizolvat `n mod oficial, soane care `i l\udau cu un entuziasm ie[it din comun. La sf`r[itul
mul]i templieri germani au fost primi]i `n r`ndurile Ospitalierilor secolului al doisprezecelea, Wolfram von Eschenbach, cel mai
Sf`ntului Ioan [i `n cel al Teutonilor. ~n Spania, de asemenea, templi- important minnesänger sau romancer (minnesinger sau trubadur), a
erii [i-au `nfruntat persecutorii [i [i-au g\sit refugiul `n alte ordine. f\cut `n mod special o vizit\ `n Outremer, pentru a putea fi martor
~n Portugalia, ordinul a fost purificat `n urma unei investiga]ii [i la ac]iunile templierilor. Apoi, `ntre 1195 [i 1220, Wolfram a
pur [i simplu [i-a schimbat numele, devenind Cavalerii lui Hristos. compus poemul s\u epic Parzival, prin care le confer\ templierilor
Sub aceast\ titulatur\, a continuat s\ fiin]eze, `n bune condi]iuni, un statut `n\l]\tor. ~n poemul lui Wolfram, Sf`ntul Graal, cetatea
p`n\ `n secolul al [aisprezecelea, dedic`ndu-se activit\]ilor mari- Graalului [i familia Graalului s`nt `n paza Cavalerilor Templieri.18
time. Vasco da Gama a fost cavaler al lui Hristos, iar prin]ul Henric Aura mistic\ a Templului a d\inuit [i dup\ dispari]ia sa. Ultima
Navigatorul a fost mare maestru al ordinului. Cor\biile Cavalerilor ac]iune `nregistrat\ `n istoria ordinului a fost arderea pe rug a
lui Hristos au navigat sub pavilionul familiarei cruci ro[ii. Sub ultimului mare maestru, Jacques de Molay, `n martie 1314. Se
aceea[i cruce, cele trei caravele ale lui Cristofor Columb au traver- poveste[te c\, `n timp ce fumul acelui foc molcom `i gonea via]a
sat Atlanticul c\tre lumea nou\. Columb `nsu[i era `nsurat cu fiica din trup, blestemul rostit de el s-ar fi `n\l]at deasupra fl\c\rilor.
82 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 83

Conform legendei [i-a chemat prigonitorii – pe Papa Clement [i pe De la Revolu]ia Francez\ [i p`n\ `n zilele noastre, aura din jurul
regele Filip – s\ i se al\ture, `n cel mult un an, spre a da socoteal\ templierilor nu s-a diminuat. Cel pu]in trei organiza]ii contempo-
la judecata Celui de Sus. Dup\ o lun\, Papa era mort, ca urmare a rane se consider\ templieri, pretind c\ au genealogii pornind din
cea ce se presupune c\ ar fi fost un atac brusc [i violent de dizen- 1314 [i hrisoave a c\ror autenticitate nu a fost `ns\ niciodat\ con-
terie. Iar Filip a murit la sf`r[itul anului, din cauze r\mase necu- firmat\. Anumite loji masonice au adoptat at`t gradul de „templi-
noscute p`n\ `n zilele noastre. Desigur, nu este nevoie s\ c\ut\m er“, c`t [i ritualuri [i apelative ce se presupune c\ provin de la
explica]ii supranaturale. Templierii aveau o mare experien]\ `n ordinul ini]ial. C\tre sf`r[itului secolului al nou\sprezecelea, un si-
folosirea otr\vurilor. {i erau destul de mul]i aceia – cavaleri refu- nistru Ordin al Noilor Templieri, care folosea zvastica drept una
gia]i c\l\torind incognito, simpatizan]i ai ordinului sau rude ale dintre emblemele sale, a luat fiin]\ `n Germania [i Austria. Perso-
cavalerilor persecuta]i – care doreau o r\zbunare pe m\sur\. Oricum, nalit\]i ca H. P. Blavatsky, fondatoarea teozofiei, [i Rudolf Steiner,
aparenta `ndeplinire a blestemului marelui maestru a `nt\rit credin]a fondatorul antropozofiei, vorbesc despre o ezoteric\ „tradi]ie a `n]e-
`n puterile oculte ale ordinului. Iar blestemul nu s-a `ncheiat atunci, lepciunii“, cobor`nd pe firul c\reia ajungem de la rozicrucieni la
c\ci, conform legendei, aruncase un lin]oliu asupra descenden]ei catari [i templieri – ace[tia fiind depozitarii semnifica]iilor multor
regale p`n\ departe, `n viitor. {i astfel, ecouri ale presupusei puterii alte secrete antice. ~n Statele Unite, b\ie]ii la v`rsta adolescen]ei
oculte a templierilor au reverberat de-a lungul veacurilor. s`nt admi[i `n Societatea De Molay, f\r\ ca ei sau mentorii lor s\
~n secolul al optsprezecelea, diverse fraternit\]i secrete [i semi- `n]eleag\ prea bine de unde provine acest nume. ~n Marea Britanie,
ca pretutindeni `n Occident, cluburile secrete `[i acord\ numele de
secrete `i pream\reau pe templieri, at`t `n calitate de precursori c`t [i
„templier“ [i includ personalit\]i publice remarcabile. Din `mp\-
`n calitate de ini]ia]i `n mistere. Mul]i francmasoni din acea vreme
r\]ia cereasc\ pe care a `ncercat s\ o cucereasc\ cu sabia, Hugues
pretindeau c\ `i au drept `nainta[i. Anumite „ritualuri“ [i „cere-
de Payen `[i coboar\, probabil, privirea uimit\ c\tre cavalerii
monii“ ale masonilor revendicau descenden]a direct\ din ordin [i
zilelor ce i-au urmat, c\tre ochelari[tii burduh\no[i [i lipsi]i de
custodia autorizat\ a secretelor acestuia. Unele dintre aceste pre-
ve[minte fastuoase c\rora le-a dat na[tere. Dar trebuie s\ fie impre-
ten]ii erau, `n mod evident, ridicole. Altele – referitoare, de exem-
sionat [i de tr\inicia [i vitalitatea mo[tenirii sale.
plu, la posibila supravie]uire a ordinului `n Sco]ia – ar putea con]ine Aceast\ mo[tenire se face remarcat\ mai ales `n Fran]a, templi-
un s`mbure de adev\r, chiar [i `ntr-un `nveli[ contraf\cut. erii fiind acolo o adev\rat\ industrie, a[a cum, `n Marea Britanie,
P`n\ `n 1789, legendele care `i `nconjurau pe templieri c\p\- s`nt Glastonbury, gazonul sau monstrul din Loch Ness. ~n Paris,
taser\ propor]ii indiscutabil fabuloase, iar adev\rata lor istorie era libr\riile abund\ `n istorii [i prezent\ri ale ordinului – unele auto-
ascuns\ de o aur\ de confuzie [i romantism. Erau privi]i ca adep]i rizate, altele trec`nd cu entuziasm `n t\r`mul ideilor nebune[ti. ~n
ai ocultismului, ca alchimi[ti ilumina]i, ca magi [i `n]elep]i, ca ultima vreme, aceasta `nsemn`nd aproximativ un sfert de secol, pe
mae[tri masoni [i mari ini]ia]i – ca adev\ra]i supraoameni `nzestra]i seama templierilor au fost f\cute o serie de afirma]ii bizare, dintre
cu un arsenal cople[itor de puteri [i cuno[tin]e secrete. Erau, de care unele s-ar putea s\ nu fie complet ne`ntemeiate. Unii autori
asemenea, considera]i eroi [i martiri, vestitori ai spiritului anticle- i-au creditat, cel pu]in `n parte, cu construirea catedralelor gotice –
rical al epocii; iar mul]i francmasoni, conspir`nd `mpotriva lui sau cel pu]in cu imboldul care a provocat aceast\ explozie de
Ludovic al XVI-lea, aveau impresia c\ ajutau la `ndeplinirea genial\ energie arhitectural\. Al]i autori au sus]inut c\ ordinul ar fi
blestemului aruncat de Jacques de Molay asupra dinastiei franceze. stabilit contacte comerciale cu locuitorii Americii `nc\ din 1269 [i
S-a consemnat faptul c\, `n momentul c`nd capul regelui a c\zut c\ o mare parte a bog\]iilor s-a fi datorat argintului importat din
sub ghilotin\, un necunoscut a s\rit pe e[afod. {i-a `nmuiat m`na `n Mexic. ~n mod frecvent, s-a afirmat c\ templierii ar fi cunoscut un
s`ngele monarhului, [i-a scuturat-o asupra gloatei din jur [i a stri- anumit secret legat de originile cre[tin\t\]ii. S-a spus c\ erau
gat: „Jacques de Molay, e[ti r\zbunat!“ gnostici, c\ erau eretici, c\ trecuser\ la islamism. S-a declarat c\
84 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 85

urm\reau realizarea unei uniuni de popoare, rase [i religii – c\ s-ar putea s\ fi fost o denaturare a arabului abufihamat, a c\rui pro-
duceau, `n mod sistematic, o politic\ de fuzionare `ntre `nv\]\turile nun]ie `n maura spaniol\ este bufihimat, [i al c\rui `n]eles este
islamismului, cre[tinismului [i iudaismului. {i, iar\[i [i iar\[i, s-a „P\rintele ~n]elegerii“ sau „P\rintele ~n]elepciunii“, iar `n limba
sus]inut, a[a cum o f\cuse Wolfram von Eschenbach cu aproape arab\ cuv`ntului „p\rinte“ i se atribuie, de asemenea, sensul de
opt secole mai `nainte, c\ templierii erau p\zitorii Sf`ntului Graal, „ob`r[ie“.19 Dac\ aceasta este `ntr-adev\r provenien]a numelui
indiferent ce ar fi putut s\ fie acest Sf`nt Graal. Baphomet, am putea presupune c\ era legat de un principiu supra-
Cele sus]inute s`nt adesea ridicole. ~n acela[i timp, cu templierii natural sau divin. Dar nu este clar ce anume `l deosebea de orice alt
s`nt asociate at`t mistere incontestabile c`t [i, s`ntem convin[i, un principiu de acest fel. Dac\ Baphomet era, pur [i simplu, Dumnezeu
anumit tip de secrete. {i este limpede c\ unele dintre aceste secrete sau Allah, ce i-a determinat pe fra]ii templieri s\-i schimbe numele?
]in de ceea ce numim acum „ezoteric“. De exemplu, unele gravuri Iar dac\ nu era nici Dumnezeu, nici Alah, ce sau cine putea fi?
din pretoratele templiere sugereaz\ c\ o anumit\ parte a condu- ~n orice caz, am descoperit dovezi indiscutabile pentru acuza]ia
c\torilor ordinului era familiarizat\ cu discipline ca astrologia, legat\ de ceremoniile `n care era implicat un anume fel de cap.
alchimia, geometria sacr\ [i numerologia, ca [i, bine`n]eles, cu ~ntr-adev\r, existen]a acestuia s-a dovedit a fi una din temele domi-
astronomia – care, `n secolele al doisprezecelea [i al treisprezece- nante din rapoartele Inchizi]iei. ~ns\, oricum, semnifica]ia numelui
lea, nu putea fi separat\ de astrologie [i era chiar pu]in „ezoteric\“. Baphomet r\m`ne obscur\. Este posibil s\ ]in\ de domeniul alchi-
Dar nu ne-au intrigat nici afirma]iile bizare, nici reziduurile ezo- miei. ~n procesele alchimice exista o faz\ numit\ „Caput Mortum“
terice. Dimpotriv\, am fost fascina]i de ceva mult mai lumesc, mult mai sau „Capul Mort“ – acea „Nigredo“ sau „~nnegrire“ care s-ar fi
prozaic – amalgamul de contradic]ii [i „perdelele de fum“ din istoria produs `nainte de precipitarea Pietrei Filozofale. Totu[i, conform
autorizat\. Este foarte probabil ca templierii s\ fi avut secrete ezoterice. altor m\rturii, capul i-ar fi apar]inut lui Hugues de Payen, fonda-
Dar, `n ceea ce `i prive[te, [i altceva a mai fost ascuns – ceva `nr\d\cinat torul ordinului [i primul mare maestru; [i este sugestiv faptul c\ pe
`n curentele politice [i religioase ale epocii lor. Acesta a fost nivelul la blazonul lui Hugues ap\reau trei capete negre pe fond auriu.
care am `ntreprins cele mai multe dintre cercet\rile noastre. De asemenea, ar putea exista o conexiune cu faimosul Giulgiu
Am `nceput cu sf`r[itul pove[ti, cu pr\bu[irea ordinului [i cu de la Torino, care se presupune c\ ar fi fost `n posesia templierilor
acuza]iile ce i-au fost aduse. S-au scris o sumedenie de c\r]i care `ntre 1204 [i 1307 [i care, `mp\turit, p\rea s\ nu fie altceva dec`t un
cerceteaz\ [i evalueaz\ posibilul adev\r al acestor acuza]ii [i, cap. ~ntr-adev\r, `n pretoratul Templecombe din Somerset a fost
pornind de la m\rturiile existente, [i noi, aidoma majorit\]ii investi- descoperit\ reproducerea unui cap a c\rui asem\nare cu cel de pe
gatorilor, am dedus c\, dup\ toate aparen]ele, ele erau `ntruc`tva Giulgiul de la Torino este izbitoare. ~n acela[i timp, specula]ii
`ntemeiate. De pild\, fiind interoga]i de Inchizi]ie, unii dintre cava- recente `ncearc\ s\ fac\ leg\tura cu capul retezat al Sf`ntului Ioan
leri s-au referit la ceva numit „Baphomet“ – prea mul]i cavaleri [i Botez\torul; iar unii autori sus]in c\ templierii erau „contamina]i“
`n prea multe locuri, pentru ca s\ fi fost vorba de scorneala unui de erezia ioanit\ sau mandeean\ – care `l denun]a pe Isus ca pe un
singur individ sau a unui singur pretorat. ~n acela[i timp, nu exist\ fals profet [i admitea c\ Ioan ar fi fost adev\ratul Mesia. Bine`n]e-
nici o indica]ie care s\ sugereze cine sau ce ar fi putut fi acest les c\ nu exist\ dubii asupra faptului c\, `n timpul [ederii lor `n
Baphomet, ce anume reprezenta sau de ce anume avea o semnifi- Orientul Mijlociu, templierii intraser\ `n contact cu sectele ioanite,
ca]ie deosebit\. S-ar p\rea c\ acest Baphomet era privit cu o ve- iar posibilitatea apari]iei unor tendin]e ioanite `n s`nul ordinului nu
nera]ie care mergea p`n\ la idolatrie. ~n anumite cazuri, numele este este `ntru totul exclus\. Dar nimeni nu poate afirma c\ aceste
asociat cu sculpturile demonice de tip gargui g\site `n multe tendin]e [i-ar fi pus amprenta asupra `ntregului ordin sau c\ ar fi
pretorate. ~n altele este legat de apari]ia unui cap b\rbos. ~n ciuda devenit obiectul politicii sale oficiale.
afirma]iilor din trecut ale anumitor istorici, pare s\ fie limpede c\ ~n timpul interogatoriilor de dup\ arest\rile din 1307, capul a
Baphomet nu era o st`lcire a numelui Muhammad. Pe de alt\ parte, mai fost men]ionat `n alte dou\ ipostaze. Conform `nregistr\rilor
86 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 87

Inchizi]iei, printre bunurile confiscate din pretoratul de la Paris, a 1307, `nt`mplarea a fost str`ns asociat\ cu ordinul. Este men]ionat\
fost g\sit un relicvariu av`nd forma capului unei femei. Era articu- `n mod repetat `n `nregistr\rile Inchizi]iei [i cel pu]in doi dintre
lat `n partea superioar\ [i p\rea o relicv\ de un tip aparte. A fost cavalerii interoga]i au m\rturisit c\ le era familiar\. ~n relat\rile
descris dup\ cum urmeaz\: ulterioare, cum este aceea citat\ mai sus, violatorul este identificat
drept templier [i a[a r\m`ne `n versiunile p\strate de francmaso-
Un cap de propor]ii mari, din argint aurit, foarte frumos [i nerie – care a adoptat tigva [i oasele `ncruci[ate [i le-a plasat ade-
reprezent`nd imaginea unei femei. ~n interior erau dou\ oase ale sea ca emblem\ pe pietrele de morm`nt.
capului, `nf\[urate `n p`nz\ alb\ de in, cu o alt\ p`nz\ ro[ie `n jurul
Pe de-o parte, relatarea pare a fi o parodie grotesc\ a Imaculatei
lor. Era ata[at\ o etichet\ pe care era scris CAPUT LVIIIm. Oasele
Concep]iuni. Pe de alt\ parte, ar putea trece drept o `nregistrare
din interior erau cele ale unei femei de talie mai degrab\ mic\.20
trunchiat\ a unui ritual ini]iatic, care implic\ o moarte metaforic\ [i
o re`nviere. Un cronicar men]ioneaz\ numele femeii din istorisire –
O relicv\ bizar\ – mai ales pentru institu]ia monastic\ [i mili-
Yse, ceea ce pare s\ derive, f\r\ dubiu, din Isis. {i, cu siguran]\,
tar\ rigid\ a templierilor. ~ns\ unul din cavalerii interoga]i, c\ruia i
povestea evoc\ ecouri ale misterelor zei]ei Isis, ca [i pe cele ale lui
s-a ar\tat acest cap feminin, a declarat c\ nu avea nici o leg\tur\ cu
cel al b\rbatului b\rbos folosit `n ritualurile ordinului. CAPUT Tammuz sau Adonis, al c\rui cap a fost aruncat `n mare, sau ale lui
LVIIIm – „Capul 58m“ – r\m`ne o enigm\ derutant\. Dar merit\ s\ Orfeu, c\ruia i s-a azv`rlit capul `n r`ul C\ii Lactee. ~nsu[irile ma-
men]ion\m c\ acel „m“ s-ar putea s\ nu fie litera alfabetului latin, gice ale capului evoc\, totodat\, capul lui Bran cel Binecuv`ntat din
mitologia celtic\ [i din Mabinogion. Iar c\ldarea alegoric\ a lui
ci c , simbolul astrologic al Fecioarei.21
Capul apare, din nou, `ntr-o alt\ poveste misterioas\ legat\, `n Bran a fost considerat\, de mul]i autori, drept o precursoare p\g`n\
mod tradi]ional, de templieri. Consider\m c\ merit\ a fi men]ionat\ a Sf`ntului Graal.
una dintre numeroasele sale variante: Indiferent de semnifica]ia atribuit\ „cultului capului“, Inchizi]ia
l-a considerat ca av`nd o mare importan]\. Pe o list\ de acuza]ii
O mare doamn\ din Maraclea era iubit\ de un templier, un lord `ntocmit\ pe 12 august 1308 g\sim urm\toarele:
al Sidonului; dar ea a murit de t`n\r\ [i, `n noaptea `nmorm`nt\rii
ei, iubitul ei p\c\tos s-a strecurat p`n\ la morm`nt, i-a dezgropat A[i[derea, c\ `n fiecare provincie aveau idoli [i anume capete...
trupul [i l-a violat. Apoi o voce venind de niciunde i-a cerut s\ se A[i[derea, c\ adorau ace[ti idoli...
`ntoarc\ peste nou\ luni, c`nd avea s\-[i g\seasc\ acolo fiul. El s-a A[i[derea, c\ ei spuneau c\ acel cap `i putea salva.
supus acelei porunci [i, la timpul sorocit, a deschis din nou A[i[derea, c\ (`i putea) `mbog\]i...
morm`ntul [i a g\sit un cap pe oasele picioarelor scheletului (tigv\ A[i[derea, c\ putea face pomii s\ `nfloreasc\.
[i oase `ncruci[ate). Aceea[i voce i-a poruncit „p\ze[te-l cu A[i[derea, c\ putea face p\m`ntul s\ `ncol]easc\.
str\[nicie, pentru c\ el va fi aduc\torul tuturor lucrurilor bune“, de A[i[derea, c\ ei `nconjurau sau atingeau fiecare dintre capetele
aceea a plecat lu`ndu-l cu sine. Obiectul a devenit duhul s\u pro- mai `nainte pomeni]ilor idoli cu micile [nururi pe care le purtau
tector [i `[i putea `nvinge du[manii ar\t`ndu-le, pur [i simplu, acel lipite de c\ma[\ sau de piele.24
cap miraculos. ~n consecin]\, acesta a trecut `n posesia ordinului.22
{nururile men]ionate la ultimul punct amintesc de catari, care,
Aceast\ istorisire macabr\ poate fi identificat\ ca fiind suficient de asemenea, erau b\nui]i c\ ar fi purtat un anume fel de [nur sacru.
de veche pentru a-i apar]ine lui Walter Map, ale c\rui scrieri Dar cele mai frapante men]iuni de pe list\ s`nt cele referitoare la
dateaz\ de la sf`r[itul secolului al doisprezecelea. Dar nici el, nici presupusa capacitatea a capului de a genera bog\]ii, de a face pomii
alt autor, care a relatat aceea[i poveste cu un secol mai t`rziu, nu s\ `nfloreasc\ [i de a fertiliza ogoarele. Aceste `nsu[iri coincid `ntru
specific\ dac\ acel violator necrofil era un templier.23 Totu[i, din totul cu cele pomenite `n legendele despre Sf`ntul Graal.
88 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 89

Dintre acuza]iile aduse templierilor, cele mai grave se refereau [i improbabilit\]i. Nou\ cavaleri, nou\ cavaleri „s\raci“, ap\ru]i ca
la blasfemie [i erezie – la respingerea, c\lcarea `n picioare [i scui- din senin [i – tocmai ei din `ntreg furnicarul de crucia]i din }ara
parea crucii. Semnifica]ia acestui presupus ritual nu este foarte Sf`nt\ – `ncartirui]i cu promptitudine `n palatul regal! Plus pre-
clar\ – cu alte cuvinte, nu se poate preciza de ce anume se lep\dau supunerea c\ ace[ti nou\ cavaleri „s\raci“ – care nu admiteau nici
de fapt templierii. Se lep\dau de Hristos? Sau, pur [i simplu, doar un recrut care s\ le `ngroa[e r`ndurile – ar fi ap\rat, numai [i numai
de r\stignire? {i, indiferent de ce s-ar fi lep\dat, ce anume prea- ei, toate drumurile din Palestina! {i lipsa oric\rei `nregistr\ri care
m\reau `n schimb? Nimeni nu a putut r\spunde `n mod mul]umitor s\ le ateste activitatea, nici m\car din partea lui Fulk de Chartres,
la aceste `ntreb\ri, dar pare limpede c\ avea loc un fel de lep\dare cronicarul oficial al regelui, c\ruia existen]a lor trebuie s\-i fi fost
[i c\ aceasta constituia o regul\ esen]ial\ a ordinului. De exemplu, cunoscut\! Cum a putut fi posibil, ne `ntreb\m acum, ca ac]iunile
un cavaler a declarat, sub jur\m`nt, c\, la admiterea `n ordin, i s-a lor, deplas\rile lor prin palatul regal, de exemplu, s\ fi fost omise
spus: „Credin]a ta este gre[it\, pentru c\ el (Hristos) este `ntr-ade- din observa]iile lui Fulk? De[i pare incredibil, cronicarul nu rela-
v\r un fals profet. Se cuvine s\ crezi `n Dumnezeu [i `n Rai, dar nu
teaz\ nimic `n aceast\ privin]\. De fapt, nimeni nu relateaz\ nimic
`n el“.25 Iar un alt templier a declarat c\ a fost sf\tuit: „S\ nu crezi
`nainte de a o face Guillaume de Tyre, cu o jum\tate de secol mai
c\ omul Isus pe care evreii l-au r\stignit `n Outremer este Dum-
t`rziu. Ce concluzii puteam trage de aici? C\ ace[ti cavaleri nu erau
nezeu [i c\ te poate m`ntui“.26 Un al treilea cavaler a pretins, de
angaja]i `n acele l\udabile servicii publice care le-au fost atribuite?
asemenea, c\ a fost `nv\]at s\ nu cread\ `n falsul profet Hristos, ci
doar `ntr-un „cu mult mai presus Dumnezeu“. Apoi i s-a ar\tat un C\, `n schimb, erau implica]i `ntr-o activitate at`t de tainic\ `nc`t
crucifix [i i s-a spus: „S\ nu ai mare credin]\ `n acesta, pentru c\ nu-i era cunoscut\ nici m\car cronicarului oficial? Sau c\ acelui
este prea t`n\r“.27 cronicar i se impusese t\cerea? Ultima supozi]ie pare s\ fie cea mai
Astfel de relat\ri s`nt frecvente [i destul de legate pentru a face plauzibil\. Pentru c\ celor nou\ cavaleri li s-au al\turat cur`nd doi
acuza]iile credibile. S`nt, de asemenea, destul de moderate; dac\ nobili extrem de ilu[tri, a c\ror prezen]\ ar fi fost imposibil s\
Inchizi]ia ar fi dorit s\ inventeze fapte, ar fi ticluit ceva cu mult mai treac\ neobservat\.
dramatic, mai incriminator, mai demn de os`nd\. De aceea s`nt Dup\ Guillaume de Tyre, Ordinul Templului a fost `nfiin]at `n
pu]ine dubii asupra faptului c\ atitudinea ordinului fa]\ de Isus nu 1118, membrii s\i au fost, pentru `nceput, `n num\r de nou\ [i,
coincidea cu aceea a drept credincio[ilor catolici, dar nu se poate vreme de nou\ ani, nu au fost primi]i noi recru]i. Totu[i, o alt\
preciza care anume era aceast\ atitudine diferit\. ~n orice caz, `nregistrare men]ioneaz\ `n mod limpede c\ `n 1120, la numai doi
exist\ certitudinea c\ ritualul atribuit templierilor – c\lcarea `n ani dup\ presupusa fondare a ordinului, acestuia i s-a al\turat con-
picioare [i scuiparea crucii – a fost practicat, `nainte de 1307, cel tele de Anjou – tat\l lui Geoffrey Plantagenet. Iar `n 1124, contele
pu]in vreme de o jum\tate de secol. Circumstan]ele `n care se de Champagne, unul dintre cei mai boga]i nobili din Europa, a
desf\[ura s`nt neclare, dar este men]ionat `n coresponden]\ cu cea f\cut acela[i lucru. Dac\ afirma]iile lui Guillaume de Tyre ar fi
de a {asea Cruciad\, ce a avut loc `n 1249.28 corecte, p`n\ `n 1127 nu ar trebui s\ nu apar\ nici un nou membru,
dar, p`n\ `n 1126, `n r`ndurile templierilor au fost primi]i, de fapt,
`nc\ patru cavaleri.29 A[adar, Guillaume se `n[eal\ sus]in`nd c\,
timp de nou\ ani, nu a fost admis nici un nou membru? Sau poate,
Cavalerii Templieri – latura ascuns\ dintre afirma]iile sale, nu aceasta este gre[it\, ci aceea referitoare la
anul `ntemeierii ordinului? Dac\, `n 1120, contele de Anjou a
Dac\ sf`r[itul Cavalerilor Templieri abund\ `n enigme greu de devenit templier, dar asta nu s-a putut `nt`mpla `n primii nou\ ani
elucidat, `ntemeierea [i istoria lor timpurie chiar `l dep\[esc `n din existen]a ordinului, `nseamn\ c\ fondarea acestuia nu a avut loc
aceast\ privin]\. Am fost deja chinui]i de o serie de inconsecven]e `n 1118, ci, cel mai t`rziu, `n 1111 sau 1112.
90 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

~n favoarea acestei concluzii, pledeaz\ un fapt foarte conclu-


dent. ~n 1114, contele de Champagne se preg\tea pentru o c\l\torie
`n }ara Sf`nt\. La scurt timp dup\ plecare, a primit o scrisoare din
partea episcopului de Chartres. Printre altele, acesta scria: „Am
aflat c\... `nainte de a porni c\tre Ierusalim, a]i f\g\duit s\ v\
al\tura]i «Oastei lui Hristos», dornic fiind s\ v\ num\ra]i printre
ace[ti solda]i ai Evangheliei“.30 „Oastea lui Hristos“ este numele
sub care au fost cunoscu]i ini]ial templierii [i pe care Sf`ntul
Bernard l-a folosit referindu-se la ei. ~n contextul scrisorii episco-
pului, apelativul nu se poate referi la nici o alt\ institu]ie. De exem-
plu, nu poate fi vorba, pur [i simplu, de hot\r`rea contelui de
Champagne de a deveni cruciat, deoarece episcopul continu\ po-
menind de leg\m`ntul de castitate pe care `l implica respectiva
decizie. Un astfel de leg\m`nt nu putea s\-i fie cerut unui cruciat
obi[nuit. A[adar, din scrisoarea episcopului de Chartes reiese
limpede c\ templierii existau, cel pu]in ca proiect, `nc\ din 1114, cu
patru ani `nainte de data oficial recunoscut\ a fond\rii. {i, `nc\ din
acel an, contele de Champagne inten]iona s\ intre `n r`ndul lor –
ceea ce a f\cut, probabil, cu zece ani mai t`rziu. ~ns\ un istoric care
consemneaz\ aceast\ scrisoare ajunge la o concluzie mai degrab\
bizar\: episcopul vroia, de fapt, s\ spun\ altceva.31 Nu inten]iona
s\ se refere la templieri, argumenteaz\ respectivul istoric, deoarece
ordinul acestora avea s\ fie `nfiin]at abia peste patru ani, `n 1118.
Sau poate c\ `nalta fa]\ bisericeasc\, care a [i murit `n 1115, nu [tia
`n ce an al Domnului `[i redacta scrisoarea? Cum ar fi putut, `n 1114,
s\ men]ioneze, „din gre[eal\“, ceva ce `nc\ nu exista? La aceast\
`ntrebare nu se poate da dec`t un singur r\spuns plauzibil [i acela este
c`t se poate de evident – gre[eala nu este a episcopului, ci a lui
Guillaume de Tyre, ca [i a tuturor istoricilor care i-au urmat [i care
continu\ s\-l priveasc\ ca pe o incontestabil\ autoritate `n domeniu.
Data mai timpurie a `nfiin]\rii Ordinului Templierilor nu trebuie
neap\rat s\ ne creeze suspiciuni. Acestea s`nt `ns\ cu siguran]\
generate de alte circumstan]e [i coinciden]e ciudate. Se pare c\ cel
pu]in trei dintre cei nou\ cavaleri fondatori, printre care [i Hugues
de Payen, proveneau din regiuni `nvecinate, aveau leg\turi de rude-
nie, se cuno[teau dinainte [i erau vasalii aceluia[i senior. Acesta nu
era nimeni altul dec`t contele de Champagne, cel c\ruia `i era adre-
sat\ scrisoarea din 1114 a episcopului de Chartres [i care a devenit Ierusalim – Templul [i zona Muntelui Sion
templier `n 1124, jur`ndu-i supunere propriului s\u vasal! ~n 1115, la mijlocul secolului al doisprezecelea
92 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 93

contele a donat terenul pe care Sf`ntul Bernard, patronul templie- a[a-numitele „Grajduri ale lui Solomon“. Aceste grajduri, situate
rilor, a `n\l]at renumita Aba]ie Clairvaux, iar unul dintre cei nou\ chiar sub Templu, s`nt `nc\ vizibile. S`nt suficient de spa]ioase, a
cavaleri fondatori, André de Montbard, era unchiul Sf`ntului Bernard. consemnat Johann, pentru a ad\posti dou\ mii de cai, iar templierii
~n plus, la Troyes, re[edin]a contelui de Champagne, a `nflorit, `[i ]ineau arm\sarii chiar `n aceste grajduri. Conform relat\rilor a
`ncep`nd din 107032, o influent\ academie de studii cabalistice [i cel pu]in `nc\ unui istoric, le foloseau chiar [i `n anul 1124, c`nd se
ezoterice. {i tot la Troyes, `n Conciliul din 1128, Ordinul Templie- presupune c\ ordinul nu num\ra mai mult de nou\ membri. De
rilor a fost oficializat [i organizat. Apoi, vreme de dou\ secole, aceea ni se pare verosimil\ ipoteza c\, aproape imediat dup\ `nfiin]a-
localitatea a continuat s\ fie unul dintre centrele statornice ale re, cavalerii ar fi `nceput s\ fac\ s\p\turi `n subsolul Templului.
ordinului; chiar [i ast\zi, zona `mp\durit\ de l`ng\ ora[ este numit\ Desf\[urarea unei astfel de activit\]i ne sugereaz\ c\ templierii
Forêt du Temple (P\durea Templului). {i tot din Troyes, re[edin]a c\utau, cu s`rguin]\, ceva anume. Ne-ar putea chiar sugera c\ fuse-
contelui de Champagne, a pornit unul din primele poeme ale ser\ trimi[i `n }ara Sf`nt\ cu misiunea special\ de a descoperi ceva.
Graalului – dup\ toate probabilit\]ile, chiar primul, compus de Dac\ aceast\ supozi]ie este valid\, ea poate explica o serie de
Chrétien de Troyes. anomalii – ca, de exemplu, instalarea lor `n palatul regal [i t\cerea
~n mijlocul acestei `nv\lm\[eli de fapte, am `nceput s\ `ntre- cronicarului. Dar, dac\ fuseser\ trimi[i `n Palestina, cine `i trimi-
z\rim o re]ea subtil\ de conexiuni – o structur\ ce p\rea s\ `nsemne sese?
mai mult dec`t o simpl\ coinciden]\. Dac\ o astfel de structur\ ~ntr-un conclav ]inut `n anul 1104, contele de Champagne se
exista, ea nu putea dec`t s\ ne `nt\reasc\ suspiciunea c\ templierii `nt`lnise cu anumi]i nobili de rang foarte `nalt, dintre care cel pu]in
erau implica]i `ntr-o activitate secret\. Cu toate acestea, nu puteam unul se `ntorsese recent de la Ierusalim.34 Printre cei prezen]i la
face dec`t presupuneri referitoare la natura acelei activit\]i. Specu- `ntrunire se num\rau reprezentan]ii unor familii – Brienne, Joinville
la]iile noastre porneau de la locul statornicit ca re[edin]\ a templi- [i Chaumont – care, aveam s\ descoperim mai t`rziu, au un rol
erilor – acea arip\ a palatului regal numit\ Muntele Templului –, semnificativ `n povestirea noastr\. Era de asemenea prezent senio-
oferit\ lor at`t de inexplicabil. ~n anul 70 d.Hr., Templul aflat `n rul lui André de Montbard, acesta din urm\ fiind unul dintre fonda-
acel loc a fost pr\dat de legiunile romane conduse de Titus. Tezau- torii Ordinului Templierilor [i unchiul Sf`ntului Bernard.
rul furat a fost dus la Roma [i a ajuns `n Pirinei c`nd aceasta a fost La scurt timp dup\ conclav, `nsu[i contele de Champagne a ple-
jefuit\ la r`ndul ei. Dar dac\ `n Templu se mai aflase [i altceva – cat c\tre }ara Sf`nt\, unde a r\mas vreme de patru ani, p`n\ `n
ceva cu mult mai important dec`t comoara capturat\ de romani? 1108.35 ~n 1114, a f\cut o a doua c\l\torie `n Palestina, cu inten]ia
Este cu siguran]\ posibil ca preo]ii Templului, confrunta]i cu de a se al\tura „Oastei lui Hristos“, dar s-a r\zg`ndit [i a revenit un
apropierea falangei de centurioni, s\ le fi l\sat acestora prada pe an mai t`rziu `n Europa. Imediat dup\ `ntoarcere, a donat un teren
care se a[teptau s\ o g\seasc\. Iar dac\ mai exista [i altceva, fusese ordinului cistercian, al c\rui reprezentant proeminent era Sf`ntul
probabil ascuns undeva `n apropiere. De pild\, sub Templu. Bernard. Pe terenul respectiv, Sf`ntul Bernard a construit Aba]ia
Printre manuscrisele de la Marea Moart\, descoperite la Qumram, din Clairvaux, unde [i-a stabilit propria re[edin]\, pentru a trece
se num\r\ [i cel numit acum Manuscrisul de Aram\. Acesta, care a apoi la consolidarea ordinului cistercian.
fost descifrat la Universitatea din Manchester `n 1955-1956, face ~nainte de 1112, cistercienii erau `n dec\dere, apropiindu-se `n
referiri explicite la mari cantit\]i de lingouri, de vase sacre, de alte mod periculos de faliment. Apoi, sub `ndrumarea Sf`ntului Bernard,
obiecte nespecificate [i „comori“ de un tip nedeterminat. De ase- au avut parte de o spectaculoas\ `ntoarcere a norocului. ~n urm\-
menea, men]ioneaz\ dou\zeci [i patru de depozite diferite aflate torii c`]iva ani, au `nfiin]at o jum\tate de duzin\ de aba]ii. P`n\ `n
sub Templu.33 1153, num\rul acestora a ajuns la trei sute, dintre care [aizeci [i
La mijlocul secolului al doisprezecelea, Johann von Würzburg, nou\ au fost `ntemeiate de `nsu[i Sf`ntul Bernard. Aceast\ extra-
unul dintre pelerinii din }ara Sf`nt\, scria despre o vizit\ `n ordinar\ dezvoltare a avut loc `n paralel cu cea a Ordinului
94 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 95

Templului, a c\rui expansiune a fost similar\ [i s-a petrecut `n Ca urmare, `nsu[i contele de Champagne a plecat imediat `n
aceea[i perioad\. ~n plus, a[a cum am mai men]ionat, unul dintre }ara Sf`nt\, poate pentru a verifica personal cele auzite sau poate
co-fondatorii Ordinului Templierilor a fost unchiul Sf`ntului Bernard, pentru a implementa un mod de ac]iune – de exemplu, fondarea a
André de Montbard. ceea ce urma s\ devin\ Ordinul Templului. ~n 1114 sau chiar mai
S`ntem de p\rere c\ este util s\ relu\m aceast\ succesiune com- `nainte, ordinul a fost `nfiin]at, contelui de Champagne fiindu-i re-
plicat\ de evenimente. ~n 1104, contele de Champagne a plecat zervat un rol crucial, probabil cel de mentor spiritual [i de sponsor.
c\tre }ara Sf`nt\, dup\ ce se `nt`lnise cu anumi]i nobili, unul dintre ~n 1115, banii se scurgeau deja `napoi, c\tre Europa, ajung`nd `n
ace[tia fiind asociat cu André de Montbard. ~n 1112, nepotul lui visteria cistercienilor, care, condu[i de Sf`ntul Bernard [i de pe
André de Montbard, Sf`ntul Bernard, s-a al\turat ordinului cister- noua lor pozi]ie de for]\, au sprijinit abia `nfiripatul Ordin al
cian. ~n 1114, contele de Champagne a pornind `ntr-o a doua Templului, ajut`ndu-l s\ capete credibilitate.
c\l\torie spre }ara Sf`nt\, cu inten]ia de a deveni membru al Ordi- Sub Bernard, cistercienii au ob]inut autoritatea spiritual\ `n
nului Templului – care fusese fondat, printre al]ii, de vasalul s\u [i Europa. Sub Hugues de Payen [i André de Montbard, templierii au
de André de Montbard, [i care, dup\ cum o atest\ scrisoarea dob`ndit, `n }ara Sf`nt\, autoritatea militar\ [i pe aceea administra-
episcopului ce Chartres, la data respectiv\ fie exista deja, fie era pe tiv\, ambele f\c`ndu-se rapid sim]ite [i `n Europa. ~n spatele ascen-
cale s\ fie `ntemeiat. ~n 1115, contele de Champagne a revenit `n siunii ambelor ordine se `ntrevedeau, `n umbr\, prezen]a unchiului
Europa, de unde lipsise mai pu]in de un an, [i a donat terenul desti- [i a nepotului, ca [i bog\]ia, influen]a [i protec]ia contelui de
Champagne. Aceste trei personalit\]i formeaz\ o verig\ de impor-
nat ridic\rii Aba]iei din Clairvaux, al c\rei abate a fost nepotul lui
tan]\ vital\. Par repere ivite la suprafa]a istoriei, indic`nd configu-
André de Montbard. ~n anii care au urmat, at`t cistercienii c`t [i
ra]ia palid\ a unei structuri ascunse, minu]ios elaborate.
templierii – fiind a[adar vorba at`t de ordinul Sf`ntului Bernard c`t
Dac\ un asemenea plan a existat `ntr-adev\r, este de la sine
[i de cel al lui André de Montbard – au devenit fabulos de boga]i [i
`n]eles c\ nu le poate fi atribuit doar acestor trei b\rba]i. Dimpo-
au intrat `ntr-o etap\ de uluitoare dezvoltare.
triv\, ducerea lui la bun sf`r[it trebuie s\ fi impus at`t cooperarea
Examin`nd aceast\ secven]\ de evenimente, am devenit din ce
multor altor persoane, c`t [i o organizare extrem de meticuloas\.
`n ce mai convin[i de existen]a unei structuri subterane ce guver- Organizare este, probabil, cuv`ntul cheie; c\ci, dac\ ipoteza noastre
neaz\ o re]ea complex\ de leg\turi, care, cu siguran]\, nu s`nt nici este corect\, aceasta presupune o organizare at`t de avansat\ `nc`t
aleatoare, nici simple coinciden]e. Se pare, dimpotriv\, c\ ne con- poate fi considerat\ ea `ns\[i un ordin – un al treilea ordin secret,
frunt\m cu vestigiile unui proiect complex [i ambi]ios, ale c\rui aflat `n umbra celor cunoscute [i `nregistrate, ale cistercienilor [i
detalii au fost pierdute pentru istorie. Cu scopul reconstituirii templierilor. Nu dup\ mult timp, dovezile existen]ei acestui al
acestor detalii, am elaborat un set de ipoteze provizorii – sau, altfel treilea ordin au `nceput s\ apar\.
spus, un „scenariu“ `n care s-ar putea `ncadra faptele cunoscute. Pe moment, ne-am concentrat aten]ia asupra ipoteticei „desco-
Am presupus c\, fie `nt`mpl\tor, fie `n urma unei cercet\ri pla- periri“ din }ara Sf`nt\ – baza teoretic\ pornind de la care a fost
nificate, `n }ara Sf`nt\ a fost descoperit ceva – ceva extrem de construit „scenariul“ nostru. ~n ce anume ar fi putut consta aceasta?
important, care a st`rnit interesul unora dintre cei mai influen]i ~n ce anume ar fi putut fi implica]i at`t templierii, c`t [i Sf`ntul
nobili ai Europei. Am presupus, de asemenea, c\, direct sau indirect, Bernard [i contele de Champagne? ~n plus, templierii au disp\rut
descoperirea implica at`t posibilitatea dob`ndirii unei bog\]ii de pe scena istoriei p\str`nd neatins\ taina amplasamentului [i a
imense, c`t [i, probabil, ceva de alt\ natur\, ceva ce trebuia s\ naturii comorii. Nici un document nu le-a supravie]uit. Dac\
r\m`n\ o tain\, neput`nd fi divulgat dec`t unui num\r redus de respectiva comoar\ ar fi fost, pur [i simplu, de natur\ financiar\ –
seniori de rang foarte `nalt. {i, `n sf`r[it, am mai presupus c\ respecti- de exemplu, lingouri – nu ar fi fost nevoie s\ distrug\ sau s\
va descoperire fusese anun]at\ [i discutat\ `n conclavul din 1104. ascund\ toate `nregistr\rile, toate regulamentele, toate arhivele. ~n
96 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 97

mod implicit, rezult\ concluzia c\ templierii aveau `n custodie cu fost chiar `nfiin]at un organism judiciar special, „la Judicature des
totul altceva [i nici m\car tortura nu a reu[it s\ smulg\ de pe buzele Allemands“, care se ocupa de problemele legale referitoare la
lor vreo aluzie la acest altceva at`t de pre]ios. Nici o avu]ie materi- ace[tia. Iar presupusa `ndatorire a minerilor era s\ lucreze `n minele
al\ nu ar fi putut impune o discre]ie at`t de unanim absolut\. Acel de aur aflate, pe pantele muntelui, la Blanchefort – mine ce fuse-
orice altceva trebuie s\ fi fost de alt\ natur\ – precum atitudinea ser\ total sec\tuite de c\tre romani cu aproape o mie de ani
ordinului fa]\ de Isus. `nainte.36
La 13 octombrie 1307, to]i templierii de pe teritoriul Fran]ei au ~n secolul al [aptesprezecelea, o serie de ingineri au fost
fost aresta]i de sene[alii lui Filip cel Frumos. Aceast\ afirma]ie nu `ns\rcina]i s\ cerceteze perspectivele mineralogice ale zonei [i s\
este pe deplin adev\rat\. Cavalerii din cel pu]in un pretorat au `ntocmeasc\ rapoarte detaliate. César d’Arcons, unul dintre ace[tia,
reu[it s\ se strecoare nev\t\ma]i afar\ din capcana regelui – cei din s-a referit, `n cadrul raportului s\u, la ruinele pe care le g\sise [i
pretoratul Bézu, `nvecinat cu Rennes-le-Château. Cum anume au care erau vestigiile activit\]ii minerilor germani. ~n baza cerce-
reu[it s\ scape? Pentru a r\spunde la aceast\ `ntrebare, am fost t\rilor sale, inginerul a declarat c\ acei lucr\tori nu p\reau s\ se fi
nevoi]i s\ cercet\m activit\]ile desf\[urate de ordin `n `mprejurimi, ocupat de minerit.37 Bine, dar atunci cu ce se ocupaser\? César
activit\]i care s-au dovedit a fi c`t se poate de extensive. ~ntr-ade- d’Arcons nu era sigur – poate de topire, topiser\ ceva `n timp ce
v\r, `n zon\ erau `nc\ o jum\tate de duzin\ de pretorate [i alte pro- realizau o structur\ metalic\, [i poate chiar s\paser\ un fel de cript\
priet\]i, care acopereau dou\zeci de mile p\trate. subteran\ [i construiser\ un anumit tip de depozit.
~n 1153, un nobil din regiune – [i anume un simpatizant al cata- Oricare ar fi dezlegarea acestei enigme, cert este c\ prezen]a
rilor – a devenit al patrulea mare maestru al Ordinului Templului. templierilor se f\cuse sim]it\ `n vecin\tatea localit\]ii Rennes-le-
Numele s\u era Bertrand de Blanchefort, iar s\la[ul s\u str\mo[esc Château `ncep`nd cel pu]in de la jum\tatea secolului al doispreze-
era situat pe un pisc muntos, doar la c`teva mile dep\rtare at`t de celea. ~n 1285 exista un pretorat important la c`teva mile de Bézu,
Bézu c`t [i de Rennes-le-Château. S-a aflat `n fruntea ordinului din la Champagne-sur-Aude. Apoi, c\tre sf`r[itul secolului al treispreze-
1153 p`n\ `n 1170 [i se poate spune c\ a fost, probabil, cel mai celea, Pierre de Voisins, senior de Bézu [i Rennes-le-Château, a
important dintre to]i marii mae[tri templieri. P`n\ la el, ierarhia [i invitat `n zon\ [i un alt deta[ament de templieri, un deta[ament
structura administrativ\ a ordinului erau, `n cel mai bun caz, con- special din provincia aragonez\ Roussillon.38 Noua trup\ s-a sta-
fuze. Bertrand a fost cel care a transformat Cavalerii Templieri `n bilit pe culmea muntelui Bézu, unde a construit un post de obser-
institu]ia extraordinar de eficient\, bine organizat\ [i cu o magnif- vare [i o capel\. Aparent, templierii din Roussillon au fost chema]i
ic\ disciplin\ ierarhic\ de mai t`rziu. {i tot Bertrand le-a creat sfera la Bézu pentru a men]ine securitatea regiunii [i pentru a proteja
de interes major din Europa [i mai ales din Fran]a. Iar mentorul [i, traseul pelerinilor, care str\b\teau valea `ndrept`ndu-se c\tre ]inta
dup\ cum men]ioneaz\ unii istorici, [i predecesorul s\u `n func]ia lor din Spania, Santiago de Compostela. ~ns\ motivul chem\rii
de mare maestru, a fost, conform dovezilor care s-au p\strat, André acestor al]i cavaleri d\ de b\nuit. ~n primul r`nd, nu puteau fi prea
de Montbart. numero[i – nu suficient de mul]i pentru ca diferen]a s\ fie semni-
~n cei c`]iva ani de integrare `n r`ndurile templierilor, Bertrand ficativ\. ~n al doilea r`nd, deja mai existau templieri `n vecin\tate.
nu numai c\ li s-a al\turat, dar le-a [i donat terenuri `n `mprejuri- {i, `n sf`r[it, Pierre de Voisins avea propriile sale trupe, care, `mpre-
mile localit\]ilor Rennes-le-Château [i Bézu. De asemenea, se spune un\ cu templierii deja afla]i `n zon\, putea garanta siguran]a `mpre-
c\ `n 1156, `n timp ce Bertrand era mare maestru, ordinul a adus `n jurimilor. Atunci de ce au venit templierii din Roussillon `n Bézu?
regiune un contingent de mineri de limb\ german\. Se presupune Conform legendei, au f\cut-o ca s\ spioneze. {i ca s\ cerceteze, sau
c\ acestor lucr\tori li s-a impus o disciplin\ rigid\, cu adev\rat ca s\ `ngroape, sau ca s\ p\zeasc\ un anumit fel de comoar\.
militar\. Nu le era permis s\ fraternizeze `n nici un fel cu popula]ia Indiferent de natura misiunii lor secrete, este limpede ca se
local\ [i erau izola]i cu stricte]e de comunit\]ile `nconjur\toare. A bucurau de un soi de imunitate special\. Dintre to]i templierii din
98 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

Fran]a, au fost singurii pe care, `n data de 13 octombrie 1307,


sene[alii lui Filip cel Frumos i-au ignorat. ~n acea zi fatal\, contin-
gentul de templieri din Bézu se afla sub comanda unui senior de
Goth.39 Iar arhiepiscopul de Bordeaux – pionul [ov\itor al regelui
Filip – se numise Bertrand de Goth `nainte de a deveni Papa
Clement al V-lea. ~n plus, mama noului pontif era Ida de Blanche-
fort, f\cea parte din aceea[i familie ca Bertrand de Blanchefort. S\
fi cunoscut Papa un secret care fusese `ncredin]at acestei familii, `n
a c\rei p\strare a r\mas p`n\ `n secolul al optsprezecelea, c`nd CAPITOLUL 4
abatele Antoine Bigou, parohul din Rennes-le-Château [i confe-
sorul lui Marie de Blanchefort, a redactat pergamentele descoperite
de Saunière? Dac\ `ntr-adev\r a[a s-au petrecut lucrurile, este
foarte posibil ca Papa s\ fi asigurat imunitatea rudei sale aflate la
Documente secrete
comanda templierilor din Bézu.
Istoria cavalerilor templieri din zona Rennes-le-Château este la
fel de bogat\ `n mistere n\ucitoare ca [i istoria ordinului `n ansamblul Confirmarea existen]ei celui de-al treilea ordin – aflat at`t `n
s\u. {i exist\ o serie de factori – de exemplu, rolul lui Bertrand de spatele templierilor c`t [i al cistercienilor – s-a ivit de la sine. ~ns\,
Blanchefort – ce par s\ reprezinte leg\tura vizibil\ dintre enigmele la `nceput, nu am putut s\ o lu\m `n serios. P\rea s\ provin\ dintr-o
din planul general [i cele din planul local. surs\ prea nesigur\. Nu ne puteam `ncrede `n informa]iile furnizate
~ns\, pentru moment, ne confruntam cu un [ir intimidant de de aceast\ surs\ `nainte de a-i stabili veridicitatea.
coinciden]e – mult prea numeroase pentru a fi acceptate ca atare. ~n 1956, `n Fran]a au `nceput s\ apar\ o serie de c\r]i, articole,
Dac\, de fapt, aveam de-a face cu o structur\ bine pus\ la punct? ~n bro[uri [i alte documente care relatau despre Bérenger Saunière [i
acest caz, era evident c\ trebuia s\ ne `ntreb\m cine o concepuse, despre enigma din Rennes-le-Château. De-a lungul anilor, num\rul
pentru c\ ceva at`t de complex nu se realizeaz\ de la sine. Toate lor a tot crescut [i acum s`nt extrem de multe. St\ la baza unei
dovezile la care aveam acces p\reau s\ indice o planificare meticu- adev\rate „industrii“. Cantitatea total\ a acestor materiale, ca [i
loas\ [i o organizare minu]ioas\ – `ntr-o asemenea m\sur\ `nc`t am eforturile [i resursele implicate `n producerea [i difuzarea lor,
`nceput s\ b\nuim existen]a unui grup de persoane ac]ion`nd cu atest\, `n mod implicit, c\ este vorba de ceva de o importan]\ con-
asiduitate [i din umbr\, [i fiind probabil reunite tot `ntr-un fel de siderabil\, dar inexplicabil\.
organiza]ie. {i nu a fost nevoie s\ c\ut\m confirmarea prezen]ei De aceea nu este surprinz\tor faptul c\ a fost st`rnit apetitului
unei astfel de organiza]ii. Confirmarea s-a ivit singur\. multor cercet\tori independen]i, printre care ne num\r\m [i noi
`n[ine, iar lucr\rile acestora s-au ad\ugat fondului de documenta]ie
disponibil\. ~ns\ materialul originar pare s\ provin\ dintr-o singur\
surs\. E limpede c\ exist\ cineva `ntr-adev\r interesat s\ „promo-
veze“ Rennes-le-Château, s\ atrag\ aten]ia publicului asupra
pove[tii, s\-i fac\ reclam\ [i s\ provoace noi investiga]ii. Poate fi
vorba de orice fel de interes, dar nu de unul de natur\ financiar\.
Dimpotriv\, se pare c\ cineva dore[te doar s\ fac\ propagand\ – o
propagand\ menit\ s\ sprijine credibilitatea cuiva. Iar persoanele
responsabile pentru aceast\ propagand\, oricine ar fi ele, se
100 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 101

str\duiesc s\ scoat\ `n lumin\ anumite aspecte `n timp ce ele `nsele Sède, pentru a-i solicita anumite materiale vizuale. Ca urmare,
se men]in cu scrupulozitate `n umbr\. toate fotografiile pe care le-am cerut ne-au fost trimise prin po[t\.
~ncep`nd din 1956, o serie de materiale relevante „s-au scurs“, Pe spatele fiec\reia dintre ele era imprimat „Plantard“. Un nume
`n mod treptat, fragment cu fragment. Multe dintre acestea las\, care, la vremea respectiv\, nu `nsemna prea mult pentru noi. Dar
implicit sau explicit, impresia c\ ar proveni din surse „privilegiate“ anexa uneia din c\r]ile domnului de Sède consta dintr-un interviu
sau „interioare“. Con]inutul lor const\ `n informa]ii suplimentare, cu un anume Pierre Plantard. Ulterior am ob]inut dovezi c\ unele
care completeaz\ cele deja [tiute, aduc`ndu-[i astfel contribu]ia la dintre lucr\rile domnului de Sède au fost puternic influen]ate de
rezolvarea jocului de puzzle `n ansamblul s\u. Totu[i, `nc\ nu au Pierre Plantard. {i, `n cele din urm\, Pierre Plantard a `nceput s\
fost clarificate nici importan]a, nici semnifica]ia acestui joc. Mai ias\ `n eviden]\ ca personaj principal al investiga]iei noastre.
mult, cu fiecare nou\ fr`ntur\ de informa]ie misterul se intensific\ Informa]iile difuzate cu `ncepere din 1956 nu au fost `ntotdeau-
`n loc s\ se risipeasc\. Rezultatul este o re]ea auto-proliferant\ de na concretizate `n forme at`t de populare [i accesibile ca cele oferite
aluzii seduc\toare, de sugestii incitante, de referin]e `ncruci[ate [i de domnul de Sède. Unele apar `n volume redactate pe un ton
de conexiuni sugestive. Confrunt`ndu-se cu multitudinea de date serios, intimidant sau chiar pedant, diametral opus abord\rii `n stil
disponibile, cititorul poate avea la fel de bine impresia c\ este jurnalistic preferate de Gérard de Sède. O astfel de lucrare `i apar]ine
manipulat sau c\ momelile succesive ce i se flutur\ `n fa]a ochilor lui René Descadeillas, fostul director al Bibliotecii Municipale din
`l conduc, cu ingeniozitate [i `ndem`nare, din concluzie `n con- Carcassonne. Este o carte stresant de anti-senza]ional\. Dedicat\
cluzie. Iar printre r`nduri este permanent sugerat\ existen]a unui istoriei localit\]ii Rennes-le-Château [i a `mprejurimilor sale, con]i-
mister – a unui secret exploziv, de propor]ii monumentale. ne o supraabunden]\ de detalii sociale [i economice – de exemplu,
Materialele difuzate `ncep`nd din 1956 au luat o multitudine de na[terile, decesele, c\s\toriile, taxele, veniturile [i lucr\rile publice
forme. Uneori s`nt cuprinse `n c\r]i destinate marelui public sau `ntre anii 1730 [i 1820.1 Per ansamblu, nimic altceva nu ar fi putut
chiar `n bestseller-uri mai mult sau mai pu]in senza]ionale, mai fi mai diferit de c\r]ile comerciale ale lui de Sède – c\rora, cu alt\
mult sau mai pu]in `ncifrate. Astfel, Gérard de Sède este autorul ocazie, domnul Descadeillas le face o critic\ ustur\toare.2
unei succesiuni de lucr\ri cu teme aparent divergente, cum ar fi Pe l`ng\ c\r]i, dintre care unele au fost publicate `n regie proprie,
catarii, templierii, dinastia merovingian\, rozicrucienii, Saunière [i exist\ o serie de articole ap\rute `n ziare [i reviste. Au fost inter-
Rennes-le-Château. Domnul de Sède abordeaz\ adesea aceste vievate diverse persoane care pretindeau c\ ar fi cunoscut `nde-
subiecte cu viclenie, cu timiditate, `n mod voit mistificator [i aproape una sau alta dintre fa]etele misterului. Dar majoritatea celor
evaziv. ~n mod constant, tonul s\u sugereaz\ c\ nu dezv\luie tot ce mai interesante [i mai importante informa]ii nu au ap\rut `n c\r]i.
[tie – ceea ce ar putea fi un truc care s\ mascheze faptul c\ [tie mai Acestea au ie[it la lumin\ `n alt mod – `n documente [i bro[uri care
pu]ine dec`t pretinde. Dar c\r]ile lui con]in suficient de multe nu erau destinate publicului larg. Multe dintre acestea au fost depo-
detalii verificabile pentru a crea o leg\tur\ `ntre temele pe care le zitate `n Biblioteca Na]ional\ din Paris sub forma unor edi]ii cu tiraj
trateaz\. {i, indiferent ce altceva s-ar mai putea crede despre de limitat, publicate `n regim privat. {i par s\ fi fost realizate cu cheltu-
Sède, el demonstreaz\ efectiv interconexiunile dintre subiectele la ieli minime. Unele s`nt, de fapt, simple pagini dactilografiate [i mul-
care se refer\, suprapun`ndu-le `ntr-un fel sau altul. tiplicate cu ajutorul unui copiator de birou. {i, chiar `n mai mare
Pe de alt\ parte, nu putem ignora suspiciunea c\ lucr\rile sale m\sur\ dec`t lucr\rile comerciale, toate aceste documente efemere
cuprind date furnizate de un informator – ceea ce, `ntr-o oarecare par s\ provin\ din aceea[i surs\. Cu ajutorul aparteurilor criptice [i
m\sur\, domnul de Sède recunoa[te el `nsu[i. {i, cu totul `nt`mpl\- al notelor de subsol referitoare la Saunière, la Rennes-le-Château,
tor, chiar am descoperit identitatea informatorului. ~n 1971, c`nd la Poussin, la dinastia merovingian\ [i la celelalte teme, fiecare docu-
am `nceput s\ lucr\m la primul film produs de noi la BBC despre ment le completeaz\ [i le confirm\ pe celelalte. ~n majoritatea
Rennes-le-Château, i-am scris editorului din Paris al domnului de cazurilor, autorii s`nt necunoscu]i. Se folosesc o serie de pseudonime
102 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 103

transparente, chiar „simpatice“ – de exemplu, Madeleine Blancassal, descris, un soi de map\ cu coperte tari `n care, f\r\ s\ fi fost fixat, se
Nicolas Beaucéan, Jean Delaude sau Antoine l’Ermite. „Madeleine“ afla un ansamblu format din articole aparent f\r\ leg\tur\ – t\ieturi
se refer\, desigur, la Maria Magdalena, acea Magdalena c\reia `i din ziare, scrisori lipite pe coli suport, bro[uri, numero[i arbori
este dedicat\ biserica din Rennes-le-Château [i c\reia Saunière i-a genealogici [i o pagin\ tip\rit\ desperecheat\, ce p\rea extras\ din
consacrat turnul s\u, Turnul Magdala. „Blancassal“ este alc\tuit din cadrul altei lucr\ri. Periodic, unele dintre filele de sine st\t\toare
numele a dou\ p`raie care se `nt`lnesc l`ng\ satul Rennes-le-Château – erau `nl\turate. ~n alte r`nduri, erau `nserate pagini noi. Pe anumite
Blanque [i Sals. „Beaucéan“, este o alt\ variant\ pentru „Beau- pagini erau f\cute ad\ugiri [i corecturi, scrise m\runt, de m`n\. La o
séant“, strig\tul oficial de b\t\lie [i stindardul Cavalerilor Templieri. dat\ ulterioar\, aceste pagini erau `nlocuite cu unele noi, tip\rite, [i
„Jean Delaude“ este „Jean de l’Aude“ sau „Ioan din Aude“, departa- care cuprindeau toate modific\rile anterioare.
mentul `n care este situat Rennes-le-Château. Iar „Antoine l’Ermite“ ~ntocmirea grosului Dosarelor, care const\ `n arbori genea-
este Sf`ntul Anton Sihastrul, a c\rui statuie `mpodobe[te biserica din logici, `i este atribuit\ unui oarecare Henri Lobineau, al c\rui nume
Rennes-le-Château [i al c\rui praznic este la 17 ianuarie – data de apare pe pagina de titlu. Dou\ foi suplimentare aflate `n dosar
pe piatra de morm`nt a Mariei de Blanchefort [i data la care men]ioneaz\ c\ este vorba tot de un pseudonim – derivat probabil
Saunière a suferit atacul fatal. din numele unei str\zi din Paris, Rue Lobineau, care trece pe l`ng\
Titlul lucr\rii atribuite lui Madeleine Blancassal este Les Saint Sulpice – [i c\ genealogiile s`nt de fapt alc\tuite de Leo
Descendants mérovingiens et l’enigme du Razès wisigoth (Descen- Schidlof, un istoric [i anticar austriac care a tr\it `n Elve]ia [i a
den]ii merovingieni [i enigma ]inutului vizigot Razès) – Razès murit `n 1966. Pornind de la aceste informa]ii, am `ncercat s\ afl\m
fiind vechiul nume al regiunii lui Saunière. Conform paginii de tot ce am putut despre Leo Schidlof.
titlu, lucrarea original\ a fost publicat\ `n limba german\, fiind ~n 1978 am reu[it s\ o g\sim pe fiica acestuia, care locuia `n
apoi tradus\ `n francez\ de Walter Celse-Nazaire – un alt pseudo- Anglia. Tat\l ei, ne-a confirmat ea, era `ntr-adev\r austriac. ~ns\ nu
nim compus din Saint Celse [i Nazaire, sfin]ii c\rora le este dedi- era genealogist, istoric sau anticar, ci expert [i comerciant de
cat\ biserica din Rennes-les-Bains. Din aceea[i pagin\, afl\m c\ miniaturi [i chiar scrisese dou\ lucr\ri despre acest subiect. ~n 1948
lucrarea a fost publicat\ de Marea Loj\ Alpina, loja masonic\ se stabilise la Londra, unde locuise p`n\ la moartea sa, care sur-
suprem\ din Elve]ia – omoloaga elve]ian\ a Marii Loji din Anglia venise la Viena, `n 1966 – anul [i locul coinciz`nd cu cele spe-
sau a Marelui Orient din Fran]a. Nu exist\ nici o not\ care s\ justi- cificate `n Dossiers secrets.
fice interesul afi[at de o mare loj\ masonic\ fa]\ de misterul care Domni[oara a continuat s\ sus]in\, cu vehemen]\, c\ tat\l ei nu fu-
`nconjoar\ un obscur preot francez din secolul al nou\sprezecelea sese niciodat\ interesat de genealogii, de dinastia merovingian\ sau de
[i istoria de acum un secol [i jum\tate a parohiei sale. Unul dintre `nt`mpl\rile misterioase din sudul Fran]ei. Cu toate acestea, a continuat
colegii no[tri, care este `n acela[i timp [i un cercet\tor independent, ea, unele persoane erau, `n mod evident, convinse de contrariu. De
a discutat cu conduc\torii lojii Alpina. Ace[tia au afirmat c\ nu exemplu, `n anii 1960, primise numeroase scrisori [i telefoane de la o
[tiau nimic nici despre publicarea lucr\rii, nici despre existen]a ei. serie de necunoscu]i, at`t din Europa c`t [i din Statele Unite, care doreau
Cu toate acestea, un alt cercet\tor independent sus]ine c\ a v\zut el s\-l `nt`lneasc\ [i s\ discute despre probleme care lui `i erau total
`nsu[i lucrarea pe rafturile bibliotecii lojii.3 Iar noi am descoperit necunoscute. ~n 1966, la moartea sa, sosise o alt\ avalan[\ de mesaje
ulterior numele acesteia imprimat pe `nc\ dou\ alte bro[uri. din partea celor care se interesau de h`rtiile decedatului.
Din toate documentele tip\rite `n regim privat p\strate la Oricare ar fi fost natura afacerii `n care tat\l domni[oarei
Biblioteca National\, cel mai important este o colec]ie de acte Schidlof fusese implicat f\r\ s\ [tie, aceasta se pare c\ atinsese o
reunite sub titlul Dossiers secrets (Dosarele secrete). Colec]ia, `nre- coard\ sensibil\ a guvernului american. ~n 1946 – cu un deceniu
gistrat\ `n catalogul bibliotecii la num\rul 4° lm1 249, este acum pe `nainte de data la care se spune c\ au fost `ntocmite Dossiers
microfi[e. ~ns\, p`n\ nu de mult, con]inea un volum sub]ire, greu de secrets – Leo Schidlof a solicitat o viz\ de intrare `n Statele Unite.
104 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 105

Dar aceasta i-a fost refuzat\, fiind considerat suspect de spionaj sau Pe de o parte, ziarele nu pomeneau nici de Leo Schidlof, nici de
de un alt tip de activitate clandestin\. ~n cele din urm\, lucrurile servieta de piele, nici de orice altceva care ar fi putut lega `nt`mplarea
s-au l\murit [i viza i-a fost acordat\. E posibil s\ fi fost vorba de o de misterul din Rennes-le-Château. Ca urmare, ne-am trezit `n fa]a
confuzie tipic birocratic\. Dar domni[oara Schidlof p\rea s\ b\nu- unui num\r de `ntreb\ri. Pe de-o parte, nu era imposibil ca moartea
iasc\ c\ `ncurc\tura trebuia s\ fi avut o leg\tur\ cu activit\]ile lui Fakhar ul Islam s\ fie `n leg\tur\ cu Rennes-le-Château – deoarece
secrete `n mod bizar atribuite tat\lui ei. relatarea din Dossiers secrets provenea din ni[te „informa]ii de inte-
~ntreaga poveste ne-a pus pe g`nduri. Refuzul unei vize de intra- rior“, inaccesibile jurnali[tilor. Pe de alt\ parte, aceasta din urm\ ar fi
re `n America putea `nsemna mai mult dec`t o coinciden]\ pentru c\, putut fi doar o mistificare bine pl\nuit\. Ar fi fost suficient ca misti-
`n h`rtiile din Dossiers secrets, existau referiri care legau numele lui ficatorul s\ descopere un deces inexplicabil sau care s\ trezeasc\ sus-
Leo de un anume tip de spionaj interna]ional. ~ntre timp, la Paris a piciuni [i s\-l atribuie, ulterior, unuia dintre pionii s\i. Dar dac\
ap\rut o nou\ bro[ur\ – al c\rei con]inut a fost confirmat, `n lunile aceasta era `ntr-adev\r situa]ia, care putea fi scopul `ntregii manevre?
urm\toare, [i de alte surse. Conform acesteia, misteriosul Henri Din ce motiv ar fi `ncercat cineva s\ `nconjoare, `n mod deliberat,
Lobineau nu era, `n cele din urm\, Leo Schidlof, ci contele Henri de Rennes-le-Château cu aur\ de complot sinistru? Ce ar fi putut c`[tiga
Lénoncourt, un aristocrat francez dintr-o familie ilustr\. proced`nd astfel? {i, mai ales, cine ar fi avut de c`[tigat?
Problema identit\]ii lui Lobineau nu era singura ridicat\ de ~ntreb\rile de mai sus ne-au pus `n `ncurc\tur\ mai ales pentru
Dossiers secrets. Mai exista [i o referire la „servieta de piele a lui c\ moartea lui Fakhal ul Islam nu p\rea s\ fie un fapt izolat. De
Leo Schidlof“. Se presupunea c\ servieta ar fi con]inut o serie de mai pu]in de o lun\, o alt\ lucrare tip\rit\ `n regim privat fusese de-
documente secrete legate de Rennes-le-Château `ntre anii 1600 [i pozitat\ `n Biblioteca Na]ional\. Se numea Le Serpent Rouge
({arpele ro[u) [i era datat\, simbolic [i suficient de semnificativ, 17
1800 [i c\, dup\ moartea posesorului, ar fi trecut `n m`inile unui
ianuarie. Pe pagina sa de titlu erau men]iona]i trei autori: Pierre
comisionar, un oarecare Fakhar ul Islam – care, `n februarie 1967,
Feugère, Louis Saint-Maxent [i Gaston de Koker.
trebuia s\ se `nt`lneasc\ `n Germania de Est cu un „agent delegat de
Le Serpent Rouge este o lucrare neobi[nuit\. Con]ine o genealo-
Geneva“ pentru a i-o `ncredin]a acestuia. ~ns\, `nainte ca tranzac]ia
gie a merovingienilor [i dou\ h\r]i ale Fran]ei din vremea acestei
s\ fi putut fi efectuat\, s-a zvonit c\ Fakhar ul Islam fusese expulzat
dinastii, `nso]ite de un comentariu superficial. Mai cuprinde, de aseme-
din Germania de Est [i se `ntorsese la Paris ca s\ „a[tepte noi
nea, un plan al bisericii Saint Sulpice din Paris, care descrie capelele
ordine“. Pe 20 februarie 1967, trupul s\u a fost g\sit la Melun, pe
`nchinate diver[ilor sfin]i. Dar grosul textului este format din trei-
calea ferat\, dup\ ce fusese aruncat din expresul Paris-Geneva. sprezece scurte poeme `n proz\ de o impresionant\ calitate literar\ –
Servieta a fost considerat\ disp\rut\. multe amintind de Rimbaud. Nici unul dintre ele nu are mai mult de
~n m\sura `n care a fost posibil, am verificat aceast\ poveste un paragraf [i fiecare corespunde unui semn al zodiacului – un zodiac
lugubr\. ~n cea mai mare parte, era confirmat\ de o serie de articole cu treisprezece semne, cel suplimentar, [i anume Ophiuchus sau
din ziarele ap\rute `n Fran]a pe 21 februarie.4 Un trup decapitat Purt\torul {arpelui, fiind inserat `ntre Scorpion [i S\get\tor.
fusese `ntr-adev\r g\sit la Melun, pe calea ferat\. A fost identificat Narate la persoana `nt`i, cele treisprezece poeme `n proz\ repre-
ca apar]in`nd unui t`n\r pachistanez, pe nume Fakhar ul Islam. Din zint\ un pelerinaj, simbolic sau alegoric, de la V\rs\tor p`n\ la
motive r\mase necunoscute, b\rbatul fusese expulzat din Germania Capricorn, cel din urm\ veghind, dup\ cum textul o precizeaz\ `n
de Est [i c\l\torea de la Paris la Geneva, fiind angrenat, dup\ toate mod explicit, asupra datei de 17 ianuarie. ~n text, care este criptic
probabilit\]ile, `ntr-o activitate de spionaj. Conform informa]iilor din alte puncte de vedere, se reg\sesc referin]e familiare – la fami-
din pres\, autorit\]ile b\nuiau c\ era vorba de o crim\ [i afacerea lia Blanchefort, la decora]iunile bisericii din Rennes-le-Château, la
era investigat\ de DST (La Direction de la Surveillance du Territoire – unele din inscrip]iile plasate acolo de Saunière, la Poussin [i la
Direc]ia de Supraveghere Teritorial\ sau contra-spionajul francez). tabloul s\u Les Bergers d’Arcadie, la mottoul „Et in Arcadia Ego“,
106 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 107

plasat pe morm`nt. La un moment dat, este men]ionat un [arpe acesta. Dar a o plasa, cu evlavie, pe Magdalena pe locul de obicei
ro[u, „amintit `n pergamente“ [i `ntins de-a lungul istoriei – dup\ h\r\zit Sfintei Fecioare, poate p\rea cel pu]in o erezie.
toate aparen]ele, o aluzie explicit\ la o linie de s`nge, la o descen- Abstrac]ie f\c`nd de punctul lor de vedere, autorii lucr\rii Le
den]\. Iar paragraful enigmatic dedicat semnului astrologic al Leu- Serpent Rouge – sau, mai degrab\, pretin[ii autori – au avut parte
lui merit\ s\ fie citat `n `ntregime: de un sf`r[it nu mai pu]in cutremur\tor dec`t al lui Fakhar ul Islam.
Pe 6 martie 1967, Louis Saint-Maxent [i Gaston de Koker au fost
Dinspre aceea pe care n\zuiesc s\ o eliberez, se `nal]\ c\tre g\si]i sp`nzura]i. {i acela[i lucru s-a `nt`mplat, `n ziua urm\toare –
mine miresmele parfumului care `nv\luie Morm`ntul. Odinioar\,
7 martie – cu Pierre Feugère.
unii o numeau ISIS, regina tuturor izvoarelor binef\c\toare. VOI,
TO}I CEI CHINUI}I {I N|P|STUI}I, VENI}I C|TRE MINE, Bine`n]eles, se poate trage imediat concluzia c\ aceste mor]i
{I EU V| VOI D|RUI ODIHNA. Pentru ceilal]i, ea este s`nt o consecin]\ a compunerii [i public\rii lucr\rii Le Serpent
MAGDALENA vestitului pocal cu balsam t\m\duitor. Ini]ia]ii `i Rouge. Totu[i, ca [i `n cazul pakistanezului Fakhar ul Islam, nu
cunosc adev\ratul nume: NOTRE DAME DES CROSS.5 putem ignora o alt\ explica]ie. Dac\ cineva ar fi inten]ionat s\
creeze o aur\ de mister sinistru, i-ar fi fost destul de u[or s\ o fac\.
Implica]iile acestui paragraf s`nt extrem de interesante. Isis este, Nu ar fi trebuit dec`t s\ r\sfoiasc\ ziarele p`n\ ce ar fi dat de o
desigur, Zei]a Mam\ din mitologia egiptean\, patroana misterelor – moarte suspect\ – sau, `n ultimul caz, de trei mor]i suspecte. Apoi
„Regina Alb\“ `n ipostaza sa binevoitoare, „Regina Neagr\“ `n cea ar fi fost suficient s\ adauge numele deceda]ilor pe o bro[ur\
r\uvoitoare. Numero[i autori preocupa]i de mitologie, antropolo- con]in`nd propriile sale n\scociri [i s\ o depoziteze `n Biblioteca
gie, psihologie [i teologie au urm\rit evolu]ia cultului Zei]ei Mame Na]ional\ – dup\ ce ar fi `nscris o dat\ mai timpurie (17 ianuarie)
din timpurile p\g`ne p`n\ `n epoca cre[tin\. Cu to]ii s`nt de p\rere pe pagina de titlu. O astfel de fars\ [i-ar fi atins scopul, reu[ind s\
c\ zei]a a fost preluat\ de cre[tinism sub forma Fecioarei Maria – sugereze o m`r[\vie, [i fi fost realmente imposibil de demascat. Dar
„Regina Cerurilor“, cum o numea Sf`ntul Bernard, folosind titu- de ce ar fi dorit cineva s\ o fac\? De ce ar fi trebuit s\ invoce o
latura acordat\ `n Vechiul Testament Zei]ei Mame Astarte, echiva- aur\ de violen]\, crim\ [i complot? Manevra nu ar fi izbutit s\
lenta fenician\ a egiptencei Isis. ~ns\, conform textului din Le stopeze cercet\rile. Dimpotriv\, le-ar fi intensificat.
Serpent Rouge, Zei]a Mam\ a cre[tin\t\]ii nu pare s\ fie Fecioara.
Pe de alt\ parte, chiar dac\ nu am fi avut de-a face cu o fars\, o
Dimpotriv\, pare s\ fie vorba de Maria Magdalena – cea c\reia `i
parte dintre `ntreb\rile derutante ar fi persistat. De exemplu, ar fi
s`nt dedicate biserica din Rennes-le-Château [i turnul `n\l]at de
trebuit s\ consider\m c\ acei trei b\rba]i sp`nzura]i erau sinuciga[i
Saunière. Mai mult dec`t at`t, textul sugereaz\ c\ nici „Notre
sau c\ fuseser\ victimele unor crime? }in`nd cont de circumstan]e,
Dame“ nu se refer\ la Sf`nta Fecioar\. Aceast\ titulatur\ sonor\ –
conferit\ tuturor marilor catedrale ale Fran]ei – pare s\-i fie atri- sinuciderea p\rea lipsit\ de sens. ~ns\ [i despre crim\ se putea
buit\ tot Magdalenei. Dar de ce s\ fie aceasta venerat\ ca „Doamna spune acela[i lucru. Poate fi `n]eles cel care ucide trei oameni
Noastr\“ – [i, `n plus, ca o Zei]\ Mam\? Maternitatea este ultimul pentru a-i `mpiedica s\ divulge anumite informa]ii explozive. Dar
lucru cu care Maria Magdalena ar putea fi asociat\. Tradi]ia informa]iile fuseser\ deja dezv\luite, erau deja depuse `n Biblioteca
cre[tin\ ne-o `nf\]i[eaz\ ca pe o prostituat\ care `[i g\se[te Na]ional\. Oare crimele – dac\, `ntr-adev\r, de crime era vorba – ar
m`ntuirea al\tur`ndu-se ucenicilor lui Isus. Rolul ei este scos `n evi- fi putut fi considerate o pedeaps\, o condamnare? Sau scopul lor
den]\ de cea de-a patra Evanghelie, unde ni se relateaz\ c\ a fost era prevenirea urm\toarelor indiscre]ii? Nici una dintre aceste
prima persoan\ c\reia i s-a ar\tat Isus dup\ ~nviere. Ca urmare, este explica]ii nu este satisf\c\toare. Dac\ cineva este furios din cauza
venerat\ ca o sf`nt\, mai ales `n Fran]a – acesta fiind ]inutul `n care, dezv\luirii anumitor informa]ii sau dac\ dore[te s\ `mpiedice
spun legendelor medievale, ea ar fi adus Sf`ntul Graal. {i, `ntr-ade- dezv\luirile urm\toare, acel cineva nu atrage aten]ia asupra acesto-
v\r, „pocalul plin cu balsam t\m\duitor“ ar putea fi o referire la ra `nf\ptuind trei crime `ngrozitoare, care fac senza]ie – excep]ie
108 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 109

f\c`nd doar cazul `n care are certitudinea c\ nu va urma o anchet\ fusese furat\. ~n plus, a ad\ugat, o compatrioat\ de-a noastr\, o
foarte riguroas\. englezoaic\, era considerat\ r\spunz\toare pentru furt. Dup\ c`teva
Propriile noastre aventuri din timpul investiga]iilor au fost, din insisten]e, a fost de acord s\ ne dezv\luie numele. Era acela al pri-
fericire, mai pu]in dramatice, dar la fel de dezorientante. De exemplu, etenei noastre!
am `nt`lnit, `n mod repetat, trimiteri la lucrarea lui Antoine l’Ermite Dup\ ce ne-am re`ntors `n ]ar\, am apelat la ajutorul biblioteca-
intitulat\ Un trésor mérovingien à Rennes-le-Château (O comoar\ rilor din Londra [i ace[tia au fost de acord s\ arunce o privire
merovingian\ `n Rennes-le-Château). Ne-am str\duit s\ o g\sim [i am asupra acelei afaceri bizare. ~n numele nostru, Biblioteca Na]ional\
descoperit, cu u[urin]\, c\ era listat\ `n catalogul Bibliotecii Na]ionale, Central\ a adresat o scrisoare Bibliotecii Na]ionale din Paris, soli-
`ns\ ne-a fost peste m\sur\ de greu s\ o ob]inem. Timp de o s\pt\m`n\, cit`nd o explica]ie pentru ceea ce p\rea obstruc]ionarea deliberat\ a
am mers la bibliotec\ `n fiecare zi [i `n fiecare zi am trecut-o pe fi[a cu unor cercet\ri autorizate. Dar expica]ia nu a fost oferit\. Totu[i, la
solicit\ri. ~ns\, de fiecare dat\, fi[a ne era returnat\ cu men]iunea scurt timp dup\ aceea, ne-a fost expediat\ o copie xerografiat\ a
„communiqué“ – `nsemn`nd c\ lucrarea tocmai era folosit\ de altci- lucr\rii lui Antoine l’Ermite, subliniindu-se obligativitatea return\-
neva, ceea ce nu ni s-a p\rut neap\rat neobi[nuit. Nu `nainte de a se rii imediate. Era o procedur\ extrem de ciudat\, pentru c\, `n gene-
`mplini dou\ s\pt\m`ni – c`nd ne exaspera [i faptul c\ nu ne mai ral, bibliotecarii nu solicit\ `napoierea copiilor xerox. Acestea s`nt,
puteam prelungi [ederea `n Paris. Am solicitat ajutorul unui bibliotecar. de obicei, considerate h`rtie irosit\ [i s`nt tratate ca atare.
Acesta ne-a explicat c\ respectiva carte avea s\ fie „communiqué“ timp Lucrarea `n sf`r[it ajuns\ `n m`inile noastre s-a dovedit c`t se
de trei luni – aceasta fiind o situa]ie extrem de neobi[nuit\ – [i c\ nu poate de dezam\gitoare – nu merita eforturile depuse pentru a ob]ine.
putea solicita `napoierea ei `n avans. Ca [i `n cazul celei atribuite lui Madeleine Blancassal [i pe aceasta
Nu dup\ mult timp, `n Anglia, una din prietenele noastre ne-a era imprimat numele Marii Loji Elve]iene Alpina. Dar nu oferea
anun]at c\ urma s\-[i petreac\ vacan]a la Paris. ~n consecin]\, am nimic nou, din nici un punct de vedere. Foarte concis, recapitula
rugat-o s\ `ncerce s\ ob]in\ alunecoasa lucrare a lui Antoine istoria comitatului Razès, a localit\]ii Rennes-le-Château [i a lui
l’Ermite sau cel pu]in s\ noteze ce anume con]inea. La Biblioteca Bérenger Saunière. Pe scurt, toate detaliile pe care le readucea pe
Na]ional\, ea a solicitat cartea, dar fi[a nu i-a fost nici m\car retur- tapet ne erau de mult familiare. Nu ne puteam imagina nici un motiv
nat\. A `ncercat din nou a doua zi, dar cu acela[i rezultat. pentru care cineva ar fi `ntrebuin]at-o, p\str`nd-o „communiqué“
Am f\cut o nou\ tentativ\ peste patru luni, c`nd am ajuns din nou pentru o s\pt\m`n\ `ntreag\. {i nici nu p\rea s\ existe vreo ra]iune
la Paris. Fi[a ne-a fost din nou returnat\ cu men]iunea „commu- imaginabil\ pentru a fi ]inu]i departe de ea. Dar cel mai mult ne
niqué“. ~n acel moment, am `nceput s\ avem senza]ia c\ regulile uimea faptul c\ ceea ce trebuia s\ return\m nici m\car nu era origi-
jocului erau `nc\lcate [i ne-am hot\r`t s\-l juc\m `n stilul nostru. nalul. Cu excep]ia c`torva cuvinte modificate ici [i acolo, nu era
Ne-am croit drum c\tre camera fi[ierelor, care se `nvecineaz\ cu altceva dec`t textul identic, recules [i retip\rit, al unui capitol dintr-o
„depozitele“ – acestea fiind, desigur, inaccesibile publicului. Acolo bro[ur\ la mod\ – un bestseller f\r\ preten]ii, disponibil la toate
am g\sit un asistent bibliotecar mai v`rstnic [i cu aspect de om cum- chio[curile de ziare pentru c`]iva franci, despre comorile pierdute
secade, fa]\ de care ne-am asumat rolul unor turi[ti englezi plini de din `ntreaga lume. Fie Antoine l’Ermite plagiase f\r\ ru[ine cartea
ifose care nu st\p`neau franceza mai bine ca oamenii de Neanderthal. tip\rit\, fie autorul acesteia `l plagiase pe Antoine l’Ermite.
L-am rugat s\ ne ajute [i i-am explicat c\ eram `n c\utarea unei anu-
mite lucr\ri pe care nu reu[eam s\ o ob]inem, desigur din cauz\ c\ Astfel de `nt`mpl\ri s`nt tipice pentru mistificarea ce `nso]e[te
nu `n]elegeam suficient de bine procedurile de lucru ale bibliotecii. materiale ap\rute `n Fran]a, fragment dup\ fragment, `ncep`nd din
B\tr`nul domn amabil a fost de acord s\ ne ajute. I-am dat nu- 1956. Al]i cercet\tori au `nt`lnit enigme similare. Nume aparent
m\rul de catalog al lucr\rii [i el a disp\rut `n „depozit“. C`nd a re- reale s-au dovedit a fi pseudonime. Adresele, inclusiv cele ale unor
venit, [i-a cerut scuze, spun`ndu-ne c\ nu era nimic de f\cut – cartea edituri sau organiza]ii, s-au dovedit a fi inexistente. Au fost f\cute
110 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 111

referin]e la c\r]i pe care nimeni, dup\ [tiin]a noastr\, nu le-a v\zut fac]iuni, a continuat s\ activeze de-a lungul secolelor. Ac]ion`nd `n
niciodat\. Documentele au disp\rut, au fost modificate sau lipsesc, umbr\, din culise, a orchestrat unele din cele mai importante eveni-
`n mod inexplicabil, din catalogul Bibliotecii Na]ionale. Uneori e[ti mente din istoria occidental\.
tentat s\ crezi c\ totul nu este, practic, dec`t o glum\. Totu[i, dac\ e 4) ~n zilele noastre, Prioria din Sion exist\ [i este `nc\ activ\.
a[a, avem de-a face practic cu o glum\ la o scar\ enorm\, care impli- Este o organiza]ie puternic\, put`nd influen]a at`t afacerile inter-
c\ resurse impresionante – financiare [i de alt\ natur\. {i, oricine ar na]ionale c`t [i pe cele interne ale unor anumite ]\ri europene.
face-o, pare s\ o ia, `ntr-adev\r, c`t de poate de `n serios. ~ntr-o m\sur\ semnificativ\, este r\spunz\toare pentru informa]iile
~ntre timp, noi materiale au continuat s\ apar\, repet`nd, ca r\sp`ndite `ncep`nd din 1956.
laitmotiv, temele familiare – Saunière, Rennes-le-Château, Poussin, 5) Obiectivul recunoscut [i declarat al Prioriei din Sion este restau-
Les Bergers d’Arcadie, Cavalerii Templieri, Dagobert al II-lea [i rarea dinastiei [i a liniei de s`nge a merovingienilor, dar nu numai pe
dinastia merovingian\. Aluziile la viticultur\ – altoirea viilor – ies tronul Fran]ei, ci [i pe cele apar]in`nd altor na]iuni europene.
`n eviden]\, probabil `n sens alegoric. ~n acela[i timp, au fost 6) Restaurarea dinastiei merovingiene este considerat\ `ndrept\-
ad\ugate din ce `n ce mai multe informa]ii. Un exemplu este identi- ]it\, at`t din punct de vedere legal, c`t [i din punct de vedere moral.
ficarea lui Henry Lobineau drept contele de Lénoncourt. Un altul De[i dinastia a fost detronat\ `n secolul al optulea, linia sa de s`nge
este insisten]a sporit\, dar neexplicat\, asupra semnifica]iei Mariei nu s-a stins. Dimpotriv\, descenden]a merovingian\ a continuat s\
Magdalena. {i dou\ loca]ii au fost repetate `n mod obsesiv, asu- se amplifice, cobor`nd `n linie direct\ de la Dagobert al II-lea [i de
m`ndu-[i un statut aparent propor]ional cu cel de]inut de Rennes-le- la de la fiul s\u, Sigisbert al IV-lea. Ca urmare a alian]elor dinastice
Château. Una dintre acestea este Gisors, o fort\rea]\ din Normandia, [i a c\s\toriilor, printre descenden]i au ajuns s\ se numere Godfroi
a c\rei importan]\ strategic\ [i politic\ a fost vital\ `n perioada de de Bouillon, devenit, `n 1099, cuceritorul Ierusalimului, [i mul]i
v`rf a cruciadelor. Cealalt\ este Stenay, c`ndva numit\ Satanicum, al]i nobili [i familii regale, din trecut [i contemporane – Blanche-
aflat\ la poalele Ardenilor – str\vechea capital\ a dinastiei merovin- fort, Gisors, Saint-Clair (Sinclair `n Anglia), Montesquiou, Mont-
giene, `n preajma c\reia a fost asasinat Dagobert al II-lea `n anul 679. pézat, Poher, Luisignan, Plantard [i Habsburg-Lorraine. ~n prezent,
Ansamblul materialelor disponibile la ora actual\ nu poate fi descenden]a merovingian\ `[i face cunoscute preten]iile legitime la
recenzat sau discutat `n mod adecvat `n aceste pagini. Este prea dens, mo[tenirea care i se cuvine de drept.
prea confuz, prea incoerent [i, mai ales, prea abundent. Dar, din acest
etern-proliferant amalgam de informa]ii, se desprind anumite puncte A[a-numita Priorie din Sion reprezint\ o explica]ie verosimil\
cheie care constituie baza cercet\rilor viitoare. Ele s`nt prezentate ca pentru referirea la „Sion“ din pergamentele g\site de Bérenger
fapte istorice indiscutabile [i pot fi sintetizate dup\ cum urmeaz\: Saunière. Tot astfel poate fi explicat\ ciudata semn\tur\ „P.S.“,
care ap\rea at`t pe unul dintre aceste pergamente, c`t [i pe piatra de
1) ~n spatele Cavalerilor Templieri a existat un ordin secret, care i-a morm`nt a Mariei de Blanchefort.
creat pe ace[tia pentru a-i servi drept bra] militar [i administrativ. Acest Cu toate acestea, eram, aidoma majorit\]ii oamenilor, extrem de
ordin, care a func]ionat sub o multitudine de nume, este cel mai adesea sceptici `n ceea ce prive[te „teoria conspira]iilor istorice“. {i am
cunoscut sub numele de Prieuré de Sion (Prioria din Sion). considerat multe dintre aser]iunile de mai sus drept irelevante,
2) Pioria din Sion a fost condus\ de un [ir de mari mae[tri ale improbabile [i/sau absurde. Dar era o certitudine faptul c\ anumite
c\ror nume se num\r\ printre cele mai ilustre din istoria [i cultura persoane le r\sp`ndeau [i `nc\ la modul cel mai serios – c`t se poate
Occidental\. de serios [i, dup\ cum aveam motive s\ credem, de pe pozi]ia cuiva
3) De[i Cavalerii Templieri au fost distru[i [i ordinul a fost extrem de puternic. {i era c`t se poate de clar\ existen]a unei
dizolvat `ntre 1307 [i 1314, Prioria din Sion a sc\pat nev\t\mat\. conexiuni `ntre aceste aser]iuni, fie ele adev\rate sau nu, [i misterul
Cu toate c\ ea `ns\[i a fost dezbinat\ de dezastruoase rivalit\]i [i de care `nconjura Rennes-le-Château [i pe Bérenger Saunière.
112 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

~n consecin]\, am trecut la examinarea sistematic\ a ceea ce am


`nceput s\ numim, cu ironie, „documentele Prioriei“, ca [i a afir-
ma]iilor con]inute de acestea. Ne-am str\duit s\ le supunem pe cele
din urm\ unei cercet\ri atente pentru a stabili dac\ puteau fi sau nu
dovedite. {i am f\cut-o cu un scepticism cinic, aproape batjocori-
tor, fiind pe deplin convin[i c\ acele preten]ii neobi[nuite aveau s\
fie spulberate chiar [i `n urma unei investiga]ii superficiale. Dar la
vremea aceea nu puteam s\ [tim c\ rezultatele urmau s\ fie extrem PA RT E A A D O U A
de surprinz\toare.

SOCIETATEA SECRET|
CAPITOLUL 5

Ordinul din culise


B\nuiam deja c\ `n spatele Cavalerilor Templieri se ascundea o
alt\ grupare, dac\ nu cumva chiar un „ordin“ bine organizat. De
aceea, dintre afirma]iile cuprinse `n „documentele Prioriei“, aceea
care pretindea c\ Templul fusese creat de Prioria din Sion ni se
p\rea cea mai plauzibil\. ~n consecin]\, am `nceput prin a o examina.
~nc\ din 1962, Prioria din Sion fusese men]ionat\, pe scurt,
criptic [i `n treac\t, `ntr-una din lucr\rile lui Gérard de Sède. Dar
prima referin]\ detaliat\ pe care am `nt`lnit-o este o pagin\ – una
singur\ – din Dossiers secrets. ~n partea de sus a acesteia se afl\ un
citat din René Grousset, unul dintre cercet\torii de frunte, din seco-
lul dou\zeci, `n domeniul cruciadelor, a c\rui oper\ monumental\
dedicat\ subiectului a fost publicat\ `n anul 1930 [i este considerat\
de istoricii moderni, ca de exemplu Sir Steven Runciman, drept o
lucrare de referin]\. Citatul se refer\ la Baudouin I, fratele mai mic
al lui Godfroi de Bouillon, duce de Lorena [i cuceritor al }\rii
Sfinte. Dup\ moartea lui Godfroi, coroana i-a fost oferit\ lui Bau-
douin, care a acceptat-o, devenind astfel primul rege recunoscut al
Ierusalimului. Prin Baudouin I, sus]ine René Grousset, s-a conti-
nuat o „dinastie“. Iar pentru c\ acesta a fost „`ntemeiat\ pe piatra
din Sion“,1 poate fi considerat\ „egala“ dinastiilor domnitoare din
Europa – dinastia Capet din Fran]a, dinastia Anglo-Normand\
(Plantagenet) din Anglia, dinastiile Hohenstauffen [i Habsburg care
au condus Germania [i vechiul Sf`nt Imperiu Roman. Dar Badouin
[i urma[ii s\i erau regi ale[i, nu regi prin na[tere. De ce, atunci,
116 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 117

vorbe[te Grousset despre „dinastia“ care a existat „gra]ie“ lui Bau- Ordinul din Sion? O astfel de presupunere nu era ira]ional\. Cava-
douin? De Sède nu ofer\ nici o explica]ie. {i nu explic\ nici de ce, lerii [i c\lug\rii care s-au instalat `n Biserica Sf`ntului Morm`nt,
doar pentru c\ a fost „`ntemeiat\ pe piatra din Sion“, ar trebui con- `n\l]at\ tot de Godfroi, au format un „ordin“ oficial, constituit con-
siderat\ „egala“ celor mai de frunte dinastii europene. form uzan]elor `n vigoare – Ordinul Sf`ntului Morm`nt. Aceea[i
Pe pagina din Dossiers secrets, citatul din Grousset este urmat regul\ ar fi putut fi aplicat\ [i `n cazul ocupan]ilor m`n\stirii de pe
de o referire la misterioasa Priorie din Sion – sau Ordinul din Sion, Muntele Sion, ceea ce se pare c\ s-a [i `nt`mplat. Conform celui
dup\ cum se pare c\ era numit `n epoc\. Conform textului, ordinul mai de seam\ specialist `n materie din secolul al nou\sprezecelea,
a fost fondat de Godfroi de Bouillon `n 1090, cu nou\ ani `nainte „m`n\stirea era locuit\ de un grup de canonici augustinieni, `ns\rci-
de cucerirea Ierusalimului – cu toate c\, `n alte „documente ale Pri- na]i s\ `ngrijeasc\ l\ca[ul sub conducerea unui abate. Aceast\
oriei“, anul `ntemeierii apare ca fiind 1099. ~n continuare, se afirm\ comunitate [i-a asumat un dublu nume: «Sainte-Marie du Mont
c\ Baudoin, fratele mai mic al lui Godfroi, „`[i datora tronul“ sus- Syon et du Saint-Esprit» (Sf`nta Maria a Muntelui Sion [i a Sf`ntu-
amintitului Ordin, a c\rui re[edin]\ sau „cartier general“ era o anu- lui Spirit)“.2 Iar un alt istoric scria, `n 1698, `ntr-un stil mult mai
mit\ m`n\stire – Aba]ia Notre Dame de Mont de Sion (Madona din limpede: „~n timpul cruciadelor, `n Ierusalim existau... cavaleri
Sion) din Ierusalim. Sau poate chiar din afara Ierusalimului – de pe ata[a]i pe l`ng\ M`n\stirea Notre Dame du Sion, care au primit
Muntele Sion, vestitul „deal `nalt“ din partea de sud a cet\]ii. numele de «Cavaleri ai Ordinului Notre Dame de Sion»“.3
Consult`nd toate lucr\rile oficiale ap\rute `n secolul dou\zeci Dac\ aceast\ confirmare nu este suficient\, men]ion\m c\ am
despre cruciade, nu am g\sit nici o referire la Ordinul din Sion. De descoperit, de asemenea, documente din acea perioad\ – chiar
aceea am `ncercat s\ stabilim noi dac\ un astfel de ordin a existat documente originale – purt`nd sigiliile [i semn\turile unor priori ai
vreodat\ [i dac\ ar fi putut avea puterea de a conferi tronuri regale. m`n\stirii Notre Dame de Sion. De exemplu, exist\ un hrisov sem-
~n acest scop, am fost nevoi]i s\ r\sfoim teancuri de documente [i nat de priorul Arnaldus [i datat 19 iulie 1116.4 Iar pe un alt hrisov,
hrisoave. Nu am c\utat doar referin]e explicite la ordin, ci [i urme numele lui Arnaldus apare fiind legat de cel al lui Hugues de
ale posibilelor sale influen]e sau activit\]i. {i ne-am str\duit s\ Payen, primul mare maestru al templierilor.5
descoperim dac\ existase sau nu o m`n\stire numit\ Notre Dame P`n\ la acest punct, „documentele Prioriei“ se dovediser\ vala-
du Mont de Sion. bile [i puteam afirma c\ Ordinul din Sion existase `ntr-adev\r la
La sud de Ierusalim se contureaz\ dealul numit Muntele Sionu- `nceputul secolului al doisprezecelea. Dar, dac\ fusese sau nu fon-
lui. ~n 1099, c`nd Ierusalimul a capitulat `n fa]a crucia]ilor lui God- dat mai de timpuriu, r\m`nea o problem\ deschis\. Nu exist\ o
froi, pe acest deal se aflau ruinele unei vechi bazilici bizantine, logic\ `n baza c\reia s\ stabilim ce trebuie s\ fi existat mai `nt`i,
dat`nd probabil din secolul al patrulea, numit\ „Mama tuturor bise- ordinul sau cl\direa `n care era g\zduit. Cistercienii, de pild\, [i-au
ricilor“ – o titulatur\ impresionant\. Conform numeroaselor hri- luat numele de la un loc anume: C`teaux. Pe de alt\ parte, francisca-
soave, cronici [i relat\ri contemporane existente, pe locul ruinelor a nii [i benedictinii – ca s\ cit\m doar dou\ exemple – au preluat nu-
fost ridicat\ o m`n\stire. Lucrarea a fost executat\ la porunca lui mele unor personalit\]i, aceasta `nt`mpl`ndu-se `nainte de a avea un
Godfroi de Bouillon. Trebuie s\ fi fost un edificiu impozant, sediu stabil. A[adar tot ce puteam spune era c\, `n jurul anului
g\zduind o comunitate de sine st\t\toare. Conform celor consemna- 1100, exista o m`n\stire care ad\postea un ordin purt`nd acela[i
te de c\tre un cronicar `n anul 1172, era extrem de bine fortificat\, nume – [i care este posibil s\ se fi format mai devreme.
av`nd propriile sale ziduri, turnuri [i creneluri. {i aceast\ con- „Documentele Prioriei“ sugereaz\ existen]a unor dovezi care
struc]ie se numea M`n\stirea Notre Dame du Mont de Sion. indic\, poate vag [i indirect, c\ ultima ipotez\ este aceea core-
Bine`n]eles, cineva a trebuit s\ o ia `n st\p`nire. Oare ar fi putut spunz\toare realit\]ii. Se [tie c\, `n 1070, cu dou\zeci [i nou\ de
fi vorba de un „ordin“ autonom, care a preluat numele respectivei ani `naintea Primei Cruciade, un grup de c\lug\ri veni]i din sudul
construc]ii? Oare s-ar fi putut ca ocupantul m`n\stirii s\ fie tocmai Italiei, [i anume din Calabria, a sosit `n `mprejurimile Codrului
118 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 119

Ardenilor, care se afla pe domeniile lui Godfroi de Bouillon.6 Dup\ urmelor, s\ nu se fi `ntors `n Calabria. E posibil s\ se fi stabilit `n
Gérard de Sède, grupul era condus de un anume „Ursus“ – nume pe Ierusalim, poate chiar `n m`n\stirea Notre Dame de Sion.
care „documentele Prioriei“ `l asociaz\ `n mod frecvent cu descen- Desigur, aceasta era doar o specula]ie, f\r\ nici o confirmare
den]a merovingian\. La sosirea lor `n Ardeni, c\lug\rii din Calabria documentar\. Totu[i, `n sprijinul acesteia au ap\rut, `n scurt timp,
au ob]inut protec]ia Mathildei de Toscane, duces\ de Lorraine, dovezi suplimentare. Se [tie c\ Godfroi de Bouillon a plecat c\tre
m\tu[a lui Godfroi de Bouillon, care `i era, de fapt, mam\ adoptiv\. }ara Sf`nt\ fiind `nso]it de un anturaj de personaje anonime, care `i
De la Mathilde au primit un teren `n Orval, nu departe de Stenay, serveau drept sf\tuitori sau administratori – de fapt, de echivalentul
unde Dagobert al II-lea fusese asasinat cu cinci sute de ani `nainte. unui stat major modern. ~ns\ oastea sa nu era singura armat\
Acolo a fost `n\l]at\ o aba]ie care s\-i ad\posteasc\. Cu toate cre[tin\ care se `mbarca pentru Palestina. Mai existau nu mai pu]in
acestea, c\lug\rii nu au r\mas prea mult `n Orval. Prin 1108 au de `nc\ trei, fiecare dintre acestea fiind condus\ de c`te un influent
disp\rut `n mod misterios [i nu s-a p\strat nici un document care s\ [i ilustru potentat occidental. Dac\ cruciada urma s\ fie victorioas\,
le ateste noua re[edin]\. Legenda spune c\ s-ar fi `ntors `n Calabria. dac\ Ierusalimul avea s\ fie cucerit, `nfiin]`ndu-se astfel un nou
Iar `n 1131, Orval a intrat `n proprietatea Sf`ntului Bernard. regat, unul dintre cei patru comandan]i urma s\ fie ales pentru a-i
Totu[i, `nainte de a p\r\si Orvalul, c\lug\rii calabrieni au l\sat ocupa tronul. Iar Godfroi p\rea s\ fi [tiut dinainte c\ acela avea s\
o amprent\ de importan]\ crucial\ `n istoria Occidentului. Cel pu]in fie el `nsu[i. Dintre to]i patru, doar el a renun]at la fiefurile sale [i
conform relat\rilor lui Gérard de Sède, dintre ace[tia f\cea parte cel [i-a v`ndut toate bunurile, parc\ declar`nd astfel c\ }ara Sf`nt\ avea
care mai t`rziu avea s\ fie cunoscut sub numele de Petru Eremitul. s\-i fie domeniu p`n\ la sf`r[itul zilelor sale.
Dac\ este adev\rat, este [i extrem de semnificativ, deoarece Petru ~n 1099, imediat dup\ cucerirea Ierusalimului, o serie de perso-
Eremitul este adesea considerat mentorul lui Godfroi de Bouillon.7 nalit\]i anonime s-au reunit `ntr-un conclav secret. Nici o investiga]ie
{i aceasta nici nu este singurul motiv pentru care a devenit celebru. istoric\ nu a reu[it s\ dezv\luie identitatea acestui grup – cu toate c\
~n 1095, `mpreun\ cu Papa Urban al II-lea, Petru s-a f\cut cunoscut Guillaume de Tyre, scriind cu trei sferturi de veac mai t`rziu, a
`n toat\ cre[tin\tatea prin charisma cu care a propov\duit necesi- men]ionat c\ cel mai important dintre ace[tia era „un anumit episcop
tatea unei cruciade – un r\zboi sf`nt care s\ smulg\ morm`ntul lui din Calabria“.8 Dar scopul `ntrunirii este clar – trebuia ales regele
Hristos [i }ara Sf`nt\ din m`inile musulmanilor necredincio[i. Ierusalimului. {i, `n ciuda cererii insistente a contelui Raymond de
Ast\zi, Petru Eremitul este privit ca unul dintre principalii ini]iatori Toulouse, misterio[ii [i, evident, influen]ii electori i-au oferit tronul
ai cruciadelor. lui Godfroy de Bouillon. Cu o modestie ce nu `i era caracteristic\,
Pe baza indiciilor sugerate de „documentele Prioriei“, am `nce- acesta a refuzat titlul, accept`ndu-l `n schimb pe cel de „Ap\r\tor al
put s\ ne `ntreb\m dac\ nu exista un soi de continuitate obscur\ Sf`ntului Morm`nt“. Cu alte cuvinte, era rege `n toate privin]ele, dar
`ntre c\lug\rii din Orval, Petru Eremitul [i Ordinul din Sion. Ceva nu [i cu numele. ~ns\, dup\ moartea sa, `n 1100, fratele s\u Baudoin
creeaz\ cu siguran]\ impresia c\ acei monahi din Orval nu erau nu a ezitat s\ accepte, deopotriv\, [i titlul respectiv.
doar o ceat\ de c\lug\ri r\t\citori. Dimpotriv\, mi[c\rile lor – sosi- S-ar putea oare ca misteriosul conclav care l-a ales pe Godfroi
rea `n grup din Calabria [i misterioasa lor dispari]ie `n mas\ – drept c`rmuitor s\ fi fost alc\tuit din c\lug\rii disp\ru]i din Orval –
atest\ existen]a unei anumite coeziuni, a unei anumite organiz\ri [i, incluz`ndu-l probabil [i pe Petru Eremitul, care, la vremea respecti-
poate, a unei re[edin]e permanente aflat\ `n alt\ parte. Iar dac\ v\, se afla `n }ara Sf`nt\ [i se bucura de o considerabil\ autoritate?
Petru f\cea parte dintre ei, predicile sale `n favoarea unei cruciade {i ar fi posibil ca acest acela[i conclav s\ fi ocupat m`n\stirea de pe
s-ar putea s\ nu fi fost manifestarea unui fanatism agresiv, ci o Muntele Sion? Pe scurt, s-ar putea ca cele trei aparent diferite
politic\ bine calculat\. ~n plus, dac\ a fost mentorul lui Godfroi, grupuri de oameni – c\lug\rii din Orval, conclavul care l-a ales pe
s-ar putea s\ fi contribuit la hot\r`rea discipolului s\u de porni c\tre Godfroi [i ocupan]ii m`n\stirii Notre Dame de Sion – s\ fi fost, de
Ierusalim. Iar c\lug\rii disp\ru]i din Orval s-ar putea, la urma fapt, unul [i acela[i? Ipoteza nu poate fi dovedit\, dar nici nu poate
120 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 121

fi respins\ f\r\ a fi verificat\. Iar dac\ ar fi adev\rat\, ar atesta s\ fi fost o organiza]ie extrem de influent\ [i de puternic\ – o organiza]ie
puterea Ordinului din Sion – o putere care include dreptul de a con- care, dup\ toate aparen]ele, putea nu numai oferi regate, ci [i sili regii
feri tronuri regale. s\-i satisfac\ cererile.
Dac\ Ordinul din Sion era de fapt r\spunz\tor pentru alegerea
lui Godfroi de Bouillon, atunci Baudouin, fratele mai mic al acestuia,
`[i „datora“ `ntr-adev\r tronul influen]ei acestei organiza]ii. ~n plus,
Misterul care `nconjoar\ noi descoperisem deja dovezi indiscutabile c\ Ordinul Templierilor
exista, cel pu]in `n form\ embrionar\, cu patru ani `nainte de data
fondarea Ordinului Cavalerii Templieri oficial\ a fond\rii din 1118. ~n 1117 Baudouin era un om bolnav, a
c\rui moarte era practic iminent\. Este a[adar posibil ca templierii
Textul din Dossiers secrets continu\ referindu-se la Ordinul s\ fi fost activi, chiar dac\ nu la `ntreaga lor capacitate, cu mult
Templului. S`nt enumera]i fondatorii acestuia, dup\ cum urmeaz\: timp `nainte de 1118 – `n calitate de, s\ spunem, bra] `narmat sau
„Hugues de Payen, Bisol St. Omer and Hugues, conte de Cham- administrativ al Ordinului din Sion, care `i g\zduia `n m`n\stirea sa
pagne, `mpreun\ cu anumi]i membri ai Ordinului din Sion, André fortificat\. {i este la fel de posibil ca regele Baudouin, aflat pe
de Montbard, Archambaud de Saint-Aignan, Nivard de Montdidier, patul de moarte, s\ fi fost obligat – de boal\, de Ordinul din Sion
Gondemar [i Rossal“.9 sau de ambele – s\ le garanteze un statut oficial, s\ asigure consti-
Ne erau deja cunoscu]i Hugues de Payen [i André de Montbard, tuirea ordinului lor [i s\-l fac\ cunoscut.
unchiul Sf`ntului Bertrand. Ne era familiar [i Hugues, conte de ~n timpul cercet\rii al c\rei obiect au fost templierii, am `nceput
Champagne – cel care a donat terenul necesar pentru m`n\stirea deja s\ `ntrez\rim o re]ea de conexiuni complicate, derutante [i
Sf`ntului Bernard de la Claivaux, a devenit el `nsu[i templier `n provocatoare, de indicii neclare, apar]in`nd, probabil, unui proiect
1124 (jur`ndu-i credin]\ propriului s\u vasal), [i a primit de la ambi]ios. Pe baza acestora, am formulat o ipotez\ provizorie. Nu
episcopul de Chartres scrisoarea citat\ `n capitolul 3. ~ns\, cu toate aveam de unde s\ [tim dac\ aceasta era sau nu corect\, dar pro-
c\ leg\tura dintre Contele de Champagne [i templieri era bine cu- iectul mai sus amintit a ie[it astfel [i mai mult `n eviden]\. Iar noi
noscut\, p`n\ atunci nu mai `nt`lnisem nici o referire la calitatea sa i-am corelat fragmentele dup\ cum urmeaz\:
de fondator al ordinului acestora. ~n Dossiers secrets a[a apare. Iar 1) ~n ultima parte a secolului al unsprezecelea, apare `n Ardeni
André de Montbard, unchiul obscur al Sf`ntului Bertrand, e de data un grup misterios de c\lug\ri din Calabria. C\lug\rii s`nt `nt`mpi-
aceasta trecut `n r`ndul membrilor Ordinului din Sion; cu alte cuvinte, na]i [i ocroti]i de m\tu[a [i, `n acela[i timp, mama adoptiv\ a lui
face parte dintr-un alt ordin, ap\rut `naintea celui al Templului [i Godfroi de Bouillon, care le ofer\ p\m`nturi `n Orval.
care joac\ un rol esen]ial `n ceea ce prive[te `nfiin]area acestuia. 2) Un membru al acestui grup este mentorul lui Godfroi [i co-
{i asta nu e tot. Conform textului din Dossiers secrets, `n martie ini]iatorul Primei Cruciade.
1117, Baudouin I, „care datora tronul s\u Sionului“, a fost „obligat“ s\
negocieze constituirea Ordinului Templului – pe situl Saint Léonard 3) Cu pu]in `nainte de 1108, c\lug\rii p\r\sesc ]inutul [i dispar. Cu
din Acra. Iar propriile noastre cercet\ri au scos la iveal\ faptul c\ acesta toate c\ destina]ia lor nu este consemnat\ nic\ieri, este foarte posibil
era, de fapt, unul dintre fiefurile Ordinului din Sion. Dar nu ne este clar ca acesta s\ fi fost Ierusalimul. Cert este c\ Petru Eremitul s-a `mbar-
de ce Baudouin ar fi trebuit s\ fie „obligat“ s\ negocieze constituirea cat pentru Ierusalim [i, cum el era unul dintre c\lug\rii din Orval, se
Templului. ~n limba francez\, s-a folosit un verb care sugereaz\ existen- poate presupune c\ `ntreaga sa confrerie i s-a al\turat ulterior.
]a unui anumit grad de constr`ngere, de impunere. Iar din Dossiers 4) ~n 1099, Ierusalimul este cucerit [i tronul acestuia `i este
secrets reiese c\ presiunile veneau din partea Ordinului din Sion – oferit lui Godfroi de c\tre un conclav anonim – unul dintre capii
c\ruia Baudouin „`i datora tronul“. ~n acest caz, respectivul ordin trebuie acestuia fiind de origine calabrian\, ca [i c\lug\rii din Orval.
122 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 123

5) Din porunca lui Godfroi, pe Muntele Sion este construit\ o suprapuneau [i `[i `ntret\iau absolut „`nt`mpl\tor“ drumurile? Sau
m`n\stire al c\rei nume coincide cu al ordinului pe care `l ad\poste[te – ne confruntam cu ceva care nu era c`tu[i de pu]in `nt`mpl\tor sau
un ordin `n care ar putea fi incluse persoanele care i-au oferit tronul. accidental? Aveam de-a face cu un anumit plan conceput [i con-
6) ~n 1114, Cavalerii Templieri s`nt deja activi, probabil ca o struit de o anumit\ organiza]ie? {i ar fi fost posibil ca organiza]ia
anex\ militar\ a Ordinului din Sion; dar constituirea lor nu este s\ fie Ordinul din Sion?
negociat\ p`n\ `n 1117, iar ei `n[i[i s`nt oficial recunoscu]i abia `n S-ar fi putut ca acest ordin s\ se afle `ntr-adev\r at`t `n spatele
anul urm\tor. Sf`ntului Bernard c`t [i `n al Cavalerilor Templieri? Ar fi fost posi-
7) ~n 1115, Sf`ntul Bernard – membru al Ordinului Cistercian, bil ca [i unul, [i ceilal]i, s\ fi ac]ionat conform unei strategii meti-
aflat atunci `n pragul unui colaps economic – se face remarcat drept culos elaborate?
un str\lucit purt\tor de cuv`nt al cre[tin\t\]ii. {i p`n\ atunci
nevoia[ii cistercieni se transform\ rapid `ntr-una din cele mai
proeminente, influente [i bogate institu]ii din Europa.
8) ~n 1131, Sf`ntul Bernard prime[te m`n\stirea din Orval, care Ludovic al VII-lea [i Prioria din Sion
fusese abandonat\, cu c`]iva ani `nainte, de c\lug\rii din Calabria.
Orval devine re[edin]a Cistercienilor. „Documentele Prioriei“ nu furnizeaz\ nici o indica]ie referi-
toare la activitatea Ordinului din Sion `ntre 1118 – anul fond\rii
9) ~n acela[i timp, anumite personaje enigmatice s`nt `ntr-o continu\
oficiale a templierilor – [i 1152. S-ar putea presupune c\, `n tot
mi[care, c`nd ajung`nd `n centrul evenimentelor, c`nd ie[ind `n afara
acestora, parc\ urzind o tapi]erie – `ntr-o manier\ par]ial neclar\. De acest timp, sediul s\u a r\mas `n }ara Sf`nt\, `n m`n\stirea din afara
exemplu, contele de Champagne doneaz\ terenul pentru m`n\stirea din Ierusalimului. Se afirm\ apoi c\, la `ntoarcerea din a Doua Cruci-
Clairvaux a Sf`ntului Bernard, `[i stabile[te re[edin]a la Troyes, de unde ad\, Ludovic al VII-lea al Fran]ei ar fi luat cu el nou\zeci [i cinci
se vor r\sp`ndi apoi legendele Graalului, [i, `n 1114, inten]ioneaz\ s\ li dintre membrii Ordinului. Nu ni se d\ nici un indiciu legat de cali-
se al\ture cavalerilor templieri – al c\ror prim mare maestru consemnat, tatea `n care ei l-ar fi putut escorta pe rege sau de motivul pentru
Hugues de Payen, era oricum vasalul s\u. care i-ar fi luat regele sub protec]ia sa. Dar, dac\ Ordinul din Sion
era `ntr-adev\r puterea din spatele Templului, aceasta ar putea con-
10) André de Montbard – unchiul Sf`ntului Bernard [i prezumtiv
stitui o explica]ie – din moment ce Ludovic al VII-lea le era dator
membru al Ordinului din Sion – i se al\tur\ lui Hugues de Payen
p`n\ peste cap templierilor, at`t pentru bani c`t [i pentru sus]inerea
pentru a fonda Ordinul Cavalerii Templieri. La scurt timp dup\
militar\. ~n orice caz, Ordinul din Sion, creat de Godfroi de Bouil-
aceea, cei doi fra]i ai s\i `l urmeaz\ pe Sf`ntul Bernard la Clairvaux.
lon cu o jum\tate de secol mai devreme, [i-a stabilit – sau restabilit –
11) Sf`ntul Bernard `ncepe s\ se ocupe, `n mod entuziast, de `n 1152, un punct de sprijin `n Fran]a. Conform textului, [aizeci [i
crearea imaginii publice a templierilor [i contribuie la constituirea doi dintre membrii acestuia au fost instala]i `n „`nc\p\toarea
lor oficial\ [i la elaborarea regulamentului lor – care, `n esen]\, m`n\stire“ Saint-Samson din Orleans, pe care regele Ludovic le-o
coincide cu cel al Ordinului Cistercian, din care face parte el `nsu[i. donase. Al]i [apte au fost, conform zvonurilor, `ncorpora]i `n r`ndu-
12) Aproximativ `ntre 1115 [i 1140, at`t cistercienii c`t [i templi- rile r\zboinicilor din Ordinul Templierilor. Iar despre ceilal]i dou\zeci
erii `ncep s\ prospere, dob`ndind at`t mari sume de bani c`t [i terenuri. [i [ase – `mp\r]i]i `n dou\ grupuri de c`te treisprezece – se spune c\
~nc\ o dat\, nu puteam dec`t s\ ne `ntreb\m dac\ aceast\ multi- s-au al\turat „micii Priorii a Muntelui Sionului“, aflat\ la Saint
tudine de conexiuni complexe era `ntr-adev\r doar o coinciden]\. Jean le Blanc, la periferia Orleans-ului.10
Studiam oare o serie de persoane, evenimente [i fenomene `ntre ~n timp ce ne str\duiam s\ autentific\m aceste afirma]ii, am
care nu exista, `n fond, nici o leg\tur\, dar care, din c`nd `n c`nd, se descoperit dintr-odat\ c\ o puteam face f\r\ efort. Hrisoavele prin
124 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 125

care Ludovic al VII-lea a atestat instalarea Ordinului din Sion la Dossiers secrets, `n anul urm\tor, `n afacerile ambelor ordine a
Orleans `nc\ exist\. Copii ale acestora au fost reproduse `ntr-o serie intervenit o schimbare decisiv\. Se presupune c\ `n 1188 a avut loc
de lucr\ri, iar originalele pot fi g\site `n arhivele municipale din o separare oficial\ a celor dou\ institu]ii. Ordinul de Sion, creatorul
Orleans. ~n acelea[i arhive este p\strat\ [i bula emis\ de Papa Cavalerilor Templieri, [i-a declinat orice r\spundere legat\ de renu-
Alexandru al III-lea `n 1178, prin care posesiunile Ordinului din mi]ii s\i proteja]i. Cu alte cuvinte, „p\rintele“ [i-a renegat oficial
Sion [i-au primit confirmarea oficial\. Posesiunile `i atest\ bog\]ia, „copilul“. Se spune c\ ruptura ar fi fost `nso]it\ de un ritual, de o
puterea [i influen]a. Printre ele se num\r\ cl\diri [i terenuri `ntinse anumit\ ceremonie. ~n Dossiers secrets [i `n alte „Documente ale
`n Picardia, `n Fran]a (inclusiv Saint-Samson din Orleans), `n Lom- Prioriei“ acesta este men]ionat\ drept „t\ierea ulmului“ [i se
bardia, Sicilia, Spania [i Calabria, ca [i, bine`n]eles, un num\r de pretinde c\ ar fi avut loc la Gisors.
locuri din }ara Sf`nt\, inclusiv Saint Léonard din Acra. De fapt, Relat\rile s`nt trunchiate [i enigmatice, dar at`t istoria c`t [i le-
`nainte de al Doilea R\zboi Mondial, `n arhivele din Orleans11 existau genda confirm\ faptul c\, `n 1188, la Gisors s-au petrecut lucruri
nu mai pu]in de dou\zeci de documente care f\ceau referiri la extrem de ciudate, printre care [i t\ierea unui ulm. ~n vecin\tatea
Ordinul de Sion. Dar, `n 1940, `n tipul bombardamentelor asupra fort\re]ei se afla o paji[te numit\ Champ Sacré – C`mpia Sacr\.
ora[ului, au disp\rut toate – `n afar\ de trei. Cronicarii din Evul Mediu sus]in c\ locul era considerat sacru `nc\
din epoca precre[tin\ [i c\, pe parcursul secolului al doisprezece-
lea, a fost ales s\ g\zduiasc\ numeroase `nt`lniri `ntre regii Angliei
[i ai Fran]ei. ~n mijlocul acestei c`mpii se `n\l]a un ulm foarte
b\tr`n. Iar `n 1188, `n timpul unei `ntrevederi a lui Henric al II-lea
„T\ierea ulmului“ din Gisors al Angliei cu Filip al II-lea al Fran]ei, acel str\vechi arbore a
devenit, nu se [tie din ce motiv, obiectul unei dispute nea[teptate [i
Dac\ „documentele Prioriei“ s`nt demne de crezare, atunci 1188 chiar s`ngeroase.
a fost un an de o importan]\ crucial\ at`t pentru Sion c`t [i pentru Conform uneia dintre `nregistr\rile evenimentului, singurul loc
Cavalerii Templieri. Cu pu]in `nainte, `n 1187, Ierusalimul fusese umbros de pe C`mpia Sacr\ era cel oferit de b\tr`nul ulm. Se po-
pierdut, fiind recucerit de musulamani – mai ales din cauza pripelii veste[te c\ acesta avea peste opt sute de ani [i c\ trunchiul s\u era
[i nechibzuin]ei lui Gérard de Ridefort, marele maestru al Templu- at`t de gros `nc`t nou\ b\rba]i ]in`ndu-se de m`ini abia reu[eau s\-l
lui. Textul din Dossiers secrets este mult mai t\ios. Nu se refer\ la cuprind\. Se presupune c\ Henric al II-lea [i suita sa se instalaser\
pripeal\ [i nechibzuin]\, ci la „tr\dare“ – un cuv`nt `ntr-adev\r foarte la umbra acestui copac, l\s`ndu-l pe regele Fran]ei, care sosise mai
aspru. Nu se precizeaz\ `n ce a constat „tr\darea“. Dar se relateaz\ t`rziu, sub ar[i]a nemiloas\ a soarelui. ~n a treia zi a negocierilor,
c\, urmare a acesteia, „ini]ia]ii“ din Sion au fost nevoi]i s\ revin\ `n c`nd francezii au devenit irascibili din cauza c\ldurii, o[tenii din
mas\ `n Fran]a – probabil la Orleans. Din punct de vedere logic, ambele tabere s-au insultat reciproc [i, pe l`ng\ `njur\turi, din
afirma]ia este suficient de plauzibil\. Este evident c\, atunci c`nd r`ndurile mercenarilor vel[i ai lui Henric a pornit [i o s\geat\. Inci-
Ierusalimul a rec\zut `n m`inile sarazinilor, acela[i lucru s-a `nt`mplat dentul a declan[at un atac masiv [i violent al francezilor, care erau
[i cu m`n\stirea de pe Muntele Sion. Nu are de ce s\ fie surprinz\tor mult mai numero[i dec`t englezii. Cei din urm\ [i-au c\utat ad\post
faptul c\ ocupan]ii acesteia, odat\ r\ma[i f\r\ baza lor din }ara chiar `ntre zidurile fort\re]ei, `n timp de francezii `nciuda]i se spune
Sf`nt\, [i-au c\utat refugiul `n Fran]a – unde deja exista o alta. c\ ar fi t\iat copacul. Dup\ care, ofensat, Filip al II-lea s-a `ntors `n
Se pare c\ evenimentele din 1187 – „tr\darea“ lui Gérard de val-v`rtej la Paris, declar`nd sus [i tare c\ el nu venise la Gisors ca
Ridefort [i pierderea Ierusalimului – au precipitat o ruptur\ dezastru- s\ joace rolul unui t\ietor de lemne.
oas\ `ntre Ordinul din Sion [i Ordinul Templului. Nu este foarte Povestea este caracterizat\ de simplitatea [i de pitorescul spe-
clar de ce a trebuit s\ se `nt`mple a[a ceva, dar, conform acestor cific medievale [i se rezum\ la o narare superficial\ a faptelor, de[i
126 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 127

printre r`nduri se `ntrez\re[te ceva de o mai mare importan]\ – expli- niciodat\ nu a fost f\cut public de c\tre istorie. Pe scurt, ceva pentru
ca]ii [i motiva]ii ce r\m`n neexplorate. Textul `n sine pare aproape care `nregistr\rile ajunse p`n\ la noi s`nt doar ni[te alegorii, su-
absurd – at`t de absurd [i de apocrif ca [i, s\ spunem, istorisirile aso- ger`nd [i, `n acela[i timp, ascunz`nd o `nt`mplare de o mult mai
ciate cu `nfiin]area Ordinului Jartierei. Totu[i, am g\sit [i alte `nre- mare importan]\.
gistr\ri care `l confirm\, chiar dac\ nu toate detaliile coincid.
O alt\ cronic\ poveste[te c\ Filip l-ar fi anun]at pe Henric c\
inten]iona s\ taie copacul. Se presupune c\ acesta din urm\ ar fi
ripostat consolid`nd trunchiul ulmului cu benzi de fier. A doua zi,
francezii au pus m`na pe arme. Cinci escadroane, fiecare fiind
Ormus
comandat de c`te un nobil de vaz\, s-au unit `ntr-o falang\ care s-a
„Documentele Prioriei“ sus]in c\, `ncep`nd din 1188, Cavalerii
`ndreptat c\tre ulm, `nso]it\ de pr\[tia[i [i de dulgheri `narma]i cu
Templieri au fost o organiza]ie autonom\ – nici nu s-au mai aflat
securi [i ciocane. Se poveste[te c\, la lupta care a urmat, a partici-
sub autoritatea Ordinului din Sion, nici nu au mai ac]ionat ca o
pat [i Richard Inim\ de Leu, fiul cel mai v`rstnic [i mo[tenitorul lui
anex\ militar\ [i administrativ\ a acestuia. De atunci `nainte au
Henric, care, `ncerc`nd s\ protejeze copacul, a f\cut mare v\rsare
fost, `n mod oficial, liberi s\-[i urm\reasc\ propriile obiective [i
de s`nge. Cu toate acestea, la sf`r[itul zilei, st\p`nii c`mpului de
scopuri, s\-[i urmeze propria strategie de-a lungul r\stimpului de
lupt\ erau francezii, iar copacul fusese t\iat.
Aceast\ a doua relatare presupune ceva mai mult dec`t o g`l- mai bine de un veac care `i desp\r]ea de crunta lor os`nd\ din 1307.
ceav\ ne`nsemnat\ [i o `nc\ierare minor\. Este vorba aici de o lupt\ Documentele men]ioneaz\ [i c\, `n acest timp, tot cu `ncepere din
`n toat\ puterea cuv`ntului, ceea ce implic\ un num\r mare de par- 1188, Ordinul din Sion s-a ocupat de propria sa restructurare
ticipan]i [i, probabil, foarte multe victime. Cu toate acestea, nici o major\ din punct de vedere administrativ.
biografie a lui Richard nu detaliaz\ aceast\ `nt`mplare, c\reia i se Se specific\ c\, p`n\ `n 1188, Ordinul din Sion [i Ordinul Tem-
d\ foarte pu]in\ aten]ie. plului aveau un acela[i mare maestru. De exemplu, se pare Hugues
~nc\ o dat\, „documentele Prioriei“ erau confirmate at`t de isto- de Payen [i Bertrand de Blancheford ar fi condus, simultan, ambele
rie c`t [i de legend\ – cel pu]in `n ceea ce prive[te faptul c\ o dispu- organiza]ii. ~ns\ se afirm\ c\, dup\ „t\ierea ulmului“ din 1188,
t\ ciudat\, legat\ de t\ierea unui ulm, a avut loc la Gisors `n 1188. Ordinul de Sion a `nceput s\-[i aleag\ proprii s\i mari mae[tri, care
Nu exist\ nici o confirmare a conexiunii acestui eveniment cu Cava- nu mai aveau nici o leg\tur\ cu Templul. Conform „documentelor
lerii Templieri sau cu Ordinul din Sion. Pe de alt\ parte, relat\rile Prioriei“, primul dintre ace[tia a fost Jean de Gisors.
`nt`mpl\rii s`nt prea vagi, prea succinte, prea incomprehensibile, Se men]ioneaz\ [i faptul c\, `n 1188, Ordinul de Sion [i-a
prea contradictorii pentru a fi considerate definitorii. Este extrem schimbat [i numele, adopt`ndu-l pe cel care, dup\ cum se spune,
de probabil ca templierii s\ fi participat la disput\ – Richard I era este valabil [i `n prezent – Prioria din Sion. A fost de asemenea
adesea `ntov\r\[it de cavalerii Templului [i, mai mult dec`t at`t, adoptat, ca un fel de subtitlu, curiosul nume „Ormus“. Se pre-
fort\rea]a Gisors fusese `ncredin]at\ ordinului lor cu treizeci de ani supune c\ acesta ar fi fost folosit p`n\ `n 1306 – cu un an `naintea
`naintea acestui incident. arest\rii templierilor francezi. Simbolul pentru „Ormus“ era c . Este
}in`nd cont de faptele relatate mai sus, putem afirma c\ este vorba de un fel de acrostih sau anagram\, care combin\ cuvinte
extrem de probabil, dac\ nu aproape sigur, ca t\ierea ulmului s\ cheie [i simboluri. Ours `nseamn\ urs `n limba francez\ – Ursus `n
`nsemne ceva mai mult – sau cu totul altceva – dec`t ceea ce rela- latin\, ceea ce reprezint\, dup\ cum am `n]eles ulterior, o evocare al
teaz\ `nregistr\rile p\strate pentru posteritate. ~ntr-adev\r, faptele lui Dagobert al II-lea [i a dinastiei merovingienilor. Orme este
consemnate fiind extrem de bizare, nu ar fi surprinz\tor ca dincolo cuv`ntul fran]uzesc pentru ulm. Or `nseamn\, desigur, aur. Iar „M“
de ele s\ se ascund\ altceva – ceva trecut cu vederea sau ceva ce care formeaz\ cadrul care include celelalte litere, este nu numai un
128 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 129

„M“, ci [i simbolul astrologic al Fecioarei – Notre Dame (Madona), ~n acest punct, am avut senza]ia c\ ne aflam pe un teritoriu
`n limbajul iconografiei Evului Mediu. `ndoielnic, iar textul din „documentele Prioriei“ a `nceput s\ ni se
Cercet\rile noastre nu au scos la iveal\ nici o referin]\ la vreun par\ c`t se poate de suspect. Ne erau familiare preten]iile rozicru-
ordin sau la vreo institu]ie medieval\ care ar fi purtat numele cienilor contemporani din California [i ale altor organiza]ii contem-
„Ormus“. ~n acest caz, nu am g\sit nici o dovad\ care s\ sus]in\ porane care fabricau, pentru ele `nsele, o descenden]\ pierdut\ `n
relatarea din Dossiers secrets [i nici m\car vreun fapt tangen]ial care ce]urile antichit\]ii [i care includea majoritatea personalit\]ilor din
s\ pledeze `n favoarea veridicit\]ii acesteia. Pe de alt\ parte, Ormus istoria omenirii. Un „Ordin al Roza-Crucii“ dat`nd din 1188 ni se
apare `n alte dou\ contexte – absolut diferite. Este prezent `n doctri- p\rea contraf\cut `n egal\ m\sur\.
na lui Zoroastru [i `n textele gnostice, fiind sinonim cu principiul Dup\ cum a demonstrat, `n mod conving\tor, Frances Yates, nu
luminii. {i iese din nou `n eviden]\ printre revendic\rile legate de se cunoa[te nici o `nregistrare a vreunor „Rozicrucieni“ (cel pu]in
descenden]\ ale francmasoneriei de la sf`r[itul secolului al optspre- nu sub acest nume) care s\ fi fost f\cut\ `nainte de primii ani ai
zecelea. Conform `nv\]\turilor masonice, Ormus era numele unui secolului al [aptesprezecelea – sau poate de ultimii ani ai celui
`n]elept egiptean – un mistic din Alexandria, adept al gnosticismu- de-al [aisprezecelea.12 Mitul care `nconjoar\ acest ordin legendar
lui. Se presupune c\ acesta ar fi tr\it `n primii ani ai epocii cre[tine. dateaz\, cu aproxima]ie, din 1605 [i a `nceput s\ ia av`nt cu un
~n anul 46 d.Hr., el [i [ase dintre adep]ii lui au fost converti]i la o deceniu mai t`rziu, odat\ cu publicarea a trei bro[uri incendiare.
form\ de cre[tinism de c\tre un discipol al lui Isus – Sf`ntul Marcu, Acestea au ap\rut `n 1614, 1615 [i, respectiv, `n 1616, anun]`nd
conform majorit\]ii relat\rilor. Se spune c\ rezultatul acestei conver- existen]a unei fraternit\]i sau confrerii de „ini]ia]i“ ai misterelor,
chipurile fondat\ de un oarecare Christian Rosenkreuz – care, se
tiri ar fi fost o nou\ sect\ sau un nou ordin, care a `mbinat ideile
specifica, se n\scuse `n 1378 [i murise, la venerabila v`rst\ de 106
cre[tinismului timpuriu cu `nv\]\turile unei mai vechi [coli de
de ani, `n 1484. Christian Rosenkreuz [i confreria sa secret\ s`nt `n
mistere. Din c`te [tim noi, aceast\ poveste nu poate fi autentificat\.
prezent recunoscu]i drept n\scociri – o fars\ pus\ la cale cu un scop
Dar, `n acela[i timp, este cu siguran]\ plauzibil\. ~n primul secol al
pe care nimeni nu a reu[it `nc\ s\-l explice `n mod satisf\c\tor, de[i
erei noastre, Alexandria era o adev\rat\ r\sadni]\ de activit\]i mist-
a avut unele repercusiuni politice `n epoca respectiv\. Mai mult,
ice, un creuzet `n care doctrinele iudaic\, mithraic\, zoroastrian\,
autorul uneia dintre cele trei bro[uri, renumita Die Chymische
pitagorean\, hermetic\ [i neoplatonic\ suprasaturau aerul [i se combi- Hochzeit des Christian Rosencreuz (Nunta chimic\ a lui Christian
nau cu nenum\rate altele. Iar propov\duitorii – de toate tipurile ima- Rosenkreuz), ap\rut\ `n 1616, este acum cunoscut. Este vorba de
ginabile – mi[unau; nu ar fi fost surprinz\tor ca unul dintre ace[tia Johann Valentin Andreea, un scriitor [i teolog german care a tr\it `n
s\ adopte un nume care implica principiul luminii. Württemberg [i care a recunoscut c\ a scris Die Chymische Hochzeit
Conform tradi]iei masonice, se spune c\, `n anul 46 d.Hr., des Christian Rosencreuz ca pe un „ludibrium“ – o „glum\“ sau, mai
Ormus ar fi ales, pentru abia constituitul s\u „ordin de ini]ia]i“, un degrab\, o „comedie“, `n sensul pe care Dante [i Balzac i-l dau
simbol specific de identificare – o cruce ro[ie sau trandafirie. Este cuv`ntului. Avem motive s\ credem c\ tot Andrea sau unul dintre
recunoscut faptul c\, ulterior, un ecou al crucii ro[ii s-a reg\sit `n colaboratorii s\i a scris [i celelalte dou\ bro[uri „rozicruciene“. {i
blazonul cavalerilor templieri, dar sensul textului din Dossiers aceasta este sursa din care provine „rozicrucianismul“, a[a cum a
secrets [i din alte „documente ale Prioriei“ este c`t se poate de evoluat [i a[a cum este perceput `n zilele noastre.
limpede. S-a inten]ionat ca, prin Ormus, s\ se `n]eleag\ originea Totu[i, dac\ „documentele Prioriei“ ar fi corecte, ar trebui s\ recon-
a[a-numitei Roza-Cruce sau a Rozicrucienilor. {i se mai spune c\, sider\m cele de mai sus, s\ le privim ca pe ceva diferit de o simpl\ fars\
`n 1188, Prioria din Sion ar mai fi adoptat, pe l`ng\ Ormus, [i un al din secolul al [aptesprezecelea. Ar trebui s\ accept\m c\ a existat
doilea subtitlu. Acesta ar fi fost l’Ordre de la Rose-Croix Veritas `ntr-adev\r un ordin sau o societate secret\, o fr\]ie sau o confrerie clan-
(Ordinul Adev\rului Roza-Crucii). destin\ autentic\. Aceasta s-ar putea s\ nu fi fost `n `ntregime, sau nu
130 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 131

chiar `n primul r`nd, mistic\. Este posibil, la fel de bine, s\ fi fost, `n


mare m\sur\, politic\. Dar ar trebui s\ fi existat cu patru sute dou\zeci Prioria din Orleans
[i cinci de ani `nainte ca numele s\-i fie f\cut public [i cu dou\ secole
Pe l`ng\ afirma]iile pompoase, „documentele Prioriei“ ofer\ [i
`nainte ca presupusul ei fondator s\ se fi n\scut.
informa]ii de alt tip, am\nunte aparent at`t de triviale [i de ne-
~nc\ o dat\, nu am g\sit nici o dovad\ substan]ial\. Cu sigu-
ran]\, trandafirul a fost un simbol mistic din timpuri imemorabile, `nsemnate `nc`t semnifica]ia lor ne-a derutat. Pe de alt\ parte, totala
aflat `n vog\, `n mod special, `n Evul Mediu – de pild\, `n populara lor lips\ de importan]\ pleda `n favoarea veridicit\]ii lor. Pur [i
Romance of the Rose (Roman]a rozei) de Jean de Meung sau `n simplu, n\scocirea unor detalii at`t de minore era lipsit\ de sens. ~n
Paradiso (Paradisul), de Dante. Iar crucea ro[ie, era, de asemenea, plus, erau destul de multe cele a c\ror autenticitate chiar putea fi
un motiv simbolic tradi]ional. {i nu numai pe blazonul Cavalerilor confirmat\.
Templieri. Ulterior, a devenit crucea Sf`ntului Gheorghe [i, astfel, a Astfel, de exemplu, se spune c\ Girard, abate al „micii priorii“
fost adoptat\ de Ordinul Jartierei – creat cam la treizeci de ani dup\ din Orleans `ntre 1239 [i 1244, ar fi cedat cavalerilor teutoni o
c\derea templierilor. ~ns\, `n ciuda faptului c\ trandafirii [i crucile por]iune de teren din Acra. Nu este limpede de ce trebuia f\cut\
ro[ii abund\ ca motive simbolice, nu exist\ nici o dovad\ a existen- aceast\ men]iune, dar ea poate fi cu siguran]\ dovedit\. Hrisovul
]ei unei institu]ii sau a unui ordin [i, cu at`t mai pu]in, a unei socie- original exist\, dateaz\ din 1239 [i poart\ semn\tura lui Girard.
t\]i secrete. Ne s`nt oferite informa]ii similare, mult mai semnificative,
Pe de alt\ parte, Frances Yates sus]ine c\ au existat societ\]i despre un abate numit Adam, care a condus aceea[i „mic\ priorie“
secrete care au ac]ionat cu mult timp `nainte de „rozicrucienii“ din din Orléans `n anul 1281. Conform „documentelor Prioriei“, Adam
secolul al [aptesprezecelea – [i c\ aceste societ\]i timpurii erau, de a cedat un teren de l`ng\ Orval c\lug\rilor care ocupau atunci
fapt, „rozicruciene“ ca politic\ [i ca orientare filozofic\, dac\ nu aba]ia aflat\ acolo – cistercienii, care se mutaser\ `n acel loc sub
neap\rat ca nume.13 Astfel, `ntr-o discu]ie pe care am purtat-o cu obl\duirea Sf`ntului Bernard, cu un secol [i jum\tate `nainte. Nu
unul dintre documentari[tii no[tri, ea la descris pe Leonardo ca pe am putut g\si dovezi scrise referitoare la respectiva tranzac]ie, dar
un „rozicrucian“ – folosind termenul ca pe o metafor\, cu inten]ia ea pare suficient de plauzibil\ – exist\ hrisoave care atest\ multe
de a-i defini scara de valori [i atitudinile. Dar asta nu e tot. ~n 1629, alte opera]iuni de aceea[i natur\. Ceea ce o face pe aceasta demn\
c`nd interesul st`rnit de rozicrucieni `n Europa atinsese apogeul, un de interes este, bine`n]eles, reintrarea `n scen\ a Orvalului, pe care
b\rbat numit Robert Denyau, paroh `n Gisors, a alc\tuit o istorie l-am mai `nt`lnit `n timpul cercet\rilor noastre anterioare. ~n plus,
complet\ a fort\re]ei [i a familiei Gisors. ~n manuscrisul s\u, se pare c\ terenul `n cauz\ prezenta o importan]\ deosebit\, pentru
Denyau afirm\, `n mod explicit, c\ Roza-Cruce a fost fondat\ `n c\ „documentele Prioriei“ ne relateaz\ c\, prin aceast\ dona]ie,
1188 de Jean de Gisors. Cu alte cuvinte, aceast\ scriere din secolul Adam [i-a atras m`nia confreriei din Sion, `ntr-o asemenea m\sur\
al [aptesprezecelea confirm\, cuv`nt cu cuv`nt, afirma]iile din „docu- `nc`t se pare c\ a fost silit s\ renun]e la pozi]ia sa. Afl\m din
mentele Prioriei“. Indiscutabil, redactarea manuscrisului lui Denyau Dossiers secrets c\ actul s\u de abdicare a fost girat oficial de
a avut loc cu patru secole [i jum\tate mai t`rziu dec`t faptul relatat. Thomas de Sainville, marele maestru al Ordinului Sf`ntului Laz\r.
Dar el constituie o m\rturie de foarte mare `nsemn\tate. Iar faptul Se spune c\, imediat dup\ aceea, Adam ar fi plecat la Acra, c\ apoi
c\ provine din Gisors `l face cu at`t mai important.14 ar fi fugit din cetate c`nd aceasta a c\zut `n m`inile mahomedanilor
Am fost l\sa]i f\r\ dovezi, doar cu ipoteze posibile. Dar p`n\ `n [i c\ ar fi murit `n Sicilia `n 1291.
acel moment, din toate punctele de vedere, „documentele Prioriei“ Nici de aceast\ dat\ nu am putut g\si actul original de abdicare.
se dovediser\ uimitor de exacte. Ar fi fost o nebunie s\ le arunc\m Dar Thomas de Sainville era mare maestru al Ordinului Sf`ntului
din m`inile noastre. Nu eram preg\ti]i s\ le accept\m orbe[te, f\r\ s\ Laz\r `n 1281, iar cartierul general al acestui ordin se afla l`ng\
punem `ntreb\ri. Dar ne sim]eam obliga]i s\ le lu\m `n considera]ie. Orleans – unde se spune c\ ar fi avut loc abdicarea lui Adam. {i nu
132 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 133

exist\ dubii asupra plec\rii acestuia din urm\ la Acra. Dou\ decla- s\ le fi fost ostil templierilor [i s\ fi participat la atacul `mpotriva
ra]ii [i dou\ scrisori au fost `ntr-adev\r semnate de el de acolo, lor. ~ns\, conform „documentelor Prioriei“, Guillaume era, la timpul
prima fiind datat\ august 1281,15 iar cealalt\ martie 1289.16 respectiv, marele maestru al acesteia. Se putea trage de aici conclu-
zia c\ Sionul a sus]inut ac]iunea lui Filip `mpotriva Templului, poate
chiar a participat la ea? Exist\ anumite „documente ale Prioriei“
care sugereaz\ c\ a[a trebuie s\ se fi petrecut lucrurile – c\ Sionul,
`ntr-un mod neprecizat, a autorizat [i a condus dizolvarea pro-
„Capul“ templierilor teja]ilor s\i nesupu[i. Pe de alt\ parte, acelea[i documente sugereaz\
c\, `n ultimele zile ale ordinului lor, cel pu]in anumi]i templieri s-au
Conform „documentelor Prioriei“, Prioria din Sion nu era, `n bucurat de un fel de protec]ie paternal\ din partea Sionului. Dac\
adev\ratul sens al cuv`ntului, o perpetuare sau o extensie a Ordinu- acesta este adev\rul, este foarte posibil ca Guillaume de Gisors s\ fi
lui Templului. Dimpotriv\, textul subliniaz\ `n repetate r`nduri c\ avut rolul unui „agent dublu“. S-ar putea ca lui s\ i se fi datorat
separarea celor dou\ ordine a avut loc odat\ cu „t\ierea ulmului“, divulgarea planurilor lui Filip, ca acesta s\ fi fost modul `n care
`n 1188. Totu[i, este clar c\, `ntre cele dou\, au continuat s\ existe templierii au fost avertiza]i de ma[ina]iunile regelui `mpotriva lor.
anumite rela]ii [i „`n 1307, Guillaume de Gisors a primit, din partea Dac\, dup\ ruptura oficial\ din 1188, Sionul a continuat, de fapt, s\
Ordinului Templului, capul de aur, Caput LVIII c “.17 exercite un control clandestin asupra afacerilor Templului, Guil-
Cercet\rile `ntreprinse asupra templierilor ne familiarizaser\ laume de Gisors s-ar putea s\ fi fost, `ntr-o anumit\ m\sur\, respon-
deja cu acest cap misterios. Totu[i, ideea a-l lega pe acesta de Sion sabil de distrugerea meticuloas\ a documentelor Ordinului – [i de
[i de, dup\ toate aparen]ele, importanta familie de Gisors, ne-a inexplicabila dispari]ie a tezaurului acestuia.
atras aten]ia ca fiind dubioas\ – era ca [i cum „documentele Prio-
riei“ s-ar fi str\duit s\ fac\ conexiuni redutabile [i sugestive. Cu
toate acestea, tocmai de aceast\ dat\ am descoperit confirmarea cea
mai solid\ [i cea mai [ocant\. Este vorba de urm\torul fragment
din `nregistr\rile oficiale ale Inchizi]iei:
Marii mae[tri ai templierilor
Pe l`ng\ informa]iile incomplete men]ionate anterior, textul din
Dup\ arest\ri, paznicul [i administratorul bunurilor Templului Dossiers secrets mai cuprinde trei liste cu nume. Dintre acestea,
din Paris a fost un om al regelui, pe numele s\u Guillaume Pidoye. prima este destul de lipsit\ de complica]ii – este cea mai lipsit\ de
La data de 11 mai 1308, acesta a declarat, `n fa]a inchizitorilor, c\,
interes [i cea care genereaz\ cele mai pu]ine controverse [i `ntre-
la vremea arest\rii cavalerilor templieri, lui, confratelui s\u Guil-
b\ri, fiind pur [i simplu o list\ a aba]ilor care au fost `n fruntea
laume de Gisors [i unui oarecare Rayner Bourdon li se ordonase s\
`nf\]i[eze Inchizi]iei toate chipurile de metal sau de lemn pe care le domeniilor Sionului din Palestina `ntre anii 1152 [i 1281. Cerce-
g\siser\. Printre bunurile Templului, ei descoperiser\ un imens cap t\rile noastre i-au confirmat veridicitatea; am reg\sit-o `n alte docu-
de argint aurit... imaginea unei femei, pe care Guillaume l-a mente, care nu au nici o leg\tur\ cu Dossiers secrets [i care provin
`nf\]i[at inchizitorilor la data de 11 mai. Capul purta o etichet\, din surse accesibile [i de necontestat.19 Aceste alte liste coincid cu
„CAPUT LVIII c “.18 cele care fac obiectul cercet\rii noastre, cu excep]ia a dou\ nume
care, `n primele, lipsesc. A[adar, `n cazul acesta, „documentele Pri-
Dac\ respectivul cap continua s\ ne deruteze, contextul `n care oriei“ nu numai c\ nu vin `n contradic]ie cu istoria acceptat\, dar
ap\rea Guillaume de Gisors ne dezorienta `n aceea[i m\sur\. ~n s`nt [i mai comprehensive, complet`nd anumite lacune.
mod explicit, era men]ionat `n calitate de confrate al lui Pidoye, A doua list\ din Dossiers secrets este aceea a marilor mae[tri ai
unul din oamenii regelui Filip. Cu alte cuvinte, el, ca [i Filip, p\rea Cavalerilor Templieri, din 1118 p`n\ `n 1190 – cu alte cuvinte, de la
134 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 135

`nfiin]area ordinului [i p`n\ la desp\r]irea de Sion [i la „t\ierea ulmu- aveau abateri semnificative fa]\ de toate celelalte surse. Nu puteam,
lui“ din Gisors. La prima vedere, nici aceasta nu p\rea neobi[nuit\ a[adar, ignora aceste abateri. Era necesar s\ descoperim, `n m\sura
sau ciudat\. Dar, c`nd am comparat-o cu altele – de exemplu, cu cele `n care acest lucru ne st\tea `n puteri, dac\ lista din Dossiers secrets
men]ionate de istoricii consacra]i preocupa]i de templieri – am nu d\dea dovad\ de neglijen]\, sau de ignoran]\, sau de am`ndou\
descoperit imediat anumite discrepan]e c`t se poate de evidente. deopotriv\; sau, dimpotriv\, dac\ nu cumva aceast\ list\ era aceea
Conform, practic, tuturor celorlalte liste, `ntre anii 1118 [i 1190, adev\rat\, bazat\ pe informa]ii „din interior“, inaccesibile pentru
au existat zece mari mae[tri. ~ns\ pe lista din Dossiers secrets figu- istorici. Dac\ Sionul crease Cavalerii Templieri [i dac\ acela[i Sion
reaz\ numai opt. Pe majoritatea celorlalte liste, André de Montbard – (sau cel pu]in documentele sale) supravie]uise p`n\ `n prezent era
unchiul Sf`ntului Bernard – apare nu doar drept cofondatorul rezonabil s\ presupunem c\ era singurul cunosc\tor al unor am\-
Ordinului, ci [i ca marele s\u maestru, `n perioada 1153-1156. Din nunte care, fire[te, nu se reg\seau nic\ieri altundeva.
Dossiers secrets, rezult\ c\ nu a fost mare maestru niciodat\, dar, `n Majoritatea discrepan]elor dintre lista aflat\ `n Dossiers secrets [i
`ntreaga sa carier\, a ac]ionat din culise ca [i cum func]ia i-ar fi cele provenind din alte surse pot fi explicate cu extrem de mult\
apar]inut. De asemenea, multe dintre celelalte liste `l men]ioneaz\ u[urin]\. ~n acest moment, nu este cazul s\ examin\m fiecare dintre
pe Bertrand de Blanchefort ca fiind al [aselea mare maestru al Tem- aceste nepotriviri pentru a o justifica. Un singur exemplu ar trebui s\
plului, care i-ar fi succedat, `n 1156, lui André de Montbard. ~ns\ `n fie suficient pentru a demonstra cum [i de ce au ap\rut respectivele
Dossiers secrets figureaz\ nu ca al [aselea, ci ca al patrulea, fiind neconcordan]e. ~n afar\ de marele maestru, Templul avea o multitudine
investit `n 1153. Mai existau [i alte astfel de discrepan]e [i con- de mae[tri locali – unul pentru Anglia, unul pentru Normandia, unul
tradic]ii, despre care nu [tiam ce s\ credem, nu ne d\deam seama c`t pentru Aquitania, pe scurt, c`te unul pentru fiecare teritoriu pe care se
de mult\ importan]\ ar fi trebuit s\ le acord\m. Ar fi trebuit s\ con- aflau domeniile sale. De asemenea, exista un maestru al `ntregii Europe
sider\m lista din Dossiers secrets ca fiind inexact\ pentru simplul [i, dup\ toate aparen]ele, unul al tuturor m\rilor. ~n documente [i
motiv c\ nu coincidea cu cele `ntocmite de istoricii consacra]i? hrisoave, ace[ti mae[tri locali [i regionali ar fi trebuit s\ semneze `ntot-
Trebuie subliniat faptul c\ nu exist\ nici o list\ oficial\ sau definitiv\ deauna ca „Magister Templi“ – maestru al Templului. Iar, `n majori-
a marilor mae[tri ai Templului. Nimic de acest gen nu a fost p\strat pen- tatea cazurilor, marele maestru – din modestie, neglijen]\, nep\sare sau
tru posteritate. ~nregistr\rile f\cute de Templu au fost distruse sau au din grab\ – ar fi putut de asemenea s\ semneze doar ca „Magister
disp\rut, iar cea mai timpurie redactare a listei marilor mae[tri ai ordinu- Templi“. Cu alte cuvinte, André de Montbard, maestrul regional al
lui a fost f\cut\ `n 1342 – la treizeci de ani dup\ ce acesta fusese desfiin]at Ierusalimului, ar fi putut avea, ad\ugat semn\turii sale de pe un hrisov,
[i la dou\ sute dou\zeci [i cinci de ani de la data `nfiin]\rii sale. Ca acela[i titlu ca [i marele maestru, Bertrand de Blanchefort.
urmare, istoricii care au `ntocmit astfel de liste s-au bazat pe cronici con- De aceea nu este greu s\ `n]elegem cum ar fi fost posibil ca un
temporane ordinului – `ntocmite de oameni care, scriind, de exemplu, `n istoric, lucr`nd doar cu unul sau dou\ documente [i a f\r\ apela la o
1170, f\ceau `n treac\t aluzie la o anumit\ persoan\ care avea `n acel timp verificare `ncruci[at\ a referin]elor utilizate, s\ interpreteze gre[it,
calitatea de maestru sau de mare maestru al Templului. Iar dovezi supli- din cauza grabei, statutul lui André de Montbard `n cadrul ordinu-
mentare pot fi ob]inute examin`nd documente [i hrisoave din epoc\, `n lui. Ca urmare a acestui tip de erori, multe liste ale marilor mae[tri
care un anumit templier ad\uga semn\turii sale un titlu anume. De aceea ai templierilor `l includ pe Everard des Barres. ~ns\, conform regu-
nu trebuie s\ ne mire faptul c\ listele marilor mae[tri [i ale perioadelor `n lamentelor Templului, marele maestru trebuia s\ fie ales la Ierusalim,
care ace[tia au de]inut func]ia genereaz\ incertitudine [i confuzie. {i nu de c\tre un consiliu de canonici, [i tot `n Ierusalim `[i avea [i re[e-
avem de ce s\ fim surprin[i de deosebirile dintre listele `ntocmite de din]a. Cercet\rile noastre au demonstrat c\ Everard des Barres era
diver[i autori, deosebiri uneori radicale de la o relatare la alta. un maestru regional, ales `n Fran]a [i av`ndu-[i re[edin]a `n aceea[i
Cu toate acestea, existau anumite detalii cruciale – precum ace- ]ar\, care nu a pus piciorul `n }ara Sf`nt\ dec`t mult mai t`rziu. Pe
lea mai sus men]ionate – `n privin]a c\rora „documentele Prioriei“ aceast\ baz\, putea fi exclus de pe lista marilor mae[tri – a[a cum
136 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

se procedase `n Dossiers secrets. Era o problem\ subtil\, specific


academic\, `n cazul c\reia „documentele Prioriei“ d\deau dovad\
de o minu]ioas\ corectitudine [i de o precizie despre n-am fi crezut
c\ puteau fi transpuse `n realitate.
Am petrecut mai mult de un an examin`nd [i compar`nd diverse
liste cu marii mae[tri templieri. Am consultat toate lucr\rile dedi-
cate ordinului, `n francez\, englez\ [i german\, dup\ care am veri-
ficat [i sursele documentare ale acestora. Am studiat cronicile
timpului – precum aceea a lui Guillaume de Tyre – [i alte `nre- CAPITOLUL 6
gistr\ri din aceea[i perioad\. Am cercetat toate hrisoavele pe care
le-am putut g\si [i am ob]inut informa]ii complete legate de toate
cele despre care se [tia c\ `nc\ mai exist\. Am comparat semnatarii
[i titlurile de pe numeroase proclama]ii, edicte, acte [i alte docu-
Marii mae[tri [i r`ul subteran
mente ale templierilor. Ca rezultat al acestor cercet\ri exhaustive, a
devenit evident faptul c\ lista din Dossiers secrets era mult mai
corect\ dec`t oricare alta – nu numai `n ceea ce prive[te identitatea ~n Dossiers secrets,1 urm\toarele personalit\]i s`nt enumerate `n
marilor mae[tri c`t `n privin]a datelor `ntre care [i-au de]inut calitate de mari mae[tri succesivi ai Prioriei din Sion – sau, ca s\
func]ia. Dac\ exista `ntr-adev\r o list\ definitiv\ a marilor mae[tri folosim un termen oficial, de „Nautonnier“, ceea ce, `n franceza
ai Templului, aceasta era `n Dossiers secrets.20 veche, `nsemna „navigator“ sau „c`rmuitor“:
Corectitudinea respectivei liste nu este important\ doar `n sine.
Implica]iile sale s`nt mult mai largi. F\r\ `ndoial\, o astfel de list\ Jean de Gisors 1188-1220
ar fi putut fi redactat\ de un cercet\tor extrem de meticulos, dar Marie de Saint-Clair 1220-1266
efortul s\u ar fi fost enorm. Ni s-a p\rut mult mai plauzibil\ con- Guillaume de Gisors 1266-1307
cluzia c\ acurate]ea listei atesta de]inerea unor informa]ii confi- Edouard de Bar 1307-1336
den]iale sau „din interior“ – p`n\ atunci inaccesibile istoricilor. Jeanne de Bar 1336-1351
Indiferent dac\ aceast\ concluzie era sau nu corect\, noi eram Jean de Saint-Clair 1351-1366
confrunta]i cu un fapt indiscutabil – cineva reu[ise, cumva, s\ aib\ Blanche d’Evreux 1366-1398
acces la o list\ mult mai corect\ dec`t oricare alta. Iar dup\ ce Nicolas Flamel 1398-1418
aceast\ list\ – `n ciuda diferen]elor fa]\ de celelalte, acceptate pe o René d’Anjou 1418-1480
scar\ mai larg\ – `[i dovedise at`t de frecvent acurate]ea, credibili- Iolande de Bar 1480-1483
tatea „documentelor Prioriei“, `n ansamblul lor, sporise `n mod Sandro Filipepi 1483-1510
considerabil. Dac\ se putuse demonstra c\ Dossiers secrets erau Leonardo da Vinci 1510-1519
demne de `ncredere din acest punct de vedere, erau ceva mai pu]ine Conetabilul de Bourbon 1519-1527
motive de a ne `ndoi de ele `n alte privin]e. Ferdinand de Gonzague 1527-1575
O astfel de asigurare era at`t oportun\ c`t [i necesar\. ~n lipsa ei, Louis de Nevers 1575-1595
ar fi fost foarte posibil s\ respingem, f\r\ ezitare, cea de-a treia list\ – Robert Fludd 1595-1637
cea a marilor mae[tri ai Prioriei din Sion. Pentru c\ aceast\ a treia J. Valentin Andrea 1637-1654
list\, chiar [i `n urma unei examin\ri fugare, p\rea absurd\. Robert Boyle 1654-1691
Isaac Newton 1691-1727
138 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 139

Charles Radclyffe 1727-1746 din Sion s-au num\rat personalit\]i ale culturii universale, ca Victor
Charles de Lorena 1746-1780 Hugo, Claude Debussy [i Jean Cocteau.
Maximilian de Lorena 1780-1801 Prin includerea unor astfel de nume, lista din Dossiers secrets nu
Charles Nodier 1801-1844 poate dec`t s\ devin\ suspect\. Este aproape de neconceput c\ unele
Victor Hugo 1844-1885 dintre personalit\]ile citate ar fi condus o societate secret\ – [i, cu at`t
Claude Debussy 1885-1918 mai mult, una devotat\ intereselor „oculte“ [i „ezoterice“. Boyle [i
Jean Cocteau 1918- Newton, de exemplu, s`nt nume pe care oamenii secolului dou\zeci nici
nu se g`ndesc s\ le asocieze cu „ocult“ [i „ezoteric“. Nu acela[i lucru
La `nceput, am privit tabelul cu scepticism. Pe de-o parte, con]i- se poate spune despre Hugo, Debussy [i Cocteau, dar ace[tia s`nt mult
nea o serie de nume pe care oricine se a[teapt\ s\ le descopere pe o prea bine cunoscu]i, au fost obiectul prea multor cercet\ri [i subiectul
astfel de list\ – numele unor personalit\]i binecunoscute, de obicei prea multor scrieri pentru a se a putea crede c\ ar fi fost [i „mari
asociate cu „ocultismul“ [i „ezoterismul“. Pe de alt\ parte, cuprin- mae[tri“ ai unui ordin secret. ~n orice caz, este greu de imaginat c\,
dea [i altele, la fel de ilustre, dar pu]in probabile – apar]in`nd unor dac\ a[a ar fi stat lucrurile, nimic nu ar fi ie[it la iveal\.
oameni greu de imaginat `n postura de conduc\tori ai unei societ\]i Pe de alt\ parte, aceste nume ilustre nu s`nt singurele de pe list\.
secrete. ~n acela[i timp, multe dintre acestea din urm\ s`nt exact Majoritatea celorlalte le apar]in unor nobili europeni de rang `nalt,
genul de nume pe care diverse societ\]i din secolul dou\zeci au multe dintre acestea fiind necunoscute – nefamiliare nu numai pentru
`ncercat adesea s\ [i le `nsu[easc\, atribuindu-[i astfel origini c`t cititorii obi[nui]i, ci [i pentru istoricii profesioni[ti. Unul ar fi, de
mai nobile. De exemplu, listele publicate de AMORC, ace[ti „rozi- pild\, Guillaume de Gisors, despre care se spune c\, `n 1306, ar fi
crucienii“ contemporani din California, includ realmente toate per- organizat Prioria din Sion ca pe o „francmasonerie hermetic\“. Un
sonalit\]ile din istoria [i cultura Occidentului al c\ror crez se `nt`mpl\ altul este bunicul lui Guillaume, Jean de Gisors, prezentat ca
s\ coincid\, fie [i numai tangen]ial, cu cel al acestui ordin. Supra- primul mare maestru independent al Sionului, cel c\ruia i s-a
punerea sau convergen]a atitudinilor este prost g`ndit\ [i hazardat\, `ncredin]at aceast\ func]ie `n 1188, dup\ „t\ierea ulmului“ [i sepa-
aiurindu-l pe „ini]iat“. Astfel, se pretinde c\ Dante, Shakespeare, rarea de Templu. Din punct de vedere istoric, nu exist\ dubii `n
Goethe [i nenum\ra]i al]ii au fost „rozicrucieni“ – insinu`ndu-se c\ ceea ce prive[te existen]a lui Jean de Gisors. S-a n\scut `n 1133 [i a
erau membri `n toat\ puterea cuv`ntului [i `[i `ndeplineau cu regu- murit `n 1220. Este men]ionat `n cronici [i se [tie c\ a fost, cel
laritate toate datoriile fa]\ de ordin. pu]in, seniorul vestitei fort\re]e din Normandia `n care aveau loc,
Atitudinea noastr\ ini]ial\ fa]\ de lista de mai sus a fost la fel de conform `n]elegerii existente, `nt`lnirile dintre regii Angliei [i ai
cinic\. Subliniem `nc\ o dat\ c\ aceasta con]ine nume extrem de Fran]ei, ca aceea din 1188, cunoscut\ datorit\ t\ierii ulmului. Dup\
previzibile – nume asociate cu „ocultismul“ [i „ezoterismul“. Nico- toate aparen]ele, Jean era un feudal extrem de influent [i de bogat
las Flamel, de exemplu, este cel mai celebru [i mai cel mai adesea [i, p`n\ `n 1193, a fost vasalul regelui Angliei, ]ar\ `n care se [tie c\
men]ionat `n diverse documente dintre alchimi[tii medievali. de]inea, pe l`ng\ propriet\]ile din Sussex, mo[ia Titchfield din
Robert Fludd, un filozof din secolul al [aptesprezecelea, a fost un Hampshire.2 Conform Dossiers secrets, `n 1169 a avut, la Gisors, o
promotor al doctrinei hermetice [i al altor discipline oculte. Johann `ntrevedere cu Thomas Becket – dar scopul nu este precizat. Am
Valentin Andrea, un german contemporan cu Fludd, a scris, printre reu[it s\ g\sim dovezi care atest\ c\ Becket a fost `ntr-adev\r la
altele, c`teva lucr\ri care prezentau mitul fabulosului Chistian Gisors `n 1169,3 fiind a[adar posibil ca el s\ fi venit `n contact cu
Rosenkreuz. Mai apar, de asemenea, nume ca Leonardo da Vinci [i seniorul fort\re]ei, dar nu am descoperit nici o `nregistrare care s\
Sandro Filipepi, care este mai bine cunoscut drept Botticelli. S`nt confirme `ntrevederea celor doi b\rba]i.
inclu[i savan]i celebri, ca Robert Boyle [i Sir Isaac Newton. {i se Pe scurt, despre Jean de Gisors nu au ajuns p`n\ la noi dec`t
pretinde c\, `n ultimele dou\ secole, printre marii mae[tri ai Prioriei c`teva detalii lipsite de importan]\, greu de urm\rit. Se pare c\ istoria
140 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 141

nu a p\strat alte urme, cu excep]ia existen]ei [i a titlului s\u. Fapte- genii, c`teva personalit\]i notabile, c`teva „specimene mediocre“,
le nu `i s`nt men]ionate – nu se [tie nici cum [i-a c`[tigat faima, nici c`teva nulit\]i, [i chiar c`]iva neghiobi.
datorit\ c\ror merite i s-a `ncredin]at func]ia de mare maestru al Nu puteam dec`t s\ ne `ntreb\m ce rost ar fi avut includerea unui
Sionului. Ne-am `ntrebat, a[adar, cum anume `[i dob`ndise Jean astfel de spectru pe o list\ falsificat\ sau inventat\. Dac\ cineva
locul din lista marilor mae[tri, presupun`nd c\ aceasta era auten- dore[te s\ alc\tuiasc\ o list\ imaginar\ cu mari mae[tri, de ce s\ nu
tic\. Iar dac\ era doar o contrafacere ulterioar\, de ce ar fi fost aleag\ doar nume ilustre? Dac\ vrea s\-[i „fabrice o genealogie“ care
inclus `n ea un personaj at`t de obscur? `i cuprinde pe Leonardo, Newton [i Victor Hugo, de ce s\ nu-i
Ni s-a p\rut plauzibil\ o singur\ explica]ie care, de fapt, nu l\murea adauge [i pe Dante, Michelangelo, Goethe [i Tolstoi – `n locul unor
prea multe. La fel ca toate celelalte nume aristocratice de pe lista mari- necunoscu]i ca Edouard de Bar [i Maximilian de Lorena? {i de ce
lor mae[tri ai Sionului, [i al lui Jean de Gisors se reg\sea `n genealogi- erau pe list\ at`t de multe „personalit\]i de m`na a doua“? De ce s\ fi
ile stufoase cuprinse `n „documentele Prioriei“. Ca [i ceilal]i nobili fost ales un scriitor relativ minor, ca Charles Nodier, `n locul unui
insignifian]i, apar]inea p\durii de arbori genealogici a c\ror r\d\cin\ contemporan al s\u ca Byron sau Pu[kin? De ce indiscutabil excen-
comun\ p\rea s\ fie, `n ultim\ instan]\, dinastia merovingian\. De tricul Cocteau `n locul unor oameni cu prestigiul interna]ional al lui
aceea ni s-a p\rut evident faptul c\ Prioria din Sion – `n linii mari, cel André Gide sau Albert Camus? {i de ce s\ fi fost omise personalit\]i
pu]in – era o afacere de familie. Dintr-un anumit punct de vedere, ca Poussin, a c\rui leg\tur\ cu misterul fusese deja stabilit\? Astfel
ordinul l\sa impresia unei leg\turi intime cu o anumit\ linie de s`nge, de `ntreb\ri ne-au obsedat [i au sf`r[it prin a ne convinge c\ lista tre-
cu o anumit\ descenden]\. Iar aceast\ leg\tur\ de s`nge explica, proba- buia examinat\ `nainte de a o respinge ca pe o `n[el\torie grosolan\.
bil, prezen]a nobililor `n r`ndurile marilor mae[tri. De aceea am trecut la o cercetare ampl\ [i detaliat\ a presupu-
Lista citat\ la `nceputul capitolului sugereaz\ c\ func]ia de mare [ilor mari mae[tri – le-am trecut `n revist\ biografiile, activit\]ile [i
maestru al Sionului pendula `ntre dou\ grupuri distincte. Primul realiz\rile. Pe parcursul acestui studiu ne-am str\duit, `n m\sura `n
este cel alc\tuit din personalit\]i de vaz\ care – datorit\ forma]iei care a fost posibil [i `n cazul fiec\rui nume de pe list\, s\ r\spun-
lor ezoterice, artistice sau [tiin]ifice – ocup\ locuri marcante `n tra- dem unor anumite `ntreb\ri decisive:
di]ia, istoria [i cultura occidental\. Din cel de al doilea fac parte 1) A existat vreun contact personal, direct sau indirect, `ntre
membrii unei anumite `ncreng\turi de familii nobile – sau chiar fiecare prezumtiv mare maestru, predecesorul s\u direct [i succe-
regale – `nrudite. ~ntr-o anumit\ m\sur\, aceast\ al\turare ciudat\ sorul s\u imediat?
avea darul de a face lista mai plauzibil\. Dac\ cineva ar fi dorit 2) A existat vreun grad de rudenie, de s`nge sau de alt gen, a fiec\rui
doar s\-[i „fabrice o genealogie“, nu ar fi avut de ce s\ includ\ at`t prezumtiv mare maestru cu familiile men]ionate `n genealogiile incluse
de mul]i aristocra]i necunoscu]i sau de mult c\zu]i `n uitare. De `n „documentele Prioriei“ – sau cu oricare alt\ familie considerat\ a fi
exemplu, nu ar fi avut nici un sens prezen]a unui personaj ca descendent\ a Merovingienilor, [i mai ales cu casa ducal\ de Lorena?
Charles de Lorena – feldmare[al austriac din secolul al optspreze-
3) Se poate eviden]ia o conexiune `ntre fiecare prezumtiv mare
celea [i cumnatul `mp\r\tesei Maria-Tereza, care s-a dovedit abso-
maestru [i Rennes-le-Château, Gisors, Stenay, Saint Sulpice sau orice
lut inept pe c`mpul de lupt\ [i a fost `nvins `n toate b\t\liile purtate
alt sit la care ne-au condus, `n mod repetat, investiga]iile anterioare?
cu Frederik cel Mare al Prusiei.
Cel pu]in `n aceast\ privin]\, Prioria din Sion p\rea s\ fie, `n 4) Dac\ Sionul s-a definit pe sine `nsu[i drept o „francmasonerie
aceea[i m\sur\, modest\ [i realist\. Nu pretindea c\ ar fi ac]ionat hermetic\“, a dat fiecare dintre presupu[ii mari mae[tri dovad\ de o
sub auspiciile unor genii sau „mae[tri“ supradota]i, sau „ini]ia]i“ anumit\ predispozi]ie c\tre doctrina lui Hermes Trismegistul sau de
ilumina]i, sau sfin]i, sau `n]elep]i, sau nemuritori. Dimpotriv\, un anumit interes fa]\ de societ\]ile secrete?
recuno[tea c\ marii s\i mae[tri fuseser\ oameni supu[i gre[elii, c\ Dac\ informa]iile despre presupu[ii mari mae[trii care ar fi con-
alc\tuiau un e[antion reprezentativ al `ntregii specii umane – c`teva dus ordinul `nainte de anul 1400 au fost greu, uneori chiar imposibil,
142 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 143

de ob]inut, cercet\rile legate de cei mai apropia]i de epoca noastr\ [ir de titluri. Dintre cele mai importante, se pot enumera: conte de
au avut rezultate uimitoare [i consistente. Se putea stabili o leg\tur\ Bar, conte de Provence, conte de Piedmont, conte de Guise, duce de
`ntre marea majoritate a acestora [i unul sau mai multe dintre siturile Calabria, duce de Anjou, duce de Lorena, rege al Ungariei, rege al
pe care le-am considerat relevante – Rennes-le-Château, Gisors, Neapolelui [i Siciliei, rege al Aragonului, Valenciei, Majorc\i [i
Stenay sau Saint Sulpice. Cele mai multe nume de pe list\ erau ale Sardiniei – [i, probabil cel mai sonor, rege al Ierusalimului. Cel din
unor persoane care aveau leg\turi de s`nge cu casa de Lorena sau urm\ era, desigur, `n `ntregime onorific. Cu toate acestea, sugera o
erau legate `ntr-un alt mod de aceasta; chiar [i Robert Fludd a fost continuitate care cobora p`n\ la Godfroi de Bouillon [i recunoscut\
profesorul fiilor lui Henric de Lorena. ~ncep`nd cu Nicolas Flamel, de ceilal]i potenta]i europeni. Una din fiicele sale, Marguerite d’An-
to]i componen]ii listei au fost ini]ia]i `n doctrina hermetic\ [i aso- jou, s-a c\s\torit `n 1445 cu Henric al VI-lea al Angliei [i a avut un
cia]i cu societ\]i secrete – [i este vorba chiar de anumite persoane, rol proeminent `n R\zboiul celor Dou\ Roze.
ca Boyle [i Newton, c\rora nimeni nu s-ar fi gr\bit s\ le atribuie astfel La `nceputurile sale, ascensiunea lui René d’Anjou pare s\ fi
de preocup\ri. {i, cu o singur\ excep]ie, fiecare prezumtiv mare fost `ntr-un mod obscur legat\ de aceea a Ioanei d’Arc. Din c`t se
maestru a venit `n contact – uneori direct, alteori prin intermediul
[tie, Ioana d’Arc era n\scut\ `n ora[ul Domrémy, aflat `n ducatul
unor prieteni apropia]i [i comuni – at`t cu cel care l-a precedat c`t [i
Bar, ceea ce o include printre supu[ii lui René. Prima amprent\ pe
cu cel care i-a succedat. Din cele pe care le-am descoperit, lan]ul
care a l\sat-o `n istorie a fost apari]ia ei `n fort\rea]a Vaucouleurs,
p\rea rupt `ntr-un singur loc. {i chiar [i aceast\ ruptur\, ap\rut\ `n
aflat\, pe cursul r`ului Meuse, cu c`teva mile `n amonte fa]\ de
preajma Revolu]iei Franceze, `ntre Maximilian de Lorena [i Charles
Nodier, nu este stabilit\ definitiv. Domrémy. ~nf\]i[`ndu-i-se comandantului, Ioana i-a adus la cu-
Contextul acestui capitol nu ne permite s\-l prezent\m pe fiecare no[tin]\ misiunea ei „divin\“ – de a salva Fran]a de invadatori [i de
prezumtiv mare maestru cu lux de am\nunte. Unii s`nt persoane pu]in se asigura c\ Delfinul, mo[tenitorul lui Carol al VII-lea, va fi `nco-
cunoscute, a c\ror importan]\ poate fi remarcat\ doar privindu-i din ronat rege. Pentru a [i-o putea duce la `ndeplinire, trebuia s\ ajung\
perspectiva unei anumite epoci, iar pentru a le releva `ntreaga `n preajma Delfinului, la curtea acestuia de la Chinon, pe Loara,
`nsemn\tate ar fi necesare lungi incursiuni pe t\r`muri uitate ale isto- cea ce `nsemna parcurgerea unei distan]e mari c\tre sud-vest. Dar
riei. Iar celebrit\]ile ar fi imposibil de analizat `n numai c`teva pagini. ea nu venise s\-i cear\ comandantului de la Vaucouleurs ajutor
Ca urmare, materialul bibliografic relevant `n ceea ce prive[te at`t per- pentru a ajunge la Chinon, ci pentru a solicita o audien]\ special\ la
sonalitatea fiec\rui prezumtiv mare maestru c`t [i conexiunile ce `i ducele de Lorena – socrul [i totodat\ fratele bunicului lui René.
unesc a fost consemnat `ntr-o anex\ a lucr\rii. ~n capitolul de fa]\ vom Din respect pentru dorin]a ei, Ioanei i s-a acordat audien]a la
insista doar asupra evolu]iei evenimentelor sociale [i culturale `n cadrul duce, `n capitala acestuia, la Nancy. Se [tie c\, atunci c`nd ea a
c\reia personalit\]ile `nscrise pe list\ au jucat un rol colectiv. Pentru c\ ajuns acolo, era prezent [i René d’Anjou. Iar c`nd ducele de Lorena
tocmai `n aceast\ evolu]ie investiga]iile noastre au identificat amprenta a `ntrebat-o ce dorea, ea a formulat un r\spuns limpede, care con-
clar\ a Prioriei din Sion. tinu\ s\-i uimeasc\ pe istorici: „Pe fiul (ginerele) t\u, un cal [i ni[te
b\rba]i destoinici care s\ m\ `nso]easc\ `n Fran]a“.4
At`t atunci c`t [i mai t`rziu, s-au f\cut foarte multe specula]ii
legate de natura leg\turii dintre René [i Ioana. Conform anumitor
René d’Anjou surse, probabil inexacte, cei doi ar fi fost aman]i. Dar ce se [tie cu
certitudine este c\ se cuno[teau [i c\ René era de fa]\ c`nd Ioana a
De[i pu]in cunoscut ast\zi, René d’Anjou – „Bunul Rege René“, purces s\-[i `ndeplineasc\ misiunea. Mai mult dec`t at`t, cronicarii
cum i se spunea – a fost una dintre cele mai importante personalit\]i din acea vreme sus]in c\ René a `nso]it-o pe drumul c\tre curtea
ale culturii europene din perioada prerenascentist\. N\scut `n 1408, pe Delfinului de la Chinon. {i asta nu e tot. Acelea[i cronici afirm\ c\
parcursul vie]ii sale a reu[it s\ devin\ de]in\torul unui impresionant ar fi fost `ntr-adev\r al\turi de ea [i `n timpul asediului Orleans-ului.5
144 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 145

Dar se pare c\ `n secolele urm\toare s-a ac]ionat `n mod sistematic s-a n\scut mai devreme dec`t ar fi trebuit; cu alte cuvinte, a fost un
`n scopul [tergerii tuturor urmelor posibilului rol jucat de René `n exponent al viitorului, un precursor al principilor italieni `nseta]i de
via]a Ioanei. Biografii recen]i ai acestuia nu pot da l\muriri legate cultur\ din vremea Rena[terii. Poate fi descris drept un b\rbat
de re[edin]ele [i activit\]ile sale dintre anii 1429 [i 1431 – punctul extrem de cultivat, un scriitor prolific ale c\rui c\r]i au fost ilumi-
culminant al ascensiunii Ioanei. De obicei, se presupune, `n mod nate de propria sa `n]elepciune. A compus at`t poezii [i alegorii
implicit, c\ ar fi vegetat la curtea ducal\ din Nancy, dar nu exist\ mistice, c`t [i compendii cu regulamentele turnirurilor. S-a str\duit
nici o dovad\ care s\ sus]in\ o astfel de ipotez\. s\ promoveze cuno[tin]ele avansate [i, la un moment dat, l-a avut `n
Circumstan]ele existente pledeaz\ `n favoarea faptului c\ René slujba sa pe Cristofor Columb. {i-a `nsu[it cuno[tin]e ezoterice [i a
ar fi `nso]it-o pe Ioana la Chinon. Pentru c\ acolo exista, atunci, o inclus printre curtenii s\i un astrolog, cabalist [i medic iudeu,
singur\ personalitate dominant\, Iolande d’Anjou. Iolande `l sus]inea cunoscut ca Jean de Saint-Rémy. Conform anumitor relat\ri, acesta
pe febrilul [i influen]abilul delfin cu permanente infuzii de curaj. era bunicul lui Nostradamus, celebrul profet din secolul al [aispre-
Iolande [i-a atribuit, nu se [tie din ce motiv, rolul de ocrotitoare [i zecelea care urmeaz\ s\ apar\, de asemenea, `n povestea noastr\.
sus]in\toare a Ioanei. Iolande a `nfr`nt rezisten]a cur]ii regale fa]\ René era interesat, printre altele, de cavalerism, de legendele
de t`n\ra vizionar\ [i a ob]inut permisiunea ca aceasta s\ `nso]easc\ arthuriene [i de cele ale Graalului. Se pare c\ acesta din urm\ `l pre-
armata la Orleans. Iolande l-a convins pe delfin c\ Ioana ar fi putut ocupa, `ntr-adev\r, `n mod deosebit. Se spune c\ era foarte m`ndru de
fi `ntr-adev\r aceea care aducea izb\virea, a[a cum pretindea. {i tot o cup\ magnific\ din porfir ro[u, care, afirma el, fusese folosit\ la nunta
Iolande a pus la cale c\s\toria delfinului – cu propria ei fiic\. Iar de la Cana. Pretindea c\ o g\sise la Marsilia, acolo unde, conform le-
Iolande era mama lui René d’Anjou. gendelor, Maria Magdalena ar fi debarcat aduc`nd cu sine Graalul. {i
Dup\ ce am luat `n considera]ie toate aceste detalii, am devenit alte cronici men]ioneaz\ o cup\ aflat\ `n posesia lui René – probabil
din ce `n ce mai convin[i, ca de altfel mul]i istorici contemporani, aceea[i – pe care era gravat\ o inscrip]ie misterioas\:
c\, din umbr\, se `nfiripase ceva – o intrig\ complicat\, urzit\ la
nivel `nalt sau un plan temerar. Cu c`t o cercetam mai mult, cu at`t Qui bien beurra
ascensiunea meteoritic\ a Ioanei d’Arc `ncepea s\ ne sugereze o Dieu voira.
„punere `n scen\“ – ca [i cum cineva, folosindu-se de legendele Qui beurra tout d’une baleine
populare despre o „fecioar\ din Lorena“ [i manipul`nd cu ingenio- Voira Dieu et Madeleine.6
zitate psihologia maselor, imaginase [i orchestrase a[a-numita mis-
iune a Fecioarei din Orleans. Fire[te, aceasta nu implic\ existen]a (Cine va bea cu n\dejde
unei societ\]i secrete. Dar face ca existen]a acesteia s\ fie, indiscu- ~n va z\ri pe Dumnezeu.
Cel ce va goli cupa dintr-o sorbitur\
tabil, mult mai plauzibil\. {i, dac\ o astfel de societate a existat
~i va z\ri pe Dumnezeu [i pe Maria Magdalena.)
`ntr-adev\r, este foarte posibil s\ fi fost condus\ de René d’Anjou.
Nu ar fi incorect s\ consider\m c\ René d’Anjou a avut o con-
tribu]ie major\ la declan[area fenomenului ast\zi numit Rena[tere.
Datorit\ numeroaselor sale posesiuni din Italia, a petrecut c`]iva ani
René [i Arcadia `n aceast\ ]ar\ iar prietenia str`ns\ cu membrii familiei Sforza, casa
domnitoare din Milano, i-a dat ocazia s\ vin\ `n contact cu familia
Dac\ tinere]ea lui René a fost asociat\ cu Ioana d’Arc, ultima Medici din Floren]a. Din acest motiv, consider\m c\ influen]a lui
parte a vie]ii sale a fost, `n marea ei majoritate, mult mai pu]in René asupra lui Cosimo de Medici l-a determinat pe acesta din
r\zboinic\. Spre deosebire de cei mai mul]i dintre contemporanii s\i, urm\ s\ treac\ la punerea `n practic\ a unor proiecte ambi]ioase,
a fost mai degrab\ curtean dec`t soldat. Din acest punct de vedere, destinate s\ transforme civiliza]ia occidental\.
146 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 147

~n 1439, pe c`nd René se afla `n Italia, Cosimo de Medici a Sicilia. Din negurile antichit\]ii [i p`n\ la „Kubla Khan“, poemul
`nceput s\ trimit\, `n `ntreaga lume, agen]i care s\ caute manuscrise lui Coleridge, Alpheus a fost considerat un r`u sacru. ~ns\[i
antice. Apoi, `n 1444, a fondat biblioteca San Marco, prima biblio- r\d\cina numelui s\u coincide cu cea a cuv`ntului grecesc „Alpha“,
tec\ public\ din Europa, f\c`nd astfel primul pas c\tre `nl\turarea `nsemn`nd „primul“ sau „izvorul“.
monopolului bisericii asupra cunoa[terii. La cererea expres\ a lui Se pare c\, pentru René, motivul r`ului subteran era extrem de
Cosimo, doctrinele platonic\, neo-platonic\, pitagoreic\ [i herme- bogat `n rezonan]e simbolice [i alegorice. Printre altele, ar putea
tic\ au fost traduse pentru prima oar\ [i au devenit u[or accesibile. sugera tradi]ia ezoteric\ „subteran\“ a doctrinelor pitagoreice,
Tot Cosimo a hot\r`t `nfiin]area unui curs de limb\ greac\ la Uni- gnostice, cabalistice [i hermetice. Dar ar mai putea avea [i o alt\
versitatea din Floren]a, pentru prima oar\ `n Europa, dup\ o `ntre- semnifica]ie, f\c`nd aluzie la ceva mai mult dec`t o serie de doctri-
rupere de [apte sute de ani. De asemenea, s-a ocupat de fondarea ne, poate la informa]ii despre un fapt ie[it din comun – la un anu-
unei academii de studii pitagoreice [i platonice. Academia lui Cosi- mit „secret“ transmis, `n mod tainic, din genera]ie `n genera]ie. {i
mo a dus la apari]ia de numeroase institu]ii similare `n `ntreaga ar mai putea sugera o linie de s`nge nerecunoscut\ [i de aceea
peninsul\ Italic\, acestea devenind apoi avanposturi ale tradi]iei „subp\m`ntean\“.
ezoterice occidentale. {i astfel a `nceput s\ `nfloreasc\ extraordi- ~n cazul academiilor italiene, imaginea „r`ului subteran“ pare s\
nara cultur\ a Rena[terii. fi fost investit\ cu toate aceste `n]elesuri. {i se reg\se[te frecvent –
Pe l`ng\ faptul c\ a contribuit `ntr-o anume m\sur\ la consti- `ntr-adev\r at`t de des `nc`t `nse[i academiile au fost adesea desemna-
tuirea acestor academii, se pare c\ René d’Anjou a [i conferen]iat, te ca „arcadiene.“ Astfel, `n 1502, a fost publicat\ o lucrare semni-
`n cadrul acestora, despre una dintre temele lui simbolice favorite – ficativ\, un lung poem intitulat Arcadia [i apar]in`ndu-i lui Jacopo
Arcadia. Se poate afirma cu certitudine c\, prin eforturile lui René, Sannazaro – iar din anturajul italian al lui René d’Anjou f\cuse
tema Arcadiei [i-a f\cut debutul `n cultura occidental\ cre[tin\. De parte, cu c`]iva ani `nainte, un anume Jacques Sannazaro, probabil
exemplu, `n 1449, la curtea sa de la Tarascon, René a pus `n scen\ tat\l poetului. ~n 1553, poemul a fost tradus `n limba francez\. {i,
o serie de pas d’armes – un hibrid bizar rezultat din combinarea ceea ce este destul de interesant, i-a fost dedicat cardinalului de
unui turnir cu o pantonim\, `n cadrul c\ruia cavalerii care se atacau Lénoncourt – str\mo[ul acelui conte de Lénoncourt care, `n secolul
unul pe altul cu lancea interpretau, `n acela[i timp, un fel de dram\, dou\zeci, a `ntocmit genealogiile incluse `n „documentele Prioriei“.
de pies\ de teatru. Unul dintre cele mai renumite astfel de specta- Pe parcursul secolului al [aisprezecelea, Arcadia [i „r`ul subte-
cole realizate de René se numea „Pas d’armes al P\stori]ei“. Inter- ran“ au devenit o mod\, ocup`nd un loc proeminent `n cultura epocii.
pretat\ de metresa sa din acea vreme „P\stori]a“ era, `n mod ~n Anglia, au fost sursa de inspira]ie a celei mai importante dintre
explicit, o figur\ arcadian\, `ntrup`nd at`t atributele romantice c`t [i lucr\rile lui Sir Philip Sidney, Arcadia.7 ~n Italia, au inspirat persona-
pe cele filozofice. Ea prezida un turnir `n care cavalerii `[i asu- lit\]i ilustre, ca Torquato Tasso – a c\rui capodoper\, Ierusalimul
maser\ identit\]i alegorice, reprezent`nd valori [i idei contradicto- eliberat, se refer\ ca cucerirea Ora[ului Sf`nt de c\tre Godfroi de
rii. Iar evenimentul a fost prima [i singura contopire a legendei Bouillon. Iar `n secolul al [aptesprezecelea, motivul Arcadiei a atins
pastorale a Arcadiei cu o ceremonie a Mesei Rotunde [i cu miste- apogeul prin tabloul lui Poussin, Les Bergers d’Arcadie.
rele Sf`ntului Graal. Cu c`t cercetam mai mult acest subiect, cu at`t ie[ea mai mult `n
Arcadia mai apare [i cu alte ocazii `n lucr\rile lui René. Este eviden]\ faptul c\ ceva anume – un anumit gen de tradi]ie, un sistem
reprezentat\, `n mod frecvent, printr-o f`nt`n\ sau printr-o piatr\ de de valori sau atitudini sau poate un ansamblu specific de informa]ii –
morm`nt, ambele simboluri fiind asociate cu un r`u subteran. De era `n permanen]\ sugerat prin „r`ul subteran“. Aceast\ imagine
obicei, se consider\ c\ este vorba despre Alpheus – cel mai impor- pare s\ fi c\p\tat propor]ii obsesive `n con[tiin]a unor anumite
tant r`u din actuala Arcadie din Grecia, despre ale c\rui ape subte- familii de rang `nalt care aveau de jucat un rol `n politica epocii – [i
rane se spune c\ r\zbat din nou la suprafa]\ `n F`nt`na Arethusa din care figureaz\, f\r\ excep]ie, `n genealogiile din „documentele
148 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 149

Prioriei“. Se pare, de asemenea, c\ aceste familii au transmis ima- Valentin Andrea, aflat pe lista marilor mae[tri ai Prioriei din Sion
ginea c\tre proteja]ii lor din lumea artelor. Dup\ toate aparen]ele, dup\ Robert Fludd. Iar dac\ nu au fost scrise de Andrea, au avut cu
ceva anume a fost preluat, de la René d’Anjou, de c\tre familiile siguran]\ drept autori pe unul sau mai mul]i dintre confra]ii acestuia.
Medici, Sforza, Este [i Gonzaga – din cea din urm\ provenind, ~n 1616 a ap\rut al treilea manifest rozicrucian, Die Chymische
conform „documentelor Prioriei“, doi mari mae[tri ai Sionului, Hochzeit des Christian Rosencreutz. Ca [i cazul primele dou\
Ferrante de Gonzaga [i Louis de Gonzaga, duce de Nevers. Iar de bro[uri, autorul era, ini]ial, necunoscut, `ns\, ulterior, `nsu[i Andrea
la ace[tia a trecut mai departe, croindu-[i drum c\tre operele celor a recunoscut c\ `l compusese ca pe o „glum\“ sau ca pe o comedie.
mai de seam\ poe]i [i pictori ai vremii, printre care se num\r\ Die Chymische Hochzeit este o alegorie ezoteric\ complex\ a c\rei
Botticelli [i Leonardo da Vinci. influen]\ s-a f\cut ulterior sim]it\ `n lucr\ri ca Faust de Goethe. Dup\
cum a demonstrat Frances Yates, con]ine ecouri inconfundabile ale
operei lui John Dee, un adept englez al ezoterismului, care l-a
influen]at [i pe Robert Fludd. ~n manifestul lui Andrea se reg\sesc [i
rezonan]e ale legendelor Graalului [i ale cavalerilor templieri – despre
Manifestele rozicruciene Christian Rosenkreuz se poveste[te, de exemplu, c\ purta o tunic\ alb\
cu o cruce ro[ie pe um\r. Iar `n desf\[urarea nara]iunii este inclus\ o
O r\sp`ndire aparent similar\ a ideilor a avut loc, `n secolul al
pies\ de teatru – o alegorie `n interiorul altei alegorii. ~n pies\ apare o
[aptesprezecelea, mai `nt`i `n Germania, apoi `n Anglia. ~n 1614 a
prin]es\ dintr-o stirpe „regal\“ nespecificat\, ale c\rei domenii de drept
ap\rut primul dintre a[a-numitele manifeste rozicruciene, fiind
au fost uzurpate de c\tre mauri [i care ajunge pe ]\rm `ntr-un cuf\r de
urmat de al doilea `n anul urm\tor. Ambele au fost generatoare de lemn. ~n continuare, piesa de teatru se refer\ la vicisitudinile c\rora le
tulbur\ri, st`rnind m`nia bisericii [i a iezui]ilor [i fiind sprijinite cu face fa]\ eroina [i apoi la nunta ei cu un prin] care o va ajuta s\-[i
un entuziasm pasional de fac]iunile liberale din Europa protestant\. rec`[tige mo[tenirea.
Printre cei mai elocven]i [i influen]i reprezentan]i ai ideilor rozicru- Cercet\rile noastre au scos la iveal\ diverse leg\turi de gradul
ciene s-a num\rat Robert Fludd, men]ionat ca al [aisprezecelea al doilea [i chiar al treilea `ntre Andrea [i familiile ale c\ror genea-
mare maestru al Prioriei din Sion, fiind `n fruntea acesteia `n logii figureaz\ printre documentele Prioriei de Sion. Totu[i, nu am
perioada 1695-1637. descoperit nici o leg\tur\ direct\ sau de gradul `nt`i, cu posibila
Printre altele, manifestele rozicruciene au r\sp`ndit povestea le- excep]ie a lui Friedrich, elector palatin al Rinului. Acesta era nepotul
gendarului Christian Rosenkreuz.8 Ele proveneau dintr-o fr\]ie unui important lider protestant francez, Henri de la Tour d’Auverne,
secret\, „invizibil\“, de ini]ia]i din Germania [i din Fran]a [i pro- viconte de Turenne [i duce de Bouillon – vechiul titlu al lui God-
miteau transformarea lumii [i a cuno[tin]elor umane `n concordan]\ froi de Bouillon. Henri avea, de asemenea, leg\turi cu familia
cu principiile ezoterice hermetice – cu „r`ul subteran“ care, pornind Longueville, care ocup\ un loc important at`t `n „documentele Pri-
de la René d’Anjou, str\b\tuse Rena[terea. Era anun]at\ o nou\ oriei“ c`t [i `n investiga]ia noastr\. Iar `n 1591 s-a str\duit din
epoc\ de libertate spiritual\, o epoc\ `n care omul urma s\ se r\sputeri s\ cucereasc\ ora[ul Stenay.
elibereze de vechile restric]ii, s\ desferece p`n\ atunci somnolentele ~n 1613, Friedrich Palatinul s-a c\s\torit cu Elizabeth Stuart,
„secrete ale naturii“ [i s\ `[i ]in\ `n fr`u propriul destin `n deplin\ fiica regelui Iacob I al Angliei, nepoata lui Mary, regina Sco]iei [i
concordan]\ cu armonioasele legi cosmice universale. ~n acela[i str\nepoata lui Marie de Guise – iar de Guise era ramura mezin\ a
timp, manifestele erau incendiare din punct de vedere politic, casei de Lorena. Cu un secol `n urm\, Marie de Guise fusese
atac`nd cu virulen]\ biserica catolic\ [i vechiul Sf`nt Imperiu m\ritat\ cu ducele de Longueville [i apoi, dup\ moartea acestuia,
Roman. ~n prezent, credin]a general\ este c\ manifestele au fost cu Iacob al V-lea al Sco]iei. Astfel s-a creat o alian]\ dinastic\ `ntre
compuse de un teolog german, adept al ezoterismului, Johann casele Stuart [i Lorena. ~n consecin]\, membrii familiei Stuart au
150 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 151

`nceput s\ figureze, fie [i numai periferic, `n genealogiile din „docu- s\u, fiecare dintre aceste societ\]i era condus\ de c`te un prin] a
mentele Prioriei“; iar Andrea, ca [i al]i trei prezumtivi mari mae[tri c\rui identitate nu era cunoscut\ [i care era asistat de al]i doispre-
care i-au urmat, au avut unele interese fa]\ de casa regal\ a Sco]iei. zece, `mp\r]i]i `n grupuri de c`te trei – fiecare trebuind s\ fie specia-
~n vremea sa, casa de Lorena a fost, `n mare m\sur\, eclipsat\. lizat `ntr-un domeniu prestabilit de studiu.10 Scopul ini]ial al acestor
Dac\ Sionul a avut o activitate coerent\ [i activ\ `n acea perioad\, organiza]ii era transmiterea cuno[tin]elor considerate a fi `n pericol –
s-ar putea s\-[i fi transferat loialitatea, cel pu]in par]ial sau tempo- cu prec\dere a celor mai recente descoperiri [tiin]ifice, dintre care
rar, c\tre mai influenta familie Stuart. majoritatea erau etichetate de c\tre biseric\ drept eretice. ~ns\, `n
~n orice caz, dup\ c\s\toria sa cu Elizabeth Stuart, orientarea acela[i timp, Uniunile Cre[tine func]ionau [i ca un refugiu pentru
ezoteric\ s-a f\cut sim]it\ la curtea lui Friedrich Palatinul din Hei- persoanele care se ascundeau de Inchizi]ie – aceasta `nso]ise arma-
delberg. Iat\ ce scria Frances Yates: tele catolice invadatoare [i inten]iona s\ smulg\ din r\d\cini orice
urm\ a g`ndirii rozicruciene. Mul]i c\rturari, oameni de [tiin]\, filo-
~n Palatinat se forma o nou\ cultur\ care provenea, `n mod zofi [i adep]i ai ezoterismului [i-au g\sit ad\post `n institu]iile lui
direct, din epoca Rena[terii, dar c\reia i se ad\ugaser\ multe Andrea. Dintre ace[tia, mul]i au reu[it s\ ajung\ `n Anglia – unde se
tendin]e contemporane, o cultur\ ce ar fi putea fi definit\ prin aflau `n siguran]\ [i unde Francmasoneria tocmai `ncepea s\ prind\
adjectivul „rozicrucian“. Friedrich Palatinul era principele `n jurul contur. Se poate spune c\ Uniunile Cre[tine au contribuit `n mod
c\ruia se `nvolburau astfel de curente profunde, iar reprezentan]ii
semnificativ la organizarea sistemului lojilor masonice.
acestora sperau s\ se ajung\ la exprimarea politico-religioas\ a
aspira]iilor lor. Mi[carea lui Friedrich... a fost o `ncercare de a le da
Printre europenii refugia]i `n Anglia se aflau c`]iva dintre cola-
acelor curente o expresie politico-religioas\, de a `nf\ptui o boratorii apropia]i ai lui Andrea: de exemplu, Samuel Hartlib,
reform\ hermetic\ ideal\, av`nd drept nucleu un prin] autentic... Johann Komensky, mai bine cunoscut sub numele de Comenius, cu
Astfel... au fost create o cultur\ [i un stat „rozicrucian“ a c\rui care Andrea a corespondat f\r\ `ntrerupere, Theodore Haak, care
capital\ era Heidelberg-ul.9 era [i prieten intim cu Elizabeth Stuart [i p\stra leg\tura cu ea prin
coresponden]\, [i doctorul John Wilkin, fost capelan personal al
Pe scurt, se pare c\ anonimii „rozicrucieni“ [i simpatizan]ii lor fiului lui Friedrich Palatinul [i viitor episcop de Chester.
`i conferiser\ lui Friedrich un sim] al misionariatului, at`t din punct Odat\ ajun[i `n Anglia, ace[ti b\rba]i au stabilit leg\turi str`nse
de vedere spiritual c`t [i din punct de vedere politic. Iar el [i-a cu cercurile masonice. De exemplu, erau prieteni apropia]i cu
`nsu[it f\r\ ezitare at`t rolul care i s-a impus, c`t [i speran]ele [i per- Robert Moray, a c\rui primire `ntr-o loj\ masonic\, `n 1641, a fost
spectivele aferente. De aceea a acceptat coroana Boemiei c`nd, `n unul dintre primele astfel de evenimente consemnate, cu Elias
1618, i-a fost oferit\ de nobilii rebeli. Fapta sa a st`rnit m`nia Papa- Ashmole, un anticar expert `n ordine cavalere[ti, admis `n masone-
lit\]ii [i a Sf`ntului Imperiu Roman [i a precipitat haosul R\zboiu- rie `n 1656, [i cu Robert Boyle, acel t`n\r precoce care nu era franc-
lui de Treizeci de Ani. Timp de doi ani, el [i Elizabeth au fost mason, ci membru al unei societ\]i secrete mai pu]in cunoscute.11
exila]i `n Olanda, iar Heidelberg-ul a fost `n]esat de trupe catolice. Nu exist\ dovezi concrete care s\ ateste c\ societatea respectiv\ ar fi
Iar `n urm\torul sfert de veac, Germania a devenit principalul teatru fost Prioria din Sion, dar, conform „documentelor“ acesteia, Boyle a
de lupt\ al celui mai `nver[unat, s`ngeros [i costisitor conflict din fost succesorul lui Andrea ca mare maestru al Sionului.
istoria Europei de dinainte de secolul dou\zeci – un conflict `n ~n timpul Protectoratului lui Cromwell, min]ile neobosite ale
timpul c\ruia biserica aproape c\ a reu[it s\-[i reimpun\ hegemo- acestor englezi [i europeni s-au reunit form`nd „colegiul invizibil“ –
nia de care se bucurase `n Evul Mediu. a[a cum l-a numit Boyle `n replic\ la manifestele „rozicruciene“.
~n s`nul harababurii dezl\n]uite `n jurul s\u, Andrea a creat o Dup\ restaurarea monarhiei `n anul 1660, „colegiul invizibil“ a
re]ea de societ\]i mai mult sau mai pu]in secrete, cunoscute sub devenit Societatea Regal\12, ce `l avea drept protector [i sponsor pe
numele de Unio Christiana (Uniunile Cre[tine). Conform proiectului regele Carol al II-lea din dinastia Stuart. Aproape to]i membrii
152 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 153

fondatori ai Societ\]ii Regale erau francmasoni. Se poate argu- primei evad\ri reu[ite din `nchisoarea Newgate, refugiindu-se apoi
menta astfel c\, cel pu]in `n momentul `nfiin]\rii, Societatea Regal\ printre Iacobi]ii din Fran]a. ~n anii ce au urmat, a devenit secretarul
era o institu]ie cvasimasonic\ – provenind, prin intermediul Uniu- personal al „T`n\rului Pretendent“, Bonnie Prince Charlie.
nilor Cre[tine ale lui Andrea, din „Confreria Rozicrucian\ Invi- ~n 1745, acesta din urm\ a debarcat `n Sco]ia [i s-a angajat
zibil\“. Dar nu s-a ajuns astfel la apogeul „r`ului subteran“. `ntr-o donchijoteasc\ `ncercare de reinstaurare a Stuar]ilor pe tronul
Dimpotriv\, acesta a continuat s\ curg\ de la Boyle c\tre Sir Isaac britanic. ~n acela[i an, `n timp ce `ncerca s\ i se al\ture, Radclyffe a
Newton, men]ionat ca urm\torul mare maestru al Sionului, fost capturat la Dogger Bank, pe o corabie fran]uzeasc\. Un an mai
`ndrept`ndu-se apoi c\tre re]eaua complex\ de afluen]i reprezentat\ t`rziu, „T`n\rul Pretendent“ a suferit o `nfr`ngere dezastruoas\ `n
de organiza]iile francmasonice din secolul al optsprezecelea. b\t\lia de la Culloden Moor. Dup\ c`teva luni, Radclyffe [i-a g\sit
sf`r[itul `n Turnul Londrei, sub securea c\l\ului.
~n timpul [ederii lor `n Fran]a, Stuar]ii s-au implicat profund `n
r\sp`ndirea francmasoneriei. ~ntr-adev\r, s`nt de obicei considera]i
Dinastia Stuart `ntemeietorii unei forme aparte de francmasonerie, cunoscut\ drept
„Ritul Sco]ian“, care a introdus grade mai `nalte dec`t cele existente
Conform „documentelor Prioriei“, succesorul lui Newton `n `n alte sisteme masonice din epoc\. Francmasoneria de Rit Sco]ian
func]ia de mare maestru a fost Charles Radclyffe. Ca rezonan]\, promitea ini]ierea `n mistere de mai mari propor]ii, mistere mai
numele este departe de Newton sau de Boyle, sau chiar de Andrea. profunde despre care se presupune c\ ar fi fost p\strate `n Sco]ia [i
~ntr-adev\r, la `nceput nici nu [tiam, cu certitudine, cine a fost transmise din genera]ie `n genera]ie. De asemenea, stabilea conexi-
Charles Radclyffe. Dar, `n urma cercet\rilor `ntreprinse, acesta s-a uni mult mai directe `ntre francmasonerie [i diverse preocup\ri
dovedit a fi una dintre personalit\]ile secrete de o considerabil\ considerate „rozicruciene“ – ca, de exemplu, alchimia [i doctrinele
importan]\ `n istoria culturii secolului al optsprezecelea. cabalistic\ [i hermetic\. {i nu se ocupa doar de antichitate, ci [i de
~nc\ din secolul al [aisprezecelea, familia Radclyffe se num\ra stadiul prezent al „lucr\rii“.
printre cele mai influente din Northumberland. ~n 1688, cu pu]in Este foarte posibil ca Francmasoneria de Rit Sco]ian s\ fi fost
timp `nainte de a fi detronat. Iacob al II-lea le-a acordat membrilor ini]ial r\sp`ndit\, dac\ nu cumva chiar conceput\, de Charles Rad-
acesteia titlul de con]i de Derwentwater. Charles Radclyffe s-a clyffe. ~n orice caz, se spune c\, `n 1725, el ar fi fondat, la Paris,
n\scut `n 1693. Mama sa era fiica nelegitim\ a lui Carol al II-lea, prima loj\ masonic\ de pe continent. ~n cursul aceluia[i an sau
provenit\ din leg\tura acestuia cu Moll Davis. A[adar, din partea poate `n urm\torul, se pare c\ ar fi fost recunoscut drept mare
mamei, Radclyffe avea s`nge regal – era nepotul penultimului maestru al tuturor lojilor franceze [i, cu un deceniu mai t`rziu, `n
monarh din dinastia Stuart. Era v\r cu Bonnie Prince Charlie [i cu 1736, este `nc\ men]ionat ca atare. ~n ultim\ instan]\, se pare c\
George Lee, conte de Lichfield – un alt nepot nelegitim al lui Carol r\sp`ndirea francmasoneriei `n secolul al optsprezecelea i se dato-
al II-lea. De aceea nu este surprinz\tor faptul c\ [i-a dedicat o mare reaz\ lui Radclyffe mai mult dec`t oricui altcuiva.
parte a vie]ii cauzei dinastiei Stuart. La aceast\ concluzie nu se poate ajunge cu u[urin]\, pentru c\
~n 1715, aceast\ cauz\ depindea de „B\tr`nul Pretendent“, Iacob Radclyffe, mai ales dup\ 1738, s-a men]inut relativ „`n umbr\“. Se
al III-lea, care, exilat fiind, `[i avea pe atunci re[edin]a la Bar-le- pare c\, `ntr-o foarte mare m\sur\, a lucrat prin intermediari [i prin
Duc, sub protec]ia special\ a ducelui de Lorena. ~n acel an, at`t „avoca]i“. Cel mai important [i cel mai celebru dintre ace[tia a fost
Radclyffe, c`t [i fratele s\u mai v`rstnic, James, au participat la rebe- un personaj enigmatic, cunoscut drept cavalerul Andrew Ramsay.13
liunea sco]ienilor. Am`ndoi au fost captura]i [i `ntemni]a]i, James Ramsay s-a n\scut `n Sco]ia, cam prin anii 1680. ~n tinere]e, a
fiind executat. ~ntre timp, Charles, cu mult curaj [i, dup\ toate f\cut parte dintr-o societate cvasimasonic\ [i cvasirozicrucian\,
aparen]ele, cu ajutorul contelui de Lichfield, a fost protagonistul numit\ Filadelfienii. Printre membrii acesteia se num\rau cel pu]in
154 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 155

doi prieteni apropia]i ai lui Isaac Newton. Ramsay `nsu[i `l privea din epoca sa. ~ns\ cercet\rile noastre ne-au convins c\ adev\rata
pe Newton cu deplin respect, consider`ndu-l un rege al marilor voce din spatele lui Ramsay era cea a lui Charles Radclyffe – care
„ini]ia]i“ ai misterelor – un om care redescoperise [i reconstituise conducea loja, c\ruia Ramsey i-a predat discursul [i care a reap\rut
adev\rurile eterne t\inuite de misterele antice. `n 1743, ca principal organizator al funeraliilor lui Ramsay. Dar,
Ramsay mai avea [i alte leg\turi cu Newton. Colabora cu Jean dac\ Radclyffe era for]a din spatele lui Ramsay, se pare c\ acesta
Desaguliers, unul dintre cei mai buni amici ai lui Newton. ~n 1707, din urm\ reprezenta leg\tura dintre Radclyffe [i Newton.
studiase matematica sub `ndrumarea lui Nicolas Fatio de Duillier, ~n ciuda mor]ii premature a lui Radclyffe din 1746, semin]ele
cel mai apropiat prieten al lui Newton. Ca [i acesta, `[i afi[a intere- s\dite de el `n Europa au continuat s\ dea roade. Imediat dup\
sul [i simpatia fa]\ de camisarzi – o sect\ de eretici din sudul Fran]ei, 1750, s-a f\cut remarcat un nou ambasador al francmasoneriei – un
asemenea catarilor, care au fost, la r`ndul lor, persecuta]i, [i care neam] numit Karl Gottlieb von Hund. Acesta pretindea c\ fusese
reprezentau un fel de cauz\ de suflet pentru Fatio de Duillier. ini]iat `n 1742 – cu un an `nainte de moartea lui Ramsay [i cu patru
~n 1710, Ramsay se afla la Cambrai [i era foarte apropiat de `nainte de a lui Radclyffe. Pretindea, de asemenea, c\, atunci c`nd
filozoful mistic Fénelon, fost paroh la Saint Sulpice – care, chiar [i avusese loc aceast\ ceremonie, fusese acceptat `ntr-un nou sistem
la vremea aceea, era un bastion al unei credin]e `ndoielnice. Nu se francmasonic, ce `i fusese `ncredin]at de „superiori necunoscu]i“.15
[tie cu exactitate c`nd anume l-a cunoscut Ramsay pe Radclyffe, Iar ace[tia, sus]inea Hund, erau asocia]i `ndeaproape cu cauza iaco-
dar prin anii 1720 d\dea dovad\ de ata[ament fa]\ de cauza iaco- bin\. ~ntr-adev\r, la `nceput el chiar crezuse c\ b\rbatul care con-
bi]ilor. Pentru o vreme a fost chiar preceptorul Lui Bonnie Prince dusese ceremonia ini]ierii sale fusese chiar Bonnie Prince Charlie.
Charlie. {i, cu toate c\ se dovedise c\ nu acesta era adev\rul, Hund a r\mas
~n ciuda leg\turilor sale cu iacobi]ii, Ramsay a revenit `n 1729 `n cu convingerea c\ `ntre acel personaj neidentificat [i „T`n\rul Pre-
Anglia, unde – f\r\ a se ]ine cont de aparenta sa lips\ de calific\ri tendent“ exista o leg\tur\ tainic\. De aceea presupunerea c\ acela
adecvate – a fost primit f\r\ `nt`rziere `n Societatea Regal\. A de- care a prezidat ini]ierea a fost Charles Radclyffe pare rezonabil\.
venit, de asemenea, [i membru al unei organiza]ii mult mai obscure, Sistemul francmasonic `n care fusese primit Hund – o extensie
numit\ Gentleman’s Club of Spalding. Din acest „club“ f\ceau ulterioar\ a Ritului Sco]ian – a fost apoi numit Ritul Strict Templier.
parte b\rba]i ca Desaguiliers, Alexander Pope [i, p`n\ la moartea sa Numele s\u provine de la jur\m`ntul pe care `l pretindea, un
din 1727, Isaac Newton. jur\m`nt de credin]\ [i de supunere necondi]ionat\ fa]\ de miste-
~n 1730, Ramsay era din nou `n Fran]a [i activa din ce `n ce mai rio[ii „superiori necunoscu]i“. Iar principala tez\ a Ritului Strict
intens `n folosul francmasoneriei. Este atestat\ prezen]a sa la Templier era descenden]a sa direct\ din Cavalerii Templieri, dintre
`ntruniri ale lojilor, `mpreun\ cu alte personalit\]i marcante, printre care unii supravie]uiser\ epur\rii din 1307-1314 [i asiguraser\ con-
care [i Desaguliers. {i s-a bucurat de protec]ia special\ a familiei tinuitatea ordinului `n Sco]ia.
Tour d’Auvergue, vicon]i de Turenne [i duci de Bouillon – care, cu O astfel de preten]ie ne era deja familiar\. Dar, `n baza propri-
trei sferturi de veac `nainte, se `nrudiser\ cu Friedrich Palatinul. ~n ilor noastre cercet\ri, am admis c\ putea con]ine o doz\ de adev\r.
timpul lui Ramsay, ducele de Bouillon era v\r cu Bonnie Prince Se spune c\ un contingent de templieri ar fi luptat de partea lui
Charlie [i se num\ra printre cele mai de seam\ personalit\]i din Robert Bruce `n b\t\lia de la Bannockburn. Bula papal\ care dizol-
cadrul francmasoneriei. El i-a oferit o proprietate [i o re[edin]\ `n va templierii nefiind niciodat\ promulgat\ `n Sco]ia, ordinul nu a
ora[ lui Ramsey, pe care l-a numit [i preceptorul fiului s\u. fost suprimat niciodat\ `n mod oficial. Iar noi `n[ine am descoperit,
~n 1737, Ramsey a compus vestita sa Oration – o lung\ expu- `n Argyllshire, ceea ce p\rea s\ fie un cimitir al templierilor. Cel
nere asupra istoriei francmasoneriei, care a devenit ulterior un docu- mai vechi morm`nt data din secolul al treisprezecelea, iar cel mai
ment primordial pentru „lucrare“.14 Pe baza acestei „Ora]ii“, recent din secolul al optsprezecelea. Cel mai vechi era decorat cu
Ramsey a devenit cel mai de seam\ purt\tor de cuv`nt al masoneriei anumite sculpturi ciudate [i simboluri gravate, identice cu cele
156 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 157

g\site `n pretoratele templiere cunoscute din Anglia [i Fran]a. Pe pe care el pretindea, cu st\ruin]\, cu o ob]inuse de la „superiorii
cel mai recent, aceste simboluri se `mbinau cu motive specific necunoscu]i“.16 Concluzia la care ne conduseser\ propriile noastre
masonice, atest`nd astfel existen]a unui anumit tip de fuziune. Ceea investiga]ii era c\ lista marilor mae[tri templieri din Dossiers secrets
ce nu ar fi fost imposibil, am tras concluzia, dac\ ordinul s-ar fi era exact\ – de fapt, at`t de corect\ `nc`t p\rea s\ fi fost `ntocmit\
perpetuat `ntr-adev\r `n pustiet\]ile neumblate ale regiunii medie- pe baza unor informa]ii „din interior“. Cu excep]ia ortografierii
vale Argyll, continu`ndu-[i existen]a `n mod clandestin, laiciz`n- unui singur patronimic, lista redat\ de Hund coincidea cu cea din
du-se treptat [i combin`nd structura asocia]iilor masonice cu Dossiers secrets. Pe scurt, el ob]inuse, `ntr-un anumit mod, cea mai
sistemul preponderent de clan. corect\ list\ a marilor mae[tri templieri existent\ la acea dat\. ~n
A[adar, descenden]a revendicat\ de Hund pentru Ritul Strict plus, intrase `n posesia acesteia `ntr-o perioad\ `n care documentele
Templier nu ni s-a p\rut `ntru totul imposibil\. ~ns\, spre propria sa pe baza c\rora putea fi `ntocmit\ – hrisoave, acte, declara]ii – erau
`ncurc\tur\ [i spre viitoarea sa dizgra]ie, nu a reu[it s\ elaboreze inaccesibile, fiind `nc\ `n p\strarea Vaticanului. Aceasta este, dup\
strategia de dezvoltare ulterioar\ a noului sistem francmasonic. Ca toate aparen]ele, o confirmare a faptului c\ povestea despre „supe-
urmare, contemporanii s\i l-au respins, consider`ndu-l [arlatan [i riorii necunoscu]i“ nu era o inven]ie. {i pare s\ indice, `n egal\
acuz`ndu-l c\ [i-ar fi inventat povestea ini]ierii, `nt`lnirea cu „supe- m\sur\, c\ ace[tia din urm\ aveau extraordinar de multe cuno[tin]e
riorii necunoscu]i“ [i `mputernicirea de a r\sp`ndi Ritul Strict despre Ordinul Templului – pe care nu le-ar fi putut de]ine dac\ nu
Templier. La toate aceste acuza]ii, Hund nu a putut r\spunde dec`t ar fi avut acces la anumite „surse secrete“ de informare.
c\ „superiorii necunoscu]i“ `l abandonaser\ `n mod inexplicabil. A Totu[i, `n ciuda acuza]iilor ridicate `mpotriva sa, Hund nu era
sus]inut c\ `i promiseser\ c\ aveau s\ ia din nou leg\tura cu el, cu totul lipsit de prieteni. Dup\ colapsul cauzei iacobite [i-a g\sit
pentru a-i da noi instruc]iuni, dar nu o f\cuser\ niciodat\. P`n\ la un protector plin de `n]elegere [i un prieten apropiat chiar `n per-
sf`r[itul vie]ii, a continuat s\-[i sus]in\ integritatea, afirm`nd c\ fu- soana `mp\ratului Sf`ntului Imperiu Roman. ~n acea vreme, acesta
sese abandonat de sus]in\torii s\i ini]iali [i subliniind, cu insisten]\, era François, duce de Lorena – care, prin c\s\toria sa din 1735 cu
c\ ace[tia existau `n realitate. Maria Theresa de Austria, unise casele de Habsburg [i de Lorena [i
Cu c`t am meditat mai mult asupra aser]iunilor lui Hund, cu at`t pusese bazele dinastiei Habsburg-Lorena. Iar fratele s\u, Charles
ni s-au p\rut mai plauzibile, iar pe el `nsu[i am `nceput s\-l consi- de Lorena, fusese, conform „documentelor Prioriei“, succesorul lui
der\m o victim\ neajutorat\, nu at`t a unei tr\d\ri deliberate, c`t a Radclyffe ca mare maestru al Sionului.
unor circumstan]e aflate mai presus de orice control. Facem aceast\ François a fost primul prin] european care a devenit mason [i
afirma]ie deoarece, conform propriei sale relat\ri, Hund fusese care a f\cut public\ aceast\ afiliere. Ini]ierea sa a avut loc `n 1731,
ini]iat `n 1742, c`nd, `n ceea ce prive[te afacerile politice continen- la Haga – adev\rat bastion al activit\]ilor ezoterice dup\ ce `n ora[
tale, iacobi]ii erau `nc\ o for]\ puternic\. Totu[i, `n 1746, Radclyffe se instalaser\ o serie de cercuri „rozicruciene“ `n timpul R\zboiului
nu mai era `n via]\ – ca [i o mare parte a camarazilor s\i. Dintre cei de Treizeci de Ani. Iar cel care a prezidat ceremonia sa de ini]iere a
r\ma[i, unii erau `n `nchisoare sau `n exil – uneori, chiar foarte fost Jean Desaguliers, prieten intim cu Newton, Ramsay [i Radclyffe.
departe, de pild\ `n America de Nord. Dac\ „superiorii necu- ~n plus, la scurt timp dup\ aceasta ini]iere, François a petrecut o
noscu]i“ ai lui Hund nu au reu[it s\ restabileasc\ leg\tura cu prote- bun\ bucat\ de vreme `n Anglia. Acolo a devenit membru al acelei
jatul lor, se pare c\ nu a fost cu inten]ie. Dac\ faptul c\ a fost institu]ii inofensive al c\rei nume r\sun\tor era Gentleman’s Club
abandonat imediat dup\ colapsul iacobi]ilor are vreo importan]\, of Spalding.
atunci nu poate dec`t s\-i confirme spusele. R\sp`ndirea francmasoneriei din anii care au urmat i se dato-
Mai exist\ [i o alt\ dovad\ care pledeaz\ nu numai `n favoarea reaz\ lui François de Lorena mai mult dec`t oric\rui alt potentat
autenticit\]ii declara]iilor lui Hund, ci [i `n aceea a „documentelor european. ~ntr-un sens, curtea sa de la Viena a devenit at`t capitala
Prioriei“. Este vorba de lista marilor mae[tri ai Cavalerilor Templieri Europei Masonice, c`t [i centrul unui larg spectru de alte preocup\ri
158 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 159

ezoterice. El `nsu[i practica alchimia `n laboratorul s\u din palatul acest gen – c\r]i [i manuscrise oculte, lucr\ri jefuite din m`n\stiri [i
imperial de la Hofburg. Dup\ moartea ultimului reprezentant al din arhivele Vaticanului – au trecut prin m`inile lui Nodier [i ale
familiei Medici, a devenit duce de Toscana [i a contracarat, cu abi- colaboratorilor s\i, fiind selectate, catalogate [i studiate `n mod
litate, politica de h\r]uire a francmasonilor din Floren]a dus\ de sistematic.
Inchizi]ie. Prin François, Charles Radclyffe, fondatorul primei loji Printre cei care au colaborat cu Nodier pentru a duce la bun
masonice de pe continent, a l\sat `n urma sa o mo[tenite durabil\. sf`r[it aceast\ `ns\rcinare s-au num\rat Eliphas Lévi [i Jean Baptiste
Pitois, care a scris sub pseudonimul Paul Christian. ~n anii care au
urmat, lucr\rile celor doi au avut drept urmare reapari]ia unui
interes major fa]\ de ezoterism. Lor [i mentorului lor, Charles
Charles Nodier [i grupul s\u Nodier, li se datoreaz\, `n ultim\ instan]\, a[a-numita „rena[tere a
ocultismului“ din Fran]a secolului al nou\sprezecelea. ~ntr-adev\r,
Comparat cu influentele personalit\]i culturale [i politice care lucrarea lui Pitois, Histoire de la Magie, du monde surnaturel et de
l-au precedat sau doar cu un personaj de talia lui Charles Radclyffe, la fatalité à travers les temps et les peuples (Istoria magiei, a lumii
Charles Nodier p\rea un mare maestru c`t se poate de nepotrivit. La supranaturale [i a ursitei de-a lungul timpului [i a popoarelor), a
`nceput, ne era cunoscut doar ca o curiozitate a lumii literare – un devenit o adev\rat\ biblie pentru contemporanii s\i dornici s\
autor relativ minor de beletristic\, un eseist guraliv, un romancier studieze arcanele. Iar traducerea acesteia `n englez\, recent reedi-
de m`na a doua [i un scriitor de povestiri scurte `n maniera bizar\ a tat\ [i completat\ cu dedica]ia original\ pentru Nodier, este `n
lui E.T.A. Hoffman [i, mai t`rziu, a lui Edgar Alan Poe. Totu[i, prezent o carte r`vnit\ de exege]ii contemporani ai ocultismului.
contemporanii `l considerau o personalitate cultural\ major\, iar Pe durata de]inerii func]iei de la Arsenal, Nodier a continuat s\
influen]a sa era enorm\. ~n plus, s-a dovedit a fi legat de investi- fie un scriitor prolific, publicat pe m\sur\. Dintre ultimele sale opere,
ga]ia noastr\ `n mai multe moduri – toate uluitoare. cea mai important\ este o lucrare ampl\, `n mai multe volume gene-
~n 1824, din punct de vedere literar, Nodier era deja o celebri- ros ilustrate, de mare interes pentru colec]ionari, dedicat\ celor mai
tate. ~n acel an, fusese numit bibliotecar-[ef la Biblioteca Arsenalu- semnificative situri arheologice din Fran]a antic\. Un spa]iu consi-
lui, cel mai important depozit de manuscrise medievale cu specific derabil din acest impresionant compendiu a fost dedicat de Nodier
ocult de pe teritoriul Fran]ei. Se spunea c\, printre multe alte co- dinastiei merovingiene, ceea ce este, de fapt, c`t se poate de frapant –
mori, Arsenalul con]inea scrierilelui Nicolas Flamel – alchimistul dac\ avem `n vedere c\ nici unul dintre contemporanii s\i nu afi[a
medieval men]ionat drept unul dintre marii mae[tri mai timpurii ai nici cel mai mic interes fa]\ de subiectul respectiv. Exist\, de aseme-
Sionului – [i biblioteca l\sat\ de cardinalul Richelieu – o colec]ie nea, c`teva capitole destul de lungi referitoare la templieri [i unul
complet\ de lucr\ri dedicate magiei, cabalisticii [i hermetismului. despre Gisors – care cuprinde o relatare detaliat\ a acelei misterioase
{i acestea nu erau singurele opere de o valoare inestimabil\. La „t\ieri a ulmului“ din 1118 care, conform Dossiers secrets, a marcat
`nceputul Revolu]iei Franceze, m`n\stirile din toat\ ]ara fuseser\ sciziunea dintre Cavalerii Templieri [i Prioria din Sion.17
jefuite, c\r]ile [i manuscrisele care le apar]inuser\ fiind trimise la Pe de alt\ parte, Nodier a fost mai mult dec`t un bibliotecar [i
Paris, spre p\strare. Mai t`rziu, `n 1810, `n virtutea ambi]iei sale de un scriitor. Era sociabil, egocentric [i bombastic, se str\duia s\ fie
a crea o bibliotec\ universal\ complet\, Napoleon a confiscat [i a permanent `n centrul aten]iei [i nu ezita s\-[i exagereze propria
adus la Paris aproape `ntreaga arhiv\ a Vaticanului. Este vorba de importan]\. ~n apartamentul s\u de la Biblioteca Arsenalului, a
mai bine de trei mii de l\zi cu documente, dintre care unele – toate inaugurat un salon care l-a consacrat drept cel mai influent [i
cele referitoare la templieri, de exemplu – fuseser\ anume solici- prestigios „autocrat al estetismului“ din epoc\. P`n\ la moartea sa
tate. Cu toate c\ o parte dintre acestea fuseser\ ulterior returnate din 1844, a servit drept mentor unei `ntregi genera]ii – iar mul]i
Romei, foarte multe r\m\seser\ `n Fran]a. Toate materialele de dintre elevii s\i aveau s\-l eclipseze prin realiz\rile lor ulterioare.
160 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 161

De pild\, cel mai important dintre discipoli [i cel mai bun prieten al Dar sugereaz\, `ntr-o oarecare m\sur\, c\ lucrarea este un fel de
s\u era t`n\rul Victor Hugo – urm\torul mare maestru al Sionului, alegorie u[or mascat\ a unor fapte istorice contemporane. ~n orice
conform „documentelor Prioriei“. {i mai era [i François René de caz, con]ine o filozofie cuprinz\toare a societ\]ilor secrete. {i le
Chateaubriand – care s-a dus `n pelerinaj la morm`ntul lui Poussin atribuie acestora o seam\ de realiz\ri istorice, inclusiv c\derea lui
din Roma [i a `n\l]at o lespede care s\ sus]in\ reproducerea Napoleon. Exist\ un mare num\r de societ\]i secrete active, declar\
tabloului Les Bergers d’Arcadie. Trebuie men]iona]i, de asemenea, Nodier. Dar exist\ una singur\, adaug\ apoi, care le surclaseaz\ [i,
Balzac, Delacroix, Dumas-tat\l, Lamartine, Musset, Théophile de fapt, le conduce pe toate celelalte. Dup\ p\rerea sa, aceast\ socie-
Gautier, Gérard de Nerval [i Alfred de Vigny. Aidoma poe]ilor [i tate secret\ „suprem\“ este aceea a Filadelfienilor. ~ns\, `n acela[i
pictorilor renascenti[ti, ace[ti b\rba]i au preluat adesea tradi]iile timp, aminte[te de „jur\m`ntul care m\ leag\ de Filadelfieni [i care
ezoterice, mai ales pe aceea hermetic\. {i au inclus `n operele lor o `mi interzice s\ fac cunoscut numele real al societ\]ii lor“.22 Cu
serie de teme, referin]e [i aluzii legate de misterul care, pentru noi, toate acestea, exist\ o aluzie la Sion `ntr-o adres\ pe care o citeaz\
a `nceput cu Saunière [i Rennes-le-Château. ~n 1832, de exemplu, a Nodier. Se pare c\ aceasta era `ntocmit\ de unul dintre conspiratorii
fost publicat\ o carte intitulat\ Voyage à Rennes-les-Bains (O `mpotriva lui Napoleon, fiind destinat\ unei `ntruniri a Filadelfie-
c\l\torie la Rennes-les-Bains), `n care se vorbea pe larg despre nilor. Cel `n cauz\ se refer\ la fiul s\u nou n\scut:
comoara legendar\ asociat\ cu Blanchefort [i Rennes-le-Château. Este prea t`n\r ca s\ vi-l dedic vou\ prin jur\m`ntul lui Annibal;
Autorul acestei lucr\ri obscure, Auguste de Labouisse-Rochefort, a dar ]ine]i minte c\ l-am numit Eliacin [i c\ voi l\sa `n m`inile lui paza
mai scris [i o alta, (Iubirile – Pentru Eleonore), pe a c\rei pagin\ templului [i a altarului dac\ voi muri `nainte de a-l vedea dobor`t de
de titlu apare, f\r\ nici o explica]ie, mottoul „Et in Arcadia Ego“. pe tronul s\u pe cel din urm\ dintre asupritorii Ierusalimului.23
Activit\]ile literare [i ezoterice ale lui Nodier erau, `n mod clar, Cartea lui Nodier a avut un efect exploziv ap\r`nd `n momentul
legate de investiga]ia noastr\. Dar mai exista un alt aspect al vie]ii `n care teama de societ\]ile secrete c\p\tase propor]ii cu adev\rat
sale care se dovedea `nc\ [i mai potrivit. ~ncep`nd chiar din copi- patologice. Acestea erau adesea `nvinuite de a fi provocat Revolu-
l\rie, Nodier fusese profund implicat `n activitatea societ\]ilor ]ia Francez\, iar atmosfera din Europa postnapoleonian\ era, din
secrete. De exemplu, `nc\ din 1790, c`nd a avea doar zece ani(!), a multe puncte de vedere, similar\ celei din „era McCarthy“ din
fost inclus `ntr-un grup numit Filadelfienii.18 ~n jurul anului 1893 a Statele Unite, `n anii 1950. Oamenii vedeau, sau doar `[i imaginau
creat un alt grup – sau poate doar un cerc interior al primului –, c\ v\d, conspira]ii pretutindeni. V`n\torile de vr\jitoare erau `n
care a pus la cale unul din viitoarele comploturi `mpotriva lui floare. Orice tulburare public\, orice subminare minor\, orice inci-
Napoleon. Un document datat 1797 atest\ fondarea din acel an a dent nefericit erau atribuite „activit\]ilor subversive“ – ma[ina]iilor
unui alt grup – numit tot Filadelfienii.19 ~n biblioteca din Besançon unor societ\]i clandestine foarte bine organizate, ac]ion`nd `n mod
se afl\ un eseu criptic, compus [i citit acestui grup de c\tre unul insidios, `n culise, [ubrezind structurile institu]iilor oficiale [i
dintre cei mai apropia]i prieteni ai lui Nodier. Se intituleaz\ Le comi]`nd toate tipurile de sabotaje perturbatoare. Aceast\ menta-
berger arcadien ou première accents d’une flute champêtre (P\sto- litate genera m\suri represive extreme. Iar represiunea, adesea
rul din Arcadia sau primele note ale fluierului).20 `ndreptat\ `mpotriva unei amenin]\ri imaginare, era, la r`ndul ei,
~n 1802, la Paris, Nodier a consemnat afilierea sa la o societate urmat\ de apari]ia unor oponen]i reali, a unor grup\ri subversive
secret\ pe care a descris-o drept „biblic\ [i pitagoreic\“21. Apoi, `n reale ale conspiratorilor – care se organizau conform schemelor
1815, a publicat, sub anonimat, una dintre cele mai ciudate [i mai fictive. Fie [i numai `n calitate de pl\smuiri ale imagina]iei, socie-
influente dintre lucr\rile sale, Histoire des sociétés secrètes de t\]ile secrete au alimentat paranoia `n toate e[aloanele superioare
l’armée (Istoria societ\]ilor secrete din armat\), o carte ambigu\ `n ale guvern\rii; iar paranoia a `nf\ptuit, `n mod frecvent, mult mai
mod deliberat. Nu se poate [ti dac\ este vorba de o pur\ fic]iune multe dec`t orice societate secret\. Nu se poate pune la `ndoial\
sau de un fapt adev\rat – autorul nu clarific\ pe deplin acest lucru. faptul c\, dac\ nu societ\]ile secrete, cel pu]in mitul acestora a avut
162 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 163

un rol major `n istoria Europei secolului al nou\sprezecelea. Iar Cercurile din care f\ceau parte Debussy [i Mallarmé erau ini]iate `n
unul dintre principalii arhitec]i afla]i `n spatele mitului [i poate chiar ezoterism. {i, `n acela[i timp, se intersectau cu altele, `nc\ [i mai ezo-
a realit\]ii de dincolo de acesta a fost Charles Nodier.24 terice. Astfel, Debussy a fost realmente asociat cu cele mai proeminente
personalit\]i din a[a-numita „rena[tere a ocultismului“ francez. Printre
acestea s-a num\rat [i marchizul Stanislas de Guaïta, un prieten intim
al Emmei Calvé [i totodat\ fondatorul a[a-numitului „Ordin Cabalistic
al Roza-Crucii“. O a doua personalitate a fost Jules Bois, un satanist
Debussy [i Roza-Cruce notoriu, de asemenea intim cu Emma Calvé [i prieten cu MacGregor
Mathers. La `ndemnul lui Jules Bois, Mathers a `nfiin]at cea mai renu-
Tendin]ele c\rora le-a dat expresie Nodier – fascina]ia socie- mit\ societate ocult\ britanic\ a epocii, Order of the Golden Dawn
t\]ilor secrete [i interesul ren\scut pentru ezoterism – au continuat („Ordinul Zorilor de Aur“).
s\ c`[tige influen]\ [i aderen]i de-a lungul secolului al nou\spreze- Un alt ocultist din anturajul lui Debussy era doctorul Gérard
celea. Ambele tendin]e au atins apogeul `n Parisul acelui fin de Encausse – mai bine cunoscut drept Papus,25 nume sub care a publi-
siècle – acolo unde se afla Claude Debussy, presupus mare maestru cat lucrarea considerat\ [i azi ca fundamental\ pentru Tarot. Papus
al Sionului `n anul 1891, anul descoperirii de c\tre Bérenger era nu numai membru `n numeroase ordine [i societ\]i ezoterice,
Saunière a misterioaselor pergamente din Rennes-le-Château. dar [i unul dintre confiden]ii lui Alexandru, ]arul Rusiei, [i ai so]iei
Se pare c\ Debussy l-a cunoscut pe Victor Hugo prin intermedi- acestuia, ]arina Alexandra. Iar printre prietenii cei mai apropia]i ai
ul poetului simbolist Paul Verlaine. Ulterior, a pus pe muzic\ o lui Papus se num\ra unul al c\rui nume a mai figurat [i `n investi-
parte a lucr\rilor acestuia. De asemenea, a devenit un membru ga]ia noastr\ – [i anume Jules Doinel. ~n 1890, Doinel a devenit
esen]ial al cercurilor simboliste care, `n ultimul deceniu al secolu- bibliotecar `n Carcassonne [i a `nfiin]at o biseric\ neo-catar\ `n
lui, dominau via]a cultural\ parizian\. Aceste cercuri erau uneori Languedoc – `n cadrul c\reia Papus avea func]ia de episcop. De
ilustre, alteori bizare, alteori ilustre [i bizare. Din ele f\ceau parte fapt, Doinel s-a proclamat pe sine `nsu[i drept episcop gnostic de
t`n\rul cleric Émile Hoffet [i Emma Calvé – datorit\ c\rora Debussy Mirepoix, din care f\cea parte parohia Montségur, [i de Alet, `n
l-a `nt`lnit pe Saunière. Un alt membru era magicianul enigmatic al care se afla parohia Rennes-le-Château.
poeziei simboliste franceze, Stéphane Mallarmé – dintre ale c\rui Se pare c\ biserica lui Doinel a fost sfin]it\ de un episcop r\s\-
capodopere Debussy a pus pe muzic\ L’Après Midi d’un Faune ritean la Paris – [i este destul de interesant faptul c\ ceremonia s-a
(Dup\-amiaza unui faun). Mai era [i Maurice Maeterlinck, dra- desf\[urat `n casa lui Lady Caithness, so]ia contelui de Caithness,
maturgul simbolist a c\rui dram\ merovingian\, Pelléas et lordul James Sinclair. Privit\ `n retrospectiv\, aceast\ biseric\ pare
Mélisande (Pelléas [i Mélisande), a fost transformat\ de Debussy s\ fi fost, pur [i simplu, o alt\ sect\ inofensiv\ sau un alt cult
`ntr-o oper\ celebr\ `n `ntreaga lume. Era, de asemenea, [i flamboa- nev\t\m\tor printre cele at`t de multe ap\rute `n acel fin de siècle.
iantul conte Philippe Auguste Villiers de l’Isle-Adam, a c\rui pies\ Cu toate acestea, a avut darul de st`rni o serioas\ `ngrijorare `n cer-
de teatru rozicrucian\, Axël, a devenit biblia `ntregii mi[c\ri sim- curile oficiale. A fost `ntocmit un raport special, referitor la
boliste. De[i nu a putut fi finalizat\ datorit\ mor]ii autorului, `n „re`nvierea tendin]elor catare“, destinat Sf`ntului Oficiu al Vatica-
1918, Debussy a `nceput s\ compun\ un libret pentru aceast\ nului. Iar Papa a condamnat `n mod explicit institu]ia lui Doinel, pe
dram\ ocult\, cu inten]ia de a o transforma, de asemenea, `ntr-o care, a denun]at-o, cu vehemen]\, drept o manifestare a „str\vechii
oper\. Tot din acelea[i cercuri mai f\ceau parte [i cei care d\deau erezii albigende“.
str\lucire vestitelor serate din fiecare mar]i ale lui Mallarmé – ~n jurul anului 1895, f\r\ a da vreo ripost\ condamn\rii Vati-
Oscar Wilde, W. B. Yeats, Stefan George, Paul Valéry, t`n\rul André canului, Doinel activa pe teritoriul re[edin]ei lui Saunière – exact `n
Gide [i Marcel Proust. vremea `n care parohul din Rennes-le-Château `ncepea s\-[i etaleze
164 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 165

bog\]ia. Este foarte posibil ca Debussy s\ le fi f\cut cuno[tin]\ Iar Péladan nu s-a mul]umit doar s\ picteze. Dimpotriv\, a
celor doi b\rba]i sau, dac\ nu el, poate Emma Calvé. Sau poate `ncercat s\-[i transpun\ principiile estetice `n muzic\ [i, de aseme-
abatele Henri Boudet – parohul din Rennes-les-Bains, cel mai bun nea, `n dramaturgie. {i-a `nfiin]at propria companie teatral\, care
prieten al lui Saunière [i colegul lui Doinel din cadrul Societ\]ii de interpreta doar piese de teatru special concepute, av`nd subiecte ca,
Arte [i {tiin]e din Carcassonne. de exemplu, Orfeu, argonau]ii [i c\utarea L`nii de Aur, misterele
Una dintre cele mai apropiate cuno[tin]e cu preocup\ri oculte Roza-Crucii [i misterele Graalului. Unul dintre promotorii [i
ale lui Debussy era Joséphin Péladan – un alt prieten al lui Papus [i, cump\r\torii fideli ai acestor produc]ii era Claude Debussy.
destul de previzibil, un alt intim al Emmei Calvé. ~n 1889, Péladan Printre apropia]ii lui Péladan [i Debussy se num\ra [i Maurice
a vizitat }ara Sf`nt\. C`nd s-a re`ntors, a pretins c\ descoperise Barès – care, `n tinere]e, f\cuse parte din acela[i cerc „rozicrucian“
morm`ntul lui Isus – nu `n locul tradi]ional al Sf`ntului Morm`nt, ci cu Victor Hugo. ~n 1912, Barrès a publicat cel mai celebru roman
sub Moscheea lui Omar, care era c`ndva inclus\ `n enclava templie- al s\u, La Colline Inspirée (Muntele Inspira]iei). Unii comentatori
rilor. Un admirator entuziast a afirmat c\ presupusa descoperire a lui moderni au sugerat c\ lucrarea este o alegorie abia mascat\ a
Péladan era „at`t de uimitoare `nc`t, `n orice alt\ epoc\, ar fi zguduit pove[tii lui Saunière [i a localit\]ii Rennes-le-Château. Este
din temelii lumea catolic\“.26 Totu[i, nici Péladan, nici colaboratorii adev\rat c\ `ntre cele dou\ exist\ analogii prea frapante pentru a
s\i nu au oferit din proprie ini]iativ\ indica]ii despre modul `n care putea fi considerate absolut `nt`mpl\toare. Dar ac]iunea romanului
morm`ntul lui Isus fusese identificat `n mod irevocabil [i `n care i se lui Barès nu este plasat\ nici `n Rennes-le-Château, nici `n alt\
verificase autenticitatea, [i nici de ce descoperirea sa urma s\ clatine zon\ din Languedoc. Dimpotriv\, „muntele inspira]iei“ din titlu
catolicismul – desigur, cu excep]ia cazului `n care ar fi implicat ceva este cel pe care se afl\ un sat din Lorena. Iar acel sat este chiar
de mare `nsemn\tate, controversat [i poate chiar exploziv. Péladan vechiul centru de pelerinaj al Sionului.
nu [i-a comentat descoperirea. Dar, de[i se declara catolic, el insista
asupra caracterului muritor al lui Isus.
~n 1890, Péladan a fondat un nou ordin – Ordinul Roza-Crucii
Catolice, al Templului [i al Graalului. Iar acesta, spre deosebire de
celelalte institu]ii rozicruciene ale timpului, a reu[it cumva s\ evite
Jean Cocteau
acuza]iile papalit\]ii. ~ntre timp, Péladan a `nceput s\ acorde o tot ~n calitate de candidat la func]ia de mare maestru al unei influ-
mai mare aten]ie artelor. Artistul, declara el, ar trebui s\ fie „un ente societ\]i secrete, Jean Cocteau ni s-a p\rut mult mai nepotrivit
cavaler `n armur\, dedicat cu `nfl\c\rare c\ut\rii simbolice a [i dec`t Charles Radclyffe sau Charles Nodier. ~n cazurile celor din
Sf`ntului Graal“. {i, `n virtutea ader\rii la principiul enun]at, s-a urm\, investiga]ia noastr\ a scos la iveal\ anumite conexiuni de
angajat `ntr-o adev\rat\ cruciad\ estetic\. Aceasta s-a concretizat foarte mare interes. ~ns\, `n ceea ce `l prive[te pe Cocteau, desco-
`ntr-o serie de expozi]ii anuale, foarte mediatizate – cunoscute sub peririle de acest gen au fost extrem de pu]ine.
numele Salon de la Rose + Croix – al c\ror scop declarat era „s\ Este cert faptul c\ a crescut `n ambian]a „coridoarelor puterii“ –
distrug\ realismul, s\ remodeleze gustul latin [i s\ creeze o [coal\ a provenea dintr-o familie proeminent\ din punct de vedere politic,
artei idealiste“. Din acest motiv, anumite teme [i subiecte erau iar unchiul s\u era un diplomat de vaz\. Dar, cel pu]in `n aparen]\,
respinse rapid [i despotic, fiind considerate lipsite de valoare – Cocteau a abandonat acea lume, p\r\sindu-[i casa p\rinteasc\ la
„indiferent cum erau abordate, chiar [i atunci c`nd erau perfecte“. v`rsta de cincisprezece ani [i pierz`ndu-se `n sub-cultura `nflori-
~n lista acestor teme [i subiecte erau incluse tablourile „prozaice“ toare a Marsiliei. In 1908 p\trunsese `n cercurile artistice boeme.
cu subiect istoric, cele cu teme patriotice [i militare, ilustr\rile socie- ~nainte de a `mplini dou\zeci [i cinci de ani se `mprietenise deja cu
t\]ii contemporane, portretele, scenele rustice [i „toate peisajele, cu Proust, Gide [i Maurice Barès. Era, de asemenea, prieten intim cu
excep]ia celor compuse `n maniera lui Poussin“.27 str\nepotul lui Victor Hugo, Jean, al\turi de care a explorat `n
166 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 167

t\r`murile spiritismului [i ocultismului. {i s-a familiarizat foarte evlavios pentru c\ am decorat o capel\. Mereu aceea[i manie de a
repede cu ezoterismul; iar doctrina hermetic\ a prins form\ nu eticheta oamenii“.28
numai `n lucr\rile sale, ci [i `n `ntreaga sa concep]ie estetic\. ~n Ca [i Saunière, Cocteau a `nglobat `n redecor\rile sale anumite
1912, dac\ nu chiar mai devreme, a `nceput s\ colaboreze cu detalii stranii [i sugestive. Unele pot fi observate `n biserica Notre
Debussy, la care se refer\ frecvent, de[i `n mod neutru, `n jurnalele Dame de France, amplasat\ `n apropierea de Leicester Square, `n
sale. ~n 1926 a proiectat decorurile pentru o punere `n scen\ a Londra. Cl\direa acesteia dateaz\ din 1865 – [i s-ar putea ca, `n
operei Pelléas [i Mélisande, pentru c\, dup\ cum a men]ionat un epoca sfin]irii sale, s\ fi avut anumite conota]ii masonice. ~n 1940,
comentator, „nu a reu[it s\ reziste ispitei de a-[i lega pentru tot-
`n perioada de v`rf a bombardamentelor, a fost serios avariat\. Cu
deauna numele de cel al lui Debussy“.
toate acestea, a continuat s\ fie loca[ul de cult preferat al mem-
Este notoriu faptul c\ via]a privat\ a lui Cocteau a fost dezordo-
brilor armatei franceze libere, iar dup\ r\zboi a fost restaurat\ [i
nat\ – incluz`nd perioade de dependen]\ de droguri [i o serie de
redecorat\ de arti[ti sosi]i din toate col]urile Fran]ei. Printre ace[tia
rela]ii homosexuale. Astfel a fost creat\ imaginea sa de individ
flu[turatic, nechibzuit [i iresponsabil. ~ns\, `n realitate, a fost tot s-a num\rat [i Cocteau, care, `n 1960, cu trei ani `nainte de moarte,
timpul extrem de con[tient de calitatea sa de persoan\ public\ [i, a executat o fresc\ ce `nf\]i[eaz\ episodul r\stignirii. Dar scena
oricum ar fi fost escapadele sale personale, a avut grij\ ca acestea reprezentat\ este extrem de neobi[nuit\. Soarele este negru, iar `n
s\ nu reprezinte un impediment pentru rela]iile sale cu oamenii col]ul din dreapta jos apare o figur\ neidentificabil\, sinistr\ [i
influen]i [i puternici. A[a cum recuno[tea el `nsu[i, [i-a dorit `ntot- av`nd o tent\ verzuie. Mai exist\ [i un soldat roman care ]ine un
deauna recunoa[tere public\, onoruri, stim\ [i chiar admiterea `n scut `mpodobit cu un blazon `n form\ de pas\re – o pas\re extrem
Academia Francez\. {i [i-a f\cut un ]el din a fi suficient de con- de stilizat\, amintind de reprezentarea egiptean\ a lui Horus. Iar
formist pentru a putea accede la statutul r`vnit. Din acest punct de printre femeile `ndoliate [i centurionii juc`nd zaruri apar dou\ per-
vedere, nu a fost niciodat\ prea departe de figuri celebre ca Jacques sonaje nepotrivite, moderne, unul fiind `nsu[i Cocteau – un auto-
Maritain [i André Malraux. Nu se poate spune c\ interesul s\u fa]\ portret `n care s-a `nf\]i[at, `n mod semnificativ, cu spatele `ntors
de politic\ ar fi fost vreodat\ prea mare, dar `n timpul r\zboiului a c\tre cruce. ~ns\ faptul c\ fresca nu cuprinde dec`t partea de jos a
acuzat guvernul de la Vichy [i se pare c\, `n mod discret, ar fi fost scenei r\stignirii frapeaz\ `n cea mai mare m\sur\. R\stignitul,
`n leg\tur\ cu Rezisten]a. ~n 1949, a devenit Cavaler al Legiunii de oricine ar fi el, este vizibil doar p`n\ la genunchi – nu i se poate
Onoare. Iar `n 1958 a fost invitat de fratele lui de Gaulle s\ ]in\ o vedea chipul [i nu i se poate stabili identitatea. {i, chiar sub pi-
cuv`ntare public\ av`nd Fran]a drept subiect general. De obicei, nu cioarele victimei anonime, de cruce este fixat un trandafir imens.
ni-l `nchipuim `ntr-un astfel de rol, dar se pare c\ l-a jucat destul de Pe scurt, concep]ia frescei este, `n mod flagrant, rozicrucian\. {i,
des [i c\ a f\cut-o cu pl\cere. pentru o biseric\ catolic\, tema este cel pu]in bizar\.
O mare parte a vie]ii sale, Cocteau a fost asociat – uneori
`ndeaproape, alteori tangen]ial – cu grup\ri catolice regaliste. A
fost adesea prieten la cataram\ cu membri ai vechii aristocra]ii –
printre care [i unii dintre apropia]ii [i protectorii lui Proust. Dar, `n
acela[i timp, catolicismul s\u a fost extrem de `ndoielnic [i de Cei doi Ioan al XXIII-lea
neortodox [i, dup\ toate aparen]ele, era vorba mai degrab\ de un
ata[ament estetic dec`t de unul religios. C\tre sf`r[itul vie]ii [i-a Lista prezumtivilor mari mae[tri ai Sionului este inclus\ `n
folosit energia mai ales pentru a redecora biserici – o imita]ie Dossiers secrets, iar acestea dateaz\ din 1956. Cocteau a murit abia
bizar\, probabil, a lui Bérenger Saunière. Dar chiar [i aceast\ `n 1963. De aceea nu exista nici o indica]ie referitoare la succesorul
cucernicie a sa st\ sub semnul `ntreb\rii: „S`nt luat drept un pictor s\u sau la cel care conduce `n prezent Prioria din Sion. Dar, tot
168 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 169

pornind de la Cocteau, am descoperit c\ mai apare o problem\ de anul mor]ii lui Cocteau. ~n marea lor majoritate, aceste profe]ii s`nt
un imens interes. extrem de neclare [i sfideaz\ orice interpretare coerent\. Dac\ `i
Conform „documentelor Prioriei“, p`n\ la „t\ierea ulmului“ din apar]in sau nu lui Ioan al XXIII-lea, r\m`ne o `ntrebare deschis\.
1188, Sionul [i Ordinul Templului au avut `ntotdeauna un acela[i Dar prefa]a c\r]ii sus]ine acest lucru. {i, mai mult dec`t at`t, afirm\
mare maestru. Se afirm\ c\, dup\ aceast\ dat\, Sionul a `nceput c\ Ioan al XXIII-lea fusese, `n secret, membru al „Roza-Crucii“, la
s\-[i aleag\ proprii s\i mari mae[tri, primul dintre ace[tia fiind Jean care se afiliase `nc\ din 1935, c`nd activa ca nun]iu papal `n Turcia.
de Gisors. Acelea[i documente men]ioneaz\ faptul c\, odat\ cu Nu mai este nevoie s\ spunem c\ afirma]ia de mai sus pare
asumarea pozi]iei de mare maestru, cel ales adopta [i numele de incredibil\. Este o certitudine faptul c\ nu poate fi dovedit\ [i nu
Jean (Ioan) – sau Jeanne (Ioana), c\ci lista include [i patru femei. Se am g\sit nimic altceva care s\ o sprijine. Dar ne-am `ntrebat, `n
presupune a[adar c\ marii mae[tri ai Sionului reprezint\ o succe- primul r`nd, din ce motive fusese f\cut\.
siune ne`ntrerupt\ de Jean [i Jeanne, din 1188 [i p`n\ `n zilele noas- La urma urmelor, nu ar fi putut fi adev\rat\? Nu ar fi putut
tre – o succesiune a c\rei menire este, f\r\ dubiu, aceea de a sugera con]ine m\car un gr\unte de adev\r? Se spune c\, `n 1188, Prioria
o papalitate ezoteric\ [i hermetic\ bazat\ pe Ioan, ca un contrast ([i din Sion adoptase subtitlul „Rose-Croix Veritas“. Dac\ Papa Ioan
poate ca o opozi]ie) fa]\ de cea exoteric\, bazat\ pe Petru. fusese afiliat unei organiza]ii rozicruciene [i aceasta era Prioria din
Dar apare, desigur, o `ntrebare major\. Care Ioan? Ioan Botez\- Sion, implica]iile acestui fapt erau extrem de [ocante. Printre altele,
torul? Ioan Evanghelistul – „Preaiubitul Ucenic“ din a patra se sugera faptul c\ mai sus-amintitul cardinal Roncalli, un pap\ `n
Evanghelie? Sau Ioan Teologul, autorul Apocalipsei? Dup\ toate
devenire, `[i alese numele marelui s\u maestru din societatea
aparen]ele, trebuia s\ fie unul dintre ace[tia trei, pentru c\, `n 1188,
secret\ – astfel `nc`t, din motive simbolice, s\ existe un Ioan aflat,
Jean de Gisors `[i atribuise titulatura Jean al II-lea cu un anume
`n acela[i timp, `n fruntea Sionului [i `n a papalit\]ii.
scop. A[adar, cine fusese Jean I?
~n orice caz, conducerea simultan\ a celor dou\ ordine de c\tre
Indiferent care ar fi fost r\spunsul, Jean Cocteau ap\rea pe lista
Ioan sau Jean p\rea s\ nu fie altceva dec`t o extraordinar\ coinci-
prezumtivilor mari mae[tri ai Sionului ca Jean al XXIII-lea. ~n
den]\. Iar lista din „documentele Prioriei“ nu putea fi `ntocmit\ cu
1959, c`nd se presupune c\ el de]inea `nc\ aceast\ pozi]ie, Papa
Pius al XII-lea a murit [i cardinalii s-au `ntrunit pentru a-l desemna scopul de a o genera – o enumerare care s\ se `ncheie cu Ioan al
drept nou pontif pe cardinalul Angelo Roncalli din Vene]ia. Fiecare XXIII-lea `ntr-un moment `n care un b\rbat de]in`nd acela[i titlu
nou Pap\ `[i alege propriul nume [i, spre consternarea general\, ocupa tronul Sf`ntului Petru. Pentru c\ respectiva list\ a prezumti-
cardinalul Roncalli a ales Ioan al XXIII-lea. Consternarea nu era vilor mari mae[tri ai Sionului fusese alc\tuit\ [i depus\ la Bibliote-
lipsit\ de temei. ~n primul r`nd, numele Ioan fusese, `n mod impli- ca Na]ional\ nu mai t`rziu de 1956 – cu trei ani `nainte ca Ioan al
cit, anatemizat dup\ ultima sa folosire, la `nceputul secolului al cin- XXIII-lea s\ devin\ Pap\.
cisprezecelea – de c\tre un antipap\. Mai mult, existase deja un Dar aceasta nu era singura coinciden]\ frapant\. ~n secolul al
Ioan al XXIII-lea. Acel antipap\ – fost episcop de Alet, ceea ce doisprezecelea, un c\lug\r irlandez numit Malachi adunase laolalt\
este destul de interesant – care abdicase `n 1415, fusese, de fapt, o serie de profe]ii de genul celor f\cute de Nostradamus. ~n aceste
Ioan al XXIII-lea. Era a[adar neobi[nuit\, ca s\ nu spunem mai predic]ii – despre care, `nt`mpl\tor, se spune c\ s`nt deosebit de
mult, asumarea aceluia[i nume de c\tre cardinalul Roncalli. pre]uite de multe personalit\]i romano-catolice, inclusiv de actualul
~n 1976, `n Italia a fost publicat\ o c\r]ulie enigmatic\, care a fost Pap\, Ioan-Paul al II-lea (n.trad., la data scrierii c\r]ii, acesta era
`n scurt timp tradus\ `n limba francez\. Se numea Profe]iile Papei `nc\ `n via]\) – Malachi listeaz\ pontifii care aveau s\ ocupe tronul
Ioan al XXIII-lea [i con]inea o compila]ie de profe]ii sub forma unor Sf`ntului Petru `n secolele urm\toare [i ofer\, pentru fiecare dintre
obscure poeme `n proz\ despre care se pretindea c\ ar fi fost compu- ei, c`te un motto descriptiv. Pentru Ioan al XXIII-lea, mottoul,
se de pontiful decedat cu treisprezece ani mai devreme – `n 1963, tradus `n limba francez\, este Pasteur et Nautonnier – P\stor [i
170 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

C`rmuitor.29 Titlul oficial al prezumtivului mare maestru al Sionu-


lui este de asemenea „Nautonnier“.
Oricare ar fi adev\rul aflat dincolo de aceste coinciden]e stranii,
nu exist\ dubii asupra faptului c\, mai mult dec`t oricui altcuiva,
Papei Ioan al XXIII-lea i se datoreaz\ reorientarea [i, dup\ cum au
spus mai mul]i comentatori, aducerea `n secolul dou\zeci a Bisericii
Romano-Catolice. Aceasta s-a putut realiza, `n mare m\sur\, prin
intermediul reformelor celui de al Doilea Conciliu al Vaticanului,
inaugurat de Ioan. ~n acela[i timp, celui din urm\ i se mai dato- CAPITOLUL 7
reaz\ [i o serie de alte schimb\ri. De exemplu, a revizuit pozi]ia
bisericii fa]\ de francmasonerie – rup`ndu-se de cel pu]in dou\
secole de tradi]ii `nvechite [i `ng\duind ca un catolic s\ poat\ fi [i
francmason. Iar `n iunie 1960 a difuzat o scrisoare apostolic\
Conspira]ie de-a lungul secolelor
deosebit de important\.30 Subiectul la care se refer\ aceast\ misiv\
este „pre]iosul s`nge al M`ntuitorului“ – c\ruia i se confer\ o
Cum am fi putut sintetiza toate m\rturiile adunate? Multe dintre
importan]\ f\r\ precedent. Accentul este pus pe suferin]ele lui Isus
ele erau impresionante [i, dup\ toate aparen]ele, pledau `n favoarea
ca fiin]\ uman\ [i se sus]ine c\ m`ntuirea `ntregii omenirii a fost
`nf\ptuit\ prin v\rsarea s`ngelui s\u. ~n contextul scrisorii Papei existen]ei unei anumite structuri, a unei anumite scheme coerente.
Ioan, Patimile omului Isus [i jertfa sa de s`nge au mai mult\ ~n ciuda faptului c\, la `nceput, nu ni se p\ruse demn\ de crezare,
`nsemn\tate dec`t `nvierea sau chiar dec`t am\nuntele r\stignirii. lista prezumtivilor mari mae[tri ai Sionului ne condusese c\tre o
Implica]iile scrisorii s`nt, `n ultim\ instan]\, enorme. A[a cum serie de concluzii incitante. De exemplu, existau leg\turi, de s`nge
observa un comentator, ele modific\ `ntregul fundament al cre- sau de prietenie, `ntre majoritatea personalit\]ilor enumerate [i
din]ei cre[tine. Dac\ m`ntuirea a fost dob`ndit\ prin v\rsarea s`nge- familiile ale c\ror genealogii figurau `n „documentele Prioriei“ –
lui lui Isus, moartea [i `nvierea sa devin neesen]iale – dac\ nu chiar mai ales cu casa de Lorena. De asemenea, cele mai multe dintre
`ntr-adev\r inutile. R\stignirea nu mai este necesar\ pentru ca vala- numele de pe list\ erau asociate cu ordine de tot felul sau cu socie-
bilitatea credin]ei s\ poat\ fi p\strat\. t\]i secrete. Practic to]i prezumtivii mari mae[tri, chiar [i cei con-
sidera]i, `n mod oficial, catolici, aveau concep]ii religioase mai
pu]in tradi]ionale. Erau, cu to]ii, preocupa]i de doctrinele [i tra-
di]iile ezoterice. {i, aproape `n toate cazurile, prezumtivul mare
maestru venise, `ntr-un fel sau altul, `n contact at`t cu predecesorul,
c`t [i cu succesorul s\u.
Totu[i, `n ultim\ instan]\, oric`t de impresionante ar fi fost,
coinciden]ele nu dovedeau nimic. Nu demonstrau, de pild\, c\
Prioria din Sion, a c\rei existen]\ `n Evul Mediu ne fusese confir-
mat\, continuase `ntr-adev\r s\ fiin]eze `n decursul secolelor
urm\toare. {i cu at`t mai pu]in dovedeau c\ persoanele men]ionate
drept mari mae[tri de]inuser\ `n realitate aceast\ pozi]ie. ~n ceea ce
`i privea pe unii dintre ei, acest lucru `nc\ ni se p\rea incredibil.
V`rsta la care se pretindea c\ ar fi dob`ndit titlul pleda `mpotriv\.
172 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 173

Desigur, `n baza anumitor legi succesorale, ar fi fost posibil ca fie nevoit\ s\ se transforme, periodic, s\ se modifice pe sine `ns\[i
Eduard de Bar s\ fie desemnat mare maestru pe c`nd avea doar [i s\-[i schimbe activit\]ile, s\ se remodeleze, remodel`ndu-[i `n
cinci ani, iar Réne d’Anjou doar opt. Dar aceste legi nu puteau acela[i timp [i obiectivele, pentru a se `ncadra `n caleidoscopul
ac]iona `n favoarea lui Robert Fludd sau Charles Nodier, despre care schimb\tor al politicii mondiale – a[a cum unit\]ile de cavalerie din
se presupune c\ ar fi devenit mari mae[tri la dou\zeci [i unu de ani, secolul trecut au fost silite s\-[i `nlocuiasc\ bidiviii cu tancuri [i
sau `n a lui Debussy, care ar fi trebuit s\ accead\ la demnitatea vehicule blindate. Prin capacitatea sa de a se adapta unei anumite
respectiv\ la v`rsta de dou\zeci [i trei de ani. Ace[tia nu ar fi avut epoci, exploat`ndu-i [i st\p`nindu-i tehnologiile [i resursele, Sionul
suficient timp pentru a-[i „construi drumul c\tre rang“, a[a cum se ar fi putut reprezenta o paralel\ la ceea ce p\rea s\ fie rivala sa exo-
`nt`mpl\, de exemplu, `n francmasonerie. {i nici nu ar fi avut c`nd s\ teric\, Biserica Romano-Catolic\; sau, pentru a da un exemplu
se impun\ `n domeniul lor de activitate. Aceast\ anomalie nu avea, aparent sinistru, poate o paralel\ a acelei organiza]ii cunoscut\
aparent, nici un sens. S-ar fi putut doar presupune c\, cel mai ade- drept Mafia. Bine`n]eles c\ nu vedem `n Prioria de Sion o asocia]ie
sea, titlul de Mare Maestru al Sionului era `n `ntregime simbolic, c\ de tic\lo[i absolu]i. Dar Mafia exemplific\ at`t modul `n care o
era vorba de o pozi]ie ritual\ ocupat\ de un figurant – care, proba- societate secret\ poate d\inui, adapt`ndu-se de la o epoc\ la alta, c`t
bil, nici nu era con[tient de statutul care i se acordase. [i tipul de putere pe care `l poate exercita.
Dar nu avea rost s\ facem specula]ii – cel pu]in nu `n baza
pu]inelor informa]iilor de]inute. De aceea am reluat cercetarea isto-
riei, c\ut`nd alte urme ale Prioriei din Sion `n alte surse dec`t lista
prezumtivilor mari mae[tri. Ne-am focalizat aten]ia mai ales asupra Prioria din Sion `n Fran]a
casei de Lorena [i a c`torva dintre celelalte familii men]ionate `n
„documentele Prioriei“. Ne-am str\duit s\ verific\m celelalte afir- Conform „documentelor Prioriei“, `ntre anii 1306 [i 1480,
ma]ii existente `n aceste documente. {i am c\utat alte dovezi care Sionul poseda nou\ comandamente. ~n 1481, anul mor]ii lui René
s\ ateste activitatea unei societ\]i secrete, care, `n mod mai mult d’Anjou, num\rul acestora ajunsese la dou\zeci [i [apte. Se men]io-
sau mai pus insidios, ar fi ac]ionat din culise. neaz\ c\ cele mai importante erau situate la Bourges, Gisors,
Dac\ era `ntr-adev\r vorba de o societate secret\, nu ne puteam Jarnac, Mont-Saint-Michel, Montréval, Paris, Le Puy, Solesmes [i
a[tepta s\ g\sim Prioria din Sion men]ionat\, explicit, sub acest Stenay. {i, se specific\, criptic, `n Dossiers secrets, c\ ar fi existat
nume. Dac\ `ntr-adev\r continuase s\ ac]ioneze de-a lungul seco- [i „o cupol\ numit\ Beth-Ania – casa Annei – situat\ `n Rennes-le-
lelor, o f\cuse, probabil, sub o multitudine de `nf\]i[\ri, m\[ti, Château“.1 Sensul acestui pasaj nu este limpede, excep]ie f\c`nd
„paravane“ [i fa]ade, toate schimb\toare – a[a cum func]ionase o faptul c\ Rennes-le-Château apare ca av`nd o semnifica]ie cu totul
vreme sub numele Ormus, la care apoi renun]ase. {i presupuneam aparte. {i este sigur c\ nu printr-o coinciden]\ Saunière, dup\ ce
c\ nici nu afi[ase, f\r\ echivoc, o aceea[i tactic\, postur\ politic\ [i-a `n\l]at vila, a botezat-o Bethania.
sau atitudine predominant\. O astfel de pozi]ie coerent\ [i unitar\, Conform acelor „Dossiers secrets“, comandamentul de la Gisors
chiar dac\ ar fi putut fi men]inut\, ar fi p\rut c`t se poate de sus- dateaz\ din 1306 [i este situat pe drumul c\tre Viena. Se presupune
pect\. Dac\ aveam de-a face cu o organiza]ie care supravie]uise c\ ar fi comunicat, printr-un pasaj tunel, cu cimitirul local [i cu
vreme de nou\ secole, trebuia s\ recunoa[tem c\ era extrem de capela subteran\ Sainte-Catherine, aflat\ sub fort\rea]\. Se spune
maleabil\ [i de adaptabil\. Probabil c\ `ns\[i supravie]uirea ei c\, `n secolul al [aisprezecelea, aceast\ capel\, sau poate doar cripta
at`rnase de aceste calit\]i, `n lipsa c\rora ar fi degenerat `ntr-o al\turat\ ei, ar fi fost transformat\ `ntr-un depozit destinat celor
form\ f\r\ con]inut, la fel de lipsit\ de putere ca, s\ zicem, Cl\direa treizeci de cufere care cuprindeau arhivele Prioriei din Sion.
G\rzii Regale. Pe scurt, Prioria din Sion nu putea r\m`ne rigid\ [i La `nceputul anului 1944, c`nd Gisors a fost ocupat de trupele
imuabil\ de-a lungul `ntregii sale istorii. Dimpotriv\, ar fi trebuit s\ germane, de la Berlin a fost trimis\ o misiune militar\ special\,
174 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 175

con]inea fusese `ndep\rtat. Indiferent care ar fi adev\rul, capela


subteran\ Sainte-Chaterine este men]ionat\ `n dou\ manuscrise
vechi, unul dat`nd din 1696, iar cel\lalt, din 1375.2
Pe aceast\ baz\, povestea lui Lhomoy devine cel pu]in plauzibil\.
Acela[i lucru se poate spune [i despre afirma]ia c\ acea capel\ sub-
teran\ ar fi fost un depozit al arhivelor Sionului. Pentru c\, `n urma
cercet\rilor noastre, am g\sit dovezi concludente ce atest\ faptul c\
Prioria din Sion a continuat s\ existe cel pu]in `nc\ trei secole dup\
`ncetarea cruciadelor [i dizolvarea Ordinului Cavalerii Templieri. De
exemplu, de la `nceputul secolului al paisprezecelea [i p`n\ `n primii
ani ai secolului al [aptesprezecelea, documentele referitoare la Orleans
[i la baza pe care Sionul o avea la Saint-Samson fac referiri sporadice
la ordin. Astfel, exist\ o `nregistrare care men]ioneaz\ c\, la `nceputul
secolului al [aisprezecelea, membrii Prioriei din Sion din Orleans – ne-
socotindu-[i „regulamentul“ [i „refuz`nd s\ tr\iasc\ `n comun“ – [i-au
atras nemul]umirea Papei [i a regelui Fran]ei. C\tre sf`r[itul secolului
al cincisprezecelea, Ordinul a fost din nou acuzat de o serie de nereguli –
nerespectarea „regulamentului“, traiul mai de grab\ „individual“ dec`t
„`n comun“, stabilirea `n afara a[ez\m`ntului Saint-Samson, boicotarea
serviciilor divine [i neglijarea reconstruirii zidurilor edificiului, care
Ducatul Lorena la mijlocul secolului al [aisprezecelea fuseser\ serios avariate `n 1562. ~n 1619, se pare c\ autorit\]ile [i-au
care avea sarcina de a concepe planurile unei serii de excava]ii sub pierdut r\bdarea. Conform `nregistr\rilor disponibile, `n acel an Prioria
din Sion a fost evacuat\ din Saint-Samson [i a[ez\m`ntul le-a fost
fort\rea]\. Debarcarea alia]ilor `n Normandia a pus cap\t oric\rei
`ntreprinderi de acest gen, `ns\, nu dup\ mult timp, un muncitor `ncredin]at iezui]ilor.3
Nu am putut g\si nici o referire la Prioria din Sion care s\ fi
francez pe nume Roger Lhomoy a `nceput s\ fac\ s\p\turi pe cont
fost f\cut\ dup\ 1619 – `n orice caz, nu sub acest nume. Totu[i, `n
propriu. ~n 1946, l-a anun]at pe primarul din Gisors c\ descoperise
lips\ de altceva, am reu[it cel pu]in s\ dovedim c\ a continuat s\
o capel\ subteran\ care con]inea nou\sprezece sarcofage de piatr\
existe p`n\ `n secolul al [aptesprezecelea. Dar aceast\ dovad\, sub
[i treizeci de l\zi metalice. Rezolvarea cererii sale de a continua
forma `n care se prezenta, a ridicat o serie de `ntreb\ri cruciale. ~n
lucr\rile [i de a-[i face public\ descoperirea a fost am`nat\ – se primul r`nd, referin]ele pe care le-am descoperit nu dezv\luiau
pare c\ `n mod mai degrab\ deliberat – datorit\ unei `ncurc\turi c`tu[i de pu]in activit\]ile reale, obiectivele, interesele [i posibila
birocratice. Abia `n 1962 a putut Lhomoy s\ `nceap\, la Gisors, influen]\ a Sionului. ~n al doilea r`nd, dup\ toate aparen]ele, aceste
s\p\turile pentru care ceruse aprobare. Acestea s-au desf\[urat sub referin]e consemnau doar lucruri m\runte – o fraternitate ciudat\,
auspiciile lui André Malraux, ministrul francez al Culturii din acea derutant\, de c\lug\ri sau de credincio[i habotnici al c\ror compor-
perioad\, [i nu au fost, `n mod oficial, deschise publicului. Dar fap- tament, de[i neortodox [i poate clandestin, era de importan]\ relativ
tul c\ nu au fost g\site nici l\zi, nici sarcofage, este o certitudine. minor\. Nu am reu[it s\ `mp\c\m nici aparent indolen]ii reziden]i
Dar `n ceea ce prive[te descoperirea capelei subterane exist\ dubii – de la Saint-Samson cu renumi]ii [i legendarii rozicrucieni, nici
toat\ istoria a fost dezb\tut\, at`t de c\tre pres\, c`t [i `n diverse [leahta de c\lug\ri `nd\r\tnici cu institu]ia printre ai c\rei mari
c\r]i [i articole. Lhomoy a sus]inut c\ a reg\sit-o, dar c\ tot ceea ce mae[tri se presupune c\ s-ar fi num\rat c`teva dintre cele mai
176 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 177

ilustre nume ale istoriei [i culturii occidentale. Conform „docu- sugereaz\ c\ aceast\ reputa]ie nu este pe deplin adev\rat\, cel pu]in `n
mentelor Prioriei“, Sionul era o organiza]ie extrem de puternic\ [i ceea ce prive[te adeziunea la catolicism. François [i fratele s\u apar,
de influent\, c\reia i se datora `nfiin]area Ordinului Templierilor [i destul de limpede, ca fiind neobr\za]i, dar abili [i oportuni[ti, curt`ndu-i
care era capabil\ s\ manipuleze cursul afacerilor interna]ionale. at`t pe catolici, c`t [i pe protestan]i, `n numele planurilor lor ulterioare.4
Dar referin]ele g\site nu sugerau nimic de o astfel de importan]\. ~n 1562, de exemplu, la Conciliul din Trent, cardinalul de Lorena a pus
O explica]ie posibil\ ar fi fost, desigur, c\ Saint-Simon din `n mi[care o tentativ\ de a descentraliza papalitatea – de a conferi
Orleans nu era altceva dec`t unul din loca[urile izolate, probabil unul autonomie episcopilor locali [i de a restabili ierarhia ecleziastic\ din
minor, `n care se desf\[urau activit\]ile Sionului. {i, `ntr-adev\r, `n timpul dinastiei merovingiene.
Dossiers secrets, Orleans nu figureaz\ pe lista comandamentelor ~n 1563, François de Guise era deja, practic, rege, c`nd a c\zut prad\
importante ale Sionului. Dac\ Sionul reprezenta `ntr-adev\r o for]\ glon]ului unui asasin. Fratele s\u, cardinalul de Lorena, a murit cu
demn\ de luat `n considera]ie, Orleans-ul nu putea fi dec`t un mic doisprezece ani mai t`rziu, `n 1575. Dar vendeta `mpotriva casei regale
fragment dintr-o structur\ mult mai vast\. {i, dac\ a[a st\teau a Fran]ei nu a `ncetat. ~n 1584, noul duce de Guise [i noul cardinal de
lucrurile, era cazul s\ c\ut\m urmele Sionului `n alt\ parte. Lorena au re`nceput, cu for]e proaspete, asaltul asupra tronului. ~n
aceast\ `ncercare, principalul lor aliat a fost Louis de Gonzaga, duce de
Nevers – care, conform „documentelor Prioriei“, devenise mare maestru
al Sionului cu nou\ ani mai devreme. Stindardul conspiratorilor era
Ducii de Guise [i de Lorena crucea de Lorena – odinioar\ blazonul lui René d’Anjou.5
Vrajba a continuat. La sf`r[itul secolului, dinastia Valois era, `n
~n timpul secolului al [aisprezecelea casa de Lorena [i ramura fine, nimicit\. Dar, `n timpul `nfrunt\rii, [i casa de Guise se r\nise
sa mezin\, casa de Guise, au f\cut o `ncercare bine pl\nuit\ [i hot\- mortal [i nu a mai putut oferi nici un candidat eligibil pentru tronul
r`t\ de a r\sturna dinastia Valois – de a-i extermina to]i descenden]ii care, `n cele din urm\, `i st\tea la dispozi]ie.
[i de a pretinde apoi tronul Fran]ei. {i, `n repetate r`nduri, aceast\ Pur [i simplu, nu se [tie dac\ a existat o societate secret\ bine orga-
`ncercare i-a adus la un pas de un succes r\sun\tor. ~n decursul a nizat\ sau un ordin secret care a sus]inut casele de Guise [i de Lorena.
circa treizeci de ani, to]i regii, mo[tenitorii [i prin]ii din casa Valois Cu siguran]\, acestea au fost ajutate de o re]ea interna]ional\ de emis-
au fost nimici]i, dinastia fiind `mpins\ c\tre extinc]ie. ari, ambasadori, asasini, provocatori, spioni [i agen]i care ar fi putut fi
~ncercarea de a dob`ndi tronul Fran]ei s-a `ntins de-a lungul a foarte bine inclu[i `ntr-o astfel de institu]ie clandestin\. Dup\ Gérard
trei genera]ii ale familiilor Guise [i Lorena. {i a ajuns cel mai de Sède, unul dintre ace[ti agen]i era Nostradamus. {i exist\ alte „docu-
aproape de succes `n anii 1550 [i 1560, sub auspiciile lui Charles, mente ale Prioriei“ care sus]in punctul de vedere al domnului de Sède.
cardinal de Lorena, [i ale fratelui s\u François, duce de Guise. ~n orice caz, exist\ extrem de multe m\rturii care sugereaz\ c\ Nos-
Charles [i François se `nrudeau cu familia Gonzaga din Mantua [i tradamus era `ntr-adev\r un agent secret `n slujba lui François de Guise
cu Charles de Montpensier, conetabil de Bourbon – men]ionat `n [i a lui Charles, cardinal de Lorena.6
Dossiers secrets ca mare maestru al Sionului p`n\ `n 1527. ~n plus, Dac\ Nostradamus ar fi fost un agent al caselor de Guise [i de
François, ducele de Guise, era c\s\torit cu Anne d’Este, duces\ de Lorena, nu numai c\ le-ar fi furnizat acestora informa]ii cruciale
Gisors. {i se pare c\ ma[ina]iunile lui pentru a ob]ine tronul au fost referitoare la planurile adversarilor lor, dar, de asemenea, gra]ie
sprijinite, pe ascuns, de Ferrante de Gonzaga, prezumtiv mare calit\]ii sale de astrolog al cur]ii regale franceze, ar fi putut
maestru al Sionului din 1527 p`n\ `n 1575. cunoa[te at`t o serie de secrete intime, c`t [i ciud\]eniile [i sl\biciu-
At`t François c`t [i fratele s\u, cardinalul de Lorena, au fost ulterior nile persoanelor importante. Jongl`nd cu vulnerabilit\]i cu care se
stigmatiza]i de istorici drept bigo]i `nver[una]i [i catolici fanatici, drept familiarizase, i-ar fi putut manipula, `n plan psihic, pe membrii
intoleran]i, brutali [i `nseta]i de s`nge. Dar exist\ destule dovezi care casei Valois dup\ bunul plac al du[manilor lor. De asemenea,
178 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 179

cunosc`nd horoscopul celor dint`i, le-ar fi putut indica celorlal]i, s\ este recunoscut drept personalitatea cea mai machiavelic\ din
zicem, un moment aparent propice asasin\rii. Pe scurt, s-ar putea epoca sa [i drept un intrigant f\r\ rival. ~ns\ s-ar putea s\ fi fost
ca multe dintre profe]iile lui Nostradamus s\ fi fost, de fapt, cu ceva mai mult dec`t at`t.
totul altceva. Ar fi putut fi mesaje criptate, cifruri, programe, calen- ~n timp ce Richelieu instaura `n Fran]a un regim de o stabilitate
dare, instruc]iuni [i planuri de ac]iune. f\r\ precedent, restul Europei – [i mai ales Germania – era prad\
Indiferent dac\ cele de mai sus s`nt adev\rate sau nu, este dincolo spasmelor R\zboiului de Treizeci de Ani. Ini]ial, acesta nu a fost
de orice `ndoial\ faptul c\ unele dintre profe]iile lui Nostradamus nu un conflict de natur\ religioas\. Dar, `n scurt timp, taberele s-au
erau predic]ii, ci se refereau, c`t se poate de explicit, la trecut – la cava- polarizat pe criterii religioase. De o parte, se situau for]ele Spaniei
lerii templieri, la dinastia merovingian\, la istoria casei de Lorena. Din- [i Austriei, loiale bisericii catolice. De cealalt\ parte erau armatele
tre acestea, [ocant de multe fac referiri la Razès – vechiul comitat `n protestante ale Suediei [i ale micilor principate germane – inclusiv
care era situat Rennes-le-Château.7 {i numeroasele catrene `n care este Palatinatul Rinului, ai c\rui conduc\tori, principele elector Friedrich
men]ionat\ sosirea acelui „le Grand Monarch“ – Marele Rege – indic\ [i so]ia sa, Elizabeth Stuart, erau exila]i la Haga. Friedrich [i alia]ii
Languedoc-ul ca loc de ba[tin\ al spi]ei acestuia. s\i de pe c`mpul de lupt\ erau aproba]i [i sus]inu]i de g`nditorii [i
Cercet\rile `ntreprinse au scos la iveal\ un pasaj suplimentar de scriitorii „rozicrucieni“ de pe continent [i din Anglia.
care `l leag\ [i mai mult pe Nostradamus de investiga]ia noastr\. ~n 1633, cardinalul Richelieu a ini]iat o politic\ `ndr\znea]\ [i
Dup\ Gérard de Sède,8 ca [i `n conformitate cu o legend\ popular\, aparent incredibil\. A implicat Fran]a `n R\zboiul de Treizeci de
`nainte de a-[i `ncepe cariera de profet, Nostradamus a petrecut o Ani, dar nu de partea care era de a[teptat. Pentru Richelieu, o serie
de alte criterii au fost mai importante dec`t obliga]iile sale reli-
bun\ bucat\ de timp `n Lorena. Acest r\stimp pare s\ fie un fel de
gioase, `n calitate de cardinal. El inten]iona s\ instaureze supre-
noviciat sau o perioad\ de prob\, dup\ care s-ar putea s\ fi fost
ma]ia Fran]ei `n Europa. Dorea s\ anihileze perpetua [i tradi]ionala
„ini]iat“, `mp\rt\[indu-i-se un extraordinar secret. Mai exact, se
amenin]are pe care Spania [i Austria o reprezentau pentru Fran]a.
spune c\ i s-ar fi ar\tat o str\veche carte tainic\, care a stat la baza
{i mai vroia s\ `nl\ture hegemonia pe care Spania o dob`ndise cu
tuturor lucr\rilor lui ulterioare. {i legenda relateaz\ c\ acest tom
mai mult de un secol `n urm\ – mai ales `n inima fostelor domenii
i-ar fi fost `nf\]i[at `ntr-un loc c`t se poate de semnificativ – aba]ia
merovingiene din }inuturile de Jos [i `ntr-o parte a Lorenei mo-
Orval, cea donat\ de mama adoptiv\ a lui Godfroi de Bouillon,
derne. Toate acestea au f\cut ca Europa s\ fie uluit\ de ac]iunea
locul `n care cercet\rile noastre sugereaz\ c\ ar fi fost `ntemeiat\
f\r\ precedent a uni cardinal catolic, care guverna o ]ar\ catolic\, [i
Prioria din Sion. ~n orice caz, pentru `nc\ dou\ secole, Orval-ul a
care a trimis o armat\ catolic\ s\ lupte de partea protestan]ilor –
continuat s\ fie asociat cu numele lui Nostradamus. ~n vremea
`mpotriva celorlal]i catolici. Nici un istoric nu a sugerat vreodat\ c\
Revolu]iei Franceze [i `n epoca napoleonian\, c\r]ile cu profe]ii
Richelieu ar fi fost „rozicrucian“. Dar nu ar fi putut face nimic care
atribuite lui Nostradamus proveneau din Orval.
s\ concorde `ntr-o mai mare m\sur\ cu pozi]ia „rozicrucienilor“ sau
care s\-l ajute mai mult s\ c`[tige bun\voin]a acestora.
~ntre timp, casa de Lorena a `nceput din nou s\ aspire, de[i indi-
rect, la tronul Fran]ei. De data aceasta pretendentul era Gaston
Lupta pentru tronul Fran]ei d’Orleans, fratele mai mic al lui Ludovic al XIII-lea. Gaston nu
f\cea el `nsu[i parte din casa de Lorena. Dar, `n 1632, se c\s\torise
La jum\tatea celui de-al treilea deceniu al secolului al [apte- cu sora ducelui de Lorena. Mo[tenitorul lui Gaston ar fi fost, prin
sprezecelea, tronul Fran]ei era ocupat de Ludovic al XIII-lea. Dar mama sa, descendentul familiei ducelui [i, dac\ Gaston ar fi c`[tigat
puterea din spatele tronului era `ntruchipat\ de cardinalul Richelieu, tronul, peste o genera]ie, casa de Lorena ar fi condus Fran]a. Per-
adev\ratul arhitect al politicii statului francez. ~n general, acesta spectiva era suficient de mobilizatoare. Printre cei care sus]ineau
180 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

dreptul lui Gaston la succesiune, descoperim un personaj pe care l-


am mai `nt`lnit – Charles, duce de Guise. Charles `l avusese drept
preceptor pe t`n\rul Robert Fludd. {i se c\s\torise cu Henriette-
Catherine de Joyeuse, st\p`na ]inuturilor Couiza [i Arques – unde
se afla morm`ntul identic cu cel pictat de Poussin.
~ncerc\rile de a-l detrona pe Ludovic `n favoarea lui Gaston au
e[uat, dar timpul p\rea s\ se scurg\ `n favoarea mo[tenitorilor lui
Gaston, fiindc\ Ludovic al XIII-lea [i so]ia sa, Anna de Austria, nu
aveau copii. Circula deja zvonul c\ regele ar fi fost homosexual sau
impotent [i, `ntr-adev\r, conform anumitor rapoarte `ntocmite `n
urma autopsiei sale, a fost considerat incapabil s\ procreeze.
Totu[i, `n 1633, dup\ dou\zeci [i trei de ani de mariaj steril, Anna
de Austria a n\scut, c`nd nimeni nu s-ar mai fi a[teptat. La vremea
respectiv\, au fost pu]ini cei care au crezut `n legitimitatea b\iatu-
lui, asupra c\reia mai planeaz\ dubii [i `n zilele noastre. Conform
at`t autorilor din epoc\, c`t [i celor de mai t`rziu, adev\ratul tat\ al
copilului era cardinalul Richelieu sau poate un „arm\sar“ angajat
de acesta, respectiv protejatul [i succesorul s\u, cardinalul Mazarin.
S-a pretins c\, dup\ moartea lui Ludovic al XIII-lea, Mazarin [i
Anna de Austria s-ar fi c\s\torit `n secret.
~n orice caz, na[terea mo[tenitorului lui Ludovic al XIII-lea a
fost o lovitur\ serioas\ dat\ speran]elor lui Gaston d’Orleans [i ale
casei de Lorena. {i, dup\ ce, `n 1642, at`t Ludovic c`t [i Richelieu
au murit, a fost lansat\ prima serie de atentate conjugate `n scopul
elimin\rii lui Mazarin [i al detron\rii t`n\rului Ludovic al XIV-lea.
Aceste atentate, care au `nceput sub forma unor r\scoale populare,
au culminat cu un r\zboi civil care a durat, cu intermiten]e, vreme
de zece ani [i care le este cunoscut istoricilor sub numele de Fronda.
Al\turi de Gaston d’Orleans, pe lista principalilor s\i instigatori
g\sim o serie de nume, familii [i titluri care ne s`nt deja familiare.
Este vorba de Fréderic-Maurice de la Tour d’Auverge, duce de
Bouillon. {i de vicontele de Turenne. {i de ducele de Longueville –
nepotul lui Louis de Gonzaga, duce de Nevers [i prezumtiv mare
maestru al Sionului cu o jum\tate de veac `nainte. Iar cartierul
general [i capitala acestor frondori era str\vechiul ora[ Stenay din
Ardeni – ceea ce este suficient de semnificativ. Ducii de Guise [i de Lorena
182 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 183

Compagnie du Saint-Sacrement contemporani s\i, c`t [i de istoricii din epocile ulterioare. Este a-
testat\ din toate punctele de vedere [i i s-au dedicat numeroase
c\r]i [i articole. Numele s\u le este destul de familiar francezilor [i
Conform „documentelor Prioriei“, la mijlocul secolului al
continu\ s\ se bucure de o anumit\ aur\ mistic\, de altfel la mod\.
[aptesprezecelea, Prioria din Sion „s-a dedicat `nl\tur\rii lui
Dar o parte din propriile sale documente au `nceput s\ ias\ la lumin\.
Mazarin“. Este c`t se poate de clar c\ nu a avut succes. Fronda a
Despre Companie se spune c\ ar fi fost fondat\, `ntre 1627 [i
e[uat, Ludovic al XIV-lea a luat `n st\p`nire tronul Fran]ei, iar 1629, de un nobil care avea leg\turi cu Gaston d’Orleans. Anoni-
Mazarin, de[i `ndep\rtat cu u[urin]\, a fost repede reinstalat [i a matul persoanelor care i-au stabilit orientarea [i i-au modelat strate-
r\mas prim-ministru p`n\ la moartea sa din 1660. ~ns\, dac\ Sionul gia a fost p\strat cu scrupulozitate – p`n\ `n zilele noastre. Singurele
se dedicase `ntr-adev\r opozi]iei contra lui Mazarin, aveam `n nume care `i s`nt asociate f\r\ dubiu le apar]in intermediarilor sau
sf`r[it un punct de plecare [i c`teva posibilit\]i de a-l localiza [i unor membri situa]i la baza ierarhiei – a[a-numi]i „oameni de fa]a-
identifica. Date fiind numele familiilor implicate `n Frond\ – ale d\“, care ac]ionau conform instruc]iunilor primite „de sus“. Unul
c\ror genealogii figurau [i `n „documentele Prioriei“ – ni s-a p\rut dintre ace[tia a fost fratele ducesei de Longueville. Un altul a fost
rezonabil\ asocierea Sionului cu instigatorii acelei r\zmeri]e. Charles Fouquet, fratele superintendentului de finan]e al lui Ludovic
„Documentele Prioriei“ afirmau c\ activit\]ile Sionului erau al XIV-lea. {i a mai fost [i unchiul filozofului Fénelon, care, cu o
`ndreptate `mpotriva lui Mazarin. Pretindeau, de asemenea, c\ anu- jum\tate de secol mai t`rziu, a exercitat o deosebit\ influen]\ asupra
mite familii [i titluri – de exemplu, Lorena, Gonzaga, Nevers, francmasoneriei prin intermediul cavalerului Ramsay. Printre cele
Guise, Longueville [i Bouillon – nu numai c\ aveau leg\turi foarte mai proeminente personalit\]i asociate Companiei, se num\r\ miste-
str`nse cu ordinul, dar chiar `i furnizaser\ acestuia o serie de mari riosul personaj ast\zi cunoscut sub numele Saint Vincent de Paul,
mae[tri. Iar istoria confirma faptul c\ aceste nume [i titluri erau dar [i Nicolas Pavillon, episcop de Alet, ora[ul situat la c`teva mile
cele plasate, amenin]\tor, `n fruntea rezisten]ei `mpotriva cardinalu- de Rennes-le-Château, [i Jean-Jacques Olier, fondatorul seminarului
lui. Se p\rea c\ astfel localizasem Prioria din Sion [i c\ `i identifi- de la Saint Sulpice. Acum, Saint Sulpice este `ntr-adev\r recunoscut
casem cel pu]in pe c`]iva dintre membrii acesteia. Dac\ nu ne drept „centrul opera]iunilor“ Companiei.9
`n[elam, Sion nu era altceva – cel pu]in `n cursul perioadei respecti- Prin organizarea [i activit\]ile sale, Compagnie du Saint-Sacre-
ve – dec`t un alt nume dat unei mi[c\ri [i unei conspira]ii a c\rei ment imita Ordinul Templului [i prefigura viitoarea francmasone-
existen]\ fusese recunoscut\ de istorici. rie. Ac]ion`nd din Saint-Sulpice, a `nfiin]at o re]ea complex\ de
Dac\ frondorii constituiser\ o enclav\ ce i se opunea lui Mazarin, filiale sau organiza]ii provinciale. Membrii din provincie ignorau
atunci ei nu erau singura astfel de enclav\. Existau, de asemenea, [i identitatea coordonatorilor lor. Erau adesea manipula]i `n numele
altele, care nu au activat doar `n timpul Frondei, ci [i mult dup\ unor obiective care ei `n[i[i nu le `mp\rt\[eau. Nu le era permis
aceea. Chiar „documentele Prioriei“ fac referiri repetate la Compagnie nici s\ ia leg\tura unii cu al]ii altfel dec`t prin intermediul Parisului,
du Saint-Sacrement. Dau de `n]eles, c`t se poate de limpede, c\ era asigur`ndu-se astfel un control extrem de centralizat. {i, chiar [i `n
vorba, de fapt, de Sion sau de o fa]ad\ a acestuia, care `[i desf\[ura Paris, identitatea arhitec]ilor societ\]ii r\m`nea necunoscut\ pentru
activit\]ile sub un alt nume. {i, f\r\ `ndoial\, Compagnie du Saint- cei care `i serveau cu supunere. Pe scurt, Compania era o organi-
Sacrement corespundea cu imaginea pe care `ncepusem s\ ne-o za]ie cu foarte multe capete, dar cu o inim\ invizibil\. P`n\ `n
form\m despre Sion – `n ceea ce prive[te structura, organizarea, prezent, nu s-a putut afla din cine era constituit\ inima. Sau din ce.
activit\]ile [i modul de operare. Dar se [tie c\ pulsa `n ritmul dictat de un secret bine t\inuit [i de
Compagnie du Saint-Sacrement era o societate secret\ extrem mare importan]\. ~nregistr\rile contemporane se refer\, `n mod
de bine organizat\ [i de eficient\. Nu exist\ nici un dubiu asupra explicit, la „secretul care constituie esen]a Companiei“. Conform
autenticit\]ii sale. Dimpotriv\, existen]a sa a fost recunoscut\ de unuia dintre regulamentele societ\]ii, descoperit mult mai t`rziu,
184 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 185

„Principalul f\ga[ care modeleaz\ spiritului Companiei [i care este O societate at`t de devotat\ catolicismului, ar fi trebuit, teoretic,
vital pentru acesta este Secretul“.10 s\-l sprijine pe cardinalul Mazarin – care, la urma urmelor, `ntru-
~n ceea ce-i privea pe noii membri, `nc\ neini]ia]i, Compania era chipa, `n epoca respectiv\, interesele acestei religii. ~ns\ Compagnie
aparent dedicat\ operelor de binefacere, mai ales `n regiunile devastate du Saint-Sacrement i se opunea – cu at`ta `nver[unare `nc`t Mazarin,
de r\zboaiele religioase [i, ulterior, de c\tre Frond\ – de exemplu, `n pierz`ndu-[i cump\tul, a jurat c\ avea s\-[i foloseasc\ toate resurse-
Picardia, `n Champagne [i `n Lorena. Dar acum este unanim acceptat le pentru a o distruge. ~n plus, Compania [i-a atras [i puternica
faptul c\ aceste „opere de binefacere“ erau, pur [i simplu, o fa]ad\ con- ostilitate a altor organiza]ii tradi]ionale. De exemplu, iezui]ii au
venabil\ [i ingenioas\, care avea foarte pu]in de-a face cu adev\rata purtat `mpotriva ei o campanie sus]inut\. Alte autorit\]i catolice au
ra]iune de a fi a Companiei. Aceasta avea, `n realitate, un dublu scop – acuzat-o de „erezie“ – adic\ exact de lucrul c\ruia aceasta ar fi inten-
s\ se implice `n a[a-numitul „spionaj religios“, adun`nd „informa]ii ]ionat s\ i se opun\. ~n 1651, episcopul de Toulouse a `nvinuit-o de
„practici profanatoare“, referindu-se la existen]a a ceva extrem de
secrete“, [i s\ se infiltreze `n cele mai importante func]ii din teritoriu,
inclusiv `n cercurile din imediata apropiere a tronului. neregulamentar `n cadrul ceremoniilor de ini]iere11 – un ecou ciu-
~n ceea ce prive[te aceste dou\ obiective, dup\ toate aparen]ele, dat al acuza]iilor ridicate `mpotriva templierilor. {i chiar i-a ame-
Compania s-a bucurat de succese `nsemnate. De exemplu, `n cali- nin]at pe membrii societ\]ii cu excomunicarea. Iar cei mai mul]i
dintre ace[tia au `nfruntat amenin]area cu dispre] – un r\spuns
tatea sa de membru al „Consiliului de Con[tiin]\“ regal, Vincent de
extrem de bizar din partea unor presupu[i catolici pio[i.
Paul a devenit confesorul lui Ludovic al XIII-lea. A fost, de aseme-
Compagnie du Saint-Sacrement a luat fiin]\ `n perioada c`nd
nea, unul dintre consilierii intimi ai lui Ludovic al XIV-lea – p`n\
nebunia provocat\ de rozicrucieni era `nc\ la apogeu. Se credea c\
c`nd opozi]ia fa]\ de Mazarin l-a for]at s\ renun]e la aceast\ pozi]ie.
acea „confrerie invizibil\“ se afla pretutindeni, c\ era omniprezent\ –
Iar regina mam\, Anna de Austria, poate fi considerat\, din multe
ceea ce nu st`rnea doar panica [i paranoia, ci [i inevitabilele
puncte de vedere, un pion neajutorat al Companiei, care – cel pu]in
v`n\tori de vr\jitoare. Totu[i, nu a fost g\sit\ nici o urm\ a unui
pentru un timp – a reu[it s\ o `ntoarc\ `mpotriva lui Mazarin. Dar adev\rat rozicrucian – nic\ieri sau cel pu]in nu `n Fran]a catolic\.
Compania nu s-a limitat doar la a se infiltra `n preajma tronului. Pe Pentru francezi, rozicrucienii au r\mas doar pl\smuiri alarmiste ale
la mijlocul secolului al [aptesprezecelea, `[i putea exercita influen]a imagina]iei populare. Dar dac\ nu a fost a[a? ~n cazul `n care
prin intermediul aristocra]iei, al parlamentului, al justi]iei [i al interesele „rozicruciene“ a fi impus stabilirea unui avanpost `n
poli]iei – `ntr-o at`t de mare m\sur\ `nc`t, `ntr-o serie de ocazii, Fran]a, ce alt\ fa]ad\ ar fi fost mai potrivit\ dec`t o organiza]ie con-
aceste institu]ii au `ndr\znit s\ i se `mpotriveasc\ f\]i[ regelui. sacrat\ v`n\rii „rozicrucienilor“? Pe scurt, s-ar putea ca „rozicru-
~n decursul cercet\rilor noastre, nu am `nt`lnit nici un istoric cienii“ s\-[i fi promovat obiectivele [i s\-[i fi c`[tigat adep]i `n
care s\ fi interpretat `n mod corespunz\tor activit\]ile acestei Com- Fran]a poz`nd chiar `n proprii lor du[mani `nver[una]i.
pagnie du Saint-Sacrement, nici printre contemporanii acesteia, Compagnie du Saint-Sacrement a reu[it s\-i sfideze at`t pe
nici printre cei a c\ror activitate s-a desf\[urat mai recent. Cele mai Mazarin c`t [i pe Ludovic al XIV-lea. ~n 1660, cu mai pu]in de un
multe autorit\]i `n domeniu o descriu drept o organiza]ie combativ\, an `nainte de moartea lui Mazarin, regele s-a pronun]at `n mod ofi-
ultra-catolic\, drept un bastion al credin]ei fanatice, inflexibile. cial `mpotriva Companiei [i a ordonat s\ fie dizolvat\. ~n urm\torii
Aceia[i speciali[ti sus]in c\ era dedicat\ st`rpirii ereticilor. Dar de cinci ani, aceasta a ignorat, cu arogan]\, edictul regal. ~n cele din
ce ar fi fost necesar ca, `ntr-o ]ar\ catolic\, o astfel de organiza]ie s\ urm\, `n 1665, a ajuns la concluzia c\ nu mai putea func]iona `n
ac]ioneze `ntr-un at`t de strict secret? {i cine erau, `n epoca aceea, „prezenta form\“. ~n consecin]\, toate documentele care aveau
ereticii? Protestan]ii? Janseni[tii? De fapt, [i protestan]ii, [i janse- leg\tur\ cu societatea au fost retrase [i ascunse `ntr-un depozit
ni[tii puteau fi g\si]i, `n num\r destul de mare, chiar `n r`ndurile secret din Paris, care nu a fost niciodat\ descoperit, de[i se crede c\
Companiei. ar fi fost vorba de Saint-Sulpice.12 Dac\ acesta este adev\rul, atunci
186 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 187

peste mai bine de dou\ secole, arhivele Companiei ar putut fi la


`ndem`na anumitor persoane, precum abatele Émile Hoffet. Castelul Barberie
Dar, cu toate c\ existen]a Companiei `n ceea ce se numea atunci
Conform „documentelor Prioriei“, opozi]ia Sionului fa]\ de
„prezenta form\“ a `ncetat, ea a continuat s\ ac]ioneze cel pu]in
Mazarin a avut drept consecin]\ r\zbunarea crunt\ a cardinalului.
p`n\ la `nceputul secolului urm\tor, av`nd `nc\ rolul unui spin `n
Se pare c\ printre victimele acestei r\zbun\ri s-ar fi aflat membrii
coasta lui Ludovic al XIV-lea. Conform unor tradi]ii orale neconfir-
familiei Plantard – descenden]i direc]i ai lui Dagobert al II-lea [i ai
mate, a supravie]uit p`n\ `n secolul dou\zeci.
dinastiei merovingiene. ~n 1548, conform „documentelor Prioriei“,
Indiferent dac\ ultima aser]iune este sau nu adev\rat\, nu exist\
Jean des Plantard s-a c\s\torit cu Marie de Saint-Clair – stabilind
dubii legate de supravie]uirea Companiei dup\ presupusa sa desfi-
astfel `nc\ o leg\tur\ `ntre familia sa [i familia Saint-Clair/Gisors.
in]are din 1665. ~n 1667, Molière, un partizan loial al lui Ludovic al
Se pare c\, `n acel moment, familia Plantard s-a stabilit `n castelul
XIV-lea, a atacat-o prin c`teva aluzii voalate, dar t\ioase, din Le
Barberie, l`ng\ Nevers, `n regiunea Nivernais a Fran]ei. {i se pre-
Tartuffe. ~n ciuda aparentei sale dizolv\ri, aceasta s-a r\zbunat
supune c\ a folosit `n urm\torul secol acest castel drept re[edin]\
ob]in`nd interzicerea piesei – care a r\mas valabil\ timp de doi ani,
oficial\. Acelea[i „documente ale Prioriei“ relateaz\ c\, `n data de
timp `n care protec]ia regal\ de care se bucura autorul s-a dovedit
11 iulie 1659, Mazarin a ordonat demolarea [i distrugerea total\ a
ineficient\. Iar Compania se pare c\, pe de alt\ parte, [i-a angajat, pe
castelului. ~n conflictul care a urmat, se spune c\ familia Plantard
t\r`m literar, propriii s\i purt\tori de cuv`nt. De exemplu, zvonurile `l
includ printre ace[tia pe La Rochefoucauld – despre care se [tie cu [i-a pierdut toate posesiunile.13
certitudine c\ a f\cut parte din Frond\. Dup\ Gérard de Sède, printre Aceste afirma]ii nu s`nt confirmate de nici o carte de istorie con-
membrii Companiei se num\ra [i La Fointaine, iar fermec\toarele [i ven]ional\ [i unanim recunoscut\ [i de nici o biografie a lui Mazarin.
aparent inofensivele sale fabule erau, de fapt, atacuri alegorice la ~n urma cercet\rilor `ntreprinse, nu am g\sit nici o men]iune a familiei
adresa tronului. Afirma]ia este verosimil\. Lui Ludovic al XIV-lea, Plantard din Nivernais [i, la `nceput, nici a castelului Barberie. Totu[i,
La Fontaine `i era c`t se poate de antipatic [i s-a opus cu vehemen]\ dintr-un anume motiv nespecificat, Mazarin r`vnea regiunea Nivernais
admiterii acestuia `n Academia Francez\. Iar dintre sus]in\torii [i [i ducatul de Nevers. ~n cele din urm\, a reu[it s\ le ob]in\ – [i con-
protectorii fabulistului f\ceau parte ducele de Guise, ducele de tractul a fost semnat pe data de 11 iulie 1659,14 chiar `n ziua `n care se
Bouillon, vicontele de Turenne [i v\duva lui Gaston d’Orleans. spune c\ ar fi fost distrus castelul Barberie.
A[adar, conform descoperirilor noastre, Compagnie du Saint- Acest am\nunt ne-a determinat s\ ne continu\m investiga]ia. ~n
Sacrement era o societate `ntr-adev\r secret\, parte dintre activit\]ile final, am scos la lumin\ c`teva fapte disparate. Nu erau suficiente
ei fiind `nregistrate de istorie. De[i aparent catolic\, activit\]ile sale pentru a oferi o explica]ie, dar, cel pu]in, atestau veridicitatea „docu-
erau v\dit anticatolice. Era `ndeaproape asociat\ cu anumite familii mentelor Prioriei“. ~ntr-o list\, dat`nd din 1506, a domeniilor [i
aristocratice de vaz\ – familii care au activat `n cadrul Frondei [i ale propriet\]ilor din Nivernais am g\sit, `ntr-adev\r, un Barberie. Iar
c\ror genealogii pot fi g\site `n „documentele Prioriei“. De ase- un document din 1575 men]ioneaz\ un c\tun din aceea[i regiune
menea, era str`ns interconectat\ cu Saint-Sulpice. Ac]iona, ini]ial, numit Les Plantards.15
prin infiltrare, ajung`nd apoi s\ exercite o influen]\ considerabil\. I Am aflat `ns\ c\ existen]a castelui Barberie fusese, de fapt, pe
se opunea, `n mod activ, cardinalului Mazarin. Din aceste puncte de deplin recunoscut\ – ceea ce a reprezentat argumentul cel mai
vedere, corespundea aproape `ntru totul imaginii Prioriei din Sion – conving\tor. ~n anii 1872-1875, membrii Societ\]ii de Litere,
a[a cum era redat\ `n Dossiers secrets. Dac\ Sionul activase `ntr-ade- {tiin]e [i Arte din Nevers au efectuat excava]ii `n situl unor anu-
v\r `n decursul secolului al [aptesprezecelea, era justificat\ pre- mite ruine. A fost o `ntreprindere dificil\, pentru c\ ruinele aproape
supunerea c\ o f\cuse sub numele Compagnie du Saint-Sacrement. c\ nu puteau fi identificate ca atare, focul vitrificase lespezile [i
Sau c\ fusese puterea din spatele acesteia. deasupra sitului crescuser\ foarte mul]i copaci. Totu[i, p`n\ la urm\
188 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 189

au putut fi dezgropate r\m\[i]ele zidului unui ora[ [i ale unui dac\ prin aceast\ coresponden]\ Louis a fost indiscret, Poussin nu a
castel. ~n prezent, situl este recunoscut drept Barberie. Dup\ toate dezv\luit niciodat\ nimic. Pe sigiliul s\u personal era gravat mottoul
aparen]ele, `naintea distrugerii, acesta ar fi con]inut un or\[el forti- Tenet Confidentiam („P\streaz\ Secretul“).
ficat [i un castel.16 {i se afl\ la mic\ distan]\ de vechiul c\tun Les ~n 1661, Ludovic al XIV-lea a ordonat arestarea lui Nicolas Fou-
Plantards. quet. ~nvinuirile erau extrem de generale [i de confuze. Erau acuza]ii
Puteam a[adar afirma c\ existen]a castelului Barberie era indiscu- vagi de delapidare de fonduri [i altele, mult mai neclare, de r\zvr\tire.
tabil\ [i c\ acesta fusese distrus de un incendiu. {i nu aveam Pe aceast\ baz\, toate bunurile [i propriet\]ile lui Fouquet au fost
motive s\ ne `ndoim c\ `i apar]inuse familiei Plantard, pentru c\ plasate sub sechestru regal. Dar regele le-a interzis func]ionarilor s\i s\
acel s\tuc `nvecinat avea acest nume. Dar era cuidat faptul c\ nici o se ating\ de actele [i de coresponden]a superintendentului. A insistat s\
`nregistrare nu men]iona nici c\ respectivul castelul fusese distrus, le examineze el `nsu[i – personal [i f\r\ martori.
nici cine `l distrusese. Dac\ Mazarin era r\spunz\tor, se pare c\ Procesul care a urmat a durat patru ani [i a f\cut senza]ie `n
f\cuse eforturi deosebite pentru a [terge toate urmele ac]iunii sale. Fran]a acelei vremi, diviz`nd [i polariz`nd opinia public\. Louis
~ntr-adev\r, dup\ toate aparen]ele, era vorba de o `ncercare meticu- Fouquet – cel care se `nt`lnise cu Poussin [i scrisese scrisoarea din
loas\ [i bine planificat\ de a [terge castelul Barberie at`t de pe hart\ Roma – murise `ntre timp. Dar mama superintendentului [i cel\lalt
c`t [i din istorie. Ce rost ar fi avut o astfel de ac]iune, dac\ nu ar fi frate al acestuia au mobilizat Compagnie du Saint-Sacrement, printre
fost nimic de ascuns? ai c\rei membri se afla [i unul dintre judec\tori. Compania l-a sus]i-
nut pe superintendent din toate puterile, ac]ion`nd at`t prin inter-
mediul tribunalului c`t [i al opiniei publice. Ludovic al XIV-lea –
care, de obicei, nu era setos de s`nge – cerea nici mai mult nici mai
pu]in dec`t condamnarea la moarte. Refuz`nd s\ se lase influen]at\,
Nicolas Fouquet curtea a transformat sentin]a `n exil pe via]\. Continu`nd s\ dore-
asc\ moartea acuzatului, regele `nfuriat i-a `nlocuit pe judec\torii
Pe l`ng\ frondori [i Compagnie du Saint-Sacrement, Mazarin recalcitran]i cu al]ii, mai obedien]i, `ns\, dup\ toate aparen]ele,
mai avea [i al]i du[mani. Printre cei mai puternici dintre ace[tia se Compania a continuat s\-l `nfrunte. ~n cele din urm\, `n 1665, Fou-
num\ra Nicolas Fouquet, care, `n 1653, a fost numit superintendent quet a fost condamnat la `nchisoare pe via]\. Din ordinul regelui, a
de finan]e al lui Ludovic al XIV-lea. Fiind un b\rbat capabil, pre- fost ]inut `ntr-o total\ izolare. I-au fost interzise instrumentele de
coce [i ambi]ios, Fouquet a devenit, `n urm\torii c`]iva ani, cel mai scris [i orice alte mijloace prin care ar fi putut comunica – cu oricine.
bogat [i cel mai puternic om din regat. Uneori era numit Iar solda]ii care discutau cu el erau – se spune – `ntemni]a]i sau, `n
„adev\ratul rege al Fran]ei“. {i nu era lipsit de ambi]ii politice. Se unele cazuri, sp`nzura]i.17
zvonea c\ ar fi inten]ionat s\ fac\ din Bretania un ducat indepen- ~n 1665, anul `ntemni]\rii lui Fouquet, Poussin a murit la Roma.
dent, condus de el `nsu[i. ~n anii urm\tori, prin intermediul agen]ilor s\i, Ludovic al XIV-lea
Mama lui Fouquet era o membr\ marcant\ `n Compagnie du Saint- s-a str\duit, cu `nd`rjire, s\ ob]in\ un singur tablou – Les Bergers
Sacrament, ca [i fratele lui, Charles, arhiepiscop de Narbonne, `n d’Arcadie. ~n 1685 a reu[it, `n sf`r[it, s\ intre `n posesia acestuia. Dar
Languedoc. Cel\lalt frate, mai t`n\r, Louis, era tot cleric. ~n 1656, nu l-a plasat la vedere, nici m\car `n re[edin]a regal\. Dimpotriv\,
Nicolas Fouquet l-a trimis pe Louis la Roma, din motive care – de[i nu l-a `ncuiat `n apartamentele sale particulare, unde nimeni nu `l
neap\rat tainice – nu au fost niciodat\ men]ionate. Din Roma, Louis a putea vedea f\r\ ca el `nsu[i s\-i fi acordat permisiunea.
scris scrisoarea enigmatic\ citat\ `n capitolul 1 – acea scrisoare care vor- Exist\ o not\ de subsol la povestea lui Fouquet, deoarece diz-
be[te despre `nt`lnirea cu Poussin [i despre un secret „pe care nici regii gra]ia superintendentului, oricare i-ar fi fost cauzele [i importan]a,
nu l-ar putea ob]ine de la el f\r\ mare b\taie de cap“. {i, `ntr-adev\r, nu s-a r\sfr`nt asupra urma[ilor s\i. Pe la mijlocul secolului urm\tor,
190 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 191

nepotul lui Fouquet, marchizul de Belle-Isle, devenise, `n mod sau 1635, cu cinci sau zece ani dinainte de versiunea mai familiar\
efectiv, cel mai influent om din regat. ~n 1718 el `nsu[i i-a cedat Les Bergers d’Arcadie.
coroanei Belle-Isle – o insul\ fortificat\ de pe coasta breton\. ~n Expresia „Et in Arcadia Ego“ a ap\rut pentru prima dat\ `ntre
schimb, a ob]inut anumite teritorii importante pentru investiga]ia anii 1618 [i 1623 `ntr-o pictur\ apar]in`ndu-i lui Givanni Francesco
noastr\. Unul era Longueville, ai c\rui fo[ti duci [i ducese au figu- Guercino – adev\ratul punct de plecare al lucr\rii lui Poussin. ~n
rat, `n mod repetat, `n aceast\ relatare. Iar altul era Gisors. ~n 1718, tabloul lui Guercino, doi p\stori intra]i `ntr-un lumini[ au dat peste o
marchizul de Belle-Isle a devenit conte de Gisors. Iar `n 1742, duce piatr\ de morm`nt. Pe acesta se afl\ gravat\ faimoasa inscrip]ie, iar
de Gisors. {i, `n 1748, Gisors a fost `n\l]at la `naltul statut de ducat deasupra se odihne[te un craniu supradimensionat. Indiferent care ar
fi semnifica]ia simbolic\ a lucr\rii sale, `ns\[i personalitatea lui
principal.
Guercino ridic\ o serie de `ntreb\ri. Acesta nu era doar un bun
cunosc\tor al tradi]iilor ezoterice, `i erau, de asemenea, familiare
cuno[tin]ele unor societ\]i secrete [i o mare parte a tablourilor sale
trateaz\ teme cu caracter specific masonic – cu peste dou\zeci de
Nicolas Poussin ani `nainte ca lojile s\ fi `nceput s\ prolifereze `n Anglia [i `n Sco]ia.
Una dintre picturi, Il risveglio del maestro (~n\l]area maestru-
Poussin s-a n\scut `n anul 1594, `ntr-un or\[el numit Les lui), se refer\ `n mod explicit la legenda masonic\ a lui Hitam
Andelys – situat, dup\ cum am descoperit, la doar c`teva mile de Abiff, arhitectul [i constructorul Templului lui Solomon. Dar a fost
Gisors. ~n tinere]e a p\r\sit Fran]a [i s-a stabilit la Roma, unde [i-a realizat\ cu aproape un secol `naintea datei la care se crede c\ le-
petrecut `ntreaga via]\, revenind o singur\ dat\ `n ]ara sa natal\. genda lui Hiram a p\truns `n masonerie.19
Aceast\ vizit\ a avut loc imediat dup\ 1640, la cererea cardinalului ~n „documentele Prioriei“ se afirm\ c\ „Et in Arcadia Ego“ este
Richelieu, care l-a invitat s\ preia o `ns\rcinare special\. deviza oficial\ a familiei Plantard cel pu]in din secolul al doi-
De[i nu s-a implicat `n mod activ `n politic\ [i pu]ini istorici au sprezecelea, c`nd Jean de Plantard s-a c\s\torit cu Idoine de Gisors.
f\cut referiri la interesele sale politice, Poussin a fost, de fapt, `n Conform unei surse citate de acelea[i documente, un oarecare
str`ns\ leg\tur\ cu Fronda. Nu [i-a p\r\sit refugiul din Roma. Dar Robert, abate de Mont-Saint-Michel, apare astfel `nc\ din anul
coresponden]a sa din acea perioad\ relev\ angajarea sa profund\ `n 1210.20 Nu am reu[it s\ ob]inem accesul la arhivele din Mont-
mi[carea anti-Mazarin [i raporturile sale surprinz\tor de familiare Saint-Michel, a[adar nu am putut verifica aceast\ afirma]ie. ~ns\
cu o serie de frondori influen]i – `ntr-o asemenea m\sur\ `nc`t, cercet\rile `ntreprinse ne-au convins c\ anul 1210 era gre[it – ceea
ce se poate demonstra. ~n primul r`nd, la acea dat\ nu exista un
vorbind despre ace[tia, folose[te `n mod repetat cuv`ntul „noi“,
abate de Mont-Saint-Michel pe nume Robert. ~n al doilea r`nd,
ceea ce `l implic\ `n mod evident.18 `ntre anii 1154 [i 1186, abate fusese `ntr-adev\r Robert de Torigny,
Cobor`sem deja, pe urmele motivului r`ului subteran Alpheus, care este cunoscut drept un istoric prolific [i meticulos – dintre ale
al Arcadiei [i al p\storilor arcadieni, p`n\ la René d’Anjou. Acum c\rui pasiuni f\cea parte colec]ionarea motto-urilor, devizelor, bla-
`ncercam s\ descoperim un antecedent pentru expresia din tabloul zoanelor [i stemelor familiilor nobile din `ntreaga cre[tin\tate.21
lui Poussin – „Et in Arcadia Ego“. Am reg\sit-o tot `ntr-unul dintre Indiferent care ar fi originea expresiei „Et in Arcadia Ego“,
tablourile sale, mai timpuriu, unde un craniu este plasat deasupra dup\ toate aparen]ele, at`t pentru Guercino c`t [i pentru Poussin,
morm`ntului, care nu constituie el `nsu[i un edificiu, ci este `n- aceasta reprezenta mai mult dec`t un simplu vers dintr-o poezie ele-
castrat `n versantul unei st`nci. ~n fundal, st\ lungit\, `ntr-o atitu- giac\. Este c`t se poate de limpede c\ avea o foarte important\ sem-
dine moroc\nos-meditativ\, o zeitate b\rboas\ a apei – r`ul zeu nifica]ie secret\, pe care anumite persoane o puteau recunoa[te sau
Alpheus, st\p`nul torentului subteran. Lucrarea dateaz\ din 1630 identifica cu u[urin]\ – pe scurt, era echivalentul unui semn sau al
192 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 193

Capela Rosslyn [i Palatul Shugborough


Cercet\rile de p`n\ acum au avut drept rezultat descoperirea
unui num\r important de conexiuni `ntre prezumtivii mari mae[tri
ai Sionului din secolele al [aptesprezecelea [i al optsprezecelea [i
francmasoneria european\. Iar cercetarea `ntreprins\ asupra maso-
neriei a dus, deopotriv\, [i la dezv\luirea altor leg\turi. ~ns\ acestea
se refereau la alte aspecte ale investiga]iei noastre.
Astfel, de exemplu, este men]ionat\ `n multe r`nduri familia
Sinclair – ramura sco]ian\ a clanului normand Saint-Clair/Gisors.
Domeniul acestora de la Rosslyn se afla doar la c`teva mile de fos-
tul cartier general al Cavalerilor Templieri din Sco]ia, iar capela cu
acela[i nume – construit\ `ntre 1446 [i 1486 – a fost mult\ vreme
asociat\ at`t cu francmasoneria c`t [i cu Roza-Cruce. ~n plus, `ntr-un
hrisov despre care se presupune c\ dateaz\ din 1601, membrii fa-
miliei Sinclair s`nt recunoscu]i drept „mari mae[tri ereditari ai
masoneriei sco]iene“.23 Conform unor surse de origine masonic\,
Blazonul familiei Plantard
aceast\ calitate le fusese conferit\ de c\tre Iacob al II-lea, care a
unei parole masonice. Poate fi caracterizat\ cu acurate]e prin acel domnit `ntre anii 1437 [i 1460 – `n epoca lui René d’Anjou.
paragraf din „documentele Prioriei“ care define[te specificul artei O alt\ pies\ `nc\ [i mai misterioas\ a jocului nostru de puzzle a
simbolice sau alegorice: ap\rut tot `n Marea Britanie – de data aceasta `n Staffordshire, care,
la `nceputul [i la mijlocul veacului al [aptesprezecelea, a fost unul
dintre focarele activit\]ii masonice. C`nd, `n 1714, a evadat din
Avantajul lucr\rilor alegorice const\ `n faptul c\ un singur
`nchisoarea Newgate, prezumtivul mare maestru al Sionului,
cuv`nt este suficient pentru a crea leg\turi pe care vulgul nu le
Charles Radclyffe, a fost ajutat de v\rul s\u, contele de Lichfield.
poate `n]elege. Aceste opere de art\ s`nt accesibile oricui, dar sem- ~ns\, la sf`r[itul secolului, nici un descendent al celui din urm\ nu
nifica]ia lor este destinat\ doar unei elite. Mai presus [i dincolo de mai era `n via]\ [i titlul s\u nu mai era `n vigoare. Acesta fusese
mul]ime, expeditorul [i destinatarul se pot `n]elege unul pe altul. cump\rat la `nceputul secolului al nou\sprezecelea de urma[ii fa-
Inexplicabilul succes al anumitor lucr\ri deriv\ din calitatea lor miliei Anson, care s`nt actualii con]i de Lichfield.
alegoric\, care nu reprezint\ o simpl\ mod\, ci o form\ de comuni- Re[edin]a celor din urm\ este Palatul Shugborough din
Staffordshire. C`ndva locuin]a unui episcop, acesta a fost cump\rat
care ezoteric\.22
de familia Anson `n 1697. ~n secolul urm\tor, a fost c\minul fra-
telui lui George Anson, faimosul amiral care a navigat `n jurul
~n context, aceast\ expunere se refer\ la Poussin. ~ns\ Frances Yates lumii. ~n 1762, c`nd amiralul a `ncetat din via]\, `n parlament a fost
a demonstrat c\ li se poate aplica, `n egal\ m\sur\, operelor lui citit, cu voce tare, un poem elegiac. Una din strofele sale sun\ astfel:
Leonardo, Botticelli [i ale altor renascenti[ti. Este veridic\, de asemenea,
Arunc\-]i ochii asupra marmurii legendare.
[i `n cazul unor personalit\]i mai apropiate de vremurile noastre – Scena aceea `]i cere un suspin.
Nodier, Hugo, Debbusy, Cocteau – [i al anturajului acestora. Pe ale Arcadiei binecuv`ntate c`mpii elizee,
194 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 195

Printre nimfe vesele [i p\stori [\galnici, c\l\uzitoare, „spiritele superioare“, aflate `n spatele francmasoneriei
Vezi cum voio[ia petrecerii descre[te, pierind cu gra]ie, nu erau altele dec`t cele care declan[aser\ Reforma luteran\.25 Este
Cum regretele poposesc pe fe]ele pe jum\tate z`mbitoare;
foarte posibil ca Papa s\ fi fost paranoic, dar este important s\ ]inem
Acolo unde acum s`nt dansul, l\utele, osp\]ul nup]ial,
cont de faptul c\ nu se referea la ni[te curente vagi de idei sau la
Pasiunea vibr`nd `n inima iubitei,
Acolo, prospe]imea prim\v\ratic\ a tinere]ii `i este vie]ii simbol, ni[te tradi]ii ambigue. Dimpotriv\, vorbea despre un grup organizat –
Dar degetul ra]iunii arat\ c\tre morm`nt.24 o sect\, un ordin, o societate secret\ – care, de-a lungul vremii, se
dedicase activit\]ii de surpare a edificiului cre[tinismului catolic.
Pare s\ fie vorba de o aluzie explicit\ la tabloul lui Poussin [i la
inscrip]ia „Et in Arcadia Ego“ – este exact ceea ce sugereaz\ acel
deget care „arat\ c\tre morm`nt“. Iar la Shugborough exist\ un
basorelief impun\tor, de marmur\, executat la comanda familiei
Anson `ntre anii 1761 [i 1767. ~n basorelief este inclus\ [i o repro-
Piatra din Sion
ducere – r\sturnat\, `n genul unei imagini `n oglind\ – a picturii C\tre sf`r[itul secolului al optsprezecelea, c`nd masoneria pro-
Les Bergers d’Arcadie. Chiar sub aceasta, exist\ o inscrip]ie enig- lifera rapid, a luat fiin]\ un a[a-numit Rit Oriental din Memphis.26
matic\, pe care mul]i s-au str\duit o descifreze, dar pentru care Dup\ [tiin]a noastr\, `n cadrul acestuia a fost `nt`lnit pentru prima
nimeni nu a oferit, niciodat\, o interpretare acceptabil\: oar\ numele Ormus – pe care se presupune c\ l-ar fi adoptat Prioria
din Sion `n perioada 1188-1307. Conform respectivului rit, Ormus
O.U.O.S.V.A.V.V. era un `n]elept egiptean care, `n jurul anului 46 d.Hr., a combinat
D M misterele p\g`ne cu cele cre[tine, d`nd astfel na[tere Roza-Crucii.
~n celelalte rituri masonice din secolul al optsprezecelea apar
referin]e repetate la „Piatra din Sion“ – aceea[i Piatr\ din Sion
datorit\ c\reia, dup\ cum men]ioneaz\ „documentele Prioriei“,
Scrisoarea secret\ a Papei „dinastia“ instaurat\ de Godfroi [i Baudoin poate fi considerat\
„egala“ celorlalte familii domnitoare din Europa. Am presupus
~n 1738, Papa Clement al XII-lea a emis o bul\ papal\ prin care anterior c\ piatra din Sion era, pur [i simplu, Muntele Sion – „dealul
`i condamna [i `i excomunica pe to]i francmasonii, pe care `i declara `nalt“ din sudul Sionului pe care Godfroi a construit o m`n\stire
„du[mani ai Bisericii Romano-Catolice“. Nu a fost niciodat\ pe pentru a g\zdui ordinul ce avea s\ devin\ Prioria din Sion. Dar
deplin limpede de ce ace[tia ar fi trebuit considera]i ca atare – mai sursele masonice `i atribuie o semnifica]ie suplimentar\. Dat fiind
ales c\ mul]i dintre ei, ca, de exemplu, iacobi]ii acelor vremuri, interesul deosebit al acestora pentru Templul din Ierusalim, nu este
erau, `n mod evident, catolici. Poate c\ papa avea cuno[tin]\ de surprinz\tor faptul c\ fac referiri la anumite pasaje din Biblie. {i, `n
leg\turile descoperite `ntre francmasoneria timpurie [i rozicrucienii aceste pasaje, Piatra din Sion reprezint\ ceva mai mult dec`t un
anti-catolici din secolul al [aptesprezecelea. Problema ar putea fi deal `nalt. Este o piatr\ aparte, trecut\ cu vederea [i neglijat\, `n
l\murit\ `ntr-o oarecare m\sur\ de o scrisoare pus\ `n circula]ie [i mod nejustificat, `n timpul construirii Templului, motiv pentru care
publicat\ pentru prima oar\ `n 1962. Aceasta a fost scris\ de Papa trebuia ulterior reg\sit\ [i `ncorporat\ `n cheia de bolt\ a acestuia.
Clement al XII-lea, fiind adresat\ unei persoane necunoscute. ~n De exemplu, conform Psalmului 118:
cuprinsul misivei, Papa declara c\ `n doctrina masonic\ era ascuns\
o erezie care mai fusese `nt`lnit\ p`n\ atunci `n repetate r`nduri – [i Piatra pe care au lep\dat-o zidarii [i care a ajuns s\ fie `n capul
anume negarea divinit\]ii lui Isus. ~n continuare, afirma c\ spiritele unghiului.
196 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 197

~n Matei 21:42, Isus face aluzie la acest psalm anume: semin]ia aleas\ a unor regi ce s`nt deopotriv\ conduc\tori spirituali
[i laici, o semin]ie de preo]i-regi:
Au n-a]i citit niciodat\ `n scripturi: „Piatra pe care au lep\dat-o
zidarii, aceasta a ajuns s\ fie `n capul unghiului“. Iar voi s`nte]i semin]ie aleas\, preo]ie `mp\r\teasc\, neam sf`nt,
popor agonisit de Dumnezeu...
~n Romani 9:33 apare o alt\ referire, ceva mai ambigu\:
Ce trebuia s\ `n]elegem din aceste pasaje enigmatice? Ce trebuia s\
Iat\, pun `n Sion piatr\ de poticnire [i piatr\ de sminteal\; [i tot deducem despre Piatra din Sion – cheia de bolt\ a Templului, care, `n
cel ce crede `n El nu se va ru[ina. mod frapant, p\rea s\ figureze printre „secretele l\untrice“ ale francma-
soneriei? {i ce trebuia s\ credem despre acea „dinastie“ care – pentru c\
~n Fapte 4:11, Piatra din Sion poate fi considerat\ o metafor\ fusese fondat\ pe Piatra din Sion sau pe `nsu[i Isus – era „egala“ celor-
pentru `nsu[i Isus: lalte familii domnitoare din Europa `n vremea cruciadelor?27

... `n numele lui Isus Hristos Nazarineanul... st\ acesta s\n\tos


`naintea voastr\. Aceasta este piatra cea neluat\ `n seam\ de c\tre
voi, zidarii, care a ajuns `n capul unghiului.
Mi[carea Catolic\ Modernist\
~n Efesieni 2:20, identificarea lui Isus cu Piatra din Sion devine
mai clar\: ~n 1833, Jean Baptiste Pitois, fostul discipol al lui Charles
Nodier de la Biblioteca Arsenalului, era func]ionar la Ministerul
Zidi]i fiind pe temelia apostolilor [i a prorocilor, piatra cea din Educa]iei Publice.28 ~n acel an, ministerul a ini]iat un proiect
capul unghiului fiind `nsu[i Isus Hristos. ambi]ios – publicarea tuturor documentelor p`n\ atunci secrete
referitoare la istoria Fran]ei. Pentru a coordona aceast\ ac]iune, au
Iar `n I Petru 2:3-8, aceast\ identificare este `nc\ [i mai explicit\: fost `nfiin]ate dou\ comisii. Din acestea f\ceau parte, printre al]ii,
Victor Hugo, Jules Michelet [i o autoritate `n domeniul cruciadelor,
De vreme ce a]i gustat [i a]i v\zut c\ bun este Domnul. baronul Emmanuel Rey.
Apropia]i-v\ de El, piatra cea vie, de oameni `ntr-adev\r neluat\ `n Printre lucr\rile publicate ulterior sub auspiciile Ministerului
seam\, dar la Dumnezeu aleas\ [i de pre]. {i voi `n[iv\, ca pietre Educa]iei Publice se num\ra opera monumental\ a lui Michelet, Le
vii, zidi]i-v\ drept cas\ duhovniceasc\, preo]ie sf`nt\, ca s\ aduce]i Procès des Templiers (Procesul Templierilor) – o compila]ie
jertfe duhovnice[ti, bine-pl\cute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.
exhaustiv\ a documentelor Inchizi]iei referitoare la procesele cava-
Pentru c\ scris este `n Scriptur\: „Iat\, pun `n Sion Piatra din capul
lerilor templieri. Sub acelea[i auspicii, baronul Rey a publicat o
unghiului, aleas\, de mare pre], [i cel ce va crede `n ea nu se va
ru[ina“. Pentru voi, a[adar, care crede]i, (Piatra) este cinstea; iar serie de lucr\ri referitoare la cruciade [i la regatul francez al Ieru-
pentru cei ce nu cred, piatra pe care n-au b\gat-o `n seam\ ziditorii, salimului. Prin intermediul acestora, documente originale ale Prio-
aceasta a ajuns s\ fie `n capul unghiului, [i piatr\ de poticnire [i riei din Sion au v\zut pentru prima oar\ lumina tiparului. ~n
st`nc\ de sminteal\, de care se poticnesc, fiindc\ n-au dat ascultare anumite puncte, textele pe care le citeaz\ Rey se potrivesc, aproape
cuv`ntului, spre care au [i fost pu[i. cuv`nt cu cuv`nt, cu pasaje din „documentele Prioriei“.
~n 1875, baronul Rey a fost co-fondator al Société de l’Orient
~n urm\torul verset, textul continu\ cu un motiv important, a Latin („Societatea Orientului Mijlociu Latin – sau Francez“). Aceasta
c\rui semnifica]ie am `n]eles-o abia mai t`rziu. Se vorbe[te despre avea sediul la Geneva [i era dedicat\ unor proiecte arheologice
198 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 199

ambi]ioase. A publicat, de asemenea, propria sa revist\, Revue de clerici cu arme de lupt\ adecvate polemicii moderne, cu at`t ace[tia
l’Orient Latin, care este acum una dintre cele mai importante surse abandonau `n num\r mai mare cauza pentru care fuseser\ recruta]i.
de informare pentru istoricii moderni, ca, de exemplu, Sir Steven Examinarea riguroas\ a Bibliei a dezv\luit o mul]ime de incon-
Runciman. Revista a reprodus un num\r de alte documente ale Pri- secven]e, discrepan]e [i implica]ii contrare dogmei romano-cato-
oriei din Sion. lice. C\tre sf`r[itul secolului, nu mai erau acea elit\ a trupelor de
Cercet\rile lui Rey erau `ntreprinse `n maniera caracteristic\ [oc pe care o dorise biserica, ci detractori pe punctul de a deveni
unei noi [coli de istorici ce tocmai ap\ruse `n Europa, mai ales `n eretici. Deveniser\, `ntr-adev\r, cea mai serioas\ amenin]are cu
Germania, [i care constituia o serioas\ amenin]are la adresa bise- care aceasta se confruntase de la Marin Luther `ncoace [i aduseser\
ricii. La sf`r[itul secolului al nou\sprezecelea, r\sp`ndirea ideilor `ntregul edificiu al catolicismului `n pragul unei schisme f\r\ egal
darwiniste [i a agnosticismului provocaser\ deja o „criz\ a cre- `n ultimele secolele.
din]ei“ pe care aceast\ nou\ [coal\ o amplifica. P`n\ atunci, cerce- Focarul activit\]ii moderniste se afla – ca [i `n cazul societ\]ii Com-
tarea istoric\ fusese, `n foarte mare parte, o `ntreprindere care nu pagnie du Saint-Sacrement – `n Paris, la Saint-Sulpice. Mai mult dec`t at`t,
prezenta garan]ii, fiind bazat\ pe o funda]ie firav\ de legende [i una dintre cele mai puternice voci ale mi[c\rii era aceea a directorului
tradi]ii, de memorii personale [i de exager\ri difuzate `n numele seminarului Saint-Sulpice din perioada 1852-1884.29 De la Saint-Sulpice,
unei cauze sau al alteia. Abia `n secolul al nou\sprezecelea, c\rtu- p\rerile moderniste s-au r\sp`ndit `n restul Fran]ei [i apoi `n Italia [i `n
rarii germani au `nceput s\ foloseasc\ tehnicile de lucru riguroase Spania. Conform acestora, textele biblice nu constituiau o autoritate
[i minu]ioase care s`nt acum considerate banale, constituind arse- incontestabil\, ci trebuiau `n]elese `n contextul specific vremii `n care
nalul oric\rui istoric responsabil. Aceste preocup\ri legate de exa- fuseser\ redactate. Totodat\, moderni[tii protestau `mpotriva cen-
minarea critic\, de investigarea surselor la prima m`n\, de traliz\rii din ce `n ce mai accentuate a puterii ecleziastice [i mai ales
referin]ele `ncruci[ate [i de cronologia exact\ au consacrat stereo- contra recent instituitei dogme a infailibilit\]ii papale,30 care contrasta
tipul conven]ional al neam]ului pedant. Dar, dac\ autorii germani `n mod flagrant cu noua orientare. ~n cur`nd, opiniile moderni[tilor au
din epoc\ aveau tendin]a de a se pierde `n am\nunte, ei au creat, de `nceput s\ fie r\sp`ndite nu numai de clericii intelectuali, ci [i de scri-
asemenea, [i o baz\ solid\ pentru investigare. {i, totodat\, pentru itori renumi]i [i influen]i. Printre primii purt\tori de cuv`nt ai moder-
un num\r de descoperiri arheologice. Cel mai cunoscut exemplu nismului s-au num\rat personalit\]i ca Roger Martin du Gard `n Fran]a
este cel al excava]iilor `ntreprinse de Heinrich Schlieman la Troia. [i Miguel de Unamuno `n Spania.
Aplicarea tehnicilor [colii germane, cu o similar\ s`rguin]\, Biserica a ripostat, a[a cum era de a[teptat, cu vigoare [i cu
asupra Bibliei, nu mai era dec`t o problem\ de timp. Iar biserica, m`nie. Moderni[tii au fost acuza]i de apartenen]\ la francmasone-
care se baza pe acceptarea necondi]ionat\ a dogmei, era c`t se poate rie. Mul]i au fost suspenda]i sau chiar excomunica]i, iar c\r]ile lor
de con[tient\ de faptul c\ Biblia nu ar fi f\cut fa]\ unor astfel de au fost trecute la Index. ~n 1903, Papa Leon al XIII-lea a `nfiin]at o
cercet\ri am\nun]ite. ~n extrem de bine v`nduta [i foarte controver- Comisie Pontifical\ Biblic\ a c\rei menire era monitorizarea
sata lucrare Vie de Jésus (Via]a lui Isus), Ernest Rénan aplicase lucr\rilor cercet\torilor Scripturii. ~n 1907, Papa Pius al X-lea a
deja metodologia german\ asupra Noului Testament, iar rezultatele condamnat `n mod oficial modernismul. {i, la 1 septembrie 1910,
fuseser\ extrem de st`njenitoare pentru Roma. biserica le-a cerut clericilor s\i s\ se declare, sub jur\m`nt, `mpotri-
Mi[carea Catolic\ Modernist\ a ap\rut, ini]ial, ca un r\spuns la va tendin]elor moderniste.
aceast\ nou\ provocare. Scopul s\u ini]ial s\ dea na[tere unei gene- Cu toate acestea, modernismul a continuat s\ ia amploare p`n\
ra]ii de exper]i de forma]ie ecleziastic\, preg\ti]i conform tradi]iei c`nd Primul R\zboi Mondial a ab\tut aten]ia opiniei publice. P`n\
germane, care s\ poat\ mobiliza artileria grea a erudi]iei `n ap\rarea `n 1914, a r\mas `n centrul aten]iei. Un autor modernist, abatele
adev\rului literar al scripturii. ~ns\, dup\ cum se [tie, planul a Turmel, s-a dovedit a fi deosebit de indisciplinat. ~n timp ce avea
e[uat. Cu c`t cre[teau str\daniile bisericii de a-[i `nzestra tinerii un comportament ostentativ impecabil la postul s\u de profesor din
200 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 201

Bretania, a publicat o serie de lucr\ri moderniste sub nu mai pu]in timp `nainte de Rasputin, enclave ezoterice puternice [i influente.
de paisprezece pseudonime. Fiecare dintre acestea a fost plasat\ la ~ntre anii 1890 [i 1910, o astfel de enclav\ se formase `n jurul unui
Index, dar autorul lor a fost identificat abia `n 1929. Nu este nevoie b\rbat cunoscut drept Monsieur Philippe [i al mentorului acestuia,
s\ mai spunem c\ a fost imediat excomunicat. care, periodic, f\cea vizite la curtea imperial\ din Petersburg. Iar
~ntre timp, modernismul a p\truns `n Marea Britanie, unde a fost acest mentor nu era altcineva dec`t Papus33 – ezoteristul francez
`nt`mpinat cu c\ldur\ [i sprijinit de c\tre biserica anglican\. Printre care avea leg\turi cu Jules Doinel (fondatorul bisericii neo-Catare
aderen]ii s\i din cadrul acestei religii s-a num\rat William Temple, din Languedoc), cu Péladan (care pretindea c\ ar fi descoperit
arhiepiscop de Canterbury, care a declarat c\ modernismul reprezenta morm`ntul lui Isus), cu Emma Calvé [i cu Claude Debussy. Pe
„convingerea pe care cele mai cultivate persoane o aveau deja“.31 Unul scurt, pe l`ng\ amploarea pe care „rena[terea ocultismului francez“
dintre colaboratorii lui Temple a fost canonicul A.L. Lilley. {i Lilley `l de la sf`r[itul secolului al nou\sprezecelea o luase `n Petersburg,
cuno[tea pe preotul care ne-a trimis acea scrisoare neobi[nuit\ – cea reprezentan]ii acesteia se bucurau [i de un statut privilegiat, fiind
referitoare la „dovada incontestabil\“ c\ Isus nu a murit pe cruce. confiden]ii ]arului [i ai ]arinei.
Dup\ cum [tiam, Lilley a activat o vreme la Paris, unde l-a Dar enclava ezoteric\ a lui Papus [i a lui Monsieur Philippe
`nt`lnit pe abatele Émile Hoffet – cel c\ruia Saunière i-a adus perga- st\tea `n calea anumitor interese puternice – cele ale Marii Ducese
mentele descoperite la Rennes-le-Château. Cuno[tin]ele sale de isto- Elizabeta, de exemplu, care se str\duia s\-[i plaseze proprii favori]i
rie [i lingvistic\ f\ceau din Hoffet un t`n\r erudit modernist tipic `n apropierea tronului imperial. Dintre ace[tia f\cea parte un per-
pentru epoca respectiv\. {i nu studiase la Saint-Sulpice. Ci, dimpo- sonaj mai degrab\ vrednic de dispre], cunoscut posterit\]ii sub
triv\, `n Lorena, la seminarul din Sion: La Colline Inspirée.32 pseudonimul Sergei Nilus. ~n jurul anului 1903, Nilus i-a prezentat
]arului un document extrem de controversat – despre care se pre-
supunea c\ ar fi fost dovada existen]ei unei conspira]ii periculoase.
{i a fost, probabil, extrem de dezam\git dac\ s-a a[teptat ca dezv\-
luirea f\cut\ s\-i aduc\ recuno[tin]a ]arului. Acesta a declarat c\
Protocoalele Sionului documentul era o contrafacere neru[inat\ [i a ordonat distrugerea
tuturor copiilor. Iar Nilus a c\zut `n dizgra]ie, fiind izgonit de la
Una dintre cele mai conving\toare m\rturii referitoare la curte.
existen]a [i activit\]ile Prioriei din Sion pe care le-am descoperit Bine`n]eles c\ documentul – sau m\car una dintre copiile sale –
dateaz\ de la sf`r[itul secolului al nou\sprezecelea. Este o dovad\ a supravie]uit. ~n 1903, un ziar l-a publicat, `n serial, dar nu a reu[it
bine cunoscut\, dar nu [i recunoscut\ ca atare. Dimpotriv\, a fost s\ st`rneasc\ interesul publicului. A reap\rut `n 1905 – de aceast\
`ntotdeauna asociat\ cu lucruri mai sinistre. A jucat un rol notoriu dat\ ca anex\ la una din c\r]ile lui Vladimir Soloviov, renumitul
`n istoria recent\ [i `nc\ tinde s\ st`rneasc\ emo]ii violente, con- filozof mistic. Din acest moment, a `nceput s\ atrag\ aten]ia. ~n anii
flicte dureroase [i amintiri cumplite pe care cei mai mul]i autori le urm\tori, a devenit unul dintre cele mai scandaloase documente din
ocolesc cu pl\cere. }in`nd cont c\ este vorba de fapte care au adus secolul dou\zeci.
omenirii prejudicii [i suferin]e ie[ite din comun, o astfel de reac]ie Este vorba de un tratat sau, mai exact, de un program social-politic.
este u[or de `n]eles. Dar, dac\ aceast\ dovad\ a servit unor scopuri A ap\rut sub o multitudine de titluri asem\n\toare, cel mai r\sp`ndit
criminale, cercet\torii no[tri ne-au convins c\ este la fel de grav [i dintre acestea fiind Protocoalele ~n]elep]ilor Sionului.34 S-a presupus
faptul c\ a fost gre[it `n]eleas\. c\ era de provenien]\ iudaic\. {i, pentru marea majoritate a anti-
Rolul lui Rasputin `n Rusia, la curtea ]arului Nicolae [i a ]arinei semi]ilor din epoc\, a reprezentat dovada conving\toare a existen]ei
Alexandra, este mai mult sau mai pu]in binecunoscut. Dar nu este unei „conspira]ii interna]ionale a evreilor“. ~n 1919, de exemplu, a fost
destul de binecunoscut faptul c\ la curtea Rusiei ap\ruser\, cu mult distribuit trupelor Armatei Albe Ruse[ti – [i, `n urm\torii doi a ani,
202 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 203

acestea au masacrat circa 60 000 de evrei considera]i instigatori ai contopit misterele p\g`ne cu cele cre[tine devenind astfel fondatorul
Revolu]iei din 1917. Tot `n 1919, Protocoalele au fost puse `n circula]ie Roza-Crucii.
de Alfred Rosenberg, cel care avea s\ devin\ principalul teoretician Cercet\torii moderni au stabilit c\, de fapt, Protocoalele – `n
rasist [i propagandistul Partidului Na]ional-Socialist din Germania. ~n forma `n care au fost publicate – se bazeaz\, cel pu]in `n parte, pe o
Mein Kampf, Hitler le-a folosit pentru a-[i stimula propriile prejudec\]i lucrare satiric\ scris\ [i tip\rit\ la Geneva `n 1864. Aceasta era
fanatice [i se spune c\ le-ar fi considerat absolut autentice. ~n Anglia, conceput\ ca un atac la adresa lui Napoleon al III-lea. Autorul se
Morning Post le-a dat imediat crezare. Chiar [i The Times le-a luat `n numea Maurice Joly [i fusese ulterior `ntemni]at. Se spune despre
serios, `n 1921, [i abia mai t`rziu [i-a recunoscut gre[eala. Ast\zi, el c\ ar fi fost membru al ordinului Roza-Crucii. Indiferent dac\
exper]ii s`nt de acord – dup\ p\rerea noastr\, pe bun\ dreptate – c\ acesta este sau nu adev\rul, se [tie c\ era prieten cu Victor Hugo.
Protocoalele, cel pu]in `n forma actual\, reprezint\ o contrafacere Iar Hugo, care `mp\rt\[ea antipatia lui Joly fa]\ de Napoleon al
subtil\ [i plin\ de r\utate. Cu toate acestea, continu\ s\ fie difuzate – III-lea, f\cea parte din acest ordin.
`n america Latin\, `n Spania, chiar [i `n Marea Britanie – ca propagand\ Exist\ a[adar dovezi concludente care atest\ faptul c\ Protocoalele nu
antisemit\.35 au fost redactate `n 1897, la Congresul Iudeilor de la Basle. ~n acest caz,
Protocoalele expun, schematic, nici mai mult nici mai pu]in este firesc s\ ne `ntreb\m de unde provin. Cercet\torii moderni le-au
dec`t un plan de dominare absolut\ a mapamondului. La prima respins, consider`ndu-le, `n `ntregime, un fals, un document contraf\cut,
citire, par s\ fie un program machiavelic – un soi de memoriu creat de antisemi]i cu inten]ia de a discredita iudaismul. Totu[i, `nse[i
intern, ca s\ spunem a[a – al unui grup de persoane hot\r`te s\ Protocoalele s`nt un argument puternic `mpotriva acestei concluzii. Ele
impun\ o nou\ ordine mondial\, ele `nsele devenind despo]i absolu]i. con]in, de exemplu, o serie de referin]e enigmatice – `n mod irefutabil
Textul pledeaz\ `n favoarea unei conspira]ii tentaculare, cu tot non-iudaice. Acesta este un fapt at`t de evident, `nc`t nici ipoteza c\ ar
at`tea capete ca Hidra, av`nd drept scop instaurarea dezordinii [i a fi fost `ntocmite de un falsificator nu este plauzibil\. Un antisemit, chiar
anarhiei, r\sturnarea anumitor regimuri existente, infiltrarea franc- [i unul dotat doar cu un minim de inteligen]\, nu ar fi putut inventa un
masoneriei [i altor organiza]ii similare `n toate institu]iile sociale, astfel de document cu scopul de a discredita iudaismul. Pentru c\
politice [i economice din Occident, pentru a prelua ulterior con- nimeni nu ar fi crezut c\ referin]ele pe care le cuprinde pot fi de origine
trolul absolut al acestora. Iar autorii anonimi ai Protocoalelor declar\, iudaic\.
`n mod explicit c\ au „manipulat“ popoare `ntregi „respect`nd un Astfel, de exemplu, textul Protocoalelor se `ncheie cu formula:
plan care, vreme de secole, nu a st`rnit nici m\car o b\nuial\“.36 „Semnat de reprezentan]ii de gradul 33 ai Sionului“.38
Unui cititor din zilele noastre, Protocoalele i-ar putea crea impresia De ce ar fi inventat o astfel de formul\ un falsificator antisemit? De
c\ au fost create de o organiza]ie fictiv\, ca SPECTRE – adversara lui ce s\ nu fi `ncercat s\-i `ncrimineze pe to]i evrei, nu doar pe c`]iva – pe
James Bond din romanele lui Ian Fleming. Totu[i, c`nd au fost publi- cei c`]iva „reprezentan]i de gradul 33 ai Sionului“? De ce s\ nu fi
cate pentru prima oar\, s-a presupus c\ fuseser\ redactate la un Con- declarat c\ documentul a fost semnat de, s\ spunem, reprezentan]ii
gres Interna]ional al Iudeilor, care avusese loc la Basle, `n 1897. Congresului Interna]ional al Iudeilor? De fapt, nu se poate spune c\ for-
Aceast\ ipotez\ a fost respins\ cu mult timp `n urm\. Se [tie c\ primele mula „reprezentan]ii de gradul 33 ai Sionului“ creeaz\ impresia c\ s-ar
exemplare ale Protocoalelor au fost scrise `n limba francez\, iar la Con- referi la iudaism sau la vreo „conspira]ie interna]ional\ a evreilor“. Se
gresul de la Basle nu a participat nici un delegat francez. ~n plus, `n pare, mai degrab\, c\ se face aluzie la ceva specific masoneriei. ~n
1884 – cu treisprezece ani `nainte de `ntrunirea acestuia –, un exemplar francmasonerie, al 33-lea grad este a[a-numitul „Rit Sco]ian Antic [i
al Protocoalelor era deja `n circula]ie. Respectivul exemplar a ajuns `n Acceptat“, care a ap\rut, `n mod misterios, `n cadrul francmasoneriei
m`inile unui membru al unei loji masonice – cea al c\rei membru [i franceze la mijlocul secolului al optsprezecelea.
apoi mare maestru a fost Papus.37 Este vorba chiar de loja `n care a fost Protocoalele con]in multe alte anomalii flagrante. S`nt men]io-
auzit pentru prima dat\ mitul lui Ormus – legendarul `n]elept care a nate, `n mod repetat, apari]ia unui „Regat Masonic“ [i a unui „Rege
204 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 205

din semin]ia Sionului“ care va conduce acest regat. Se declar\ c\ francmasoneriei pentru a ob]ine controlul institu]iilor sociale,
viitorul rege va fi din „spi]a regelui David“. Se afirm\ [i c\ „regele politice [i economice. O astfel de strategie ar fi fost `n deplin\ con-
Evreilor va fi adev\ratul Pap\“ [i „patriarhul unei biserici interna- cordan]\ cu activit\]ile societ\]ilor secrete din perioada Rena[terii,
]ionale“. {i se conchide, `n mod criptic: „Anumi]i membri ai casei ca [i cu cele desf\[urate de Compagnie du Saint Sacrement [i de
lui David `i vor preg\ti pe regi [i pe mo[tenitorii lor... Doar Regele organiza]iile lui Andrea [i Nodier.
[i cei trei ini]iatori ai s\i vor [ti ce este hot\r`t s\ se `nt`mple“.39 3) Textul original a fost cel care a c\zut `n m`inile lui Serghei
Ca expresie, real\ sau inventat\, a credin]ei iudaice, aceste afir- Nilus. Acesta nu a avut, la `nceput, inten]ia de a discredita iuda-
ma]ii s`nt evident absurde. ~ncep`nd din vremurile Biblice, nici un ismul. Dimpotriv\, i-a adus ]arului documentul cu scopul de a com-
rege nu figureaz\ `n tradi]ia iudaic\ [i `nsu[i principiul regalit\]ii a promite enclava ezoteric\ de la curtea imperial\ – cea din care
devenit complet irelevant. Conceptul de rege li s-ar fi p\rut evreilor f\ceau parte Papus, Monsieur Philippe [i al]i membri ai respectivei
din 1897 la fel de lipsit de sens ca [i celor din zilele noastre [i nici societ\]i secrete. {i este aproape sigur c\, `n prealabil, i-a modificat
un falsificator n-ar fi putut ignora acest fapt. ~ntr-adev\r, referin]ele limbajul, care a devenit astfel cu mult mai veninos [i mai incendiar
citate s`nt mai degrab\ de provenien]\ cre[tin\ dec`t de provenien]\ dec`t fusese ini]ial. Dup\ ce ]arul l-a izgonit cu dispre], Nilus a
iudaic\. ~n ultimele dou\ milenii, singurul „Rege al Iudeilor“ a fost publicat Protocoalele `n forma modificat\. Nu-[i atinseser\ primul
Isus `nsu[i – iar Isus, conform Evangheliilor, era din „semin]ia lui scop, compromiterea lui Papus [i a lui Monsieur Philippe. Dar `nc\
David“. Dac\ cineva ar inventa un document [i ar vrea s\-l atribuie `i mai puteau servi celui de al doilea – propagarea antisemitismului.
unei conspira]ii a evreilor, ce sens ar avea s\ includ\ rezonan]e evi- Cei doi apropia]i ai ]arului reprezentaser\, pentru Nilus, ]inta princi-
dent cre[tine? De ce ar men]iona at`t de explicit un concept propriu pal\, dar acesta din urm\ era, `n aceea[i m\sur\, ostil iudaismului.
doar cre[tinismului, cum este acela de Pap\? De ce s-ar referi mai 4) A[adar, versiunea publicat\ a Protocoalelor nu este un text
degrab\ la o „biseric\ interna]ional\“ dec`t la o sinagog\ sau la un falsificat `n `ntregime. Este mai degrab\ un document fundamental
templu interna]ional? De ce ar fi inclus aluzia enigmatic\ „Regele modificat. ~ns\, `n ciuda modific\rilor, o serie de urme ale versiunii
[i cei trei ini]iatori ai s\i“ – care evoc\ mai pu]in iudaismul sau originale pot fi deslu[ite – ca `ntr-un palimpsest sau ca `n unele
cre[tinismul [i `n mult mai mare m\sur\ acele societ\]ile secrete pasaje ale Bibliei. Este vorba de referirile la rege, la Pap\, la bise-
c\rora le apar]ineau Johann Valentin Andrea [i Charles Nodier? rica interna]ional\ [i la Sion – toate acestea ne`nsemn`nd, probabil,
Este greu de crezut c\ Protocoalele s`nt rodul imagina]iei unui pro- nimic sau aproape nimic pentru Nilus. Cu siguran]\, nu le-ar fi
pagandist antisemit, pentru c\ este greu de crezut c\ ar fi putut putut inventa el `nsu[i. Dar dac\ existau deja, un ignorant ca el nu
exista unul at`t de stupid, de ignorant [i de prost informat. ar fi avut nici un motiv s\ le exclud\. {i aceste urme, irelevante `n
Pe baza unei cercet\ri `ndelungate [i sistematice, am ajuns, `n ceea ceea ce prive[te iudaismul, trebuie s\ fi avut o importan]\ extrem\
ce prive[te Protocoalele ~n]elep]ilor Sionului, la urm\toarele concluzii: pentru societatea secret\. Dup\ cum am descoperit ulterior, ele erau –
1) A existat un prim text, care st\ la baza versiunii tip\rite a [i s`nt `nc\ – de o importan]\ suprem\ pentru Prioria din Sion.
Protocoalelor. Acest text nu era un fals. Dimpotriv\, era c`t se
poate de autentic. Dar nu avea nici o leg\tur\ cu cu iudaismul sau
cu o „conspira]ie interna]ional\ a evreilor“. A fost redactat, mai
degrab\, de o organiza]ie masonic\ sau de o societate secret\ pro-
masonic\ a c\rei titulatur\ incorpora cuv`ntul „Sion“.
Hiéron du Val d’Or
2) Textul original, pe care se bazeaz\ versiunea publicat\, nu ar ~n timp ce eram preocupa]i de cercet\rile noastre de sine st\-
fi avut nevoie de un limbaj provocator sau incendiar. Dar este posi- t\toare, continuau s\ apar\ noi „documente ale Prioriei“. Unele
bil s\ fi inclus o strategie de preluare a puterii, de infiltrare a dintre acestea – publicate, ca [i Dossiers secrets, `n regim privat [i
206 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 207

destinate unei circula]ii limitate – ne-au fost accesibile prin bun\- lui Boudet. {i tot prin intermediul ei se f\ceau pl\]ile. Sau, cel
voin]a prietenilor no[tri din Fran]a sau prin intermediul Bibliotecii pu]in, cea mai mare parte a acestora. Pentru c\ se spune despre
Na]ionale. Altele au ap\rut sub forma unor c\r]i a c\ror prim\ Boudet c\ i-ar fi pl\tit, `ntre 1885 [i 1901, 7 655 250 de franci epis-
edi]ie a fost lansat\ pe pia]\. copului de Carcassonne – cel care, pe propria sa cheltuial\, l-a
Am intrat astfel `n posesia unor informa]ii suplimentare legate de trimis pe Saunière cu pergamentele la Paris. Se pare c\ [i episcopul
evenimentele de la sf`r[itul secolului al nou\sprezecelea [i mai ales de era, `n primul r`nd, angajatul lui Boudet. Este, cu certitudine, o
Bérenger Saunière. Conform „actualiz\rilor“, preotul nu a descoperit situa]ie absurd\ – episcopul unei dioceze importante transformat `n
acele pergamente decisive din biserica sa din `nt`mplare. Dimpotriv\, servitorul pl\tit al unui preot paroh umil [i ne`nsemnat. {i ce era cu
se men]ioneaz\ c\ ascunz\toarea i-a fost dezv\luit\ de emisarii Prioriei acest preot paroh? Pentru cine lucra? Ce interese reprezenta? Ce `i
din Sion, care l-au vizitat la Rennes-le-Château [i l-au `nregimentat ca conferea puterea de a cump\ra at`t serviciile, c`t [i t\cerea superi-
om de `ncredere. Este consemnat faptul c\, la sf`r[itul anului 1916, orului s\u ecleziastic? {i cine `i furniza resurse financiare at`t de
Saunière i-a `nfruntat pe ace[ti emisari, cu care s-a certat.40 Dac\ acesta vaste, pe care le `mp\r]ea din abunden]\? Nu avem un r\spuns
este adev\rul, moartea parohului `n data de 17 ianuarie 1917 cap\t\ explicit pentru aceste `ntreb\ri. Dar pentru toate exist\ un acela[i
conota]ii mult mai sinistre dec`t cele atribuite `n general. Se [tie c\ r\spuns implicit – Prioria din Sion.
s\n\tatea sa era mul]umitoare cu zece zile `naintea decesului. Cu toate O alt\ lucrare recent\ a aruncat mai mult\ lumin\ asupra
acestea, un sicriu a fost comandat `n numele s\u. Chitan]a de plat\ a subiectului – l\s`nd, ca [i cele ce au precedat-o, impresia c\ red\
co[ciugului, datat\ 12 ianuarie 1917, i-a fost `nm`nat\ Mariei Denar- informa]ii ob]inute dintr-o surs\ secret\. Este vorba de Le Trésor
naud, confidenta [i menajera preotului. du triangle d’or (Comoara din triunghiul de aur), de Jean-Luc
O alt\ publica]ie a Prioriei, mai recent\ [i, dup\ toate apa- Chaumeil, publicat\ `n 1979. Conform lui Chaumeil, o serie de
ren]ele, mai demn\ de `ncredere, relev\ mai multe am\nunte legate clerici implica]i `n enigma din Rennes-le-Château – Saunière,
de povestea lui Saunière [i pare s\ confirme, m\car `n parte, rela- Boudet, [i, foarte probabil, al]ii, precum Hoffet, unchiul acestuia de
tarea de mai sus. Conform acesteia, parohul nu era dec`t un pion, la Saint-Sulpice [i episcopul de Carcassonne – erau afilia]i la o
iar rolul s\u `n misterul de la Rennes-le-Château a fost cu mult form\ de „Rit Sco]ian“ francmasonic. Autorul sus]ine c\ aceast\
exagerat. Adev\rata voin]\ din spatele evenimentelor din c\tunul masonerie era diferit\ de toate celelalte, fiind „cre[tin\, ermetic\ [i
de munte era prietenul acestuia, abatele Henri Boudet, parohul din aristocratic\“. Pe scurt, spre deosebire de celelalte rituri francma-
Rennes-le-Bains, satul al\turat.41 sonice, nu era constituit `n primul r`nd din liber-cuget\tori [i atei.
Se afirm\ c\ to]i banii lui Saunière proveneau de la Boudet – `n Dimpotriv\, se pare c\ avea o orientare profund religioas\ [i misti-
total treisprezece milioane de franci, primi]i `ntre 1887 [i 1915. {i c\ – pun`nd accentul pe o ierarhie social\ [i politic\ sacr\, pe o ordine
c\ toate proiectele lui Saunière – lucr\rile publice, construc]ia Vilei de esen]\ divin\ [i pe un plan cosmic fundamental. C`t despre ran-
Betania [i a Turnului Magdala – au fost realizate sub `ndrumarea gurile [i gradele sale superioare, acestea, conform domnului Chaumeil,
aceluia[i Boudet. Se men]ioneaz\, de asemenea, c\ tot Boudet a erau rangurile [i gradele inferioare ale Prioriei din Sion.42
dirijat restaurarea bisericii din Rennes-le-Château [i c\ a schi]at ~n cursul cercet\rilor noastre, `nt`lnisem deja un rit francmasonic de
acea dezorientant\ Cale a Crucii – ca pe un fel de versiune ilustrat\ tipul celui men]ionat de domnul Chaumeil. ~ntr-adev\r, descrierea core-
sau ca pe echivalent vizual al uneia dintre c\r]ile sale criptice. spundea cu aceea a Ritului Sco]ian original, `ntemeiat de Charles Rad-
Conform aceleia[i publica]ii, Saunière a aflat `n ce consta clyffe [i de colaboratorii acestuia. At`t ordinul masonic al lui Radclyffe
`ntr-adev\r secretul pe care `l avea `n paz\ abia `n martie 1915, c`nd c`t [i cel men]ionat de Chaumeil ar fi putut fi considerate acceptabile,
a primit spovedania lui Boudet, aflat `n chinuirile mor]ii. Iar Marie `n ciuda oprobiului papal, de c\tre catolicii cucernici – precum iacobi]ii
Denarnaud, menajera sa, era, de fapt, `n slujba lui Boudet. Se pre- din secolul al optsprezecelea sau precum preo]ii francezi din secolul al
supune c\ ea era aceea care `i transmitea lui Saunière instruc]iunile nou\sprezecelea. ~n ambele cazuri, Roma `[i exprimase dezacordul – [i
208 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 209

`nc\ `n mod vehement. Cu toate acestea, cei implica]i p\reau s\ persiste s\u, noul Sf`nt Imperiu Roman ar fi fost `ntr-adev\r „sf`nt“, `ntr-adev\r
`n a se considera cre[tini [i catolici. Mai mult dec`t at`t, dovezile „roman“ [i `ntr-adev\r „imperial“ – cu toate c\ `n]elesul acestor temeni
disponibile atest\ faptul c\ ace[tia l\sau impresia c\ ar fi beneficiat de ar fi fost total diferit de cel acceptat prin tradi]ie [i conven]ie. Un astfel
o infuzie major\ [i `nvior\toare de credin]\, care le permitea s\ con- de stat ar fi transpus `n realitate un vis vechi de secole: „raiul“ pe
sidere c\ ei `n[i[i erau cre[tini adev\ra]i – `ntr-o mai mare m\sur\ dec`t p\m`nt, o replic\ terestr\ sau o imagine `n oglind\ a ordinii, armoniei
papalitatea. [i ierarhiei cosmice. Ar fi materializat str\vechea premis\ hermetic\,
De[i vag [i evaziv, Chaumeil sugereaz\ cu t\rie c\, `n preajma „precum `n cer, a[a [i pe p\m`nt“. Ideea nu era `ntru totul utopic\ sau
anului 1914, ritul francmasonic din care f\ceau parte Boudet [i naiv\. Dimpotriv\, era, `ntr-o oarecare m\sur\, realizabil\ `n Europa
Saunière a fuzionat cu o alt\ societate ezoteric\ – ceea ce ar putea secolului al nou\sprezecelea.
explica, `n mod acceptabil, unele dintre acele ciudate referiri la un Dup\ Chaumeil, obiectivele societ\]ii Hiéron du Val d’Or erau
rege din Protocoalele ~n]elep]ilor Sionului, mai ales dac\, continu\ urm\toarele:
autorul s\ lase de `n]eles, adev\rata putere din spatele respectivei
societ\]i ar fi fost Prioria din Sion. O teocra]ie `n cadrul c\reia na]iunile ar fi fost doar provincii,
Aceast\ societate se numea Hiéron du Val d’Or (Templul din Val conduc\torii acestora fiind doar proconsuli subordona]i unui
d’Or) – ceea ce pare s\ fie transpunerea cuv`ntului Orval, numele acelui guvern mondial ezoteric, alc\tuit dint-o elit\. Pentru Europa, acest
sit pe care l-am mai `nt`lnit `n repetate r`nduri.43 Hiéron du Val d’Or era regim al Marelui ~mp\rat implica o dubl\ hegemonie: a Papalit\]ii
o form\ de societate politic\ secret\, fondat\, dup\ toate aparen]ele, `n [i a Imperiului, a Vaticanului [i a Habsburgilor, care ar fi fost m`na
jurul anului 1873. P\rea s\ aib\ multe `n comun cu celelalte societ\]i dreapt\ a Vaticanului.44
ezoterice din aceea[i epoc\. Pentru toate acestea, era tipic accentul pus
pe geometria sacr\ [i pe diverse locuri sfinte. Toate insistau asupra unui ~n secolul al nou\sprezecelea, Habsburgii erau, desigur, sinonimi
adev\r mistic sau gnostic aflat la baza motivelor mitologice. Toate erau cu casa de Lorena. Conceptul de „Mare ~mp\rat“ ar fi constituit a[adar
preocupate de originea omului, de rase, de limbaje [i simboluri, a[a o realizare a profe]iilor lui Nostradamus. {i ar fi transpus `n realitate,
cum se procedeaz\ `n teozofie. {i, ca multe alte grup\ri [i societ\]i din cel pu]in `ntr-un anumit sens, proiectul monarhist conturat `n Proto-
acea perioad\, Hiéron du Val d’Or era o organiza]ie `n acela[i timp coalele ~n]elep]ilor Sionului. ~n acela[i timp, realizarea unui plan at`t
cre[tin\ [i „transcre[tin\“. De exemplu, accentua importan]a Sufletului de grandios ar fi implicat, cu siguran]\, o serie de schimb\ri `n cadrul
Sacru, pe care `l asocia [i cu alte simboluri precre[tine. Inten]iona s\ institu]iilor existente. Vaticanul, de exemplu, ar fi fost, probabil, unul
reconcilieze misterele cre[tine cu cele p\g`ne – a[a cum se spune c\ ar foarte diferit de cel aflat atunci `n Roma. Iar Habsburgii ar fi devenit
fi f\cut legendarul Ormus. {i atribuia o importan]\ deosebit\ doctrinei mai mult dec`t conduc\torii unui imperiu. Ar fi fost, de fapt, o dinastie
druidice – pe care, asemenea multor exper]i moderni, o considera de preo]i-regi, asemeni faraonilor din Egiptul antic. Sau ca acel Mesia
par]ial pitagoreic\. Toate aceste subiecte s`nt schi]ate `n lucrarea publi- a[teptat de iudei la `nceputul erei cre[tine.
cat\ de prietenul lui Saunière, abatele Henri Boudet. Chaumeil nu precizeaz\ dac\ vreunul – [i care anume – dintre
Din punctul de vedere al anchetei noastre, Hiéron du Val d’Or Habsburgi era implicat `n mod activ `n aceste ambi]ioase planuri
prezint\ importan]\ datorit\ modului `n care a formulat ceea ce secrete. Totu[i, exist\ c`teva dovezi – inclusiv vizita unui arhiduce
Chaumeil nume[te o „geo-politic\ ezoteric\“ [i o „ordine mondial\ Habsburg la Rennes-le-Château – care par s\ ateste existen]a unui
etnarhic\“. Aceasta implic\,de fapt, `n termeni care ne s`nt mai fami- anumit grad de implicare. Dar, indiferent ce planuri ar fi fost
liari, `nfiin]area unui nou Sf`nt Imperiu Roman `n Europa secolului al ticluite, toate au fost z\d\rnicite de Primul R\zboi Mondial, care,
nou\sprezecelea – unul revitalizat [i reconstituit, un stat laic care s\ printre altele, i-a `ndep\rtat pe Habsburgi de la putere.
unifice toate popoarele [i al c\rui fundament s\ fie mai degrab\ spiri- A[a cum au fost explicate de c\tre Chaumeil, obiectivele socie-
tual dec`t social, politic sau economic. Spre deosebire de predecesorul t\]ii Hiéron du Val d’Or – sau ale Prioriei din Sion – c\p\tau un
210 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

anumit sens logic `n contextul celor descoperite `n urma cerce-


t\rilor noastre. Aceste obiective aruncau o nou\ lumin\ asupra Pro-
tocoalelor ~n]elep]ilor Sionului. Erau `n concordan]\ cu scopurile
declarate de numeroase societ\]i secrete, printre care [i cele ale lui
Charles Radclyffe [i Charles Nodier. {i, ceea ce este cel mai impor-
tant, corespundeau cu aspira]iile politice urm\rite, de-a lungul
secolelor, de casa de Lorena.
Totu[i, de[i, din punct de vedere logic, obiectivele societ\]ii Hiéron
du Val d’Or aveau sens, din punct de vedere politic nu aveau, practic, CAPITOLUL 8
nici unul. Pe ce baz\, ne-am `ntrebat, [i-ar fi impus Habsburgii dreptul
de a ac]iona ca o dinastie de preo]i-regi? Doar dac\ ar fi ob]inut un spri-
jin popular cov`r[itor [i-ar fi putut sus]ine dreptul `n fa]a guvernului
republican al Fran]ei – ca s\ nu mai men]ion\m [i dinastiile imperiale
Societatea secret\ `n zilele noastre
care conduceau Rusia, Germania [i Marea Britanie. {i cum a fi putut
ob]ine sprijinul popular at`t de necesar?
~n contextul realit\]ilor politice din secolul al nou\sprezecelea, ~n Fran]a, toate grup\rile, societ\]ile [i organiza]iile au obliga]ia
un astfel de plan, de[i consecvent din punct de vedere logic, ni s-a de a-[i declara existen]a `n Journal Officiel (Monitorul oficial), care
p\rut, de fapt, absurd. Poate c\, am tras noi concluzia, r\st\lm\- este o publica]ie guvernamental\ s\pt\m`nal\. ~n num\rul 167 al
cisem scopul societ\]ii Hiéron du Val d’Or. Sau poate c\ membrii acestuia, ap\rut `n s\pt\m`na zilei de 20 iulie 1956, exist\ urm\-
acesteia erau, pur [i simplu, nebuni. toarea `nregistrare:
P`n\ la descoperirea unor noi informa]ii, nu puteam dec`t s\ `ntre-
rupem studiul acestui subiect. ~ntre timp, ne-am `ndreptat aten]ia c\tre 25 juin 1956. Déclaration à la sous-préfecture de Saint-Julien-
prezent – din dorin]a de a afla dac\ Prioria din Sion continua s\ existe en-Genevois. Prieuré de Sion. But: études et entr’aide des mem-
[i `n zilele noastre. {i, a[a cum am descoperit `n scurt timp, exist\. bres. Siège social: Sous-Cassan, Annemasse (Haute Savoie)
Membrii ei nu s`nt c`tu[i de pu]in nebuni [i, `n epoca postbelic\ a seco-
25 iunie 1956. Declara]ie `nregistrat\ la subprefectura din
lului dou\zeci, urm\resc un plan `n mare parte similar celui enun]at de
Saint-Julien-en-Genevois. Prioria din Sion. Obiective: studii [i
Hiéron du Val d’Or `n secolul al nou\sprezecelea. `ntrajutorarea reciproc\ a membrilor. Sediu central: Sous-Cassan,
Annemasse, Haute Savoie.

Prioria din Sion a fost `nregistrat\ oficial prin intermediul


poli]iei. ~n orice caz, aceasta pare s\ fie dovada efectiv\ a existen]ei
sale `n epoca noastr\ – cu toate c\ ni s-a p\rut destul de ciudat ca o
presupus\ societate secret\ s\ se fac\ cunoscut\ `n acest mod.
Totu[i, poate c\ nu era chiar at`t de ciudat. Prioria de Sion nu
ap\rea `n nici o carte de telefoane din Fran]a. Adresa s-a dovedit
mult prea vag\ pentru a ne permite s\ identific\m un anumit birou,
o cl\dire sau m\car o strad\. Am sunat la subprefectur\, dar aju-
torul pe care l-am primit a fost ne`nsemnat. Mai fuseser\ `ntreba]i
de multe ori despre Priorie, ne-au spus, cu resemnarea plictisit\ a
212 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 213

unor oameni s`c`i]i prea des. Dar nu puteau oferi nici o informa]ie Indépendente et Traditionaliste („Cavalerii Institu]iei [i Regulilor
suplimentar\. Din c`te [tiau ei, adresa nu putea fi depistat\. Catolice [i ai Uniunii Independente [i Tradi]ionaliste“). Abrevierea
R\spunsul ne-a pus pe g`nduri mai mult dec`t orice altceva. Ne-am acestui subtitlu este CIRCUIT1 [i coincide cu numele unei reviste
`ntrebat, printre altele, cum putea fi posibil ca anumite persoane s\ care, conform statutului, este o publica]ie intern\ a ordinului, dis-
`nregistreze o adres\ fictiv\, inexistent\, chiar prin intermediul tribuit\ doar membrilor acestuia.
poli]iei [i apoi, dup\ toate aparen]ele, s\ nu suporte consecin]ele Poate cea mai important\ informa]ie pe care ne-a furnizat-o
legale ale faptei [i asupra lor s\ nu planeze nici o acuza]ie. Poli]ia statutul se refer\ la cre[terea num\rului de membri – de aproape
era chiar at`t de lipsit\ de vigilen]\, chiar at`t de indiferent\ cum cinci ori fa]\ de anul 1956. Conform unei pagini tip\rite `nainte de
p\rea? Sau Sionul se asigurase, `ntr-un anume mod, de cooperarea aceast\ dat\ [i reproduse `n Dossiers secrets, Sionul avea 1 093 de
[i de discre]ia acesteia? membri, ierarhiza]i pe [apte grade. Structura era cea tradi]ional\,
La cererea noastr\, subprefectura ne-a furnizat o copie a ceea ce piramidal\. ~n v`rful ierarhiei se afla marele maestru sau „c`rmui-
trecea drept statutul Prioriei din Sion. Documentul, alc\tuit din torul“. Erau trei persoane care aveau gradul imediat urm\tor („prin]
dou\zeci [i unu de articole, nu era nici litigios, nici deosebit de edi- noahit de Notre Dame“) [i nou\ av`ndu-l pe cel urm\tor („cruciat al
ficator. Nu l\murea, de exemplu, obiectivele ordinului. Nu oferea Sf`ntului Ioan“). De aici c\tre baz\, fiecare grad cuprindea de trei
nici o indica]ie legat\ de posibila autoritate a Sionului, despre ori mai mul]i membri dec`t cel de deasupra sa – 27, 81, 243, 729.
membrii [i resursele acestuia. ~n ansamblu, era mai degrab\ stupid – De]in\torii celor trei grade superioare – marele maestru [i cei dois-
[i, `n acela[i timp, ne punea `n `ncurc\tur\. De exemplu, un articol prezece subordona]i ai s\i – alc\tuiau „Roza-Cruce“ a celor trei-
stipula c\ admiterea `n ordin nu depindea de limb\, origine [i sprezece. Bine`n]eles, num\rul poate sugera orice, de la sabatul
pozi]ie social\ sau ideologie politic\. Un altul preciza c\ era admi- satanic p`n\ la Isus [i cei doisprezece ucenici ai s\i.
s\ candidatura catolicilor care aveau cel pu]in v`rsta de dou\zeci [i Conform informa]iilor ulterioare statutului din anul 1956, nu-
unu de ani. Statutul p\rea `ntr-adev\r s\ apar]in\ unei institu]ii m\rul total al membrilor era de 9 841, ierarhiza]i nu pe [apte grade,
cucernice, alc\tuir\ din catolici ferven]i. Cu toate acestea, lista ci pe nou\. ~n esen]\, structura p\rea s\ fi r\mas aceea[i, de[i
marilor mae[tri prezumtivi ai Sionului [i istoria acestuia, `n m\sura devenise mai clar\ [i, la baza piramidei, fuseser\ ad\ugate dou\
`n care reu[isem s\ o reconstituim, nu atestau un catolicism grade noi – permi]`nd astfel separarea conducerii de o re]ea mai
tradi]ionalist. Din acest punct de vedere, chiar [i orientarea celor ampl\ de novici. Marele maestru continua s\-[i p\streze titlul de
mai recente „documente ale Prioriei“, multe dintre ele publicate la „c`rmuitor“. Cei trei „prin]i noahi]i de Notre Dame“ erau numi]i,
date apropiate de a statutului, nu era catolic\, ci mai degrab\ her- mai simplu, „sene[ali“. Cei nou\ „crucia]i ai Sf`ntului Ioan“ erau
metic\ [i chiar, `n mod eretic, gnostic\. Contradic]ia p\rea lipsit\ numi]i „conetabili“. Modul de organizare al ordinului, `n jargonul
de sens – cu excep]ia cazului `n care pentru Sion, ca [i pentru neobi[nuit de enigmatic al statutului, era urm\torul:
Cavalerii Templieri [i pentru Compagnie du Saint-Sacrement,
catolicismul ar fi fost doar o cerin]\ prealabil\, exoteric\, care Adunarea general\ este alc\tuit\ din to]i membrii asocia]iei.
putea fi apoi dep\[it\ de cei admi[i. ~n orice caz, Sionul, ca [i Aceasta const\ din 729 de provincii, 27 de comandamente [i o
Templul [i Compagnie du Saint-Sacrement, p\rea s\ pretind\ o cupol\, numit\ „Kyria“.
Din fiecare comandament, ca [i din cupol\, trebuie s\ fac\
supunere care, prin natura sa absolut\, `ngloba toate celelalte
parte c`te patruzeci de membri, iar din fiecare provincie – c`te trei-
obliga]ii, fie ele laice sau duhovnice[ti. Conform Articolului VII al sprezece.
statutului, „Candidatul trebuie s\ renun]e la propria sa personalitate Membrii s`nt `mp\r]i]i `n dou\ grupuri de lucru:
pentru a se putea dedica unui apostolat de o `nalt\ ]inut\ moral\“. a) Legiunea, a c\rei sarcin\ este apostolatul.
~n continuare, statutul stipuleaz\ c\ Sionul activeaz\ sub subtit- b) Falanga, p\str\toarea Tradi]iei.
lul Chevalerie d’Institution et Rè gles Catholiques, d’Union
214 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 215

Membrii alc\tuiesc o ierarhie de nou\ grade. leg\turii dintre Sion [i posibila supravie]uire a liniei de s`nge mero-
Aceast\ ierarhie const\ din: vingiene p`n\ `n secolul dou\zeci. Sugera, de asemenea, c\, printre
descenden]ii merovingienilor, s-ar fi aflat un „pretendent `ndrept\]it
a) `n cele 729 de provincii
la tronul Fran]ei“, pe care `l identifica drept Alain Poher.3
1) Novici: 6 561 membri
2) Crucia]i: 2187 membri De[i nu prea bine cunoscut `n Marea Britanie sau `n Statele
Unite, Alain Poher era ([i `nc\ este) un nume familiar francezilor.
b) `n cele 27 de comandamente ~n timpul celui de al Doilea R\zboi Mondial, a ob]inut Medalia
3) O[teni: 729 membri Rezisten]ei [i Croix de la Guerre („Crucea de R\zboi“). Dup\
4) Scutieri: 243 membri demisia lui de Gaulle, a fost, `n 1969, pre[edinte interimar al Fran]ei
5) Cavaleri: 81 membri din 28 aprilie p`n\ la 19 iunie. A ocupat aceea[i pozi]ie dup\
6) Comandori: 27 membri moartea lui Georges Pompidou, `n 1974, din 2 aprilie p`n\ la 27
mai. ~n 1973, c`nd a ap\rut articolul din Midi Libre, era pre[edin-
c) `n Cupola „Kyria“
7) Conetabili: 9 membri
tele Senatului Fran]ei.
8) Sene[ali: 3 membri Conform informa]iilor pe care le de]inem, Poher nu a comentat
9) C`rmuitor: 1 membru2 niciodat\, `n nici un mod, prezumtiva sa leg\tur\ cu Prioria din
Sion [i/sau cu linia de s`nge merovingian\. Dar, `n genealogiile din
Era inclus\ [i o list\ de patru persoane care alc\tuiau „Consi- „documentele Prioriei“ este men]ionat un Arnaud, conte de Poher,
liul“, necesar\ probabil din motive juridice [i care ]ineau de biro- care, `ntre anii 894 [i 896, s-a `nrudit, prin c\s\torie, cu familia
cra]ia oficial\. Trei dintre numele acestora nu ne erau cunoscute [i Plantard – presupu[ii descenden]i direc]i ai lui Dagobert al II-lea.
este posibil s\ fi fost chiar pseudonime – André Bonhomme, data Nepotul lui Arnaud de Poher, Alain, a devenit duce de Bretania `n
na[terii 7 decembrie 1934, pre[edinte; Jean Deleaval, data na[terii anul 937. Indiferent dac\ Alain Poher recuno[tea sau nu existen]a
7 martie 1931, vicepre[edinte; Armand Defago, data na[terii 11 de- Sionului, pare c`te se poate de limpede c\ Sionul `l recuno[tea – ca
cembrie 1938, trezorier. ~ns\ cu cel de al patrulea nume ne mai fiind, la urma urmelor, un descendent merovingian.
`nt`lnisem – Pierre Plantard, data na[terii 18 martie 1920, secretar
general. Conform cercet\rilor unui alt autor, titlul oficial al domnu-
lui Plantard era cel de Secretar General al Departamentului de
Documentare – ceea ce sugereaz\, bine`n]eles, c\ mai existau [i
alte departamente.
Monarhul ascuns
~n timp ce ne continuam cercet\rile, iar presa francez\ acorda,
periodic [i `n rafale, aten]ie `ntregii afaceri, noi „documente ale Pri-
oriei“ continuau s\ apar\. Ca [i p`n\ atunci, unele ap\reau sub
Alain Poher form\ de c\r]i, altele ca bro[uri [i articole tip\rite `n regia autorului
[i depozitate la Biblioteca Na]ional\. Dar acestea nu erau altceva
La `nceputul anilor 1970, Prioria din Sion devenise un subiect dec`t un amalgam de mistific\ri. Era clar c\ cineva elabora toate
la mod\ `n anumite cercuri din Fran]a. Era obiectul unei serii de aceste materiale, dar motivul pentru care o f\cea nu era la fel de
articole din reviste [i al c`torva reportaje din ziare. La 13 februarie limpede. ~n acea vreme inten]ionam s\ renun]\m la `ntreaga
1973, Midi Libre a publicat un foarte lung articol despre Sion, poveste, consider`nd-o o glum\ minu]ios preg\tit\, o fars\ de pro-
Saunière [i misterul din Rennes-le-Château. Articolul insista asupra por]ii extravagante. Totu[i, dac\ acesta era adev\rul, era o fars\ pe
216 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 217

care anumi]i indivizi o orchestraser\ vreme de secole, iar dac\ cine- a unei ambian]e `n cadrul c\reia noile dezv\luiri s\ fie a[teptate cu
va investe[te `ntr-o fars\ at`t de mult timp, at`t de mult\ energie [i sufletul la gur\. Pe scurt, „documentele Prioriei“ p\reau anume
at`t de multe resurse, mai poate fi aceasta numit\ doar o fars\? De preg\tite pentru a „netezi calea“ unei dezv\luiri uluitoare. Aceasta,
fapt, sincronizarea [i `mpletirea faptelor, ca [i `ntregul e[afodaj al oricare ar fi fost ea, p\rea s\ impun\ un proces `ndelungat de „sen-
„documentelor Prioriei“, erau mai pu]in o glum\ [i mai mult o sibilizare“ – de preg\tire a publicului. {i, indiferent ce urma s\ se
oper\ de art\ – o etalare a ingeniozit\]ii, suspansului, m\re]iei, dovedeasc\ a fi, era `ntr-un anume fel legat\ de dinastia merovin-
complica]iilor [i cuno[tin]elor istorice `ntr-o complexitate arhi- gian\, de perpetuarea liniei sale de s`nge p`n\ `n zilele noastre [i de
tectonic\ demn\ de, s\ spunem, James Joyce. {i, dac\ Finnegans o monarhie clandestin\. Astfel, `ntr-un articol de revist\ scris `n
Wake (Veghea lui Finnegan) poate fi considerat o ironie a sor]ii, nu mod evident de un membru al Prioriei, am g\sit urm\toarea decla-
exist\ dubii asupra faptului c\ autorul s\u l-a luat `ntr-adev\r `n ra]ie: „F\r\ merovingieni, Prioria din Sion nu ar fi existat [i, f\r\
serios. Prioria din Sion, dinastia merovingian\ s-ar fi stins“. Citatul care
Este important s\ men]ion\m c\ „documentele Prioriei“ nu urmeaz\ clarific\ `ntr-o anumit\ m\sur\ rela]ia dintre ordin [i linia
reprezentau o „mi[care“ la mod\ – o mod\ avantajoas\ care a pro- de s`nge merovingian\. ~ns\, pe de alt\ parte, o face mai confuz\:
liferat, devenind o industrie profitabil\, gener`nd continu\ri, „pre-
continu\ri“ [i tot felul de alte derivate. Nu pot fi comparate, de Regele este, `n acela[i timp, p\stor [i preot. Uneori trimite
exemplu, cu Chariots of the Gods (Carele zeilor) ale lui von ambasadori remarcabili la vasalii s\i puternici, oameni de
`ncredere care aveau fericirea de a fi supu[i mor]ii. De pild\, René
Däniken, cu diversele relat\ri despre Triunghiul Bermudelor sau cu
d’Anjou, conetabilul de Burbon, Nicolas Fouquet... [i mul]i al]ii
operele lui Carlos Castaneda. Oricare ar fi fost scopul „docu- pentru care succesul uluitor este urmat de o dizgra]ie inexplicabil\ –
mentelor Prioriei“, este sigur c\ nu era vorba de c`[tigul financiar. pentru c\ ace[ti emisari s`nt pe at`t `nfrico[\tori pe c`t de vulnera-
~ntr-adev\r, banii p\reau s\ fie un aspect neesen]ial sau, mai bili. Fiind p\str\torii unui secret, pot fi doar pream\ri]i sau distru[i.
degrab\, s\ nu prezinte nici o importan]\. Cu toate c\ s-ar fi dove- Astfel de oameni erau Gilles de Rais, Leonardo da Vinci, Joseph
dit extrem de profitabile sub forma unei c\r]i, „documentele Prio- Balsamo, ducii de Nevers [i de Gonzaga, `n urma c\rora plute[te o
riei“ nu erau publicate `n acest mod. ~n ciuda poten]ialului lor mireasm\ de vraj\, de pucioas\ amestecat\ cu t\m`ie – mireasma
comercial, erau tip\rite `n regim privat [i `n edi]ii limitate, depuse Mariei Magdalena.
`n mod discret la Biblioteca Na]ional\ – unde, de fapt, nici m\car C`nd Ioana d’Arc a intrat `n sala cea mare a castelului s\u din
Chinon, Carol al VII-lea s-a ascuns printre numero[ii s\i curteni;
nu erau `ntotdeauna disponibile. Iar informa]iile ap\rute `n c\r]i nu
nu a f\cut-o ca pe o glum\ frivol\ – care i-ar fi fost hazul? –, ci
erau `nt`mpl\toare sau arbitrare – [i, `n marea lor majoritate, nu se pentru c\ [tia a cui ambasadoare era ea. De aceea, `naintea ei, el nu
g\seau `n lucr\rile unor cercet\tori independen]i. Cele mai multe era cu mult mai presus dec`t un curtean oarecare. Taina pe care ea
p\reau s\ provin\ dintr-o singur\ surs\. Se bazau pe m\rturiile i-a dezv\luit-o `ntre patru ochi era cuprins\ `n aceste cuvinte:
aceluia[i tip de informatori, care dozau cu precizie cantitatea de „Nobile domn, vin `n numele regelui“.4
date noi, parc\ furniz`ndu-le cu pipeta – [i respect`nd un plan
prestabilit. Fiecare nou\ informa]ie f\cea cel pu]in o modificare, Implica]iile acestui pasaj s`nt incitante [i uimitoare. Una const\
potrivind `nc\ o pies\ a `ntregului puzzle. Iar publicarea frag- `n faptul c\ regele – „Monarhul ascuns“, probabil din spi]a
mentelor se f\cea sub diverse nume. Se l\sa astfel falsa impresia a merovingienilor – continu\ de fapt s\ domneasc\, pur [i simplu `n
unei re]ele de autori diferi]i, fiecare dintre ace[tia confirm`ndu-i pe virtutea propriei sale identit\]i. O alta, probabil chiar mai sur-
ceilal]i [i conferindu-le credibilitate. prinz\toare, sugereaz\ c\ suveranii vremelnici s`nt con[tien]i de
Procedeul p\rea s\ aib\ o singur\ motiva]ie plauzibil\ – atra- existen]a sa, `l recunosc, `l venereaz\ [i se tem de el. O a treia
gerea aten]iei publicului asupra anumitor subiecte, confirmarea implica]ie este c\ marele maestru al Prioriei din Sion sau un alt
credibilit\]ii, trezirea interesului, crearea unui climat psihologic sau membru al ordinului ac]ioneaz\ ca un ambasador `ntre „Monarhul
218 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 219

ascuns“ [i reprezentan]ii sau `nlocuitorii s\i temporari. {i, dup\ Schidlof, autorul conchide (prelu`nd idei francmasone [i catare):
toate aparen]ele, ace[ti ambasadori s`nt considera]i oameni de sacri- „Pentru to]i cei care l-au cunoscut pe Henri Lobineau, care a fost
ficiu. un mare navigator [i cercet\tor, un b\rbat loial [i cumsecade, acesta
r\m`ne `n inimile noastre ca simbol al unui «ma`tre parfait» (maestru
perfect) respectat [i venerat“.5
Scrisoarea pare a unui maniac. Cu siguran]\, este extrem de ciu-
Bro[urile stranii dat\. Exist\ totu[i ceva [i mai ciudat [i anume presupusul atac
asupra lui Leo Schidlof din acel comunicat romano-catolic din care
din Biblioteca Na]ional\ din Paris Lionel Burrus citeaz\ cu generozitate. Dup\ Burrus, comunicatul `l
acuz\ pe Schidlof c\ ar fi fost „pro-sovietic, un francmason notoriu
~n 1966 a avut loc un schimb neobi[nuit de scrisori referitoare care a luat parte activ\ la preg\tirea terenului pentru o monarhie
la moartea lui Leo Schidlof – cel despre care se credea, la vremea popular\ `n Fran]a“.6 Este o `nvinuire neobi[nuit\ [i, `n mod evi-
respectiv\, c\ ar fi alc\tuit, sub pseudonimul Henri Lobineau, dent, contradictorie – pentru c\, de obicei, nimeni nu combin\ sim-
genealogiile incluse `n unele „documente ale Prioriei“. Prima patiile pro-sovietice cu `ncercarea de a instaura o monarhie. Dar `n
scrisoare a ap\rut `n Catholic Weekly of Geneva (S\pt\m`nalul prezumtivele citate din comunicat exist\ acuza]ii `nc\ [i mai
catolic de Geneva) fiind datat\ 2 octombrie 1966. Este semnat\ de extravagante:
un oarecare Lionel Burrus, care pretinde c\ exprim\ punctul de
vedere al unei organiza]ii numite Tineretul Cre[tin Elve]ian. Burrus Descenden]ii Merovingienilor au fost, `ntotdeauna, `n spatele
anun]\ c\ Leo Schidlof, alias Henri Lobineau, a murit la Viena cu o tuturor ereziilor, pornind cu arianismul, continu`nd cu albigenzii [i
s\pt\m`n\ `nainte, pe 17 octombrie. Apoi ia ap\rarea decedatului, cu templierii [i sf`r[ind cu francmasoneria. La `nceputul Reformei
`mpotriva c\ruia pretinde c\ ar fi ap\rut, `ntr-un comunicat Protestante, `n iulie 1659, Mazarin le-a distrus castelul Barberie,
romano-catolic recent, un atac def\im\tor. Burrus `[i face cu- care data din secolul al doisprezecelea. Pentru c\, vreme de secole,
noscut\ indignarea fa]\ de atacul respectiv. ~n elogiul pe care i-l familia `n cauz\ nu a adus pe lume nimic altceva dec`t instigatori
aduce lui Schidlof, declar\ c\ acesta din urm\, sub numele de secre]i `mpotriva bisericii.7
Lobineau, a redactat, `n 1956, „un studiu remarcabil... al genealo-
giei regilor merovingieni [i al afacerii din Rennes-le-Château“. Burrus nu furnizeaz\ date care s\ permit\ identificarea comuni-
Lionel Burrus afirm\ c\ Roma nu a `ndr\znit s\-l def\imeze pe catului romano-catolic din care pretinde c\ ar fi extras acest citat,
Schidlof `n timpul vie]ii, cu toate c\ avea un dosar cuprinz\tor de aceea nu am reu[it s\-i verific\m autenticitatea. Dac\ veridici-
despre acesta [i despre activit\]ile sale. Dar chiar [i acum, `n ciuda tatea sa ar fi putut fi atestat\, comunicatul respectiv ar fi avut o
mor]ii sale, interesele merovingiene s`nt duse mai departe. Pentru importan]\ deosebit\ pentru investiga]ia noastr\. Ar fi constituit o
a-[i sus]ine argumenta]ia, domnul Burrus devine ira]ional. Men]io- dovad\ independent\, provenit\ din surse romano-catolice, a dis-
neaz\ c\, `n 1966, exista emblema companiei Antar, una din cele trugerii castelului Barberie din Nevers. Totodat\, ar fi sugerat,
mai importante companii petroliere franceze. Sus]ine c\ aceasta m\car `n parte, o ra]iune de a exista pentru Prioria din Sion. Am
reproducea emblema merovingienilor [i c\ reprezenta, cu toate c\ v\zut deja c\ at`t Sionul, c`t [i familiile asociate cu acesta, unelteau
`n stilul desenelor animate, un rege merovingian. Dup\ Burrus, cu scopul de a ob]ine puterea `n propriul lor folos – [i c\, `n timpul
respectiva emblem\ dovedea c\ informa]iile despre merovingieni [i acestor ma[ina]iuni, intraser\ `n repetate r`nduri `n conflict cu
propaganda f\cut\ `n numele acestora se r\sp`ndea `n mod efectiv; biserica. Dar, lu`nd `n considera]ie citatul de mai sus, opozi]ia
[i chiar preo]ii francezi, adaug\ el f\r\ prea mare leg\tur\, nu `mpotriva bisericii nu mai poate fi considerat\ nici `nt`mpl\toare,
`ndeplinesc `ntotdeauna poruncile Vaticanului. C`t despre Leo nici generat\ de circumstan]e [i nici m\car de natur\ politic\.
220 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 221

Dimpotriv\, pare s\ fi fost o tactic\ permanent\. Iar aceast\ ipotez\ `n Austria un viitor acord reciproc cu Fran]a? {i nu cumva se puneau
ne punea `n fa]a altei contradic]ii. Pentru c\ Statutul Prioriei din astfel bazele acordului franco-rus?11
Sion p\rea s\-i apar]in\, cel pu]in `n aparen]\, unei institu]ii loiale
institu]iei catolice. Nu este greu de ghicit c\ am fost extrem de nedumeri]i, `ntre-
La scurt timp dup\ publicarea scrisorii, Lionel Burrus a fost ucis b`ndu-ne la ce naiba se referea S. Roux; `n orice caz, `n ceea ce
`ntr-un accident de ma[in\ care a f\cut `nc\ [ase victime. Nu cu mult prive[te lipsa de sens, `l dep\[ise pe Burrus. Ca [i comunicatul pe
`nainte, scrisoarea sa primise un r\spuns chiar mai ciudat [i mai care acesta din urm\ `l atacase, S. Roux asocia obiective politice
provocator dec`t cele scrise de el `nsu[i. Aceast\ ripost\ a ap\rut, sub aparent deosebite [i discordante, cum s`nt hegemonia sovietic\ [i
semn\tura S. Roux, `n forma unei bro[uri publicate `n regim privat.8 monarhia popular\. Mergea mai departe dec`t Burrus, sus]in`nd c\
~n anumite privin]e, textul lui S. Roux pare un ecou al atacului „este binecunoscut“ faptul c\ emblema unei companii petroliere
ini]ial `mpotriva lui Schidlof – acela[i atac c\ruia `i r\spunsese reprezint\ o form\ subtil\ de propagand\ – `n favoarea unei cauze
scrisoarea lui Burrus. De asemenea, sanc]ioneaz\ tinere]ea, excesul necunoscute [i aparent absurde. F\cea aluzie la ni[te schimb\ri
de zel, predispozi]ia la prea mult\ vorb\ [i iresponsabilitatea lui masive `n Fran]a, Germania [i Austria, ca [i cum acestea ar fi fost
Burrus. Dar, `n timp ce, pe de-o parte, pare s\ condamne pozi]ia deja stabilite, dac\ nu chiar [i `nf\ptuite. {i amintea despre un miste-
acestuia, bro[ura lui S. Roux nu numai c\ `i confirm\ spusele, ci le rios acord „Franco-Rus“, ca [i cum ar fi fost vorba de o chestiune
[i detaliaz\. S. Roux afirm\ c\ Leo Schidlof avea un rang `nalt `n de notorietate public\.
Marea Loj\ Alpina din Elve]ia – acea loj\ masonic\ a c\rei La prima vedere, textul lui S. Roux p\rea total lipsit de sens.
emblem\ ap\rea pe anumite „documente ale Prioriei“. Conform ~ns\ o cercetare mai atent\ ne-a convins c\ aveam de fapt de-a face
spuselor sale, Schidlof „nu-[i ascundea sentimentele de prietenie un alt document ingenios „al Prioriei“ – conceput cu inten]ia de a
fa]\ de Blocul Estic“.9 ~n ceea ce prive[te aser]iunile lui Burrus mistifica, de a crea confuzie, de a s`c`i, de a implanta indicii referi-
legate de biseric\, Roux adaug\: toare la ceva neobi[nuit [i grandios. ~n orice caz, `n maniera sa
extravagant\ [i bizar\, sugera importan]a problematicii implicate.
Nu se poate afirma c\ biserica ignor\ linia de s`nge Razès, dar Dac\ S. Roux avea dreptate, obiectul investiga]iei noastre nu se
trebuie s\ ne amintim c\ descenden]ii acesteia, `ncep`nd cu Dago- limita la activit\]ile unui ordin cavaleresc contemporan, derutant
bert, s`nt instigatori secre]i at`t `mpotriva dinastiei regale a Fran]ei,
dar inofensiv. ~n acest caz, cercet\rile noastre erau, `ntr-un anumit
c`t [i `mpotriva bisericii – [i c\ au fost sursa tuturor ereziilor.
Redarea puterii unui descendent merovingian ar avea ca urmare, `n fel, legate de e[aloanele superioare ale politicii interna]ionale la cel
Fran]a, proclamarea unei monarhii populare aliate cu URSS [i mai `nalt nivel.
triumful francmasoneriei – pe scurt, dispari]ia libert\]ii religiei.10

Dac\ toate acestea sun\ destul de neobi[nuit, concluziile lui


S. Roux s`nt `nc\ [i mai ciudate: Tradi]ionali[tii
~n ceea ce prive[te propaganda merovingian\ `n Fran]a, este ~n 1977, a ap\rut un nou „document al Prioriei“, de o impor-
binecunoscut faptul c\ reclama societ\]ii Antar Petrol, cu un rege
tan]\ deosebit\ – o bro[ur\ de [ase pagini intitulat\ Le Cercle
merovingian ]in`nd `n m`n\ un crin [i un cerc, este un apel popular
`n favoarea revenirii acestei dinastii la putere. {i nu putem s\ nu ne d’Ulysse (Cercul lui Ulise), scris\ de un oarecare Jean Delaude. ~n
`ntreb\m ce anume punea la cale Lobineau `n momentul decesului text, autorul se refer\ `n mod explicit la Prioria din Sion. {i, pe
s\u la Viena, `ntr-o epoc\ `n care `n Germania au loc schimb\ri l`ng\ datele mai vechi asupra c\rora atrage din nou aten]ia,
profunde. Nu este oare de asemenea adev\rat c\ Lobineau preg\tea furnizeaz\ anumite detalii suplimentare legate de Ordin:
222 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 223

~n martie 1117, la Saint Léonard d’Acre, Baudouin a fost al Prioriei din Sion din acea vreme. François Ducaud-Bourget s-a
obligat s\ negocieze constituirea Ordinului Templului, conform n\scut `n 1897 [i [i-a des\v`r[it preg\tirea preo]easc\ la Seminarul
instruc]iunilor Prioriei din Sion. ~n 1118, Ordinul Templului a fost Saint-Sulpice – ceea ce era destul de previzibil. De aceea este posi-
`nfiin]at de c\tre Hugues de Payen. ~ntre 1118 [i 1188, Prioria din bil s\-i fi cunoscut pe to]i moderni[tii afla]i acolo `n epoca aceea –
Sion [i Ordinul Templului au avut mari mae[tri comuni. ~ncep`nd
[i, foarte probabil, pe Emile Hoffet. Ulterior, a fost capelanul
din 1188, c`nd cele dou\ organiza]ii s-au separat, [i p`n\ `n prezent,
Prioria din Sion a avut dou\zeci [i [apte de mari mae[tri. Cei mai
M`n\stirii Ordinului Suveran de Malta. Pentru activit\]ile desf\-
recen]i au fost: [urate `n al Doilea R\zboi Mondial, a primit Medalia Rezisten]ei [i
Crucea de R\zboi. ~n zilele noastre este recunoscut ca un distins
Charles Nodier din 1801 p`n\ `n 1844 om de litere – fiind membru al Academiei Franceze, biograful unor
Victor Hugo din 1844 p`n\ `n 1885 scriitori catolici de seam\, ca Paul Claudel [i François Mauriac, [i,
Claude Debussy din 1885 p`n\ `n 1918 la r`ndul s\u, un poet foarte apreciat.
Jean Cocteau din 1918 p`n\ `n 1963 Ca [i Monseniorul Lefebvre, abatele Ducaud-Bourget [i-a
asumat rolul de militant al opozi]iei `mpotriva Papei Ioan-Paul al
[i, din 1963 p`n\ la apari]ia noului ordin, abatele Ducaud- VI-lea. Ca [i Monseniorul Lefebvre, este sus]in\torul Liturghiei
Bourget.
adoptate la Trent. Ca [i Monseniorul Lefebvre, s-a declarat
Pentru ce se preg\te[te Prioria din Sion? Acest lucru nu-mi
este cunoscut, dar [tiu c\ reprezint\ o putere capabil\ s\ `nfrunte „tradi]ionalist“, opun`ndu-se cu fermitate at`t reformelor eclezi-
Vaticanul `n vremurile care vor urma. Monseniorul Lefebvre este astice, c`t [i oric\rei `ncerc\ri de modernizare a romano-catoli-
un membru redutabil, foarte activ, `n stare s\ declare: „Tu m\ faci cismului. Pe 22 mai 1976 i s-a interzis s\ primeasc\ spovedanii [i
Pap\, eu te voi face Rege“.12 s\ acorde iertarea p\catelor – [i, tot ca Monseniorul Lefebvre, a sfi-
dat cu curaj interdic]ia impus\ de superiorii s\i. La 27 februarie
~n extrasul de mai sus apar dou\ informa]ii noi. Una este presu- 1977, a fost conduc\torul celor o mie de catolici tradi]ionali[ti care
pusa afiliere la Prioria din Sion a arhiepiscopului Marcel Lefebvre. au ocupat biserica Saint-Nicolas-du-Chardonnet din Paris.
Monseniorul Lefebvre reprezint\, bine`n]eles, aripa extrem de con- At`t Marcel Lefebvre c`t [i François Ducaud-Bourget pot fi
servatoare a Bisericii Romano-Catolice. S-a exprimat deschis [i considera]i „de dreapta“ nu numai din punct de vedere teologic, ci
zgomotos `mpotriva Papei Ioan-Paul al VI-lea, pe care l-a sfidat `n [i din punct de vedere politic. ~naintea celui de al Doilea R\zboi
mod flagrant [i flamboaiant. ~n 1976 [i 1977, a fost chiar ame- Mondial, Monseniorul Lefrebvre era asociat cu Action Française –
nin]at, `n mod explicit, cu excomunicarea; iar indiferen]a sfruntat\ extrema dreapt\ de pe scena politic\ francez\ a vremii, care avea o
cu care a primit aceast\ amenin]are aproape c\ a precipitat o serie de puncte de vedere comune cu Partidul Na]ional-Socialist
schism\ ecleziastic\ deplin\. Dar cum am fi putut asocia un mili- din Germania. Ceva mai recent, „arhiepiscopul rebel“ a devenit
tant catolic „inflexibil“ ca Monseniorul Lefebvre cu o mi[care [i cu notoriu prin modul c\lduros `n care a aprobat regimul militar din
un ordin cu orientare hermetic\, dac\ nu de-a dreptul eretic\? Dup\ Argentina. C`nd i s-au pus `ntreb\ri legate de aceast\ pozi]ie, a
toate aparen]ele, aceast\ contradic]ie nu putea fi explicat\ – cu replicat c\ f\cuse o gre[eal\. Nu inten]ionase s\ spun\ Argentina,
excep]ia cazului `n care Monseniorul ar fi fost un reprezentant din ci Chile! François Ducaud-Bourget nu pare chiar at`t de extremist;
zilele noastre al francmasoneriei secolului al nou\sprezecelea aso- `n orice caz, medaliile sale atest\ activitatea sa patriotic\ [i anti-
ciat\ cu Hiéron du Val d’Or – „Francmasoneria cre[tin\, aristocra- nazist\ din timpul r\zboiului. Cu toate acestea, el [i-a exprimat
tic\ [i hermetic\“, care `[i permitea s\ se considere mai catolic\ respectul fa]\ de Mussolini [i speran]a c\ Fran]a [i-ar putea „reg\si
dec`t Papa. adev\ratele valori sub `ndrumarea unui nou Napoleon“.13
Al doilea punct de interes major din citatul de mai sus este, Prima noastr\ suspiciune a fost c\, de fapt, cei doi nu erau c`tu[i
desigur, identificarea abatelui Ducaud-Bourget drept mare maestru de pu]in afilia]i Prioriei din Sion, dar c\ cineva `ncercase, `n mod
224 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 225

deliberat, s\-i pun\ `n `ncurc\tur\ asociindu-i chiar cu acele for]e Echipa de preo]i din Anglia a arhiepiscopului... crede c\ liderul
c\rora, teoretic, ar fi trebuit s\ li se opun\ cu vehemen]\. {i totu[i, s\u este `nc\ `n posesia unei arme ecleziastice puternice pe care o
conform statului pe care `l ob]inusem de la poli]ia francez\, sub- poate folosi `n disputa cu Vaticanul. Nimeni nu va da nici un indi-
titlul Prioriei din Sion era „Cavalerii Institu]iei [i Regulilor Cato- ciu despre natura acesteia, dar p\rintele Peter Morgan, liderul
lice [i ai Uniunii Independente [i Tradi]ionaliste“. Dintr-o institu]ie grupului... o descrie drept ceva „care va zgudui `ntreaga lume“.15
cu un asemenea nume ar fi putut face parte personalit\]i ca Marcel
Lefebvre [i François Ducaud-Bourget. A[adar, ce fel de subiect care s\ „zguduie `ntreaga lume“ sau ce
Am considerat c\ ar mai fi putut exista [i o a doua explica]ie – e fel de „arm\ secret\“ ar putea intimida Vaticanul? Ce fel de sabie a
adev\rat, hazardat\, dar care, cel pu]in, ar fi `nl\turat contradic]ia cu lui Damocles, invizibil\ pentru ochii mul]imii, putea at`rna dea-
care ne confruntam. Poate c\ cei doi nu erau ceea ce p\reau a fi. supra capului pontifului? Orice ar fi fost, se pare c\ s-a dovedit
Poate erau cu totul altceva. Poate c\, `n realitate, erau agen]i provo- eficace. De fapt, l-a f\cut pe arhiepiscop imun fa]\ de ac]iunea
catori, al c\ror obiectiv era s\ creeze, sistematic, dezordine [i disen- punitiv\ a Romei. A[a cum a scris Jean Delaude, Marcel Lefebvre
siuni, s\ amorseze o schism\ incipient\, care s\ amenin]e pontificatul „reprezint\ o putere capabil\ s\ `nfrunte Vaticanul“ – fa]\ `n fa]\,
Papei Ioan-Paul. O astfel de tactic\ ar fi concordat at`t cu societ\]ile dac\ e necesar.
secrete descrise de Charles Nodier, c`t [i cu Protocoalele ~n]elep]ilor Dar cui se pretinde c\ i-ar fi spus – sau avea s\-i spun\ – „Tu
Sionului. ~n plus, o serie de comentatori recen]i – nu doar jurnali[ti, m\ faci Pap\, eu te voi face Rege“?
ci [i autorit\]i ecleziastice – au declarat c\ arhiepiscopul Lefebvre
lucra pentru sau era manipulat de altcineva.14
Ipoteza noastr\, oric`t de hazardat\ ar fi fost, avea la baz\ un
ra]ionament coerent. Dac\ Papa Ioan-Paul era considerat „ina-
micul“, [i dac\ cineva ar fi dorit s\-l for]eze s\ adopte o pozi]ie [i Conventul din 1981
mai liberal\, cum ar fi procedat? ~n orice caz, nu agit`ndu-se de pe
pozi]ii liberale. Pentru c\ nu ar fi reu[it dec`t s\ sporeasc\ fermi-
[i statutul semnat de Cocteau
tatea r\d\cinilor care `l ancorau pe Pap\ `n conservatorism. Dar
Recent, o parte dintre nedumeririle ce planau `n jurul lui
dac\ ar fi adoptat, `n mod public, o atitudine chiar mai extremist
François Ducaud-Bourget au p\rut s\ se clarifice. Explica]iile au
conservatoare dec`t a lui Ioan-Paul? Nu l-ar fi for]at astfel s\ se
reie[it dintr-o publicitate nea[teptat\ care i s-a f\cut Prioriei din
orienteze, `n ciuda dorin]ei de a face contrariul, c\tre o pozi]ie din
ce `n ce mai liberal\? {i aceasta este, cu certitudine, realizarea f\r\ Sion `n Fran]a, la sf`r[itul anului 1980 [i `nceputul anului 1981 –
precedent a arhiepiscopului [i a confra]ilor s\i – transpunerea unui publicitate care a f\cut ca numele s\u s\ devin\ familiar publicului.
pap\ `n rolul unui liberal. ~n august 1980, populara revist\ Bonne Soirée – un fel de com-
Concluziile noastre puteau fi valide sau nu, dar era limpede bina]ie `ntre un supliment de duminic\ englezesc [i un ghid TV
faptul c\ Monseniorul Lefebvre, ca alte multe personalit\]i impli- american – a publicat, `n dou\ episoade, un articol despre Rennes-
cate `n investiga]ia noastr\, era `n posesia unui secret important [i le-Château [i despre Prioria din Sion. ~n cadrul acestuia, at`t Marcel
exploziv. De exemplu, `n 1976, excomunicarea sa era iminent\. Lefebvre c`t [i François Ducaud-Bourget s`nt asocia]i, `n mod
Presa o a[tepta din zi `n zi, deoarece Papa Ioan-Paul, confruntat cu explicit, cu Sionul. Se afirm\ c\, extrem de recent, am`ndoi ar fi
sfid\ri sfruntate [i repetate, p\rea s\ nu aib\ alt\ alternativ\. Totu[i, vizitat, `n mod special, unul din locurile sacre ale Prioriei, [i anume
s-a r\zg`ndit `n ultimul moment. ~nc\ nu se [tie cu exactitate de ce satul Sainte-Colombe din Nevers, unde se aflaser\ domeniile
a f\cut-o; dar urm\torul extras din The Guardian, datat 30 august castelului Barberie al familiei Plantard, `nainte ca acesta s\ fi fost
1976, ofer\ o cheie pentru acest mister: distrus de c\tre cardinalul Mazarin `n 1659.
226 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 227

P`n\ la ora actual\, noi `n[ine am reu[it s\ lu\m leg\tura, at`t ultim\ afirma]ie p\rea neclar\. Dar a c\p\tat mai mult sens `n con-
telefonic c`t [i prin coresponden]\, cu abatele Ducaud-Bourget. textul unei anexe a scrisorii pe care ne-a trimis-o.
Acesta s-a dovedit a fi extrem de curtenitor. Dar, la majoritatea Cu ceva timp `nainte, ob]inusem statutul Prioriei din Sion de la
`ntreb\rilor, ne-a oferit r\spunsuri vagi sau chiar evazive [i, ceea ce Subprefectura din Saint-Julien. O copie a acestuia fusese publicat\
nu ne-a surprins, a negat orice afiliere la Prioria din Sion. Aceast\ de o revist\ francez\ `n 1973.18 Totu[i, la Paris, Jean-Luc Chau-
negare a fost reluat\ `ntr-o scrisoare pe care, la scurt timp dup\ meil ne spusese c\ era vorba de un statut ilegal. La scrisoarea trimi-
aceea, a adresat-o revistei Bonne Soirée. s\ nou\, de Chérisey a anexat o copie a ceea ce afirma c\ era
La 22 ianuarie 1981, `n presa francez\16 a ap\rut un scurt arti- adev\ratul statut al Prioriei din Sion – tradus din limba latin\.
col, din care este util s\ cit\m o bun\ parte: Acesta era semnat de Jean Cocteau [i, dac\ nu cumva era opera
unui falsificator de `nalt\ clas\, semn\tura era autentic\. Nu am
Prioria din Sion, o adev\rat\ societate secret\ alc\tuit\ din 121 reu[it s\ o deosebim de alte specimene ale semn\turii lui Cocteau.
de demnitari [i fondat\ `n 1099, la Ierusalim, de c\tre Godfroi de
Pe aceast\ baz\, s`ntem `nclina]i s\ credem c\ statutul care o purta
Bouillon, `i num\r\ printre marii s\i mae[tri pe Leonardo da Vinci,
Victor Hugo [i Jean Cocteau. Conventul acestui ordin s-a `ntrunit era cel autentic.19 ~l reproducem `n cele ce urmeaz\:
la Blois, la data de 17 ianuarie 1981 (precedentul congres avusese
loc la 5 iunie 1956, la Paris). ARTICOLUL UNU – Se constituie, `ntre semnatarii prezentu-
~n urma recentului convent de la Blois, Pierre Plantard de lui statut [i cei ce care, `ndeplinind condi]iile ce urmeaz\, vor adera
Saint-Clair a fost ales mare maestru al Ordinului, cu 83 de voturi ulterior, un ordin cavaleresc ini]iatic, ale c\rui uzan]e [i conven]ii
din 92, la al treilea tur de scrutin. continu\ s\ fie cele de la fondarea `nf\ptuit\ `n 1099, la Ierusalim,
Aceast\ alegere reprezint\ un pas decisiv `n evolu]ia con- de Godfroi al VI-lea, numit Cucernicul Duce de Bouillon, [i
cep]iilor ordinului [i a spiritului rela]iilor sale cu lumea; c\ci to]i recunoscut\ `n 1100.
cei 121 de demnitari din componen]a acestuia s`nt eminen]e cenu[ii ARTICOLUL DOI – Ordinul se nume[te „Sionis Prioratus“
ale `naltei finan]e [i ale politicii interna]ionale sau ale societ\]ilor
sau „Prioria din Sion“.
filozofice, iar Pierre Plantard este, prin intermediul lui Dagobert al
II-lea, descendentul direct al regilor merovingieni. Autenticitatea ARTICOLUL TREI – Prioria din Sion are ca obiective perpet-
acestei descenden]e este atestat\ de pergamentele reginei Blanche a uarea ordinului cavaleresc tradi]ional [i a `nv\]\turilor sale ini]iat-
Castiliei, descoperite de abatele Saunière `n biserica parohiei sale ice [i `ntrajutorarea reciproc\ a membrilor s\i, at`t din punct de
din Rennes-le-Château (Aude), `n 1891. vedere moral c`t [i din punct de vedere material, `n orice circum-
~n 1985, aceste documente au fost v`ndute c\pitanului Roland stan]e.
Stanmore [i lui Sir Thomas Fraser de c\tre nepoata preotului, fiind ARTICOLUL PATRU – Durata de fiin]are a Prioriei din Sion
apoi depozitate la Londra, `ntr-un seif din Lloyds Bank Europe este nelimitat\.
Limited.17 ARTICOLUL CINCI – Prioria din Sion adopt\, ca sediu prin-
cipal, re[edin]a secretarului general numit de c\tre convent. Prioria
La scurt timp dup\ apari]ia `n pres\ a celor de mai sus, i-am din Sion nu este o societate secret\. At`t toate decretele sale, c`t [i
scris lui Philippe de Chérisey, cu care stabilisem deja un contact [i `nregistr\rile [i numirile, s`nt disponibile pentru public ca texte `n
al c\rui nume figura, la fel de frecvent ca al lui Pierre de Plantard, limba latin\.
drept purt\tor de cuv`nt al Prioriei din Sion. R\spunz`nd la una dintre ARTICOLUL {ASE – Prioria din Sion are 121 de membri. ~n
`ntreb\rile noastre, Philippe de Chérisey a declarat c\ François aceste limite, este deschis\ tuturor persoanelor adulte care `i
Ducaud-Bourget nu fusese ales mare maestru de un cvorum co- recunosc scopurile [i care accept\ obliga]iile specificate `n pre-
respunz\tor. Mai mult, conform spuselor sale, abatele Ducaud- zentul statut. Admiterea membrilor se face f\r\ a se ]ine cont de
Bourget renun]ase `n mod public la afilierea la ordin. Aceast\ sex, ras\ sau convingeri filozofice, religioase sau politice.
228 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 229

ARTICOLUL {APTE – Cu toate acestea, `n cazul `n care unul mo[tenitorul desemnat pentru a ob]ine acceptul sau renun]area
dintre membri `l desemneaz\ `n scris pe unul din descenden]ii s\i acestuia. ~n absen]a unui act de acceptare, dup\ o perioad\ de
pentru a-i succede, conventul `i va satisface cererea [i, `n caz de reflec]ie de optzeci [i una de zile `ncheiate, renun]area va fi
minorat, se poate ocupa de educa]ia celui astfel desemnat. recunoscut\ `n mod oficial [i locul va fi considerat vacant.
ARTICOLUL OPT – Pentru a accede la primul grad, viitorii ARTICOLUL {AISPREZECE – ~n virtutea dreptului ereditar
membri trebuie s\ `[i procure, pe cheltuiala proprie, o rob\ alb\ cu confirmat prin articolele precedente, `ndatoririle [i titlurile Marelui
cordon. Dup\ admiterea `n primul grad, membrii au dreptul s\ Maestru al Prioriei de Sion vor fi transmise succesorului s\u con-
voteze. La admitere, noul membru trebuie s\ jure at`t c\ va servi form acelora[i prerogative. ~n cazul `n care func]ia de mare maestru
Ordinul `n orice `mprejur\ri, c`t [i c\ va lupta pentru PACE [i este vacant\ sau `n lipsa unui succesor direct, conventul se va reuni
pentru respectarea vie]ii umane. `n vederea unui scrutin `n termen de optzeci [i una de zile.
ARTICOLUL NOU| – La admitere, fiecare membru trebuie ARTICOLUL {APTESPREZECE – Toate hot\r`rile trebuie s\
s\ pl\teasc\ o tax\ simbolic\, suma fiind l\sat\ la propria sa alege- fie votate de c\tre convent [i validate prin aplicarea sigiliului mare-
re. ~n fiecare an, trebuie s\-i `nm`neze secretarului general, din pro- lui maestru. Secretarul general este numit de c\tre convent pe o
prie ini]iativ\, drept tax\ c\tre ordin, o sum\ stabilit\ de el `nsu[i. perioad\ de trei ani, care poate fi prelungit\ prin consim]\m`nt
ARTICOLUL ZECE – La admitere, fiecare membru trebuie tacit. Secretarul general trebuie s\ aib\ gradul de comandor pentru
s\-[i aduc\ certificatul de na[tere [i un specimen de semn\tur\. a-[i putea prelua responsabilit\]ile. Func]iile [i responsabilit\]ile nu
s`nt remunerate.
ARTICOLUL UNSPREZECE – Un membru al Prioriei din
Sion, `mpotriva c\ruia a fost pronun]at\ o hot\r`re judec\toreasc\ ARTICOLUL OPTSPREZECE – Ierarhia Pioriei de Sion este
pentru o infrac]iune de drept comun, poate fi eliberat de `ndatoriri, alc\tuit\ din cinci grade:
i se pot retrage titlurile [i poate fi chiar exclus din Ordin. 1 C`rmuitor num\r: 1 Bolta celor
ARTICOLUL DOISPREZECE – Adunarea general\ a membrilor 2 Cruciat num\r: 3 treisprezece Roza-Cruce
se nume[te Convent. Nici o consf\tuire a acesteia nu va fi considerat\ 3 Comandor num\r: 9
valid\ dac\ num\rul membrilor prezen]i este mai mic de optzeci [i unu. 4 Cavaler num\r: 27 Cele nou\
Votul este secret [i se desf\[oar\ folosindu-se bile albe [i negre. Pentru 5 Scutier num\r: 81 comandamente ale Templului
a fi adoptate, toate mo]iunile trebuie s\ primeasc\ cel pu]in optzeci [i una total: 121
de bile albe. Toate mo]iunile care nu primesc cel pu]in [aizeci [i una de ARTICOLUL NOU|SPREZECE – Exist\ 243 de Fra]i Liberi,
bile albe nu pot fi resupuse la vot. numi]i O[teni sau, cu `ncepere din anul 1681, Copii ai Sf`ntului
ARTICOLUL TREISPREZECE – Numai conventul Prioriei de Vincent, care nu particip\ nici la vot, nici la convent, dar c\rora
Sion poate decide, cu o majoritate de 81 de voturi provenite de la Prioria din Sion le acord\ anumite drepturi [i privilegii, `n confor-
cei 121 de participan]i, schimb\rile statului [i reglementarea intern\ mitate cu decretul din 17 ianuarie 1681.
a ceremonialului. ARTICOLUL DOU|ZECI – Mijloacele b\ne[ti ale Prioriei
ARTICOLUL PAISPREZECE – Primirea noilor membri va fi din Sion provin din dona]iile f\cute de membri [i din taxele pl\tite
hot\r`t\ de „Conciliul celor treisprezece Roza-Cruce“. Titlurile [i de ace[tia. Conciliul celor treisprezece Roza-Cruce stabile[te o re-
responsabilit\]ile s`nt acordate de marele maestru al Prioriei din zerv\, numit\ „patrimoniul ordinului“. Aceast\ rezerv\ poate fi
Sion. Membrii s`nt admi[i pe via]\. Titlurile lor revin, de drept, folosit\ doar `n caz de necesitate absolut\, c`nd Pioria [i membrii
unuia dintre copii lor, ales de ei `n[i[i, f\r\ s\ ]in\ seama de sex. s\i s`nt amenin]ati de un pericol de moarte.
Mo[tenitorul desemnat poate s\ fac\ un act de renun]are la dreptu- ARTICOLUL DOU|ZECI {I UNU – Conventul este convocat
rile sale, dar nu o poate face `n favoarea unui frate, sor\, alt\ rud\ de secretarul general, ori de c`te ori Conciliul celor treisprezece
sau alt\ persoan\. El `nsu[i nu va mai fi readmis`n Prioria din Sion. Roza-Cruce consider\ acest lucru necesar.
ARTICOLUL CINCISPREZECE – ~n termen de dou\zeci [i ARTICOLUL DOU|ZECI {I DOI – Dezavuarea apartenen]ei
[apte de zile `ncheiate, doi membri trebuie s\ ia leg\tura cu la Prioria din Sion, manifestat\ `n mod public [i `n scris, f\r\ a
230 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 231

exista un motiv `ntemeiat sau un pericol care s\-l amenin]e pe marilor mae[tri ai Prioriei din Sion. Era deja u[or de `n]eles de ce
respectivul membru al Prioriei, va atrage dup\ sine excluderea `[i puteau de]ine func]ia de la v`rsta de cinci sau de opt ani. Era
acestuia, care va fi pronun]at\ de c\tre Convent. limpede [i de ce aceasta se deplasa de-a lungul unei anume linii de
Semn\tura Marelui Maestru, s`nge sau re]ele de genealogii interconectate, a[a cum se `nt`mpla.
Jean Cocteau ~n principiu, titlul de mare maestru p\rea s\ fie ereditar, fiind
transmis de-a lungul secolelor prin intermediul unui m\nunchi de
Din anumite puncte de vedere, acest statut este mai straniu [i familii care pretindeau c\ descind din merovingieni. Totu[i, c`nd nu
dec`t cel primit de la poli]ia francez\ [i dec`t informa]iile despre exista nici un pretendent eligibil sau c`nd succesorul desemnat `[i
Sion oferite de „documentele Prioriei“. Cel din urm\ men]iona un declina acest statut titlul `i era oferit unei persoane din afar\, aleas\,
num\r total de 1 093 de membri, iar cel dint`i de 9 841. Conform probabil, conform procedurilor specificate `n statut. Pe aceast\ baz\
articolelor citate mai sus, incluz`ndu-i [i pe cei 243 de „Copii ai ar fi putut ajunge `n r`ndul marilor mae[tri personalit\]i ca Leonardo,
Sf`ntului Vincent“, num\rul total al membrilor Sionului este de Newton, Nodier [i Cocteau.
doar 364. ~n plus, „documentele Prioriei“ stabilesc o ierarhie
alc\tuit\ din [apte grade. ~n statutul primit de la poli]ie, aceasta a
fost l\rgit\, ajung`ndu-se la nou\ grade. ~n cel semnat de Jean
Cocteau, apar numai cinci grade. Iar denumirile acestora difer\,
deopotriv\, de cele men]ionate `n primele dou\ surse. Plantard de Saint-Clair
Aceste contradic]ii ar putea reprezenta dovada unui anumit tip
de sciziune, sau sciziune incipient\, ap\rut\ `n interiorul Prioriei de Printre numele care, `n mod repetat, ocupau un loc de seam\ `n
Sion `n jurul anului 1956 – data la care „documentele Prioriei“ au „documentele Prioriei“, se num\ra cel al familiei Plantard. {i, din-
`nceput s\ apar\ `n Biblioteca Na]ional\. Iar Philippe de Chérisey tre numeroasele persoane asociate cu misterul lui Saunière [i al
localit\]ii Rennes-le-Château, cea mai demn\ de `ncredere p\rea s\
chiar face aluzie la o astfel de schism\ `ntr-un articol recent.20
fie Pierre Plantard sau, cum semna chiar el, Pierre Plantard de
Ruptura, afirm\ el, s-a petrecut `ntre 1956 [i 1958 [i a fost pe
punctul de a atinge propor]iile celei dintre Sion [i Ordinul Templu- Saint-Clair.21 Conform genealogiilor din Dossiers secrets, acesta
lui marcate, `n 1188, prin „t\ierea ulmului“. Dup\ p\rerea sa, peri- este un descendent direct al regelui Dagobert al II-lea [i al dinastiei
colul a fost `nl\turat datorit\ abilit\]ii diplomatice a domnului merovingiene. Acelea[i genealogii `l indic\ [i drept descendentul
Plantard, care i-a f\cut pe dezertori s\ se r\zg`ndeasc\. Dar, oricare direct al de]in\torilor castelului Barberie – distrus de cardinalul
ar fi fost politica intern\ a Prioriei de Sion, la Conventul din ianua- Mazarin `n anul 1659.
rie 1891, aceasta p\rea s\ constituie un tot unitar [i coerent. ~n cursul investiga]iei, am `nt`lnit `n multe r`nduri numele Plantard.
Poate c\ Ducaud-Bourget fusese mare maestru al Prioriei, dar, ~ntr-adev\r, dup\ cum reiese din informa]iile referitoare la ultimul sfert
`n acel moment, era clar c\ `n prezent func]ia nu `i mai apar]inea. de secol, toate urmele converg c\tre el. De exemplu, `n 1960, fiind
Conform afirma]iei lui de Chérisey, nu fusese ales de un cvorum intervievat de Gérard de Sède, a vorbit despre un „secret interna]ional“
satisf\c\tor. Aceasta ar fi putut `nsemna c\ fusese ales de ini]iatorii ascuns la Gisors.22 ~n cursul deceniului urm\tor a fost, dup\ toate
schismei. Nu aveam certitudinea c\ s-ar fi f\cut vinovat de `nc\l- aparen]ele, principala surs\ de informa]ii la care de Sède a f\cut apel
carea articolului dou\zeci [i doi al statutului. Dar puteam pre- pentru a-[i scrie at`t c\r]ile despre Rennes-le-Château, c`t [i pe cele
supune c\ afilierea sa la Sion – indiferent ce s-ar fi `nt`mplat `n despre Gisors.23 Conform ultimelor dezv\luiri, bunicul domnului
trecut – nu maiexista. Plantard l-a cunoscut personal pe Bérenger Saunière. Iar el `nsu[i s-a
Articolele citate p\reau s\ clarifice statutul lui François dovedit a fi de]in\torul c`torva terenuri `nvecinate cu Rennes-le-
Ducaud-Bourget. {i, cu siguran]\, precizau modul de alegere a Château [i cu Rennes-les-Bains, dintre care f\cea parte [i muntele lui
232 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 233

Blanchefort. Cu ocazia interviului pe care ni l-a acordat, anticarul din `n slujba binelui umanit\]ii. A[adar, de ce ne-am mira c\ a devenit
ora[ul Stenay, din Arennes, ne-a povestit c\ amplasamentul vechii una dintre acele eminen]e cenu[ii ale c\ror sfaturi s`nt cerute de
biserici Saint Dagobert era, de asemenea, proprietatea lui Pierre de mai marii acestei lumi? Dup\ ce, `n 1947, a fost invitat de guvernul
Plantard. {i, conform statutului ob]inut de la poli]ia francez\, acesta federal al Elve]iei, [i-a stabilit, pentru mai mul]i ani, re[edin]a `n
aceast\ ]ar\, `n apropierea lacului Leman, acolo unde se reunesc
ocupa [i func]ia de secretar general al Prioriei din Sion.
~n 1973, o revist\ din Fran]a a publicat ceea ce p\rea s\ fie tran- numero[i `ns\rcina]i de afaceri [i delega]i din `ntreaga lume.26
scrierea unui interviu telefonic cu acela[i Plantard. Nu am fost sur-
prin[i de faptul c\ acesta nu dezv\luia prea multe. A[a cum era de Doamna Hisler a inten]ionat, desigur, s\ realizeze un portret
a[teptat, declara]iile sale erau aluzive, criptice [i incitante – gene- str\lucitor. Rezultatul este imaginea unei personalit\]i extrem de
r`nd `ntreb\ri mai numeroase dec`t cele c\rora le d\dea r\spuns. De neobi[nuite. Pe alocuri, limbajul autoarei devine, `n acela[i timp,
exemplu, vorbind despre linia de s`nge merovingian\ [i despre vag [i hiperbolic. ~n plus, diversele persoane prezentate drept dis-
prezumtiva regalitate a acesteia, a declarat: „Cerceta]i originile tinsele cuno[tin]e ale lui Pierre Plantard alc\tuiesc, ca s\ folosim
anumitor familii franceze importante [i ve]i putea `n]elege de ce, un termen bl`nd, un grup c`tse poate de bizar.
`ntr-o bun\ zi, un personaj numit Henri de Montpézat ar putea Pe de alt\ parte, conflictul cu Gestapoul pare s\ indice o activi-
tate demn\ de laud\, desf\[urat\ `n timpul Ocupa]iei. ~n cele din
deveni rege“.24 Iar c`nd a fost `ntrebat despre obiectivele Prioriei
urm\, propriile noastre cercet\ri ne-au oferit dovezi `n acest sens.
din Sion, a oferit, a[a cum era de a[teptat, un r\spuns evaziv: „Pe
~nc\ din 1941, Pierre Plantard a `nceput s\ editeze un ziar al Re-
acestea nu vi le pot dezv\lui. Societatea din care fac parte este
zisten]ei, numit Vaincre [i publicat `n suburbiile Parisului. A fost
extrem de veche. Eu s`nt, pur [i simplu, un succesor, un punct al
`ntemni]at de Gestapo pentru mai mult de un an, din octombrie
unei `n[iruiri. S`ntem p\str\torii anumitor lucruri. Nu avem nevoie
1943 p`n\ la sf`r[itul anului 1944.27
de publicitate“.25
S-a dovedit c\, printre prietenii [i colaboratorii lui Plantard, se
Aceea[i revist\ a publicat o prezentare a domnului Plantard
num\r\ personalit\]i chiar mai bine cunoscute dec`t cele men]io-
semnat\ de prima so]ie a acestuia, Anne Léa Hisler, care a murit `n
anul 1971. Dac\ revista este demn\ de crezare, prezentarea respecti- nate de fosta sa so]ie. Dintre acestea fac parte André Malraux [i
v\ a ap\rut ini]ial `n Circuit, publica]ia intern\ a Prioriei din Sion – Charles de Gaulle. ~ntr-adev\r, rela]iile sale p\reau s\ se extind\,
pentru care se spune c\ dl. Plantard scrie cu regularitate, sub p\trunz`nd temeinic `n interiorul coridoarelor puterii. De exemplu,
pseudonimul „Chyren“: `n 1958, `n Algeria a izbucnit o revolt\ [i generalul de Gaulle a
`ncercat s\ revin\ la Pre[edin]ia Fran]ei. Se pare c\, `n primul r`nd,
S\ nu uit\m c\ acest psiholog a fost prieten cu o serie de per- a cerut ajutorul lui Plantard. Acesta, `mpreun\ cu André Malreaux
sonalit\]i, cum ar fi contele Israël Monti, membru al fr\]iei Sf`ntu- [i cu al]ii, a fost, dup\ toate aparen]ele, responsabil de mobilizarea
lui Vehm, Gabriel Trarieux d’Egmond, unul dintre cei treisprezece a[a-numitelor „Comitete ale Siguran]ei Publice“ – care au avut un
membri ai Roza-Crucii, Paul Lecour, filozof pasionat de Atlantida, rol esen]ial `n revenirea lui de Gaule la Palatul Elysée. ~ntr-o
abatele Hoffet din serviciul de documentare al Vaticanului, Th. scrisoare datat\ 29 iulie 1958, acesta `i mul]umea lui Plantard
Moreaux, directorul conservatorului din Bourges etc. S\ ne amintim pentru serviciile aduse. ~ntr-o alt\ scrisoare, datat\ cu cinci zile mai
c\, `n timpul Ocupa]iei, a fost arestat [i torturat de Gestapo [i c\ a t`rziu, generalul `i cerea aceluia[i Plantard s\ desfiin]eze comitetele
fost de]inut politic vreme de mai multe luni. ~n calitatea sa de
respective, care `[i atinseser\ scopul. Acesta le-a dizolvat cu aju-
doctor `n [tiin]e oculte, a `nv\]at s\ aprecieze valoarea informa]iilor
confiden]iale, acesta fiind desigur motivul pentru care i s-a acordat torul unui comunicat difuzat `n pres\ [i la radio.28
titlul de membru de onoare al mai multor societ\]i hermetice. Toate
acestea concur\ `n a contura un personaj aparte, un mistic al p\cii, Nu este nevoie s\ mai spunem c\, pe m\sur\ ce investiga]iile
un propov\duitor al libert\]ii, un ascet al c\rui ideal este s\ se pun\ noastre avansau, deveneam din ce `n ce mai ner\bd\tori s\-l
234 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 235

cunoa[tem pe Pierre Plantard. La `nceput, nu ni s-a p\rut prea greu c`]iva ani, a afirmat el, `n Fran]a va avea loc, la nivel guvernamen-
s\ o facem, dar acesta s-a dovedit a fi imposibil de g\sit [i nu `ntre- tal, o schimbare dramatic\ menit\ s\ netezeasc\ drumul c\tre o
vedeam nici un mijloc prin care noi, ca persoane particulare, l-am monarhie popular\, tronul revenindu-i unui descendent al mero-
fi putut localiza. Apoi, la `nceputul prim\verii anului 1979, am vingienilor. {i a ad\ugat c\ Sionul se va afla `n spatele acestei
`nceput s\ realiz\m un alt film despre Rennes-le-Château pentru schimb\ri, a[a cum, vreme de secole, s-a aflat [i `n spatele altora –
BBC, care ne-a pus la dispozi]ie resursele sale. Sub auspiciile numeroase [i importante. A mai precizat c\ Sionul nu urm\rea
BBC-ului am reu[it s\ stabilim primul nostru contact cu Pierre profituri materiale, c\ inten]iona s\ conduc\ o restaura]ie a „adev\-
Plantard [i cu Prioria din Sion. ratelor valori“ – acestea fiind, dup\ toate aparen]ele, de ordin spiri-
Primele `ncerc\ri fuseser\ f\cute de o englezoaic\, o jurnalist\ tual sau poate chiar ezoteric. ~n ultim\ instan]\, era vorba – conform
care locuia la Paris, care colaborase la multe proiecte ale BBC-ului explica]iilor sale – de valori precre[tine, `n ciuda orient\rii ostenta-
[i care `[i crease, `n `ntreaga Fran]\, o re]ea impresionant\ de tiv cre[tine a Sionului [i a accentului pus pe catolicism `n cadrul
leg\turi cu ajutorul c\rora a `ncercat s\ g\seasc\ Prioria din Sion. statului. De asemenea, Chaumeil a specificat, `n repetate r`nduri,
La `nceput, continu`ndu-[i cercetarea asupra lojilor masonice [i asu- c\, `n acel moment, marele maestru al Sionului era François
pra culturii ezoterice pariziene, s-a izbit, a[a cum era de a[teptat, de Ducaud-Bourget. C`nd a fost `ntrebat cum se `mp\ca catolicismul
un ecran de protec]ie ce]os, alc\tuit din mistific\ri [i contradic]ii. tradi]ionalist al acestuia cu valorile precre[tine, a replicat, criptic,
De pild\, un jurnalist a avertizat-o c\ to]i cei care cerceteaz\ Sionul c\ ar fi trebuit s\-l `ntreb\m chiar pe abatele Ducaud-Bourget.
prea `ndeaproape s`nt uci[i, mai devreme sau mai t`rziu. Un altul Chaumeil a insistat at`t asupra vechimii Prioriei din Sion, c`t [i
i-a spus c\ acesta existase `ntr-adev\r `n timpul Evului Mediu, dar asupra diversit\]ii membrilor acesteia. A specificat c\ din Priorie f\ceau
c\, `ntre timp, disp\ruse. Pe de alt\ parte, un oficial al Marii Loje parte reprezentan]ii tuturor sferelor vie]ii sociale. {i a ad\ugat c\
Apina a afirmat c\ Sionul exist\ `n zilele noastre, dar nu are nici un obiectivele acesteia nu se limitau la restaurarea dinastiei merovingiene.
fel de trecut, fiind o organiza]ie modern\. ~n acest moment, a f\cut o afirma]ie foarte ciudat\. A precizat c\ nu to]i
Croindu-[i drum prin acest amalgam de confuzii, cercet\toarea membrii Prioriei din Sion erau evrei. Sensul acestui aparent non sequitur
noastr\ a reu[it, `n cele din urm\, s\ ia leg\tura cu Jean-Luc este evident – c\ anumi]i membri ai ordinului, dac\ nu cumva marea lor
Chaumeil – care ob]inuse de la Pierre Plantard un interviu pentru o majoritate – erau evrei. Ca urmare, ne confruntam din nou cu o contra-
revist\ [i scrisese foarte mult despre Saunière, Rennes-le-Château dic]ie dificil\. Chiar dac\ statutul era o contrafacere, cum era posibil ca
[i Prioria din Sion. Acesta a specificat c\ el `nsu[i nu era membru marele maestru al unui ordin alc\tuit din evrei s\ fie un adept al
al Sionului, dar `l putea contacta pentru a `ncerca s\ ne stabileasc\ catolicismului tradi]ionalist extremist – o persoan\ care `l num\ra printre
o `nt`lnire. {i, `ntre timp, i-a oferit cercet\toarei noastre informa]ii prietenii s\i apropia]i pe Marcel Lefebvre, cunoscut pentru declara]iile
suplimentare. sale care frizau antisemitismul?
Conform spuselor lui Jean-Luc Chaumeil, Prioria din Sion nu Chaumeil a mai f\cut [i alte afirma]ii derutante. A vorbit, de
era o „societate secret\“ `n adev\ratul sens al cuv`ntului. De fapt, exemplu, despre „Prin]ul de Lorena“, care descindea din linia de
dorea doar s\ p\streze discre]ia `n cea ce prive[te existen]a sa, s`nge merovingian\ [i a c\rui „misiune sacr\ era, din acest motiv,
activit\]ile desf\[urate [i identitatea membrilor. ~nregistrarea din evident\“. Aceast\ afirma]ie era `nc\ [i mai enigmatic\ datorit\
Journal Officiel era o contrafacere redactat\ de anumi]i membri ai faptului c\, `n prezent, nu exist\ nici un prin] de Lorena, nici m\car
ordinului care „dezertaser\“. C`t despre statutul `nregistrat prin unul onorific. Oare interlocutorul nostru inten]iona s\ sugereze c\,
intermediul poli]iei, acesta era [i el contraf\cut de aceea[i „membri de fapt, exista un astfel de prin], dar c\ tr\ia incognito? Sau folosea
dezertori“. cuv`ntul „prin]“ `n sensul s\u mai larg, referindu-se la un „mo[te-
Chaumeil ne-a confirmat suspiciunea c\ Sionul urzea planuri nitor“? ~n acest caz, actualul prin] – [i nu Prin] – al Lorenei era
politice ambi]ioase, referitoare la viitorul apropiat. ~n urm\torii dr. Otto von Habsburg, care este duce onorific de Lorena.
236 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 237

Per ansamblu, spusele lui Chaumeil nu erau at`t r\spunsuri c`t At`t la prima noastr\ `nt`lnire, c`t [i la urm\toarele dou\, Pierre
bazele unor viitoare `ntreb\ri – iar cercet\toarea noastr\, datorit\ Plantard ne-a dat de `n]eles c\ nu avea s\ ne spun\ nimic despre
insuficientului timp de g`ndire pe care l-a avut la dispozi]ie, nu a activit\]ile [i obiectivele actuale ale Prioriei din Sion. Pe de alt\
[tiut care erau `ntreb\rile cele mai potrivite. Totu[i, a f\cut un mare parte, s-a oferit s\ ne r\spund\ la orice `ntrebare legat\ de istoria
pas `nainte, pentru c\ a trezit interesul BBC-ului asupra subiectului; acesteia. {i, cu toate c\ a refuzat s\ fac\ referiri la viitor sub forma
pentru c\ BBC-ul se bucur\ pe continent de un prestigiu conside- oric\rui tip de declara]ie public\ – `ntr-un film, de exemplu –,
rabil mai mare dec`t cel din Marea Britanie, reprezent`nd `nc\ un totu[i ne-a oferit c`teva indicii `n cursul conversa]iei. Ne-a declarat,
nume demn de a fi invocat. ~n consecin]\, nu se putea trece cu de exemplu, c\ Prioria din Sion era, de fapt, `n posesia comorii
u[urin]\ peste perspectiva unei implic\ri a BBC-ului. „Propa- pierdute a Templului din Ierusalim – a pr\zii jefuite de legiunile
gand\“ este prea mult spus, dar un film al BBC-ului care s\ subli- romane ale lui Titus `n anul 70 d.Hr. Ne-a spus c\ aceasta avea s\
nieze [i s\ autentifice anumite fapte ar fi atras aten]ia – ar fi fost un fie „restituit\ Israelului la timpul cuvenit“. Dar, indiferent care ar fi
mod redutabil de a c`[tiga credibilitate [i de a crea climatul psiho- fost semnifica]ia istoric\, arheologic\ sau chiar politic\ a acelei
logic sau atmosfera necesar\, mai ales printre vorbitorii de limb\ comori, Plantard a considerat-o lipsit\ de importan]\. A insistat
englez\. {i, dac\ merovingienii [i Prioria din Sion ar fi fost accepta- asupra faptului c\ adev\rata comoar\ era de natur\ „spiritual\“. {i
te ca „adev\ruri istorice“ sau ca fapte `n mod general recunoscute – a sugerat c\ acest „tezaur spiritual“ consta, m\car `n parte, `ntr-un
ca, s\ spunem, b\t\lia de la Hastings sau uciderea lui Thomas secret care, `ntr-un mod r\mas nespecificat, putea facilita a schimba-
re social\ major\. {i a reluat afirma]iile lui Chaumeil declar`nd c\,
Becket – aceasta ar fi fost, evident, `n avantajul Sionului. F\r\
`n viitorul apropiat, Fran]a urma s\ fie teatrul unei mi[c\ri sociale
`ndoial\, acestea au fost motivele care l-au determinat pe Chaumeil
dramatice – nu o revolu]ie, ci o schimbare radical\ a institu]iilor,
s\ `i telefoneze lui Plantard.
menit\ s\ netezeasc\ drumul c\tre reinstaurarea monarhiei. Aceast\
~n cele din urm\, `n martie 1979, cu ajutorul lui Roy Davies,
aser]iune nu a fost f\cut\ cu afectare profetic\. Dimpotriv\, domnul
produc\torul nostru de la BBC, [i av`nd-o pe colaboratoarea sa
Plandard ne-a `mp\rt\[it-o pur [i simplu, foarte lini[tit, foarte
drept om de leg\tur\, s-a reu[it aranjarea unei `ntrevederi cu Pierre
prozaic – [i foarte hot\r`t.
de Plantard. C`nd s-a petrecut, acesta a avut aparen]a unei `nt`lniri a ~n discursul s\u au fost o serie de inconsecven]e ciudate. Une-
[efilor Mafiei. S-a desf\[urat pe „teren neutru“, `ntr-un cine- ori, de pild\, p\rea s\ vorbeasc\ `n numele Prioriei din Sion –
matograf parizian `nchiriat, `n acest scop, de BBC, [i fiecare dintre spunea „noi“, indic`nd astfel ordinul. Alteori p\rea s\ se disocieze
p\r]i a fost `nso]it\ de un anturaj. de acesta – l\s`nd impresia c\ vorbe[te numai despre el `nsu[i, `n
Pierre Plantard s-a dovedit a fi o persoan\ respectabil\ [i curte- calitate de pretendent merovingian, de rege de drept, membrii
nitoare, cu o ]inut\ discret\, aristocratic\, lipsit\ de ostenta]ie, [i cu Sionului fiind doar alia]ii [i sus]in\torii s\i. Aveam impresia c\
o atitudine condescendent\, plin de verv\, dar conving\toare. A dat ascultam dou\ voci distincte, care nu erau `ntotdeauna compatibile.
dovad\ de o enorm\ erudi]ie [i de o impresionant\ agilitate a min]ii – Prima era vocea secretarului general al Sionului. Cealalt\ `i apar]i-
de harul de a da replici prompte, seci, spirituale, r\ut\cioase, dar `n nea unui rege incognito, care „domne[te, dar nu guverneaz\“ – [i
nici un caz ustur\toare. Avea adesea `n priviri o lic\rire u[or care considera Sionul un fel de conciliu de tain\. Dihotomia dintre
amuzat\, indulgent\, de unchi cumsecade. ~n ciuda purt\rii modeste, cele dou\ glasuri nu disp\rea niciodat\ pe deplin, iar Pierre Plantard
chiar timide, exercita asupra `nso]itorilor s\i o autoritate ma- nu putea fi convins s\ o clarifice.
iestuoas\. {i crea impresia de ascetism [i de austeritate. Nu etala Dup\ cele trei `nt`lniri, nu am fi putut sus]ine c\ eram, `n mod
nici un fel de avu]ie. Era o apari]ie conservatoare, de bun gust, semnificativ, mai bine informa]i dec`t `nainte. Cu excep]ia
neprotocolar\, dar nicidecum elegant\ sau luxoas\ `n mod ostenta- Comitetelor Siguran]ei Publice [i a scrisorilor de la Charles de
tiv. Din c`te ne-am dat seama, nici m\car nu folosea un automobil. Gaulle, nu aveam nici o alt\ indica]ie referitoare la influen]a
238 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 239

politic\ sau la puterea Sionului sau la faptul c\ b\rba]ii pe care `i talia lui Malraux [i De Gaulle inten]ionau s\ restaureze dinastia
`nt`lnisem ocupau pozi]ii care le-ar fi permis s\ schimbe modul de merovingian\?
guvernare [i institu]iile din Fran]a. {i nici nu aveam indicii care s\
ne l\mureasc\ de ce linia de s`nge merovingian\ ar fi trebuit luat\
mai `n serios dec`t alte dinastii regale a c\ror restaurare fusese `ncer-
cat\ cu diverse ocazii. De exemplu, s`nt mai mul]i pretenden]i din
familia Stuart la tronul Marii Britanii – [i preten]iile lor, cel pu]in
Politica Prioriei din Sion
din punctul de vedere al istoricilor moderni – au o baz\ cu mult mai ~n 1973, a fost publicat volumul intitulat Les Dessous d’une
solid\ dec`t preten]iile merovingienilor. De fapt, exist\ numero[i al]i ambition politique (Culisele unei ambi]ii politice). Cartea, scris\ de
pretenden]i la coroanele [i tronurile vacante de pe teritoriul Europei jurnalistul elve]ian Mathieu Paoli, relata integral `ncerc\rile autoru-
[i s`nt `n via]\ descenden]i ai dinastiilor Bourbon, Habsburg, lui de a investiga Prioria din Sion. Ca [i noi, Paoli intrase, `n cele
Hohenzollern [i Romanov. De ce li s-ar acorda acestora mai pu]in\ din urm\, `n leg\tur\ cu un reprezentat al ordinului – c\ruia nu `i
credibilitate dec`t merovingienilor? ~n termenii unei „legitimit\]i men]ioneaz\ numele. Dar, pentru c\ nu avea `n spatele s\u presti-
absolute“ [i din punct de vedere pur tehnic, preten]ia celor din giul BBC-ului, cel pe care l-a `nt`lnit nu avea – dup\ aprecierea
urm\ ar fi putut `ntr-adev\r avea `nt`ietate. Totu[i, `n lumea mo- noastr\ – rangul `nalt al domnului Plantard. Nici nu era at`t de
dern\, cerin]a lor poate p\rea pur teoretic\ – la fel de teoretic\ ca comunicativ cum fusese acesta fa]\ de noi. Pe de alt\ parte, Paoli,
aceea a unui irlandez contemporan care [i-ar dovedi descenden]a care locuia pe continent [i avea o disponibilitate de mi[care mai
din Marii Regi de la Tara. mare dec`t a noastr\, fusese `n m\sur\ s\ urm\reasc\ anumite
Am fost din nou pe punctul de a abandona Prioria din Sion, ca leg\turi [i s\ `ntreprind\ cercet\ri „la fa]a locului“ `ntr-un mod
pe o grupare minor\, excentric\, dac\ nu chiar ca pe o fars\ `n toat\ care, pentru noi, nu fusese posibil. Ca urmare, cartea sa era extrem
puterea cuv`ntului. Totu[i, din propriile noastre cercet\ri reie[ea c\, de valoroas\ [i con]inea multe informa]ii noi – de fapt, at`t de
`n trecut, ordinul avusese o real\ putere, fiind implicat `n afaceri multe, `nc`t justifica apari]ia unei continu\ri [i chiar ne-am `ntrebat
interna]ionale la nivel `nalt. Chiar [i `n zilele noastre, reprezenta, dac\ Paoli nu o scrisese deja. F\c`nd cercet\ri legate de persoana
f\r\ `ndoial\, mai mult dec`t p\rea la prima vedere. De exemplu, nu sa, am aflat c\, `n 1977 sau 1978, fusese `mpu[cat de guvernul
avea nimic mercantil, nu exploata nici o sl\biciune. Dac\ ar fi Israelian, fiind acuzat de spionaj pentru c\ `ncercase s\ le v`nd\
dorit, Pierre de Plantard ar fi putut transforma Prioria din Sion arabilor o serie de secrete.29
`ntr-o afacere extrem de profitabil\ – asemenea celorlalte culte, Conform celor relatate `n cartea sa, modul `n care Mathieu
secte [i institu]ii „new age“ la mod\. Cu toate acestea, majoritatea Paoli a abordat problema era similar cu al nostru. {i el a con-
documentelor de baz\ „ale Prioriei“ r\m`neau tip\rite `n regim pri- tactat-o pe fiica lui Leo Schidlof la Londra; aceasta i-a spus [i lui
vat. Iar Sionul nu f\cea recrut\ri – nici m\car `n stilul lojilor c\, dup\ c`te [tia ea, tat\l s\u nu avea nici o leg\tur\ cu societ\]ile
masonice. Dup\ toate aparen]ele, num\rul membrilor s\i era stabilit secrete, cu francmasoneria [i cu genealogiile merovingiene. Ca [i
cu rigurozitate, cei noi fiind admi[i doar `n limita locurilor vacante. cercet\toarea noastr\ de la BBC, Paoli a luat leg\tura cu Marea
O asemenea „exclusivitate“ era, printre altele, dovada unei extra- Loj\ Alpina [i s-a `nt`lnit cu cancelarul acesteia, de la care a primit
ordinare `ncrederi `n for]ele proprii, a certitudini c\ `nrolarea unui r\spunsuri ambigue. Respectivul cancelar, poveste[te el, a sus]inut
furnicar de novici nu era, pur [i simplu, necesar\ – pentru c`[tiguri cu t\rie c\ nu cuno[tea nici un „Lobineau“ [i nici un „Schidolf“.
financiare sau pentru alte scopuri. Cu alte cuvinte, Ordinul avea C`t despre numeroasele lucr\ri care purtau sigla Alpina, acela[i
deja un ]el – unul care c`[tigase loialitatea unor oameni ca Malraux cancelar a afirmat, categoric, c\ nu puteau s\ existe. Totu[i, un
[i De Gaule. Dar puteam, oare, s\ credem cu adev\rat c\ oameni de prieten al autorului, care f\cea parte din aceea[i loj\, a pretins c\
240 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 241

dore[te ca implicarea sa `n afacerea `n cauz\ s\ fie cunoscut\. Sau


o alt\ societate s-a folosit de numele Marii Loji, cu scopul de a-[i
camufla propriile activit\]i.30

~n anexa de la Versailles a Bibliotecii Na]ionale, Paoli a desco-


perit patru exemplare din Circuit,31 revista men]ionat\ `n statutul
Prioriei de Sion. Primul data din 1 iulie 1959, iar ca director era
men]ionat Pierre Plantard. Dar revista `ns\[i nu d\dea de `n]eles c\
ar fi avut vreo leg\tur\ cu Prioria din Sion. Dimpotriv\, se declara
drept organul oficial al unei asocia]ii numite Federa]ia For]elor
Franceze. Exista chiar [i o sigl\ a acesteia, reprodus\ de Paoli `n
cartea sa, [i urm\toarea informa]ie:

Publication périodique culturelle de la Fédération des


Forces Françaises
116 Rue Pierre Jouet, 116
Aulnay-sous-Bois – (Seine-et-Oise)
Tél: 929-72-49

Mathieu Paoli a verificat adresa de mai sus. A aflat c\ niciodat\


nu fusese publicat\ acolo vreo revist\. Num\rul de telefon s-a
dovedit a fi, de asemenea, fals. {i `ncerc\rile sale de a da de urma
Federa]iei For]elor Franceze s-au dovedit zadarnice. P\n\ la aceast\
dat\, nu a ap\rut nici o informa]ie despre o astfel de organiza]ie.
Dar cartierul general din Fran]a al Comitetelor Siguran]ei Publice
se afla tot la Aulnay-sous-Bois, fapt care poate fi cu greu conside-
rat o coinciden]\.32 A[adar, federa]ia respectiv\ pare s\ fi avut
leg\turi cu aceste comitete. Este o presupunere care poate fi con-
siderat\ destul de `ntemeiat\. Paoli men]ioneaz\ c\, `n volumul doi
al romanului Cicuit, exist\ o referin]\ la o scrisoare a lui De Gaulle
c\tre Pierre Plantard, prin care celui de al doilea i se adresau
mul]umiri pentru serviciile aduse – acestea fiind, dup\ toate apa-
Schi]a de pe coperta romanului „Circuit“
ren]ele, activit\]ile Comitetelor Siguran]ei Publice.
v\zuse bro[urile respective `n biblioteca acesteia. Paoli ajunge la Conform aceluia[i Paoli, majoritatea articolelor din Circuit tratau
urm\toarele concluzii: subiecte ezoterice. Erau semnate de Pierre Plantard – at`t cu propriul
s\u nume, c`t [i cu pseudonimul „Chyren“ –, de Anne Léa Hisler [i de
Exist\ dou\ posibilit\]i. Dat fiind specificul lucr\rilor lui Henri alte persoane care ne s`nt deja familiare. Existau, totu[i, [i articole de o
Lobineau, Marea Loj\ Alpina – care interzice orice activitate cu totul alt\ natur\. De exemplu, unele se refereau la o [tiin]\ secret\
politic\, at`t pe teritoriul Elve]iei c`t [i `n afara acesteia – nu legat\ de vi]a de vie [i de viticultur\ – altoirea vi]ei de vie – care,
242 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 243

parese, avea o semnifica]ie special\ din punct de vedere politic. Totul oficializ\m. Provincia trebuie s\ aib\ propriul s\u sistem de ap\-
p\rea lipsit de logic\, `n afara cazului `n care vi]a de vie [i viticultura rare [i de administrare, adaptat la nevoile sale specifice [i ]in`n-
aveau un sens alegoric – poate ca o metafor\ pentru descenden]\, pen- du-se cont de unitatea na]ional\.35
tru arborii genealogici [i pentru alian]ele dinastice.
C`nd nu erau misterioase sau obscure, articolele din Circuit Paoli citeaz\ apoi [i cele opt pagini care urmeaz\. Materialul
erau, dup\ p\rerea lui Paoli, de un na]ionalism fervent. De pild\, con]inut de acestea este sistematizat `n urm\toarele subcapitole:
`ntr-unul dintre ele, semnat Adrian Sevrette, autorul afirm\ c\, pentru
rezolvarea problemelor existente, nu se `ntrevede nici o solu]ie, Consiliul Provinciilor
Consiliul Statului
cu excep]ia apel\rii la noi metode [i la noi oameni, pentru c\ Consiliul Parlamentar
arta guvern\rii a disp\rut. Este curios doar faptul c\ oamenii nu Taxele
doresc s\ observe acest lucru. Exist\ o singur\ problem\: structura Ocupa]iile [i Produc]ia
economic\. Dar nu mai exist\ oare b\rba]i capabili s\ se g`ndeasc\ Medicina
la Fran]a, precum `n timpul Ocupa]iei, c`nd patrio]ii [i lupt\torii Educa]ia Na]ional\
din Rezisten]\ nu-[i f\ceau griji din cauza convigerilor politice ale V`rsta Majoratului
Locuin]ele [i [colile
celor care `i conduceau `n lupt\?33

Planul de guvern\m`nt detaliat sub aceste subtitluri nu este


Paoli citeaz\ [i urm\torul pasaj din volumul 4 al romanului Circuit:
extrem de controversat, iar punerea lui `n practic\ nu ar necesita,
Dorim ca cele 1500 de exemplare din Circuit s\ fie sc`nteile de
probabil, dec`t un minim de schimb\ri. {i nici nu poate fi etichetat
la care va proveni lumina, dorim ca vocile patrio]ilor s\ poat\ trece din punct de vedere politic. Nu poate fi numit „de st`nga“ sau de
dincolo de obstacole, ca `n 1940, c`nd ace[tia au p\r\sit Fran]a ocu- „dreapta“, liberal sau conservator, radical sau reac]ionar. ~n linii
pat\ pentru a veni s\ bat\ la u[a conduc\torului Fran]ei Libere. mari, pare c`t se poate de inofensiv; [i este greu de sesizat cum ar
Ast\zi, ca [i atunci, mai presus dec`t orice, s`ntem cu to]ii francezi, putea reda o anumit\ str\lucire pierdut\ a Fran]ei. Dup\ cum
s`ntem acea for]\ care, `ntr-un fel sau altul, lupt\ pentru a construi o observ\ Paoli, „Propunerile... nu s`nt revolu]ionare. Totu[i, denot\
Fran]\ purificat\, o nou\ Fran]\. Aceasta trebuie s\ se `nf\ptuiasc\ o analiz\ realist\ a structurilor actuale ale statului francez [i s`nt
`n acela[i spirit patriotic, cu aceea[i voin]\ [i solidaritate `n ac]iune.
p\trunse de o judecat\ foarte s\n\toas\“.36 Dar respectivul plan de
De aceea amintim aici ceea ce declar\m c\ este o veche filozofie.34
guvern\m`nt nu face nici o referire explicit\ la bazele reale pe care,
dup\ implementare, se presupune c\ s-ar realiza, `n final, restau-
Urmeaz\ apoi planul detaliat al modului de guvernare necesar
rarea unei monarhii populare conduse de descenden]ii mero-
pentru a-i reda Fran]ei str\lucirea pierdut\. Se insist\, de exemplu,
vingienilor. ~n Circuit nu era necesar s\ se fac\ o astfel de precizare,
asupra desfiin]\rii regiunilor [i a re`nfiin]\rii provinciilor:
deoarece era vorba chiar de ideea fundamental\, de premisa `n jurul
c\reia pivotau toate articolele din revist\. Pentru publicul ]int\ al
Regiunea nu este dec`t un sistem arbitrar, creat `n timpul Revo-
acesteia, restaurarea dinastiei merovingiene era, bine`n]eles, un
lu]iei, dictat [i stabilit pentru a fi compatibil cu mijloacele de loco-
mo]ie ale epocii (acestea fiind caii). Ast\zi, regiunea nu mai obiectiv acceptat, prea evident pentru a mai fi nevoie de explica]ii.
`nseamn\ nimic. Prin contrast, provincia este o parte `nsufle]it\ a ~n acest punct al relat\rii sale, Paoli pune o `ntrebare crucial\ –
Fran]ei; este un adev\rat vestigiu al trecutului nostru, este `ns\[i care ne-a obsedat [i pe noi `n aceea[i m\sur\:
baza pe care s-a conturat existen]a na]iunii noastre. Are propriul
s\u folclor, propriile sale obiceiuri [i propriile sale monumente [i, Avem, pe de-o parte, un descendent necunoscut al merovingie-
adesea, propriul s\u dialect, pe care dorim s\-l refacem [i s\-l nilor [i, pe de alta, o mi[care secret\, Prioria din Sion, al c\rei
244 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 245

obiectiv este restaurarea unei monarhii populare, sub dinastia Legitimitatea formal\ a unei monarhii putea fi un argument at`t de
merovingian\... Dar trebuie s\ [tim dac\ aceast\ mi[care se limi- elocvent [i de conving\tor? De ce ar fi cerut, la sf`r[itul secolului
teaz\ la specula]ii politice ezoterice (a c\ror finalitate ascuns\ este dou\zeci, o monarhie oarecare, fie ea legitim\ sau nu, acel gen de
s\ fac\ mul]i bani exploat`nd credibilitatea [i simplitatea oame- supunere pe care p\reau s\-l pretind\ merovingienii?
nilor) sau dac\ este `ntr-adev\r activ\.37 Dac\ ne-am fi confruntat doar cu un grup care promova o serie
de idei fixe bizare, am fi renun]at la subiectul pe care `l cercetam.
~n continuare, dorind s\ g\seasc\ un r\spuns, autorul trece `n Dar se p\rea c\ aveam de-a face, dimpotriv\, cu o organiza]ie
revist\ datele pe care le de]ine. Concluziile lui s`nt cele care extrem de influent\, `n ale c\rei r`nduri erau inclu[i unii dintre cei
urmeaz\: mai importan]i, mai renumi]i, mai aclama]i [i mai competen]i con-
temporani ai no[tri. {i, `n majoritatea cazurilor, ace[ti oameni
F\r\ discu]ie, Prioria din Sion pare s\ aib\ leg\turi influente. ~n p\reau s\ considere restaurarea dinastiei merovingiene un obiectiv
prezent, `nfiin]area oric\rei asocia]ii este obiectul unei anchete pre- suficient de valid pentru a o pune mai presus dec`t ne`n]elegerile
liminare a Ministerului de Interne. Acela[i lucru se `nt`mpl\ `n cazul
lor personale, fie ele politice, sociale sau religioase.
revistelor [i al editurilor. Totu[i, ace[ti oameni `[i permit s\ publi-
ce, sub pseudonime, la adrese false [i prin intermediul unor edituri
P\rea s\ nu aib\ nici un `n]eles faptul c\ restaurarea unei linii
inexistente, lucr\ri care nu pot fi g\site `n circula]ie nici `n Elve]ia, de s`nge de acum 1300 de ani putea constitui un scop `n via]\ pen-
nici `n Fran]a. Exist\ dou\ posibilit\]i. Sau autorit\]ile guverna- tru at`t de mul]i oameni publici extrem de respecta]i. Bine`n]eles,
mentale nu `[i `ndeplinesc sarcinile. Sau se petrece altceva...38 doar dac\ nu cumva ceva ne sc\pa. Doar dac\ nu cumva legitimi-
tatea nu era singura preten]ie a merovingienilor. Doar dac\ nu
Paoli nu specific\ alternativa. Pe de alt\ parte, este limpede c\, cumva exista ceva anume, ceva de o extraordinar\ importan]\, care
de[i nu o men]ioneaz\, el `nsu[i o consider\ cea mai plauzibil\. Pe `i deosebea pe merovingieni de celelalte dinastii. Pe scurt, doar
scurt, ajunge la concluzia c\ oficialii guvernamentali [i, `n aceea[i dac\ nu cumva s`ngele regal al merovingienilor avea o `nsu[ire
m\sur\, mul]i al]i oameni influen]i, s`nt fie membri ai Sionului, fie aparte, `ntr-adev\r deosebit\.
i se supun acestuia. ~n acest caz, Sionul trebuie s\ fie, `ntr-adev\r, o
organiza]ie extrem de influent\.
Dup\ ce a `ntreprins, pe cont propriu, cercet\ri extinse, Paoli
consider\ `ntemeiat\ preten]ia de legitimitate a merovingienilor.
Din acest punct de vedere, admite c\ `n]elege care s`nt obiectivele
Sionului. ~ns\, `n rest, m\rturise[te c\ este extrem de `ncurcat. Care
este, se `ntreab\ el, rostul restaur\rii dinastiei merovingiene acum,
la 1300 de ani dup\ ce a fost detronat\? Un regim merovingian
modern ar fi diferit de orice alt regim politic contemporan? {i, dac\
ar fi a[a, cum [i de ce? Ce este at`t de special `n leg\tur\ cu
merovingienii? Chiar dac\ preten]ia lor este justificat\, acest fapt
nu pare a fi relevant. De ce, at`t `n prezent c`t [i `n trecut, at`t de
mul]i oameni influen]i [i inteligen]i nu numai c\ le-au acordat
aten]ie, dar li s-au [i supus `n aceea[i m\sur\?
Desigur, noi `n[ine ne-am pus exact aceea[i `ntrebare. Ca [i
Paoli, eram gata s\ le recunoa[tem preten]ia de legitimitate. Dar ce
importan]\ putea avea o astfel de preten]ie `n zilele noastre?
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 247

adev\rul – un adev\r c`t se poate de interesant [i de diferit de


doctrinele bisericii.

Legenda [i merovingienii
Originea dinastiei merovingiene este `nconjurat\ de mister. De
CAPITOLUL 9 exemplu, de obicei ne g`ndim la o dinastie ca la o familie sau o
cas\ domnitoare care nu `ntotdeauna succede, pur [i simplu, unei
alte astfel de familii sau case, ci care o face pentru c\ [i-a izgonit,
Regii pleto[i deposedat [i `nlocuit predecesorii. Cu alte cuvinte, de obicei se
consider\ c\ o dinastie se `ntemeiaz\ `n urma unei lovituri de stat
de un fel sau altul, ceea ce uneori implic\ nimicirea tuturor repre-
~n acel moment, cercet\rile legate de dinastia merovingian\ zentan]ilor precedentei case domnitoare. De pild\, `n Anglia,
R\zboiul celor Dou\ Roze a marcat o schimbare de dinastie. Cu
erau deja `ncepute. Ne str\duisem s\ ne strecur\m, pe b`jb`ite,
circa un secol mai t`rziu, Stuar]ii s-au urcat pe tron abia dup\ ce
printr-o p`cl\ de fantezii [i ambiguit\]i cu mult mai dens\ dec`t
dinastia Tudor nu mai exista. {i, la r`ndul lor, au fost detrona]i de
aceea care plana asupra catarilor [i a cavalerilor templieri. Ne str\- casele de Orania [i Hanovra.
duisem s\ desc`lcim i]ele `ntre]esute ale istoriei [i legendei. Dar, `n Dar, `n cazul merovingienilor, nu a existat nici o astfel de
ciuda eforturilor noastre, merovingienii r\m`neau, `n foarte mare schimbare abrupt\ sau violent\, nici o uzurpare, nici o detronare,
m\sur\, `nv\lui]i `n mister. nici o extinc]ie a unei alte dinastii. Dimpotriv\, casa care avea s\ se
Merovingienii s-au ridicat din r`ndul tribului sicambrienilor, numeasc\ merovingian\ p\rea s\-i fi condus pe franci dintotdeau-
unul dintre acele triburi germanice cunoscute sub denumirea gene- na. Dintotdeauna, merovingienii au fost regi legitimi, pe deplin
ric\ de franci. Din secolul al cincilea [i p`n\ `n al [aptelea, a domnit recunoscu]i. Dar se spune c\ unul dintre ei era caracterizat prin
asupra unei vaste p\r]i a actualelor teritorii ale Fran]ei [i Ger- ceva deosebit – at`t de ie[it din comun `nc`t numele s\u a fost pre-
maniei. Perioada ei de glorie coincide cu aceea a regelui Arthur – luat de `ntreaga dinastie.
fiind chiar epoca la care se refer\ legendele Graalului. Este, proba- Despre regele de la care merovingienii [i-au luat numele avem
bil, cea mai pu]in cunoscut\ perioad\ a `ntunecatului Ev Mediu. cele mai pu]ine informa]ii – `n ceea ce `l prive[te, realitatea istoric\
este eclipsat\ de legend\. Meroveu (Méroveé, Merovech sau Mero-
Dar am descoperit c\ Evul Mediu nu este cu adev\rat obscur.
veus), apare ca un personaj pe jum\tate supranatural, cu adev\rat
Ne-am dat repede seama c\, `n mod deliberat, cineva s-a str\duit
mitic. ~nsu[i numele s\u este o m\rturie `n favoarea originii sale
s\-i creeze aparen]a enigmatic\. Biserica Romano-Catolic\ a de]inut
miraculoase [i a caracterului s\u neobi[nuit. Deriv\ at`t de la echi-
un veritabil monopol asupra cunoa[terii [i mai ales asupra activi- valentul fran]uzesc al cuv`ntului „mam\“, c`t [i din cel (deopotriv\
t\]ii scriitorice[ti, iar toate `nregistr\rile care au supravie]uit au fost fran]uzesc [i latinesc) al cuv`ntului „mare“.
legate de anumite interese. Toate celelalte s-au pierdut – sau au fost O cronic\ a francilor relateaz\, ca [i legendele `nfiripate mai
cenzurate. Dar, din c`nd `n c`nd, c`te ceva a mai r\zb\tut prin corti- t`rziu, c\ Meroveu ar fi avut doi ta]i. Se spune c\, pe c`nd purta
na groas\ tras\ asupra trecutului, ajung`nd p`n\ la noi `n ciuda deja copilul so]ului ei, regele Clodio, mama lui Meroveu s-ar fi dus
t\cerii oficiale. Din aceste indicii neclare s-a putut reconstitui s\ `noate `n ocean. {i ar fi povestit c\ acolo fusese sedus\ [i/sau
248 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 249

violat\ de o f\ptur\ acvatic\ neidentificat\, venit\ de dincolo de t\ierea p\rului nu le era prielnic\. C\ci, ca [i `n cazul lui Samson,
mare – „bestea Neptuni Quinotauri similis“, o „creatur\ a lui Neptun, se credea c\ p\rul le d\ruia harurile – c\ era esen]a [i secretul for]ei
asem\n\toare cu un Quinotaur“, indiferent ce s-ar fi `n]eles prin a[a lor. Indiferent ce ar fi stat la baza acestei credin]e despre puterile
ceva. {i astfel ar fi r\mas `ns\rcinat\ pentru a doua oar\. De aceea ascunse `n pletele merovingienilor, se pare c\ era luat\ c`t se poate
se spune c\ s`ngele ce curgea prin venele nou-n\scutului Meroveu de `n serios chiar [i `ntr-o epoc\ mai t`rzie – `n anul 754 d.Hr. La
era deopotriv\ al regelui franc [i al misterioasei creaturi marine. aceast\ dat\, Childeric al III-lea a fost detronat [i `ntemni]at [i, la
Legendele de acest gen s`nt destul de r\sp`ndite [i nu provin porunca expres\ a Papei, p\rul i-a fost retezat `n mod ritual.
doar din antichitate, f\c`nd parte, deopotriv\, [i din folclorul euro- ~n ciuda straniet\]ii lor, legendele ]esute `n jurul merovingienilor
pean mai t`rziu. De obicei, nu s`nt doar rodul imagina]iei, ci poart\ par s\ se sprijine pe o baz\ concret\, pe un anume statut de care ace[tia
un mesaj simbol sau alegoric, ascunz`nd, `n spatele fa]adei fabu- s-au bucurat `n timpul vie]ii. De fapt, nu erau considera]i regi, nu `n sen-
loase, fapte istorice concrete. ~n cazul lui Meroveu, masca fantasti- sul modern al cuv`ntului. Erau considera]i preo]i-regi – `ntruchip\ri ale
c\ s-ar putea s\ sugereze un anumit tip de mariaj – o descenden]\ divinit\]ii; cu alte cuvinte, nu se deosebeau, din acest punct de vedere,
transmis\ prin intermediul mamei ca, de exemplu, `n iudaism sau o de faraonii egipteni. Ei nu domneau numai prin gra]ia lui Dumnezeu.
contopire a liniilor dinastice prin care, `ntre franci [i altcineva, s-a Dimpotriv\, p\reau s\ fie considera]i `ntruparea [i personificarea gra]iei
stabilit o leg\tur\ de s`nge. E foarte posibil ca acel altcineva s\ fi lui Dumnezeu – un statut rezervat de obicei numai lui Isus. Iar ritu-
venit de „dincolo de mare“ – fiind apoi, dintr-un motiv necunoscut, alurile `n care erau implica]i p\reau s\ ]in\ mai degrab\ de preo]ie dec`t
transformat, prin intermediul legendei, `ntr-o creatur\ a m\rii. de regalitate. De exemplu, au fost g\site cranii ale monarhilor me-
~n orice caz, se spune c\, datorit\ s`ngelui s\u amestecat, Meroveu rovingieni care p\reau s\ aib\ o incizie sau un orificiu ritual `n cre[tet.
ar fi fost `nzestrat cu o serie de puteri supraomene[ti. {i, oricare ar fi fost Incizii asem\n\toare pot fi g\site la craniile unor mari preo]i ai
adev\rul istoric din spatele mitului, dinastia merovingian\ a continuat budhismului tibetan timpuriu – av`nd menirea de a permite eliberarea
s\-[i p\streze aura de magie, vr\jitorie [i supranatural. Conform legen- sufletului `n ceasul mor]ii [i de a crea o leg\tur\ direct\ cu divinitatea.
dei, monarhii merovingieni erau adep]i ai ocultismului, ini]ia]i `n [tiin]e Presupunerea c\ tonsura clerical\ este o reminiscen]\ a acestui obicei
secrete [i mae[tri ai artelor ezoterice – pe drept cuv`nt rivaliz`nd cu fabu- al merovingienilor pare `ndrept\]it\.
losul Merlin, care le era aproape contemporan. Erau adesea numi]i „regii ~n 1653, `n Ardeni a fost descoperit un morm`nt important – cel
vr\jitori“ sau „regii magi“. Se pretinde c\, datorit\ unei calit\]i suprana- al regelui Childeric I, fiul lui Meroveu [i tat\l lui Clovis, cel mai
turale a s`ngelui lor, puteau t\m\dui ceea ce atingeau; [i povestea spune cunoscut [i cel mai puternic dintre monarhii merovingieni. Mor-
c\ ornamentele [i bordurile ve[mintelor lor aveau puteri vindec\toare m`ntul con]inea arme, obiecte de pre] [i `nsemne ale puterii, a[a
miraculoase. Se istorise[te c\ erau clarv\z\tori [i c\ puteau comunica cum este de a[teptat s\ se g\seasc\ `n orice cript\ regal\. Dar, pe
telepatic cu animalele [i cu natura `nconjur\toare [i c\ ar fi purtat un co- l`ng\ acestea, erau prezente [i obiecte caracteristice mai pu]in
lier vr\jit. Se mai poveste[te [i c\ ar fi cunoscut o vraj\ tainic\ care `i monarhiei c`t magiei, vr\jitoriei [i divina]iei – cum ar fi capul rete-
proteja [i le garanta o longevitate ie[it\ din comun – ceea ce, `n paran- zat al unui cal, capul de aur al unui taur [i un glob de cristal.1
tez\ fie spus, nu prea este confirmat de istorie. {i se pretinde c\ aveau Una dintre cele mai sacre embleme ale merovingienilor era albina;
un semn din na[tere care `i deosebea de to]i ceilal]i b\rba]i, care `i f\cea iar `n morm`ntul regelui Childeric se aflau nu mai pu]in de trei sute de
u[or de recunoscut [i care dovedea caracterul semi-dumnezeiesc sau albine miniaturale din aur. ~mpreun\ cu alte obiecte descoperite `n
sacru al s`ngelui lor. P\rerea general\ era c\ semnul avea forma unei cript\, albinele i-au fost `ncredin]ate lui Leopold Wilhelm von
cruci ro[ii, plasat\ fie deasupra inimii – ca o ciudat\ anticipare a bla- Habsburg, pe atunci guvernatorul militar al Olandei Austriece [i fratele
zonului templierilor –, fie `ntre omopla]i. `mp\ratului Ferdinand al III-lea.2 Ulterior, aproape toat\ comoara i-a
De asemenea, merovingienii erau adesea numi]i „regii pleto[i“. fost returnat\ Fran]ei. {i, la `ncoronarea sa din anul 1804, Napoleon a
Ca [i acelui Samson despre care istorise[te Vechiul Testament, ]inut neap\rat ca acele albine de aur s\-i fie fixate de mantie.
250 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 251

Acest incident nu a fost singura manifestare a interesului lui unii istoricii greci mai timpurii, Troia ar fi fost, de fapt, `ntemeiat\
Napoleon fa]\ de merovingieni. L-a `ns\rcinat pe un oarecare abate de coloni[ti din Arcadia. Este, de asemenea, demn de men]ionat, `n
Pichon s\ alc\tuiasc\ genealogii pentru a stabili dac\ linia de s`nge treac\t, c\, `n Arcadia antic\, ursul era considerat un animal sacru –
merovingian\ supravie]uise sau nu c\derii dinastiei. Pe aceste un totem pe care erau bazate culte ale misterelor [i c\ruia i se adu-
genealogii comandate de Napoleon se bazeaz\, `n mare parte, cele ceau sacrificii rituale.4 ~ntr-adev\r, chiar numele „Arcadia“ deriv\
din „documentele Prioriei“.3 din „Arkades“, ceea ce `nseamn\ „Poporul Ursului“. Vechii arca-
dieni sus]ineau c\ ar fi fost descenden]ii lui Arkas, zeul protector al
acelui ]inut, al c\rui nume `nseamn\, de asemenea, „urs“. Conform
miturilor grece[ti, Arkas era fiul lui Calisto, una dintre nimfele care
Ursul din Arcadia o `nso]eau pe Artemis, zei]a v`n\torii. Pentru omul modern, Calisto
este mai degrab\ asociat\ cu constela]ia Ursa Major – Ursa Mare.
Miturile despre merovingieni s-au dovedit a fi la `n\l]imea celor Francii sicambrieni, din r`ndurile c\rora proveneau merovingi-
despre epoca lui Arthur [i a legendelor Graalului. ~n acela[i timp, enii, `i atribuiau ursului un statut la fel de important. Ca [i arcadi-
reprezentau un zid intimidant, care ne desp\r]ea de realitatea istoric\ enii antici, venerau ursul sub forma zei]ei Artemis – sau, mai exact,
care constituia obiectul cercet\rilor noastre. C`nd, `n sf`r[it, am avut sub forma corespondentei sale din panteonul galic, Arduina, zei]a
protectoare a Ardenilor. Cultul misterelor dedicat Arduinei s-a
acces la aceasta – la acea f\r`m\ a ei care a r\zb\tut p`n\ `n zilele
men]inut p`n\ `n evul mediu, centru s\u fiind `n ora[ul Lunéville,
noastre –, am constatat c\ era `ntruc`tva diferit\ de legend\. Dar nu
aflat nu departe de alte dou\ locuri care au ap\rut `n mod repetat `n
era cu nimic mai pu]in misterioas\, extraordinar\ sau evocativ\.
decursul investiga]iei noastre – Stenay [i Orval. ~n 1304, biserica
Am g\sit pu]ine informa]ii verificabile legate de adev\rata ori-
gine a merovingienilor. Ei `n[i[i pretindeau c\ ar fi fost descen- `nc\ mai emitea edicte care interziceau venerarea zei]ei p\g`ne.5
den]ii lui Noe, pe care `l considerau, chiar `n mai mare m\sur\ dec`t }in`nd cont de statutul magic, mitic [i totemic acordat ursului
pe Moise, un izvor de `n]elepciune biblic\ – un punct de vedere `n Ardeni, `n inima ]inuturilor merovingiene, nu ne putem mira
interesant, enun]at din nou, cu o mie de ani mai t`rziu, de francma- pentru c\ numele „Ursus“ – latinescul pentru „urs“ – este asociat,
soneria european\. Merovingieni sus]ineau, de asemenea, c\ ar fi `n „documentele Prioriei“, cu linia de s`nge merovingian\. Mult
fost urma[ii locuitorilor Troiei antice – fapt care, adev\rat sau nu, mai surprinz\tor este faptul c\ „arth“ este, `n acela[i timp, cuv`ntul
ar oferi o explica]ie a apari]iei `n Fran]a a unor nume de origine vel[ pentru urs, dar [i r\d\cina numelui Arthur. De[i nu am urm\rit
troian\, cum ar fi Troyes [i Paris. Mul]i autori contemporani – acest subiect, ne-a intrigat coinciden]a – Arthur dovedindu-se a fi
inclusiv cei ai „documentelor Prioriei“ – s-au str\duit s\ caute nu numai contemporan cu merovingienii ci [i, aidoma acestora,
urmele merovingienilor `n Grecia antic\, mai ales `n regiunea asociat cu ursul.
numit\ Arcadia. Conform acestor documente, str\mo[ii mero-
vingienilor ar fi avut leg\turi cu casa regal\ din Arcadia. La o dat\
nespecificat\, apropiat\ de aceea a apari]iei cre[tinismului, se pare
c\ ar fi migrat `n susul Dun\rii, apoi `n al Rinului, pentru a se sta- Intrarea sicambrienilor `n Galia
bili pe teritoriul aflat ast\zi `n vestul Germaniei.
~n ultim\ instan]\, originea troian\ sau arcadian\ a merovingie- La `nceputul secolului al cincilea, invazia hunilor a declan[at o
nilor pare a fi o problem\ mai degrab\ scolastic\, iar cele dou\ pre- migra]ie `n mas\ a aproape tuturor triburilor europene. ~n aceast\
ten]ii nici nu s`nt neap\rat contradictorii. Dup\ Homer, la asediul epoc\, merovingienii – sau, mai exact, str\mo[ii lor sicambrieni –
Troiei ar fi participat un contingent important de arcadieni. Dup\ au traversat Rinul [i s-au str\mutat, masiv, `n Galia, stabilindu-se `n
252 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 253

vecin\tatea Ardenilor, pe teritoriul care se afl\ azi Belgia [i nordul ceva, orice ar fi fost, simbolizat prin fabuloasa sa origine dubl\, dinastia
Fran]ei. Dup\ un secol, regiunea respectiv\ se numea regatul Austra- care i-a succedat a fost, `ncep`nd de atunci, numit\ merovingian\.
siei. Iar `n centru regatului Austrasiei se afla Lorena de ast\zi. Sub domnia succesorilor lui Meroveu, regatul francilor a pros-
P\trunderea sicambrienilor `n Galia nu a fost n\vala violent\ a perat. {i nu era vorba, a[a cum se crede adesea, de o cultur\
unei hoarde de barbari grosolani. Dimpotriv\, totul s-a petrecut `n grosolan\, primitiv\. Dimpotriv\, poate fi comparat\, din multe
mod pa[nic [i civilizat. Timp de secole, sicambrienii avuseser\ puncte de vedere, cu „civiliza]ia `nalt\“ a Bizan]ului. Era stimulat\
leg\turi str`nse cu romanii [i, cu toate c\ erau p\g`ni, nu erau necivi- chiar [i [colarizarea laicilor. Sub merovingieni, aceasta avea o mult
liza]i. Cuno[teau obiceiurile romanilor, erau deprin[i cu admi- mai mare amploare dec`t aceea atins\ cu cinci sute de ani mai
nistra]ia acestora [i ]ineau pasul cu moda de la Roma. Unii dintre ei t`rziu, dup\ perindarea altor dou\ dinastii. {tiin]a de carte se
deveniser\ comandan]i cu rang `nalt `n armata imperial\. Al]ii r\sp`ndise, ajung`nd chiar p`n\ la conduc\tori – fapt extrem de sur-
deveniser\ chiar [i consuli romani. Astfel, p\trunderea sicambrie- prinz\tor dac\ ]inem seama de caracterul necioplit, de lipsa de cul-
nilor a fost mai degrab\ o absorb]ie dec`t un atac violent sau o inva- tur\ [i chiar de analfabetismul monarhilor medievali de mai t`rziu.
zie. Iar c\tre sf`r[itul secolului al cincilea, c`nd Imperiul Roman s-a
De pild\, regele Chilperic, care a domnit `n veacul al [aselea, nu
pr\bu[it, sicambrienii au fost cei care au umplut golul, `nlocuindu-i.
numai c\ a construit, `n stilul extravagant al romanilor, amfiteatre
Dar nu cu violen]\, nu f\c`nd uz de for]\. Au p\strat vechile obi-
la Paris [i Soissons, dar a devenit cunoscut [i drept un poet consa-
ceiuri, pe care le-au modificat `n foarte mic\ m\sur\. F\r\ nici o
crat [i des\v`r[it, care era deosebit de m`ndru de m\iestria sa. {i
schimbare radical\, au preluat conducerea, vacant\, a aparatului
exist\ `nregistr\ri exacte ale discu]iilor pe care le-a purtat cu
administrativ deja existent. De aceea, regimul timpuriu al merovin-
gienilor a urm\rit `ndeaproape modelul vechiului Imperiu Roman. autorit\]i ecleziastice, care reflect\ o extraordinar\ subtilitate, rafi-
nament [i erudi]ie – calit\]i care `i pot fi cu greu atribuite unui rege
din epoca respectiv\. ~n multe dintre aceste discu]ii, Chilperic se
dovede[te a fi mai mult dec`t egalul interlocutorilor s\i.6
Sub conducerea merovingienilor, francii au fost adesea violen]i,
Meroveu [i descenden]ii s\i dar nu erau un popor r\zboinic din fire sau cu un caracter agresiv.
Nu sem\nau, de exemplu, cu vinkingii, cu vandalii, cu vizigo]ii sau
Cercetarea noastr\ a scos la lumin\ men]iuni legate de cel pu]in
cu hunii. Principalele lor `ndeletniciri erau agricultura [i comer]ul.
dou\ personalit\]i istorice numite Meroveu [i nu este cu des\v`r[ire
Acordau o aten]ie deosebit\ comer]ului maritim [i, mai ales, celui
clar care dintre acestea se identific\ cu acel personaj legendar con-
siderat descendentul unei creaturi marine. Primul Meroveu era o din Mediterana. Iar artefactele din epoca merovingian\ reflect\
c\petenie sicambrian\, `n via]\ `n anul 417, care a luptat sub `ndem`narea lor `ntr-adev\r uluitoare – a[a cum atest\ galionul de
comanda romanilor [i care a murit `n 438. Exist\ cel pu]in un la Sutton Hoo.
istoric modern, considerat un bun cunosc\tor al epocii respective, Bog\]ia acumulat\ de regii merovingieni era enorm\, chiar [i
care sugereaz\ c\ prezen]a acestui Meroveu la Roma a st`rnit dup\ standarde mai t`rzii. O mare parte a acesteia consta din mone-
senza]ie. Faptul este consemnat printr-o `nregistrare care relateaz\ de de aur de o calitate excep]ional\, executate `n monet\riile regale
vizita unui impun\tor conduc\tor al francilor, care a fost remarcat plasate `n anumite locuri importante, printre care se afla [i cel
datorit\ frumoaselor sale plete blonde. numit acum Sian, plasat pe teritoriul Elve]iei de ast\zi. Unele dintre
~n anul 448, fiul acestui Meroveu, care purta acela[i nume, a fost acestea au fost g\site `n corabia de la Sutton Hoo [i pot fi acum
proclamat, la Tournai, rege al francilor [i a domnit p`n\ la moartea sa, admirate la British Museum. Pe multe monede se poate observa o
care a survenit cu zece ani mai t`rziu. Este posibil s\ fi fost primul rege cruce aparte, cu bra]ele egale, identic\ cu aceea adoptat\ mai t`rziu,
al francilor ca popor unitar. ~n virtutea acestei presupuneri sau a acelui `n timpul cruciadelor, de c\tre regatul franc al Ierusalimului.
254 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 255

S`ngele regal avantajoas\, dar nici nu putea fi degradat de s`ngele sclavilor...


Indiferent de unde provenea regina, dintr-o cas\ regal\ sau dintre
curtezane, acest lucru era privit cu indiferen]\... Soarta dinastiei era
De[i civiliza]ia merovingian\ era at`t moderat\ c`t [i dat\ de s`ngele s\u [i era `mp\rt\[it\ de to]i cei prin ale c\ror vene
surprinz\tor de modern\, `n ceea ce `i privea pe monarhii afla]i `n curgea acel s`nge.7
fruntea ei situa]ia era alta. Ace[tia se deosebeau chiar [i de ceilal]i
conduc\tori din aceea[i epoc\, datorit\ atmosferei de mister [i le- {i, iar\[i: „Este foarte posibil ca, `n cazul merovingienilor, s\
gend\, de magie [i de supranatural care `i `nconjura chiar [i `n avem de-a face cu o dinastie a germanicilor Heerkönige, provenind
timpul vie]ii. Dac\ obiceiurile [i organizarea lumii merovingiene dintr-o str\veche familie regal\ din epoca migra]iilor“.8
nu erau mult prea deosebite de altele, din aceea[i epoc\, aura din Dar c`te familii care s\ se bucure de un statut at`t de `nalt [i de
jurul tronului [i al s`ngelui regal era absolut unic\. neobi[nuit au existat `n decursul `ntregii istorii a omenirii? De ce ar
Fii neamului merovingian nu erau regi „f\cu]i“. Dimpotriv\, fi fost merovingienii una dintre ele? De ce i s-ar fi conferit s`ngelui
erau considera]i ca atare `n mod automat, `ncep`nd cu cea de-a lor o asemenea putere imens\? Acestea erau `ntreb\rile care conti-
dou\sprezecea aniversare a zilei lor de na[tere. Nu exista nici o nuau s\ ne dezorienteze.
ceremonie public\ de ungere [i nici un fel de `ncoronare. Puterea
era, pur [i simplu, asumat\, ca `n virtutea unui drept sacru. Dar, cu
toate c\ regele era autoritatea suprem\ a ]\rii, nu era niciodat\
obligat s\-[i m`njeasc\ m`inile cu treburile lume[ti ale guvern\rii –
[i nici m\car nu se a[tepta cineva s\ o fac\. ~n esen]\, era o perso- Clovis [i pactul s\u cu biserica
nalitate ritual\, un preot-rege, iar rolul s\u nu era acela de a face
ceva anume, ci doar, pur [i simplu, de a exista. Pe scurt, regele Cel mai cunoscut rege merovingian a fost nepotul lui Meroveu,
domnea, dar nu guverna. Din acest punct de vedere, statutul s\u Clovis I, care a domnit `ntre anii 481 [i 511. Numele s\u `i este
era, `ntruc`tva, similar cu cel al actualei familii regale a Marii Bri- familiar oric\rui [colar din Fran]a, pentru c\ sub conducerea sa
tanii. Guvernarea [i administrarea erau l\sate `n seama unei per- francii s-au convertit la cre[tinism. {i, tot prin intermediul s\u, Roma
soane ne-regale, al c\rei statut era echivalentul celui de cancelar [i a `nceput s\-[i consolideze suprema]ia indisputabil\ din vestul Euro-
care de]inea titlul de „{ambelan al Palatului“. Per ansamblu, struc- pei – o suprema]ie ce avea s\ r\m`n\ ne[tirbit\ pre] de o mie de ani.
tura regimului merovingian avea multe `n comun cu cea a monarhi- ~n anul 496, biserica catolic\ era `ntr-o situa]ie precar\. ~n decursul
ilor constitu]ionale moderne. secolului al cincilea, `ns\[i existen]a sa fusese serios amenin]at\. ~ntre
Chiar [i dup\ ce au devenit cre[tini, regii merovingieni au con- anii 384 [i 399, episcopul de Roma `ncepuse deja s\ se numeasc\ pe
tinuat s\ fie poligami, ca [i patriarhii din Vechiul Testament. Une- sine `nsu[i Pap\, dar statutul s\u oficial nu era cu nimic mai presus dec`t
ori, se bucurau de haremuri de propor]ii orientale. Chiar [i dup\ ce, al oric\rui alt episcop, fiind total diferit de cel al Papei din zilele
sub presiunea bisericii, aristocra]ii au devenit strict monogami, noastre. Nu putea fi considerat, din nici un punct de vedere, condu-
monarhii au r\mas privilegia]i. {i, ceea ce este destul de curios, c\torul spiritual sau capul suprem al cre[tin\t\]ii, ci reprezenta doar un
biserica a p\rut s\ le accepte aceast\ prerogativ\ f\r\ s\ protesteze singur grup de interese, una din multele forme divergente ale cre[tinis-
`n mod exagerat. Conform unui comentator modern: mului – ba chiar una care se str\duia din greu s\ supravie]uiasc\ pe fun-
dalul unei multitudini de schisme [i puncte de vedere teologice aflate
De ce fusese aceasta (poligamia) aprobat\, `n mod tacit, chiar `n conflict. Din punct de vedere oficial, Biserica Romano-Catolic\ nu
de franci? S-ar putea s\ ne afl\m `n prezen]a str\vechiului obicei al avea mai mult\ autoritate dec`t, s\ spunem, biserica celtic\ – cu care se
poligamiei `n familia regal\– o familie de un rang at`t de `nalt `nc`t afla `ntr-un permanent dezacord. {i nu avea nici m\car mai mult\
s`ngele s\u nu putea fi `nnobilat de nici o c\s\torie, oric`t de autoritate dec`t ereziile de tipul arianismului, care negau divinitatea lui
256 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 257

Isus [i insistau asupra umanit\]ii acestuia. ~ntr-adev\r, `n cea mai mare acord `ntre Clovis [i Biserica Romano-Catolic\. Pentru Roma,
parte a secolului al cincilea, episcopatele din Europa de Vest erau fie aceast\ `n]elegere reprezenta un succes politic major. Asigura astfel
ariene, fie vacante. supravie]uirea bisericii sale, care putea deveni autoritatea spiritual\
Dac\ inten]iona s\ supravie]uiasc\ [i, `n plus, s\-[i impun\ auto- suprem\ a Occidentului, consolid`ndu-[i [i pozi]ia de egal\ a
ritatea, Biserica Romano-Catolic\ avea nevoie de sus]inerea unui credin]ei greco-ortodoxe, al c\rei centru se afla la Constantinopol.
`nving\tor – a unei personalit\]i laice puternice care s\ o reprezinte. Romei i se ofereau at`t perspectiva unei viitoare hegemonii, c`t [i
Pentru ca evolu]ia cre[tin\t\]ii s\ fie dictat\ de doctrina roman\, mijloacele de st`rpire a capetelor de hidr\ ale ereziei. Toate acestea
aceast\ doctrin\ trebuia r\sp`ndit\, implementat\ [i impus\ de o se puteau realiza prin Clovis, care devenea sabia Bisericii Romano-
for]\ laic\ – o for]\ suficient de influent\ pentru a ]ine piept provo- Catolice, instrumentul care `i permitea s\-[i impun\ domina]ia
c\rilor credin]elor cre[tine rivale sau chiar pentru a le `nl\tura o dat\ spiritual\, arma sa laic\ [i manifestarea palpabil\ a puterii sale.
pentru totdeauna. A[adar, nu este deloc surprinz\tor faptul c\, `n ~n schimb, regelui i se acorda titulatura „Novus Constantinus“ –
acel moment de mare ananghie, biserica roman\ a apelat la Clovis. „Noul Constantin“. Cu alte cuvinte, devenea conduc\torul unui imperiu
~n anul 486, Clovis extinsese `n mod semnificativ domeniile omogen – un „Sf`nt Imperiu Roman“, h\r\zit s\ devin\ urma[ul celui
merovingiene, ie[ind din zona Ardenilor pentru a cuceri o serie de despre care se presupune c\ l-ar fi creat Constantin [i care fusese dis-
regate [i de principate `nvecinate, ca urmare a `nfr`ngerii unor tri- trus, cu pu]in timp `n urm\, de vizigo]i [i de vandali. Conform unui
buri rivale. Astfel, multe ora[e importante – cum ar fi Troyes, expert modern, specializat `n istoria acelei epoci, `nainte de a primi
Rheims [i Amiens – fuseser\ `ncorporate `n regatul s\u. Clovis era botezul, Clovis era „`nt\rit... de viziunea unui imperiu care `i succeda
pe cale s\ devin\ unul dintre cei mai puternici monarhi din Europa celui Roman [i care trebuia s\ fie mo[tenirea spi]ei merovingiene“.9
Occidental\ – fapt devenit evident `n numai un deceniu. Dup\ un alt autor modern, „Clovis urma acum s\ devin\ un fel
Convertirea [i botezul lui Clovis s-au dovedit a fi de o impor- de `mp\rat occidental, un patriarh al teritoriilor aflate la vest de
tan]\ crucial\ pentru investiga]ia noastr\. Evenimentul a fost con- Germania, domnind, de[i f\r\ s\ guverneze, asupra tuturor popoa-
semnat, cu lux de am\nunte, chiar `n jurul datei la care s-a petrecut. relor [i asupra tuturor regilor“.10
Cu excep]ia c`torva pagini r\zle]e, relatarea, numit\ Life of Saint Pe scurt, pactul dintre Clovis [i Biserica Romano-Catolic\ repre-
Rémy (Via]a Sf`ntului Rémy), a fost distrus\ cu dou\ secole [i ju- zint\ unul dintre momentele cruciale ale istoriei cre[tin\t\]ii – nu
m\tate mai t`rziu. {i exist\ dovezi care sugereaz\ c\ ar fi fost dis- numai din acea epoc\, ci [i din mileniul urm\tor. Botezul lui Clovis
trus\ `n mod deliberat. Dar fragmentele care s-au p\strat atest\ a fost considerat momentul na[terii unui nou imperiu roman, un
importan]a implica]iilor acestui eveniment. imperiu cre[tin, bazat pe Biserica Romano-Catolic\ [i administrat, la
Conform legendei, convertirea lui Clovis a survenit brusc, pe nivel laic, de casa regal\ merovingian\. Cu alte cuvinte, `ntre bise-
nea[teptate, datorit\ so]iei sale, Clothilde – o adept\ fervent\ a ric\ [i stat a fost creat\ o rela]ie extrem de str`ns\; [i-au f\g\duit
Romei, care se pare c\ nu i-a dat pace p`n\ ce nu i-a recunoscut reciproc supunere [i [i-au pecetluit, pentru totdeauna, leg\tura
credin]a. Eforturile Clothildei [i-au primit r\splata ulterior, c`nd ea indisolubil\. ~n anul 496, pentru a ratifica acest pact, Clovis a
a fost canonizat\. {i se pune c\ cel care a `ndrumat-o [i a ajutat-o a acceptat s\ fie botezat, oficial, la Rheims, de c\tre Saint Rémy. ~n
fost confesorul ei, Saint Rémy. ~ns\ `n spatele acestei legende se cel mai important moment al ceremoniei, acesta a rostit o fraz\
afl\ o realitate istoric\ foarte pragmatic\. Ader`nd la credin]a devenit\ celebr\:
cre[tin\ a Romei [i devenind astfel primul rege catolic al francilor,
Clovis a avut de c`[tigat mult mai mult dec`t laudele so]iei sale [i a Mitis depone colla, Sicamber, adora quod incendisti, incendi
dob`ndit un regat mult mai tangibil dec`t ~mp\r\]ia Cerurilor. quod adorasti.
Se [tie c\, `n anul 496, Clovis [i Saint Rémy au avut mai multe (Sicambrianule, pleac\-]i capul cu umilin]\, sl\ve[te ceea ce ai
`ntrevederi secrete. La scurt timp dup\ acestea, a fost ratificat un ars [i arde ceea ce ai sl\vit.)
258 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 259

Este demn de remarcat faptul c\ botezul lui Clovis nu a fost o structurile laice s-au [ubrezit. Intrigile, ma[ina]iunile, r\pirile [i
`ncoronare – a[a cum sugereaz\ uneori istoricii. Biserica nu l-a f\cut asasinatele politice s-au transformat `ntr-o obi[nuin]\. Iar cancelarii
pe Clovis rege. Pentru c\ rege era deja [i tot ceea ce putea face bise- cur]ii sau „{ambelanii Palatului“ au acumulat din ce `n ce mai
rica era s\-i recunoasc\ titlul. F\c`nd aceasta, biserica s-a asociat nu mult\ putere – un factor care, eventual, ar fi putut contribui la
numai cu Clovis, ci, `n aceea[i m\sur\, cu succesorii s\i – nu cu un c\derea dinastiei.
singur om, ci cu to]i descenden]ii s\i. Din acest punct de vedere, Datorit\ pierderii continue a autorit\]ii, ultimii merovingieni au
pactul era similar leg\m`ntului f\cut de Dumnezeu, `n Vechiul Tes- fost adesea numi]i „les rois fainéant“ – „regii nevolnici“. Plin\ de
tament, cu David – putea s\ fie modificat, precum `n cazul lui dispre], posteritatea i-a stigmatizat drept monarhi slabi, ineficien]i
Solomon, dar nu putea s\ fie retractat, rupt sau `nc\lcat. {i [i efemina]i, drept marionete neputincioase aflate la discre]ia con-
merovingienii nu au trecut cu vederea acest aspect. silierilor subtili [i vicleni. Dar cercetarea noastr\ a demonstrat c\
~n anii pe care i-a mai avut de tr\it, Clovis a `ndeplinit `ntru aceast\ caracterizare nu este foarte exact\. Este adev\rat c\ r\zboa-
totul speran]ele ambi]ioase ale Romei. Credin]a a fost impus\ cu iele perpetue, r\zbun\rile [i rivalit\]ile s`ngeroase au adus pe tron o
sabia, cu o eficien]\ care z\d\rnicea orice `mpotrivire. {i, av`nd serie de prin]i merovingieni extrem de tineri – care puteau fi foarte
aprobarea [i mandatul spiritual al bisericii, regatul francilor s-a u[or manipula]i de sf\tuitorii lor. Dar cei care au ajuns la v`rsta
extins at`t c\tre est c`t [i c\tre sud, `nglob`nd cea mai mare parte a b\rb\]iei s-au dovedit la fel de puternici [i de hot\r`]i ca `nainta[ii
Fran]ei [i a Germaniei de ast\zi. Dintre numero[ii adversari ai lui lor. Cu siguran]\, acesta a fost cazul lui Dagobert al II-lea.
Clovis, cei mai importan]i erau vizigo]ii, care aderaser\ la cre[ti- Dagobert al II-lea s-a n\scut `n anul 651, ca mo[tenitor al rega-
nismul arian. ~mpotriva Imperiului Vizigot – care acoperea Pirineii tului Austrasiei. ~n 656, c`nd tat\l s\u a murit, s-au f\cut tot felul
[i se `ntindea mult c\tre nord, ajung`nd p`n\ la Toulouse – [i-a de `ncerc\ri – ie[ite din comun – de a-l `mpiedica s\ mo[teneasc\
`ndreptat Clovis cele mai asidue [i bine organizate campanii. {i, `n tronul. Primii ani ai vie]ii sale par desprin[i dintr-o legend\ medie-
anul 507, `n b\t\lia de la Vouillé, a reu[it s\ ob]in\ o victorie deci- val\ sau dintr-o poveste. Dar este vorba de fapte istorice, atestate
siv\. La scurt timp dup\ aceea, Aquitania [i Toulouse au c\zut `n documentar.11
m`inile francilor. Imperiul Vizigot din nordul Pirineilor s-a destr\- C`nd tat\l s\u a murit, Dagobert a fost r\pit de Grimoald,
mat, de fapt, `nainte de atacul violent al francilor. De la Toulouse, [ambelanul de atunci al palatului. Toate `ncerc\rile de a-l g\si pe
vizigo]ii s-au retras c\tre Carcassonne. Apoi, fiind din nou izgoni]i, b\ie]elul de cinci ani au fost sortite e[ecului [i curtenii au putut fi
[i-au stabilit at`t capitala c`t [i ultimul bastion, `n Razès, la Rhédae – convin[i cu u[urin]\ c\ acesta murise. Pe aceast\ baz\, Grimoald a
unde se afl\ acum satul Rennes-le-Château. pus la cale urcarea pe tron a propriului s\u fiul, pretinz`nd c\
`ndeplinea dorin]a fostului monarh, tat\l decedat al lui Dagobert.
Vicle[ugul s-a dovedit eficace. Chiar mama lui Dagobert, crez`nd c\
fiul ei murise, a respectat voin]a ambi]iosului [ambelan al palatului.
Dagobert al II-lea Totu[i, Grimoald nu s-a sim]it `n stare s\-l omoare pe t`n\rul
prin]. ~n tain\, acesta i-a fost `ncredin]at episcopului de Poitieres –
Clovis a murit `n anul 511, iar imperiul pe care `l crease a fost care, dup\ toate aparen]ele, a fost la fel de lipsit de dorin]a de a
`mp\r]it, dup\ obiceiul merovingian, `ntre cei patru fii ai s\i. Apoi, ucide copilul. De aceea, Dagobert a fost trimis, pentru totdeauna, `n
pentru mai mult de un secol, dinastia merovingian\ a st\p`nit o Irlanda. P`n\ la v`rsta b\rb\]iei, a tr\it `n m`n\stirea Sloane,12 aflat\
serie de regate separate [i adesea `nvr\jbite, `n timp ce liniile succe- `n apropiere de Dublin; la [coala ata[at\ acesteia, a avut parte de o
siunii au devenit din ce `n ce mai `nc`lcite, iar preten]iile la tron din educa]ie pe care nu ar fi putut-o primi `n Fran]a acelui timp. Se pre-
ce `n ce mai confuze. Puterea c`ndva centralizat\ `n m`inile lui Clo- supune c\, `n decursul acestei perioade, ar fi ajuns, la un moment
vis s-a `mpr\[tiat tot mai mult, a devenit tot mai firav\, iar dat, la curtea regilor de la Tara. {i se pare c\ ar fi f\cut cuno[tin]\
260 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 261

cu trei prin]i northumbrieni, care erau instrui]i tot la Sloane. ~n anul Din prima c\s\torie, Dagobert avea trei fiice, dar nici un mo[te-
666, probabil fiind `nc\ `n Irlanda, s-a c\s\torit cu Mathilde, o nitor de parte b\rb\teasc\. Giselle i-a d\ruit `nc\ dou\ fete [i, `n
prin]es\ celt\. Nu dup\ mult timp, a plecat `n Anglia, stabilindu-[i sf`r[it, `n 676, un fiu – infantele Sigisbert al IV-lea. {i, la na[terea
re[edin]a la York, `n regatul Northumbriei. Aici a legat o prietenie acestuia, Dagobert era din nou rege.
str`ns\ cu Sf. Wilfrid, episcopul de York, care i-a devenit mentor. Vreme de trei ani, st\tuse la Rennes-le-Château, `n expectativ\,
~n perioada respectiv\, bisericile roman\ [i celtic\ erau `nc\ urm\rind toate schimb\rile petrecute `n domeniul s\u din nord. ~n
separate, cea din urm\ refuz`nd s\ recunoasc\ autoritatea celei cele din urm\, `n anul 674, ocazia favorabil\ s-a ivit de la sine. Cu
dint`i. ~n interesul unific\rii, Wilfrid inten]iona s\ aduc\ biserica ajutorul mamei sale [i al sf\tuitorilor acesteia, monarhul `ndelung
celtic\ sub ascultarea Romei. {i chiar reu[ise s\ o fac\, la faimosul exilat [i-a semnalat prezen]a, [i-a revendicat teritoriul [i a fost
Conciliu de la Whitby, din anul 664. Dar prietenia sa de mai t`rziu proclamat, `n mod oficial, rege al Austrasiei. ~n ceea ce prive[te
cu Dagobert al II-lea [i sprijinul acordat acestuia trebuie s\ fi avut repunerea sa `n drepturi, Wilfrid de York a avut un rol esen]ial.
un motiv ascuns. ~n epoca lui Dagobert, loialitatea merovingienilor Dup\ p\rerea lui Gérard de Sède, acela[i lucru se poate spune
fa]\ de Roma – stabilit\ prin pactul `ncheiat `ntre biseric\ [i Clovis despre o alt\ personalitate, mult mai derutant\ [i mai misterioas\,
despre care istoria p\streaz\ foarte pu]ine informa]ii – Sf. Amatus,
cu un secol [i jum\tate `nainte – nu mai era at`t de deplin\ cum s-ar
fi cuvenit. Ca sus]in\tor devotat al Romei, Wilfrid era hot\r`t s\ episcopul de Sion din Elve]ia.14
consolideze suprema]ia acesteia – nu numai `n Britania, ci [i pe Dup\ reinstalarea pe tron, Dagobert nu a fost un „rege ne-
volnic“. Dimpotriv\, s-a dovedit a fi un demn urma[ al lui Clovis.
continent. Dac\ Dagobert s-ar fi `ntors `n Fran]a [i ar fi pretins
Imediat, a `nceput s\-[i impun\ [i s\-[i consolideze autoritatea,
tronul Austrasiei, ar fi fost util s\ se asigure de credin]a acestuia.
pun`nd cap\t anarhiei care domnise `n `ntreaga Austrasie [i resta-
S-ar putea ca Wilfrid s\ fi v\zut `n regele exilat un viitor prezumtiv
bilind ordinea. A condus cu m`n\ ferm\, spulber`nd autoritatea
bra] `narmat al bisericii.
numero[ilor nobili rebeli care acumulaser\ o putere militar\ [i eco-
Mathilde, so]ia celt\ a lui Dagobert, a murit `n anul 670, d`nd
nomic\ care le permitea s\ pretind\ tronul. {i se spune c\, la
na[tere celei de a treia dintre fiicele sale. Wilfrid s-a gr\bit s\ aran-
Rennes-le-Château, adunase un tezaur substan]ial. Este vorba de
jeze o nou\ c\s\torie a monarhului abia r\mas v\duv, care, `n 671, resursele pe care inten]iona s\ le foloseasc\ pentru a recuceri Aqui-
s-a `nsurat pentru a doua oar\. Aceast\ a doua c\s\torie era, din
tania,15 care, cu circa patruzeci de ani `n urm\, se desprinsese de
punct de vedere dinastic, chiar mai important\ dec`t prima. Noua
teritoriile merovingiene, declar`ndu-se principat independent.
so]ie a lui Dagobert era Giselle de Razès, fiica contelui de Razès [i ~n acela[i timp, Dagobert trebuie s\ fi reprezentat, pentru Wil-
nepoata regelui vizigo]ilor.13 Cu alte cuvinte, linia de s`nge mero- frid de York, o mare dezam\gire. Dac\ episcopul se a[teptase ca el
vingian\ se alia, astfel, cu cea vizigot\. Se planta astfel s\m`n]a s\ devin\ bra]ul `narmat al bisericii, aceasta nu s-a `nt`mplat c`tu[i
unui imperiu care urma s\ acopere un teritoriu mai vast dec`t al de pu]in. Dimpotriv\, se pare c\ pus stavil\ `ncerc\rilor bisericii de
Fran]ei moderne, `ntinz`ndu-se de la Pirinei p`n\ la Ardeni. ~n plus, a-[i extinde influen]a `n regatul s\u, st`rnind astfel nemul]umirea
un astfel de imperiu i-ar fi adus pe vizigo]i – `nc\ destul de puternic clericilor. S-a p\strat p`n\ `n zilele noastre scrisoarea unui prelat
tenta]i de arianism – sub controlul strict al Romei. franc care, plin de m`nie, i se adresa lui Wilfrid, condamn`ndu-l pe
C`nd s-a `nsurat cu Giselle, Dagobert se `ntorsese deja pe conti- Dagobert pentru impunerea de taxe [i pentru „desconsiderarea bise-
nent. Conform documentelor existente, c\s\toria a fost celebrat\ la ricilor lui Dumnezeu [i, totodat\, a episcopilor lor“.16
re[edin]a oficial\ a miresei: Rhédae sau Rennes-le-Château. Se Dar acesta nu era singurul motiv pentru care Dagobert trecea
spune c\, `ntr-adev\r, ceremonia ar fi avut loc `n biserica Saint drept m`r[av `n ochii Romei. ~n virtutea c\s\toriei sale cu o prin]e-
Madeleine – pe a c\rei structur\ a fost ulterior construit\ aceea a s\ vizigot\, dob`ndise teritorii `nsemnate `n zona acum numit\
parohiei lui Bérenger Saunière. Languedoc. Dar este posibil s\ mai fi dob`ndit [i altceva. Vizigo]ii
262 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

erau loiali Bisericii Romano-Catolice numai cu numele. De fapt,


supunerea lor fa]\ de Roma era extrem de firav\, iar tendin]a c\tre
arianism era `nc\ preponderent\ `n familia regal\. {i exist\ dovezi
care sugereaz\ c\ Dagobert ar fi preluat-o, `ntr-o anumit\ m\sur\.
~n anul 679, dup\ trei ani de domnie, Dagobert avea o serie de
du[mani puternici, at`t laici c`t [i din r`ndurile fe]elor biserice[ti. ~[i
atr\sese ostilitatea anumitor nobili r\zbun\tori, pun`nd cap\t puterii
lor rebele, [i antipatia bisericii – st\vilindu-i `ncerc\rile de expansi-
une. {i, instaur`ndu-[i regimul centralizat, st`rnise invidia [i `ngri-
jorarea altor potenta]i franci – conduc\torii regatelor `nvecinate.
Unii dintre ace[tia aveau alia]i [i spioni `n teritoriile lui Dagobert –
printre care se num\ra chiar [ambelanul palatului, Pepin cel Scurt.
Pepin, care se aliase pe ascuns cu inamicii politici ai lui Dagobert,
nu se d\dea `n l\turi nici chiar de la tr\dare sau asasinat.
Ca cei mai mul]i regi merovingieni, Dagobert avea cel pu]in
dou\ ora[e-capital\. Dintre acestea, cel mai important era Stenay,17
situat la poalele Ardenilor. Acolo, `n vecin\tatea palatului regal, se
`ntindea o zon\ `mp\durit\, pentru mult\ vreme considerat\ sacr\,
numit\ P\durea Woëvres. Se poveste[te c\ aceasta era p\durea `n
care, `n ziua de 23 decembrie 679, Dagobert s-a dus s\ v`neze.
}in`nd cont de dat\, se poate presupune c\ v`n\toarea avea o anu-
mit\ `nsemn\tate ritual\. ~n orice caz, ceea ce a urmat st`rne[te o
multitudine de ecouri arhetipale, inclusiv pe cel al uciderii lui
Siegfried din C`ntul Nibelungilor.
C\tre pr`nz, dobor`t de oboseal\, regele s-a `ntins ca s\ se odih-
neasc\ l`ng\ un p`r`u, la umbra unui copac. ~n timp ce dormea, unul
dintre slujitorii s\i – probabil finul s\u – s-a strecurat p`n\ la el [i,
`ndeplinind ordinul lui Pepin, l-a str\puns cu o lance pe care i-a
`mpl`ntat-o `n ochi. Uciga[ii s-au `ntors apoi la Stenay, cu inten]ia de
a extermina restul familiei regale. Nu se [tie cu certitudine c`t succes
au avut `n aceast\ privin]\. Dar nu exist\ nici un dubiu asupra faptu-
lui c\ domnia lui Dagobert [i a familiei sale s-au `ncheiat astfel,
brusc [i violent. Iar biserica nu a irosit prea mult timp `ntrist`ndu-se.
Dimpotriv\, s-a gr\bit s\ aprobe ac]iunea asasinilor regelui. Exist\
chiar o scrisoare adresat\ lui Wilfrid de York de c\tre un prelat franc,
care `ncearc\ s\ explice [i s\ justifice regicidul.18
At`t trupul ne`nsufle]it c`t [i statutul postum al lui Dagobert au
fost afectate de o serie de vicisitudini bizare. Ini]ial, a fost `nmor-
m`ntat la Stenay, `n capela regal\ Saint Rémy. ~n 872 – cu aproape Regatele merovingiene
264 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

dou\ secole mai t`rziu – a fost exhumat [i mutat `ntr-o alt\ biseric\.
Aceasta a fost numit\ Biserica Sf`ntul Dagobert, pentru c\, `n
acela[i an, fostul rege a fost canonizat – dar nu de c\tre Pap\ (care,
p`n\ `n 1159, nu a solicitat dreptul absolut asupra canoniz\rilor), ci
de un conclav arhiepiscopal. Motivul canoniz\rii lui Dagobert nu
este limpede. Dup\ o anumit\ surs\, canonizarea se datoreaz\
credin]ei c\ moa[tele sale ar fi ap\rat Stenay-ul de incursiunile
vikingilor – cu toate c\ explica]ia ridic\ un semn de `ntrebare, pen-
tru c\, `n primul r`nd, nu se [tie de ce tocmai acele relicve ar fi avut
o asemenea putere. ~n aceast\ privin]\, ignoran]a autorit\]ilor
ecleziastice este penibil\. Acestea admit c\, dintr-un motiv anume,
Dagobert a devenit obiectul unui cult [i c\ are propriul s\u praznic,
`n ziua de 23 decembrie, cea a comemor\rii mor]ii sale.19 Dar este
extrem de greu de `n]eles de ce ar fi fost at`t de venerat. Desigur,
este foarte posibil ca biserica s\ se fi sim]it vinovat\ din cauza rolu-
lui avut `n asasinarea regelui. Canonizarea lui Dagobert ar putea
reprezenta o `ncercare de a-[i r\scump\ra gre[eala. Totu[i, chiar [i
`n acest caz, nu se [tie nici de ce un asemenea de gest ar fi fost
necesar, nici de ce a fost f\cut abia dup\ dou\ secole.
At`t ora[ul Stenay c`t [i Biserica Sf`ntul Dagobert [i, poate, [i
moa[tele pe care le con]inea, au avut o semnifica]ie deosebit\ pentru
o serie de personalit\]i ilustre din secolele ce au urmat. De exemplu,
`n 1069, ducele de Lorena – bunicul lui Godfroi de Bouillon – i-a
acordat bisericii protec]ia sa special\ [i a plasat-o sub auspiciile
aba]iei Gorze, cu care se `nvecina. Cu c`]iva ani mai t`rziu, un nobil
local a pus st\p`nire pe biseric\. ~n 1093, Godfroi de Bouillon a adu-
nat o armat\ [i a supus Stenay-ul unui adev\rat asediu – dup\ toate
aparen]ele, doar pentru a recuceri biserica [i a o reda aba]iei Gorze.
~n timpul Revolu]iei Franceze, biserica a fost distrus\ [i
moa[tele Sf`ntului Dagobert, ca multe altele de pe teritoriul Fran]ei,
au fost `mpr\[tiate. ~n zilele noastre, un craniu incizat `n mod ritu-
al, despre care se presupune c\ ar fi al lui Dagobert, se afl\ `n
custodia unei m`n\stiri din Mons. Celelalte moa[te ale regelui au
disp\rut. Dar, pe la jum\tatea secolului al nou\sprezecelea, a fost
descoperit un document foarte ciudat. Era un poem, o litanie
compus\ din dou\zeci [i unu de versuri, intitulat\ „De sacta
Dagoberto martyre prose“ – [i suger`nd c\ Dagobert fusese marti-
rizat cu sau din cauza unui anume scop. Se presupune c\ poemul Dinastia merovingian\ – Regii
dateaz\ cel pu]in din Evul Mediu, dac\ nu cumva chiar mai de Din lucrarea lui Henri Lobineau (Henri de Lénoncourt)
266 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 267

timpuriu. {i, ceea ce este suficient de semnificativ, a fost descope- efort. De fapt, se pare c\ `l privea cu o team\ supersti]ioas\ – [i,
rit la M`n\stirea Orval.20 dup\ toate probabilit\]ile, `l considera o prerogativ\ exclusiv mero-
vingian\. Iar despre succesorii s\i, care au ocupat tronul, se [tie c\
s-au str\duit din r\sputeri s\-[i asigure legitimitatea c\s\torindu-se
cu prin]ese merovingiene.
Charles Mattel a murit `n anul 741. Zece ani mai t`rziu, fiul s\u,
Uzurpatorii carolingieni Pepin al III-lea, [ambelan al palatului sub regele Childeric al III-lea,
a pretins `n mod oficial tronul, dup\ ce a ob]inut sprijinul bisericii.
La drept vorbind, Dagobert nu a fost ultimul rege din dinastia „Cine ar trebui s\ fie rege?“ l-au `ntrebat pe Pap\ ambasadorii lui
merovingian\. De fapt, monarhii merovingieni [i-au p\strat statu- Pepin. „Acela care de]ine `ntr-adev\r puterea sau acela care, de[i
tul, cel pu]in nominal, pentru `nc\ trei sferturi de secol. Dar ace[ti este numit rege, nu are nici o putere?“ Papa s-a pronun]at `n
ultimi reprezentan]i ai dinastiei [i-au meritat numele de „regi favoarea lui Pepin. Prin autoritatea sa apostolic\, a poruncit ca
nevolnici“. Mul]i dintre ei erau extrem de tineri. Ca urmare, erau Pepin s\ devin\ regele francilor – `nc\lc`nd, f\r\ ru[ine, pactul
adesea lipsi]i de putere, pioni neajutora]i `n m`inile [ambelanilor `ncheiat cu Clovis cu dou\ secole [i jum\tate mai `nainte. Ob]in`nd
palatului, incapabili s\-[i exercite autoritatea sau s\ ia decizii pro- astfel aprobarea Romei, Pepin l-a detronat pe Childeric al III-lea,
prii. ~n realitate, erau ceva mai mult dec`t victime. {i nu pu]ini au l-a `nchis `ntr-o m`n\stire [i – ca s\-l umileasc\ sau ca s\-l v\du-
fost sacrifica]i. veasc\ de puterile sale „magice“, sau `n ambele scopuri – i-a
~n plus, ultimii merovingieni apar]ineau unor ramuri mai noi ale retezat pletele considerate sacre. Patru ani mai t`rziu, Childeric a
dinastiei, nefiind vl\starele principalei linii de descenden]\ din Clo- murit [i dreptul lui Pepin la tron nu a mai fost contestat.21
vis [i Meroveu. Aceast\ linie principal\ fusese detronat\ la moartea Cu un an `nainte, intrase `n scen\ un document care `l favoriza
lui Dagobert al II-lea. Din toate punctele de vedere, asasinarea [i care, ulterior, a deviat cursul istoriei occidentale. Documentul era
acestuia poate fi considerat\ sf`r[itul dinastiei merovingienilor. ~n numit „Dona]ia lui Constantin“. Ast\zi, lipsa de autenticitate a
754, c`nd a murit Childeric al III-lea, `n ceea ce prive[te preluarea acestuia nu este pus\ la `ndoial\; se [tie c\ era un fals, `ntocmit –
puterii dinastice, totul a fost o formalitate. Linia de s`nge a regilor nu cu prea mult\ iscusin]\ – `n cancelaria papal\. Dar `n epoca
merovingieni ai francilor fusese `ntrerupt\ cu mult `nainte. aceea a fost considerat autentic, iar influen]a sa a fost enorm\.
Din m`inile merovingienilor, puterea a trecut `n cele ale [ambe- „Dona]ia lui Constantin“ data, aparent, din vremea prezumtivei
lanilor – un proces care `ncepuse deja `naintea asasin\rii lui convertiri la cre[tinism a lui Constantin, `n anul 312 d.Hr. Conform
Dagobert. Un [ambelan al palatului, Pepin d’Heristal, a fost cel acesteia, `mp\ratul `i d\ruia episcopului Romei, `n mod oficial,
care a pus la cale moartea acestuia. Iar succesorul lui Pepin `nsemnele puterii imperiale, care deveneau astfel proprietatea bis-
d’Heristal a fost fiul s\u, renumitul Charles Martel. ericii.
Posteritatea `i consider\ pe Charles Martel una dintre cele mai ~n continuare, „Dona]ia“ pretindea c\ acela[i Constantin ar fi
eroice personalit\]i ale istoriei Fran]ei. Nu exist\ dubii asipra faptu- fost cel care, pentru prima oar\, l-a declarat pe episcopul Romei
lui c\ laudele care i se aduc s`nt, `n mare m\sur\, `ntemeiate. ~n „Loc]iitorul lui Hristos“, oferindu-i statutul de `mp\rat. Iar episco-
anul 732, `n urma b\t\liei de la Poitiers, sub conducerea lui s-a pus pul, `n virtutea puterii sale de „Loc]iitor al lui Hristos“, i-ar fi
cap\t invaziei maurilor `n Fran]a [i, `n virtutea victoriei ob]inute, `napoiat lui Constantin `nsemnele regalit\]ii, care le-a de]inut apoi
Charles a fost considerat, `ntr-un anumit sens, at`t „ap\r\torul cre- cu permisiunea [i cu binecuv`ntarea bisericii – mai mult sau mai
din]ei“ c`t [i „salvatorul cre[tin\t\]ii“. Dar este curios c\, `n ciuda pu]in sub forma unui `mprumut.
puterii pe care o de]inea, Charles Martel nu a f\cut nici o tentativ\ Implica]iile acestui document s`nt suficient de clare. Conform
de a ob]ine tronul – pe care, cu siguran]\, l-ar fi putut prelua f\r\ „Dona]iei lui Constantin“, episcopul de Roma era autoritatea
268 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 269

suprem\ a cre[tin\t\]ii, at`t din punct de vedere laic c`t [i din punct ~n anul 496, biserica se angajase s\ vegheze asupra perpetu\rii
de vedere spiritual. Era, de fapt, un `mp\rat papal, care putea dis- liniei de s`nge merovingiene. {i `nc\lcase, pe furi[, `n]elegerea,
pune, dup\ bunul s\u plac, de coroana imperial\ [i care `[i putea aprob`nd asasinarea lui Dagobert, ticluind ceremonia `ncoron\rii [i
delega puterea sau, dup\ propria sa apreciere, doar o anumit\ parte a ungerii [i sus]in`nd preten]ia lui Pepin asupra tronului. Prin `nco-
a acesteia. Cu alte cuvinte, de]inea, prin gra]ia lui Hristos, dreptul ronarea lui Carol cel Mare, aceast\ tr\dare devenea nu numai publi-
incontestabil de a `nsc\una sau detrona regii. Din „Dona]ia lui Con- c\, ci [i un fapt `mplinit. Sau, cu cuvintele unui istoric modern:
stantin“ deriv\, `n ultim\ instan]\, autoritatea ulterioar\ a Vaticanu-
lui `n ceea ce prive[te problemele laice. De aceea, nu putem fi siguri c\ ungerea cu mir a carolingie-
Invoc`nd puterea astfel dob`ndit\, biserica [i-a folosit influen]a `n nilor era menit\ s\ compenseze pierderea calit\]ilor miraculoase
ale s`ngelui, simbolizate prin lungimea pletelor. Dac\ ceremonia
favoarea lui Pepin al III-lea. A fost inventat\ o ceremonie prin inter-
oferea o compensare, atunci era pentru pierderea `ncrederii, `n
mediul c\reia s`ngele uzurpatorilor sau, `n acela[i scop, al oricui urma `nc\lc\rii unui jur\m`nt de loialitate `ntr-un mod extrem de
altcuiva, putea fi declarat sacru. Aceasta a devenit apoi cunoscut\ drept revolt\tor.22
`ncoronare sau ungere – `n sensul dat acestor termeni `n Evul Mediu [i
`n timpul Rena[terii. La `ncoronarea lui Pepin, episcopilor li s-a permis {i, din nou, „stabilind ritualul de fabricare a regilor prin ungere,
pentru prima oar\ s\ participe la un astfel de eveniment de pe pozi]ii Roma a stabilit o direc]ie... care, `ntr-un fel, cur\]a con[tiin]ele
egale cu cele ale nobililor mireni. Iar ceremonia `n sine nu mai avea «tuturor francilor»“.23
semnifica]ia recunoa[terii unui rege sau a unui pact `ncheiat cu acesta. Totu[i, nu chiar toate con[tiin]ele. Se pare c\ p`n\ [i uzurpatorii
Era `n mod efectiv crearea unui rege. au fost cuprin[i, dac\ nu de un sim] al vinov\]iei, cel pu]in de o
Ritualul ungerii a suferit modific\ri similare. ~n trecut, c`nd se mai nevoie acut\ de stabilire a legitimit\]ii. ~n acest scop, imediat dup\
`nt`mpla s\ fie practicat, era o `nzestrare ritual\ – un act de recunoa[tere ceremonia ungerii, Pepin al III-lea s-a c\s\torit, `n mod ostentativ,
[i de confirmare. Dar acum c\p\ta o nou\ semnifica]ie. Acum ac]iona cu o prin]es\ merovingian\. Iar Carol cel Mare a f\cut acela[i lucru.
cu prec\dere asupra s`ngelui, pe care, `n mod „miraculos“, `l putea Mai mult, se pare c\ Carol cel Mare era perfect con[tient de
sanctifica. Devenise mult mai mult dec`t un gest simbolic. Era, literal- tr\darea implicat\ de `ncoronarea sa. Conform unor m\rturii ale
mente, ceremonia prin care unui conduc\tor i se conferea gra]ia divin\. contemporanilor s\i, ceremonia a fost regizat\ cu mult\ grij\, sub
Iar Papa, `nf\ptuind-o, devenea supremul intermediar dintre Dumnezeu `ndrumarea Papei [i f\r\ [tirea monarhului franc. Iar Carol cel Mare
[i regi. Prin ritualul ungerii, biserica `[i aroga dreptul de a fabrica regi. a p\rut s\ fie at`t surprins c`t [i extrem de st`njenit. ~ncoronarea fu-
S`ngele era acum mai prejos dec`t uleiul. {i, `n ultim\ instan]\, to]i regii sese deja preg\tit\, pe ascuns, c`nd Carol cel Mare a fost momit la
`i erau subordona]i [i aservi]i Papei. Roma [i convins s\ asiste la o liturghie special\. Dup\ ce [i-a ocu-
~n anul 754, la Ponthion, Pepin al III-lea a fost, `n mod oficial, pat locul `n biseric\, Papa, f\r\ s\-l previn\, a plasat o coroan\ dea-
uns ca rege, inaugur`nd astfel dinastia carolingian\. De[i numele supra capului s\u, `n timp ce mul]imea l-a aclamat drept „Carol,
deriv\ de la Charles Martel, este de obicei asociat cu cel mai faimos August, `ncoronat de Dumnezeu, mare [i de pace iubitor `mp\rat al
dintre regii carolingieni, Carol cel Mare, Carolus Magnus sau, a[a romanilor“. Conform relat\rii unui cronicar din acele vremuri, „ el
cum este cel mai bine cunoscut, Charlemagne. ~n anul 800, acesta a (Carol cel Mare) a spus, c`t se poate de clar, c\ nu ar fi intrat deloc
fost proclamat Sf`nt ~mp\rat Roman – un tiltlu care, `n virtutea `n catedral\ `n ziua aceea, cu toate c\ era cea mai mare s\rb\toare a
pactului `ncheiat cu Clovis cu trei secole `nainte, le era destinat, `n bisericii, dac\ ar fi [tiut dinainte ce pusese la cale Papa“.24
exclusivitate, descenden]ilor merovingieni. Astfel, Roma a devenit Dar, cu sau f\r\ aprobarea lui Carol cel Mare, pactul `ncheiat cu
cetatea de scaun a unui imperiu care a acoperit tot vestul Europei [i Clovis [i cu descenden]ii s\i fusese `nc\lcat cu neru[inare. {i investi-
ai c\rui conduc\tori au domnit numai cu binecuv`ntarea Papei. ga]iile noastre au ar\tat c\ aceast\ tr\dare, cu toate c\ s-a petrecut
270 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 271

acum mai bine de 1100 de ani, continu\ s\ fie dureroas\ pentru povestea pare s\ se fi pierdut `n „negura vremii“ [i nimeni nu pare
Prioria din Sion. Mathieu Paoli, cercet\torul independent pe care s\-[i fac\ probleme din aceast\ cauz\ – bine`n]eles, cu excep]ia Pri-
l-am citat `n capitolul anterior, a ajuns la o concluzie similar\: oriei din Sion. ~n orice caz, Sionul este, dup\ toate aparen]ele, de]i-
n\torul anumitor informa]ii care altora nu le-au fost accesibile sau a
Pentru ei (membrii Prioriei din Sion), singura aristocra]ie c\ror importan]\ a fost considerat\ minor\ [i nu au mai constituit
autentic\ este aceea de origine vizigot\/merovingian\. Carolin- obiectul unor investiga]ii ori care au fost suprimate `n mod
gienii, ca [i to]i cei care le-au urmat, nu s`nt dec`t uzurpatori. De deliberat.
fapt, ace[tia nu erau dec`t ni[te slujba[i ai regelui, `ns\rcina]i cu Nu este surprinz\tor faptul c\ nici o relatare despre soarta lui
administrarea teritoriilor – care, dup\ ce [i-au transmis `n mod ere- Sigisbert nu a ajuns p`n\ la noi. P`n\ `n secolul al [aptesprezecelea,
ditar dreptul de a guverna aceste ]inuturi, au acaparat, pur [i
nici despre Dagobert nu existau cronici la `ndem`na publicului.
simplu, puterea. ~n anul 800, prin consacrarea lui Carol cel Mare,
Dup\ toate aparen]ele, `n Evul Mediu s-au f\cut `ncerc\ri sistema-
biserica [i-a `nc\lcat jur\m`ntul fa]\ de ea `ns\[i, pentru c\, la
botezul lui Clovis, `ncheiase cu merovingienii o alian]\ care f\cuse tice de a-l scoate pe Dagobert din istorie [i chiar de a-i nega
din Fran]a cea dint`i dintre fiicele sale.25
existen]a. Acum, Dagobert al II-lea poate fi g\sit `n orice enciclo-
pedie. Dar, `nainte de 1646, nici m\car existen]a sa nu era recunos-
cut\.26 Toate listele [i genealogiile regilor francezi `ntocmite mai
timpuriu `l omit, pur [i simplu, s\rind (`n ciuda flagrantei inco-
eren]e) de la Dagobert I la Dagobert al III-lea – unul din ultimii
Eliminarea lui Dagobert al II-lea din istorie monarhi merovingieni, care a murit `n anul 715. Dagobert al II-lea
[i-a reg\sit locul `n listele oficiale ale regilor francezi abia `n 1655.
De fapt, `n anul 679, odat\ cu asasinarea lui Dagobert al II-lea, }in`nd cont de acest proces de eradicare, nu am avut de ce s\ fim
dinastia merovingian\ [i-a `ncetat existen]a. Iar `n anul 755, odat\ uimi]i de lipsa relat\rilor referitoare la Sigisbert. {i nu am putut
cu moartea lui Childeric al III-lea, merovingienii au p\rut s\ dispa- dec`t s\ b\nuim c\, indiferent ce informa]ii au existat, acestea au
r\ complet de pe scena istoriei. Totu[i, conform „documentelor Pri- fost eliminate `n mod inten]ionat.
oriei“, `n realitate, linia de s`nge merovingian\ a supravie]uit, Dar, ne-am `ntrebat, de ce ar fi trebuit ca Dagobert al II-lea s\
perpetu`ndu-se, de la infantele Sigisbert al IV-lea, fiul lui Dagobert fie eliminat din istorie? Ce s-ar fi putut ascunde astfel? De ce ar fi
[i al celei de-a doua dintre so]iile sale, Giselle de Razès, [i p`n\ `n dorit cineva s\ nege `ns\[i existen]a unui om? Desigur, un r\spuns
zilele noastre. plauzibil este c\, prin aceasta, s-ar fi `ncercat negarea existen]ei
Nici existen]a lui Sigisbert, nici calitatea sa de mo[tenitor al lui mo[tenitorilor s\i. Dac\ Dagobert nu ar fi existat, nici Sigisbert nu
Dagobert nu s`nt puse la `ndoial\. Dar, conform tuturor surselor, ar fi putut exista. Dar de ce, tocmai `n secolul al [aptesprezecelea,
altele dec`t „documentele Prioriei“, nu se [tie ce anume i s-a ar mai fi fost at`t de important s\ nu se [tie c\ Sigisbert a tr\it vreo-
`nt`mplat. Anumite cronici presupun, `n mod implicit, c\ a fost ucis, dat\? Doar pentru c\ supravie]uise `ntr-adev\r [i pentru c\ descen-
odat\ cu tat\l s\u [i cu restul familiei regale. Conform unei relat\ri den]ii s\i erau considera]i o amenin]are.
extrem de dubioase, ar fi murit, `ntr-un accident de v`n\toare, cu un Ni s-a p\rut c`t se poate de limpede faptul c\ aveam de-a face
an sau doi `nainte de asasinarea lui Dagobert. Dac\ acesta este cu un anumit fel de „acoperire“. Era evident c\ anumite persoane
adev\rul, atunci Sigisbert trebuie s\ fi fost un v`n\tor precoce, sus-puse ar fi avut ceva important de pierdut dac\ supravie]uirea
pentru c\ nu putea avea mai mult de trei ani la data respectiv\. lui Sigisbert ar fi fost adus\ la cuno[tin]a tuturor. ~n secolul al
Nu exist\ nici o `nregistrare care s\ consemneze, `n vreun fel, nou\lea [i, probabil, nu mai departe de epoca cruciadelor, `n
moartea lui Sigisbert. {i, cu excep]ia celei din „documentele pierdere p\reau s\ nu fie dec`t Biserica Romano-Catolic\ [i casa
Prioriei“, nici una care s\ consemneze c\ ar fi supravie]uit. Toat\ domnitoare a Fran]ei. Dar de ce continua subiectul s\ prezinte
272 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 273

importan]\ `n epoca lui Ludovic al XIV-lea? Desigur, nu putea fi mile de Rennes-le-Château – de c\tre „Sigisbert, conte de Rhédae
vorba dec`t de un punct de vedere academic, pentru c\, `ntre timp, [i so]ia sa, Magdala“.27 Excep]ie f\c`nd acest act, vreme de un
trei dinastii franceze ap\ruser\ [i disp\ruser\, iar protestantismul secol nu s-a mai auzit nimic despre titlurile Rhédae sau Razès. Iar
pusese cap\t hegemoniei bisericii catolice. Asta doar dac\ nu c`nd unul dintre ele a reap\rut, aceasta s-a `nt`mplat `ntr-un context
cumva s`ngele merovingian avea `ntr-adev\r o caracteristic\ spe- extrem de interesant.
cial\. Nu o „`nsu[ire magic\“, ci altceva – ceva ce `[i p\stra for]a ~n anul 742, `n sudul Fran]ei exista un stat independent [i deplin
exploziv\ chiar [i dup\ ce supersti]iile legate de s`ngele miraculos autonom – un principat, conform unor `nregistr\ri, un regat `n toat\
c\zuser\ `n uitare. puterea cuv`ntului, conform altora. ~n ceea ce `l prive[te, documen-
ta]ia este sumar\ [i istoria este confuz\ – de fapt, cei mai mul]i
istorici nu-i cunosc existen]a. Dar a fost recunoscut, `n mod oficial,
de c\tre Carol cel Mare [i succesorii s\i, ca [i de c\tre califul din
Principele Guillem de Gellone, Bagdad [i lumea islamic\. A fost recunoscut, `n sil\, [i de biseric\,
c\reia i-a confiscat o serie de domenii. {i a supravie]uit p`n\ `n
conte de Razès secolul al nou\lea.
La un moment dat, `ntre anii 759 [i 768, conduc\torul acestui
Conform „documentelor Prioriei“, dup\ moartea tat\lui s\u, stat – `n care erau incluse Razès [i Rennes-le-Château – a fost
Sigisbert al IV-lea a fost salvat de surorile sale, care s-au furi[at proclamat rege `n mod oficial. ~n ciuda dezaprob\rii Romei, a fost
`mpreun\ cu el c\tre sud, unde se afla domeniul mamei sale, prin]e- recunoscut ca atare de c\tre carolingieni, c\rora li s-a aservit `n
sa vizigot\ Giselle de Razès. Se poveste[te c\ ar fi ajuns `n Langue- calitate de vasal. ~n relat\rile existente, este cel mai adesea numit
doc `n anul 681 sau foarte cur`nd dup\ aceea [i c\ ar fi primit – sau Theodoric sau Thierry. Iar majoritatea speciali[tilor moderni `l con-
mo[tenit – titlurile unchiului s\u, duce de Razès [i conte de Rhédae. sider\ un descendent merovingian.28 Nu exist\ nici o dovad\ care
Se mai poveste[te [i c\ ar fi primit porecla sau diminutivul s\ precizeze firul acestei descenden]e. Este foarte posibil s\ fie
„Plant-Ard“ (devenit mai t`rziu Plantard), provenit din calificativul vorba de un urma[ al lui Sigisbert. ~n orice caz, nu exist\ nici o
„rejéton ardent“ – „ml\di]\ p\tima[\“ a vi]ei merovingiene. Se spune `ndoial\ asupra faptului c\, `n anul 790, fiul lui Theodoric, Guillem
c\, sub acest nume [i purt`nd titlurile dob`ndite de la unchiul s\u, de Gellone, purta titlul de conte de Razès – cel pe care se spune c\
[i-ar fi perpetuat spi]a. {i c\, `n anul 886, punctul culminat al uneia Sigisbert l-a de]inut [i l-a l\sat mo[tenire descenden]ilor s\i.
dintre ramurile descenden]ei sale ar fi fost reprezentat de un anume Guillem de Gellone a fost unul dintre cei mai faimo[i b\rba]i ai
Bernard Plantavelu – nume aparent derivat din Plant-ard sau Plan- timpului s\u – `ntr-o asemenea m\sur\ `nc`t, `n ceea ce `l prive[te,
tard – al c\rui fiu a devenit primul duce de Aquitania. realitatea istoric\ este umbrit\ de legend\, ca [i `n cazul lui Carol
Conform constat\rilor noastre, nici un istoric independent nu a cel Mare [i al lui Godfroi de Bouillon. ~naintea epocii cruciadelor,
confirmat – sau infirmat – aceste afirma]ii. Subiectul a fost, pur [i a devenit eroul a cel pu]in [ase opere epice de importan]\ major\,
simplu, ignorat `n `ntregime. Dar dovezile circumstan]iale pledeaz\ poeme eroice similare cu renumitul C`nt al lui Roland. ~n Divina
cu elocven]\ `n favoarea faptului c\, `ntr-adev\r, Sigisbert ar fi Comedie, Dante i-a conferit un statut de o inegalabil\ m\re]ie. Dar
supravie]uit pentru a-[i perpetua neamul. Asidua `ndep\rtare a lui Guillem devenise obiectul aten]iei literare chiar `nainte de Dante.
Dagobert din istorie confer\ credibilitate acestei concluzii. Neg`n- La `nceputul secolului al treisprezecelea, a devenit personajul prin-
du-i-se existen]a, orice linie de descenden]\ care l-ar avea drept cipal din Willehalm, un poem epic neterminat, compus de Wolfram
punct de pornire ar fi invalidat\. {i este explica]ia unei ac]iuni alt- von Eschenbach – a c\rui capodoper\, Parzival, este probabil cel
fel inexplicabile. Printre alte dovezi, exist\ un hrisov dat`nd din mai important dintre romanele cavalere[ti dedicate misterelor
anul 718, care se refer\ la `ntemeierea unei m`n\stiri – la c`teva Sf`ntului Graal. La `nceput ni s-a p\rut oarecum ciudat faptul c\
274 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 275

Wolfram – care, `n celelalte opere ale sale, se refer\ la Graal, la dinastiei merovingiene detronate – acea linie men]ionat\ `n „docu-
„familia Graalului“ [i la descenden]ii acesteia – s-a dedicat pe mentele Prioriei“ sub numele Plant-Ard sau Plantard.
nea[teptate unui subiect `n mod at`t de radical diferit, ca Guillem de Din nefericire, nu puteam s\ o facem. Dat\ fiind confuzia gene-
Gellone. Pe de alt\ parte, `ntr-un alt poem, acela[i Wolfram plasa rat\ de `nregistr\rile existente, nu puteam stabili o leg\tur\ exact\
„castelul Graalului“, s\la[ul „familiei Graalului“, `n Pirinei – pe [i irevocabil\ `ntre linia Plantard [i aceea a lui Guillem de Gellone.
teritoriul care, la `nceputul secolului al nou\lea, era domeniul lui ~ntr-adev\r, era posibil ca cele dou\ linii s\ fie identice. Pe de alt\
Guillem de Gellone. parte, la un moment dat, ar fi putut fi interconectate printr-o c\s\-
Guillem a avut leg\turi str`nse cu Carol cel Mare. De fapt, una torie. Exista o singur\ certitudine – faptul c\ am`ndou\ culminau,
dintre surorile sale s-a c\s\torit cu un fiu al lui Carol cel Mare, `n anul 886, prin Bernard Plantavelu [i ducii de Aquitania.
realiz`nd astfel o leg\tur\ dinastic\ cu s`ngele imperial. Iar Guillem De[i nu coincideau `ntotdeauna cu cele din „documentele Prio-
`nsu[i a fost unul dintre cei mai importan]i comandan]i din oastea riei“ `n ceea ce prive[te datele [i traducerea numelor, genealogiile
lui Carol cel Mare `n ne`ncetatul s\u r\zboi `mpotriva maurilor. ~n legate de Guillem de Gellone puteau reprezenta o anumit\ confir-
anul 803, la scurt timp dup\ `ncoronarea lui Carol cel Mare ca mare independent\ a celor dint`i. Puteam astfel accepta, cu titlu de
`mp\rat al Sf`ntului Imperiu Roman, Guillem a cucerit Barcelona, prob\, c\, `n lipsa unor dovezi contradictorii, c\ linia de s`nge
dubl`ndu-[i astfel propriul teritoriu [i extinz`ndu-[i influen]a dinco- merovingian\ a continuat `ntr-adev\r, mai mult sau mai pu]in sub
lo de Pirinei. Carol cel Mare i-a fost at`t de recunosc\tor pentru ser- forma men]ionat\ `n „documentele Prioriei“. ~n aceea[i manier\,
viciile aduse, `nc`t statutul inalterabil al principatul s\u a fost puteam accepta c\ Sigisbert a supravie]uit `ntr-adev\r uciderii
confirmat printr-o hot\r`re imperial\. Hrisovul care ratifica hot\- tat\lui s\u, c\ a adoptat `ntr-adev\r numele de familie Plantard [i
r`rea s-a pierdut sau a fost distrus, dar exist\ extrem de multe c\, `n calitate de conte de Razès, a perpetuat `ntr-adev\r linia de
m\rturii care `i atest\ existen]a. s`nge a lui Dagobert.
Speciali[ti independen]i [i necontesta]i au `ntocmit genealogii
detaliate ale lui Guillem de Gellone – care includ familia [i descen-
den]ii acestuia.29 Dar aceste surse nu ofer\ nici o indica]ie legat\
de antecesorii lui Guillem – cu excep]ia tat\lui s\u, Theodoric. Pe
scurt, adev\rata origine a familiei sale r\m`ne `nv\luit\ `n mister.
Prin]ul Ursus
Iar erudi]ii [i istoricii contemporani s`nt, `n general, destul de Bine`n]eles, `n anul 886, „ml\di]a p\tima[\ a vi]ei merovingi-
nedumeri]i de aceast\ apari]ie enigmatic\, ca din senin, a unei case ene“ rodise, ramific`ndu-se `ntr-un arbore de familie vast [i compli-
at`t de nobile [i de influente. ~n orice caz, un anumit fapt este sigur. cat. Bernard Plantavelu [i ducii de Aquitania reprezentau una
~n anul 886, ramura lui Guillem de Gellone a ajuns `ntr-un punct dintre ramuri. Dar existau `nc\ multe altele. Astfel, „documentele
culminant, reprezentat de un anumit Bernard Plantavelu, care a Prioriei“ men]ioneaz\ c\ nepotul lui Sigisbert al IV-lea, Sigisbert al
`ntemeiat ducatul de Aquitania. Cu alte cuvinte, o aceea[i persoan\ VI-lea, a fost cunoscut sub numele de „Prin]ul Ursus“. ~ntre 877 [i
reprezint\ at`t punctul culminat al descenden]ei lui Guillem, c`t [i 879, se spune c\ ar fi fost proclamat, `n mod oficial, drept „Regele
al celei atribuite lui Sigisbert al IV-lea [i urma[ilor s\i prin „docu- Ursus“. Se spune c\ acesta, ajutat fiind de doi nobili – Bernard
mentele Prioriei“. d’Auvergne [i marchizul de Gothie – a ini]iat o rebeliune `mpotriva
Desigur c\ am fost tenta]i s\ tragem concluzii pripite [i s\ lui Ludovic al II-lea al Fran]ei, `ncerc`nd s\ rec`[tige mo[tenirea
folosim genealogiile furnizate de aceste „documente ale Prioriei“ care i se cuvenea.
pentru a astupa lacunele istoriei oficiale. Am fost tenta]i s\ pre- {i al]i istorici confirm\ c\ o astfel de rebeliune a avut `ntr-ade-
supunem c\ misterio[ii `nainta[i ai lui Guillem de Gellone erau v\r loc, `ntre anii 877 [i 879. Aceea[i istorici `i amintesc pe
Dagobert al II-lea, Sigisbert al IV-lea [i `ntreaga linie principal\ a Bernard d’Auvergne [i pe marchizul de Gothie. Dar conduc\torul
276 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 277

sau instigatorul mi[c\rii nu este men]ionat anume drept Sigisbert al enigmatic\. Este interesant faptul c\ surse masonice plaseaz\ ori-
VI-lea. Exist\, `n schimb, referiri la un anume „Prin] Ursus“. ~n ginea francmasoneriei chiar `n aceast\ ]ar\, `n epoca aceluia[i rege
plus, se [tie c\ acela[i personaj a fost implicat `ntr-o ceremonie Athelstan.31 Ne-am `ntrebat dac\, pe l`ng\ preten]ia sa la tronul
stranie, bine pus\ la punct, care a avut loc la N`mes, ocazie cu care Fran]ei, linia de s`nge merovingian\ nu era cumva implicat\ [i `n
cinci sute de clerici au intonat, `mpreun\, Te Deum.30 Toate rela- altceva, aflat `n inima francmasoneriei.
t\rile subliniaz\ faptul c\ respectiva ceremonie p\rea s\ fie o `nco-
ronare. Este foarte posibil s\ avem de-a face cu acea `ncoronare la
care de refer\ „documentele Prioriei“ – proclamarea „Prin]ului
Ursus“ drept rege.
Din nou, alte documente, independente, le sus]in pe cele `ntoc-
Familia Graalului
mite de Priorie. Din nou, cele din urm\ par s\ aduc\ la lumin\ infor-
Mitologia Evului Mediu este la fel de bogat\ [i de r\sun\toare
ma]ii inexistente `n alte surse – informa]ii care suplinesc [i uneori
ca aceea a Greciei [i a Romei antice. O parte dintre miturile acestei
chiar ajut\ la explicarea unor hiatusuri `n istoria oficial\. ~n cazul de
epoci se refer\, de[i exager`nd cu frenezie, la personaje reale,
fa]\, dup\ toate aparen]ele, ni se explic\ cine era, de fapt, misteriosul
istorice – la Arthur, la Roland [i la Carol cel Mare sau la Rodrigo
„Prin] Ursus“ – un descendent direct, prin intermediul lui Sigisbert al
Díaz de Vivar, cunoscut tuturor drept Cidul. Alte legende – ca, de
IV-lea, al lui Dagobert al II-lea, regele asasinat. Iar rebeliunea, c\reia,
exemplu, cele despre Graal – par, la o prim\ vedere, s\ aib\ o baz\
p`n\ `n prezent, istoricii nu i-au deslu[it motivul, pare acum s\ fie o
`ncercare lesne de `n]eles a deposedatei dinastii merovingiene de a-[i real\ mult mai firav\.
redob`ndi mo[tenirea – acea mo[tenire conferit\ de Roma prin pactul Una dintre cele mai frumoase [i mai evocatoare legende medie-
cu Clovis, pe care, ulterior, tot Roma l-a `nc\lcat. vale este cea a lui Lohengrin, „Cavalerul Leb\d\“. Pe de o parte,
At`t „documentele Prioriei“ c`t [i sursele independente relateaz\ este str`ns interconectat\ cu fabuloasele romane cavalere[ti ale
c\ rebeliunea a e[uat, „Prin]ul Ursus“ [i alia]ii s\i fiind `nfr`n]i `n Graalului; pe de alta, face referiri la anumite personaje istorice.
b\t\lia desf\[urat\ la Poitiers, `n anul 881. Ca urmare, se spune c\ Modul `n care `mbin\ faptele reale cu roadele fanteziei o deosebe[te
familia Plantard [i-a pierdut posesiunile din sudul Fran]ei – dar de orice altceva. Iar prin intermediul unor lucr\ri precum opera lui
membrii s\i au reu[it s\ p\streze titlul de atunci pur onorific de Wagner, atrac]ia arhetipului s\u a r\zb\tut p`n\ `n zilele noastre.
duce de Rhédae [i conte de Razès. Se mai spune c\ „Prin]ul Ursus“ Conform relat\rilor medievale, Lohengrin – uneori numit
a murit `n Bretania, dup\ ce linia sa de s`nge s-a aliat, prin c\s\- Helias, ceea ce implic\ unele conota]ii solare – era un vl\star al
torie, cu aceea a casei ducale bretone. A[adar, c\tre sf`r[itul secolu- derutantei [i misterioasei „familii a Graalului“. ~n poemul lui Wol-
lui al nou\lea, s`ngele merovingian curgea at`t prin venele ducilor fram von Eschenbach, el este, de fapt, fiul lui Parzival, „Cavalerul“
de Aquitania c`t [i prin ale ducilor de Bretania. suprem „al Graalului“. Se poveste[te c\, `ntr-o bun\ zi, `n templul
Se poveste[te c\, `n anii care au urmat, familia – inclusiv Alain, sau castelul sacru al Graalului din Munsalvaesche, Lohengrin a
viitorul duce de Bretania – s-a refugiat `n Anglia, d`nd na[tere auzit cum clopotul capelei a `nceput s\ sune f\r\ s\ fi fost atins de
ramurii numite „Planta“. Speciali[ti independen]i confirm\, din m`na vreunui om – semn c\ ajutorul s\u era ne`nt`rziat necesar,
nou, faptul c\ Alain, familia sa [i anturajul lor, au fugit din calea undeva, `n lumea larg\. Strig\tul de ajutor venea, a[a cum este
vikingilor, ajung`nd `n Anglia. Conform „documentelor Prioriei“, destul de u[or de prev\zut, din partea unei tinere femei aflate la
unul dintre descenden]ii de pe o ramur\ englez\ a familiei, numit ananghie – ducesa de Brabant32, conform unor surse, ducesa de
Bera al VI-lea, a fost supranumit „Arhitectul“. Se spune c\ el [i Bouillon, conform altora. Nobila doamn\ avea, cu disperare,
descenden]ii s\i, pentru care Anglia sub regele Athelstan a fost un nevoie de un ap\r\tor, iar Lohengrin s-a gr\bit s\ plece c\tre ea
adev\rat rai, au practicat „arta construc]iei“ – o referin]\ aparent `ntr-o corabie `mpodobit\ cu lebede heraldice. L-a `nfr`nt, `ntr-o
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 279

singur\ lupt\, pe prigonitorul ducesei, apoi s-a c\s\torit cu aceea pe


care o salvase. Dar, `n noaptea nun]ii, a avertizat-o c\ exista o `ntre-
bare pe care nu trebuia s\ i-o pun\ niciodat\. Orice s-ar fi `nt`mplat,
so]ia lui nu trebuia s\ `l `ntrebe nici despre sorgintea [i str\mo[ilor
lui, nici despre ]inutul din care venise. Vreme de c`]iva ani, doamna
nu i-a `nc\lcat vrerea. Dar, p`n\ la urm\, curiozitatea ei fatal\ fiind
st`rnit\ de insinu\rile injurioase ale rivalilor, a rostit `ntrebarea
interzis\. Ca urmare, Lohengrin a fost silit s\ plece `n corabia sa cu
lebede, disp\r`nd pentru totdeauna dincolo de orizontul sc\ldat `n
lumina asfin]itului. {i-a l\sat `n urm\ so]ia [i un fiu a c\rui descen-
den]\ a r\mas incert\. Mai multe relat\ri sus]in c\ acel copil era fie
tat\l, fie bunicul lui Godfroi de Bouillon.
Unui om modern `i este greu s\ perceap\ m\re]ia statului lui
Godfroi `n con[tiin]a popular\ – nu doar `n propria sa epoc\, ci
chiar [i `n secolul al [aptesprezecelea. Ast\zi, c`nd ne g`ndim la
cruciade, ne vin `n minte Richard Inim\ de Leu, Regele Ioan [i,
poate, Ludovic al IX-lea (Sf`ntul Ludovic) [i Frederic Barbarossa.
Dar, p`n\ nu de mult, nici unul dintre ace[tia nu se bucura de
prestigiul lui Godfroi [i de entuziasmul st`rnit de acesta. Godfroi,
conduc\torul primei cruciade, era eroul popular suprem, eroul prin
excelen]\. Godfroi era cel care ini]iase cruciadele. Godfroi era cel
care cucerise Ierusalimul de la sarazini. Godfroi era cel care salvase
morm`ntul lui Hristos din m`inile necredincio[ilor. {i, mai presus
de toate, Godfroi era cel care `mbinase `naltele idealuri cavalere[ti
cu pietatea unui cre[tin fervent. De aceea nu este surprinz\tor
faptul c\ Godfroi a devenit obiectul unui cult care a d\inuit `nc\
mult timp dup\ moartea sa.
Av`nd `n vedere solemnitatea statutului s\u, este u[or de `n]eles
de ce Godfroi trebuia `nzestrat cu o sorginte mitic\ ilustr\. Este
u[or de `n]eles chiar [i de ce Wolfram von Eschenbach, ca [i al]i
povestitori medievali, au sim]it nevoia s\ `l lege direct de legendele
Graalului – s\ `l `nf\]i[eze drept un descendent direct al misterioa-
sei „familii a Graalului“. Iar atribuirea acestei origini fabuloase
devine [i mai u[or de `n]eles datorit\ faptului c\ adev\rata ob`r[ie a
lui Godfroi este necunoscut\. Istoria este sup\r\tor de nesigur\ `n
ceea ce prive[te ascenden]a acestuia.33
Dintre toate genealogiile lui Godfroi de Bouillon care au ie[it
p`n\ acum la lumin\, „documentele Prioriei“ ne-o furnizeaz\ pe cea
Dinastia merovingian\ – Regii pierdu]i mai plauzibil\ – poate, cu adev\rat, pe prima care poate fi considerat\
280 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

plauzibil\. ~n m\sura `n care aceasta poate fi verificat\ – [i `n bun\


parte este verificabil\ –, s-a dovedit exact\. Nu am g\sit nici o
dovad\ care s\ o contrazic\, dar am descoperit multe care o sus]in. ~n
plus, acoper\ `n mod conving\tor lacunele surprinz\toare ale istoriei.
Conform acestei genealogii, Godfroi de Bouillon era – prin inter-
mediul str\bunicii sale, c\s\torite cu Hugues de Plantard `n anul 1009 –
unul dintre descenden]ii direc]i ai familiei Plantard. Cu alte cuvinte,
Godfroi avea s`nge merovingian, descinz`nd direct din Dagobert al
II-lea, din Sigisbert al IV-lea [i din linia „regilor pierdu]i“ – „les rois
perdus“. Vreme de patru secole, s`ngele regal al merovingienilor s-a
scurs, dup\ toate aparen]ele, de-a lungul unor arbori genealogici stufo[i.
{i `n final, `n urma unui proces analog altoirii vi]ei de vie, a dat na[tere
unui fruct: Godfroi de Bouillon, duce de Lorena. {i aici, `n casa de
Lorena, a prins r\d\cini noul s\u patrimoniu.
Aceast\ dezv\luire arunc\ asupra cruciadelor o nou\ lumin\
semnificativ\. Le putem acum percepe dintr-o alt\ perspectiv\ [i
putem `ntrez\ri, `n ceea ce le prive[te, ceva mai mult dec`t gestul
simbolic al recuceririi Sf`ntului Morm`nt din m`inile sarazinilor.
~n proprii s\i ochi, ca [i `ntr-ai sus]in\torilor s\i, Godfroi nu era,
probabil, doar ducele de Lorena. Trebuie s\ fi fost, de fapt, regele de
drept – un pretendent legitim, apar]in`nd dinastiei `nl\turate `n anul 679,
prin asasinarea lui Dagobert al II-lea. Dar dac\ Godfroi era adev\ratul
rege, atunci era, totodat\, un rege f\r\ regat. Iar `n Fran]a, dinastia
Capet, care se bucura de sus]inerea Bisericii Romano-Catolice, era, `n
acea epoc\, mult prea bine `nr\d\cinat\ pentru a fi detronat\.
Ce po]i face atunci c`nd e[ti un rege f\r\ regat? Probabil, s\-]i
g\se[ti unul. Sau s\ ]i-l creezi. S\ dob`nde[ti cel mai pre]ios regat
din `ntreaga lume – Palestina, }ara Sf`nt\, p\m`ntul pe care a p\[it
`nsu[i Isus. Nu ar fi fost conduc\torul unui astfel de regat egalul
oric\rui alt rege din Europa? {i, domnind asupra celui mai sacru
]inut de pe p\m`nt, nu [i-ar fi luat mult r`vnita revan[\ asupra bise-
ricii care, cu secole `nainte, `i tr\dase `nainta[ii?

Secretul derutant
Treptat, anumite piese ale jocului de puzzle `ncepeau s\-[i Dinastia merovingian\ – Regii pierdu]i
g\seasc\ locul. Dac\ prin venele lui Godfroi curgea s`ngele Din lucrarea lui Henri Lobineau (Henri de Lénoncourt)
282 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

merovingienilor, atunci o serie de fragmente aparent disparate `[i


schimbau statutul, devenind componentele unei `n[iruiri coerente.
Reu[eam acum s\ ne explic\m accentuarea unor elemente aparent
f\r\ leg\tur\, precum dinastia merovingian\ [i cruciadele, Dago-
bert al II-lea [i Godfroi, Rennes-le-Château, Cavalerii Templieri,
casa de Lorena, Prioria din Sion. Puteam chiar s\ urm\rim linia de
s`nge merovingian\ p`n\ `n zilele noastre – p`n\ la Alain Poher,
Henri de Montpézat (consortul reginei Danemarcei), Pierre Plantard
de Saint-Clair [i Otto de Habsburg, duce onorific de Lorena [i rege
CAPITOLUL 10
al Ierusalimului.
Cu toate acestea, adev\rata `ntrebare crucial\ continua s\ ne
pun\ `n `ncurc\tur\. ~nc\ nu puteam `n]elege de ce linia de s`nge
merovingian\ era at`t de inexplicabil de important\ `n epoca
Semin]ia surghiunit\
noastr\. Nu realizam de ce preten]ia ei trebuia s\ fie relevant\
pentru politica contemporan\ sau ce anume o `ndrept\]ise, de-a
lungul secolelor, s\ fac\ apel la loialitatea at`tor personalit\]i Ar fi putut exista o caracteristic\ deosebit\ a liniei de s`nge
remarcabile. {i nici nu puteam pricepe de ce ar fi fost justificat merovingiene – ceva mai mult dec`t acea legitimitate academic\ [i
sprijinul acordat unei monarhii merovingiene moderne, oric`t s-ar fi teoretic\? Era, `n realitate, vorba despre ceva care, `ntr-un anume
dovedit de legitim\ din punct de vedere teoretic. Era c`t se poate de fel, avea `ntr-adev\r importan]\ pentru contemporanii no[tri? Exista
limpede c\ ceva anume ne sc\pase din vedere. ceva care ar fi putut afecta sau poate chiar modifica actualele insti-
tu]ii sociale, politice [i religioase? Aceste `ntreb\ri continuau s\ nu
ne dea pace. {i, cu toate acestea, p\reau s\ nu aib\ nici un r\spuns.
Am reluat studiul „documentelor Prioriei“, mai ales al celor mai
importante p\r]i din Dossiers secrets. Am recitit pasajele care, `nainte,
ni se p\ruser\ lipsite de `n]eles. Acum aveau sens, dar nu ne puteau
ajuta nici s\ dezleg\m misterul, nici s\ r\spundem la `ntreb\rile care
deveniser\ critice. Pe de alt\ parte, `nc\ mai existau pasaje al c\ror
mesaj continua s\ r\m`n\ neclar. Acestea nu rezolvau c`tu[i de pu]in
enigma, dar, `n lips\ de altceva, ne `ndreptau aten]ia asupra anumitor
aspecte – care, eventual, s-ar fi putut dovedi extrem de relevante.
A[a cum descoperisem deja, merovingienii `n[i[i, `n propriile lor
cronici, pretindeau c\ ar fi fost urma[ii anticilor troieni. Dar, conform
unor anumite „documente ale Prioriei“, vi]a merovingienilor existase
`nainte de asediul Troiei. Aceste documente sus]ineau c\ urmele
originii merovingienilor puteau fi descoperite `n Vechiul Testament.
De exemplu, genealogiile din Dossiers secrets erau `nso]ite de
numeroase note de subsol [i adnot\ri. Multe dintre acestea se refe-
reau `n mod expres la una dintre cele dou\sprezece semin]ii ale
vechiului Israel, semin]ia lui Veniamin. O astfel de referin]\ citeaz\
284 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 285

[i accentueaz\ trei pasaje biblice – Deuteronomul 33, Iosua 18 [i Chem`ndu-i drept judec\tori pe reprezentan]ii celor dou\sprezece
Judec\torii 20 [i 21. semin]ii, levitul cere ca atrocitatea s\ fie r\zbunat\ [i, la conciliu,
Deuteronomul 33 con]ine binecuv`nt\rile date de Moise patri- veniami]ilor li se cere s\-i predea pe r\uf\c\tori pentru judecat\. Ar
arhilor fiec\ruia dintre cele dou\sprezece semin]ii. Pentru Venia- fi fost de a[teptat ca ace[tia s\ se supun\ f\r\ `nt`rziere. Totu[i, din
min, Moise a spus: „Iubitul Domnului va sta l`ng\ El f\r\ primejdie anumite motive, nu o fac [i `ncearc\ s\-i apere pe „fii lui Belial“ cu
[i Dumnezeu `l va ocroti `n toat\ vremea [i el va odihni `ntre umerii for]a armelor. Rezultatul este un r\zboi crud [i s`ngeros `ntre
lui“. Cu alte cuvinte, Veniamin [i urma[ii lui au fost ale[i pentru a semin]ia lui Veniamin [i celelalte unsprezece. ~n cursul ostilit\]ilor,
primi o binecuv`ntare special\, `n\l]\toare. Cel pu]in at`t ne era reprezentan]ii celor din urm\ arunc\ un blestem asupra oric\rui
clar. Eram, fire[te, nedumeri]i de promisiunea c\ domnul „va odih- b\rbat care avea s\-[i mai dea fiica de so]ie unui fiu al lui Veni-
ni `ntre umerii lui Veniamin“. Oare ar fi putut fi asociat\ cu legen- amin. Dup\ `ncheierea r\zboiului, c`nd semin]ia lui Veniamin este
darul semn din na[tere al merovingienilor – cu acea cruce ro[ie aproape exterminat\, israeli]ii `nving\tori regret\ c\ au rostit afu-
dintre umeri? Leg\tura p\rea oarecum for]at\. Pe de alt\ parte, risenia – care nu mai poate fi retractat\:
existau alte similitudini, mai clare, `ntre Veniamin din Vechiul Tes-
tament [i subiectul investiga]iei noastre. Dup\ Robert Graves, de {i s-au jurat israeli]ii `n Mi]pa, zic`nd: Nimeni dintre noi s\
exemplu, ziua dedicat\ lui Veniamin era 23 decembrie1 – ziua nu-[i mai dea fetele de so]ii dup\ fii lui Veniamin. Apoi a venit po-
porul la Betel [i a stat acolo p`n\ seara `naintea lui Dumnezeu [i a
praznicului lui Dagobert. Dintre cele trei clanuri incluse `n semin]ia
ridicat glasul s\u [i a pl`ns cu jale mare, zic`nd: Doamne, Dumne-
lui Veniamin f\cea parte cel al lui Ahiram – care, `ntr-un anume zeul lui Israel, pentru ce s-a petrecut oare aceasta `n Israel, c\ iat\
mod nedeslu[it, ar fi putut avea o leg\tur\ cu Hiram, constructorul acum lipse[te din Israel o semin]ie? (Judec\torii 21:1-3)
Templului lui Solomon [i figura central\ a tradi]iei masonice. ~n
plus, cel mai devotat dintre discipolii lui Hiram se numea Benoni; Dup\ c`teva versete, lamentarea este reluat\:
[i este demn de remarcat faptul c\ Benoni a fost primul nume dat
pruncului Veniamin de c\tre mama sa, Rachel, `nainte de moarte. {i s-au `nduio[at fii lui Israel fa]\ de Veniamin, fratele lor, zi-
Cea de-a doua trimitere biblic\ din Dossiers secrets, cea referi- c`nd: Acum s-a t\iat o semin]ie din Israel. Ce vom face pentru a g\si
toare la Iosua 18, este mult mai clar\. Este vorba despre sosirea femei celor care au r\mas, deoarece ne-am jurat `naintea Domnului
poporului lui Moise pe P\m`ntul F\g\duin]ei [i despre `mp\r]irea s\ nu le d\m femei dintre fetele noastre? (Judec\torii 21:6-7)
teritoriului `ntre cele dou\sprezece semin]ii. Conform acestei
`mp\r]eli, por]iunea primit\ de semin]ia lui Veniamin cuprindea {i, iar\[i:
ceea ce, mai t`rziu, avea s\ devin\ cetatea sacr\ a Ierusalimului. Cu
alte cuvinte, `nainte de a deveni capitala lui David [i a lui Solomon, Poporul `ns\ jelea dup\ Veniamin, c\ Domnul nu a p\strat `n
Ierusalimul le-a fost menit, ca drept primit prin na[tere, fiilor lui `ntregime semin]iile lui Israel. Au zis drept aceea b\tr`nii ob[tii: Ce
s\ facem cu cei r\ma[i f\r\ femei, c\ci au fost st`rpite femeile `n
Veniamin. Conform versetului Iosua 18:28, dintre drepturile pri-
Veniamin? Apoi au zis: P\m`ntul de mo[tenire s\ r\m`n\ `n
mite de ace[tia prin na[tere f\ceau parte „}ela, Elef [i Iebus, sau `ntregime fiilor lui Veniamin, ca s\ nu piar\ semin]ia lui din Israel.
Ierusalimul, Ghibeat [i Chiriat; paisprezece cet\]i cu satele lor. Iar\ noi nu le putem da femei dintre fetele noastre, c\ci fii lui Israel
Aceasta este partea fiilor lui Veniamin, dup\ familiile lor“. s-au jurat, zic`nd: Blestemat s\ fie cel ce va da femei lui Veniamin!
A treia referin]\ biblic\ din Dossiers secrets implic\ o succe- (Judec\torii 21:15-18)
siune c`t se poate de complex\ de evenimente. Un levit care c\l\-
torea pe teritoriul veniami]ilor este atacat, iar concubina sa este Confrunta]i cu posibila dispari]ie a unei `ntregi semin]ii, b\tr`nii
necinstit\ de `nchin\torii lui Belial – o versiune a Zei]ei Mame su- g\sesc repede o solu]ie. La {ilo, `n Betel, urmeaz\ s\ fie, `n scurt
meriene pe care babilonienii o numeau Ishtar, iar fenicienii Astarte. timp, o s\rb\toare; iar femeile din {ilo – ai c\ror b\rba]i nu au luat
286 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 287

parte la r\zboi – s`nt considerate o compensa]ie corect\. Veniami]ii ultim\ instan]\, de origine semit\ sau israelit\. {i, dac\ Ierusalimul era
supravie]uitorii s`nt sf\tui]i s\ mearg\ la {ilo [i s\ p`ndeasc\ `n vii. `ntr-adev\r un drept prin na[tere ereditar al veniami]ilor, atunci God-
Pentru ca, atunci c`nd femeile din ora[ vor ie[i ca s\ danseze la froi de Bouillon, asalt`nd Ierusalimul, `[i revendica, de fapt, str\vechea
apropiata s\rb\toare, s\ se n\pusteasc\ asupra lor [i s\ [i le fac\ so]ii. mo[tenire la care, prin na[tere, avea dreptul. Este semnificativ faptul
Nu este deloc clar de ce, `n Dossiers secrets, se insist\ asupra c\, dintre to]i nobilii principi care au pornit `n Prima Cruciad\, doar
acestui pasaj. Dar, oricare ar fi motivul, `n ceea ce prive[te istoria Godfroi [i-a lichidat toate propriet\]ile `nainte de plecare – indic`nd
biblic\, veniami]ii s`nt importan]i. ~n ciuda `nfr`ngerii devastatoare astfel faptul c\ nu inten]iona s\ se re`ntoarc\ `n Europa.
suferite `n r\zboi [i cu toate c\, din punct de vedere numeric, se Nu este nevoie s\ mai spunem c\ nu aveam cum s\ ne convingem
refac mai greu, ace[tia `[i recap\t\ repede prestigiul. ~ntr-adev\r, `[i dac\ veniami]ii erau sau nu str\bunii merovingienilor. Corecte sau nu,
revin `ntr-o asemenea m\sur\ `nc`t `n Samuel 1 ni se arat\ cum din informa]iile din „documentele Prioriei“ se refereau la un trecut prea
r`ndul lor se desprinde primul rege al Israelului, Saul. `ndep\rtat [i prea obscur, despre care nu existau `nregistr\ri [i nici o
Totu[i, oricare ar fi fost m\sura `n care s-au ref\cut veniami]ii, confirmare nu putea fi ob]inut\. Dar afirma]iile f\cute nu erau nici
`n Dossiers secrets se sugereaz\ c\ r\zboiul declan[at din cauza deosebit de neobi[nuite, nici deosebit de inedite. Dimpotriv\, erau
fiilor lui Belial a reprezentat un moment crucial. S-ar p\rea c\, `n vehiculate de mult\ vreme, sub forma unor zvonuri neclare [i a unor
momentul declan[\rii conflictului, mul]i, dac\ nu cei mai mul]i, tradi]ii confuze. Pentru a da doar un singur exemplu, Proust le-a folosit
dintre veniami]i au ales exilul. Astfel, `n Dossiers secrets exist\ o drept surs\ de inspira]ie; [i, mai recent, romancierul Jean d’Ormesson
not\ neobi[nuit\, scris\ cu majuscule: a f\cut aluzie la originea iudaic\ a anumitor familii nobile franceze. ~n
plus, `n 1965, Roger Peyrefitte, c\ruia se pare c\ `i place s\-[i scandal-
~NTR-O BUN| ZI, DESCENDEN}II LUI VENIAMIN izeze compatrio]ii, a f\cut senza]ie afirm`nd, `ntr-un roman, c\, `n
{I-AU P|R|SIT }ARA; UNII AU R|MAS; CU DOU| MII DE ultim\ instan]\, toat\ nobilimea francez\ – ca, de altfel, [i marea majori-
ANI MAI T~RZIU, GODFROI IV (DE BOUILLON) A DEVENIT tate a celei europene – este de origine iudaic\.
REGELE IERUSALIMULUI {I A ~NTEMEIAT ORDINUL DE De altfel, de[i neverificabil\, aser]iunea nu este `ntrutotul neve-
SION.2 rosimil\ [i acela[i lucru se poate spune despre exilul [i migra]ia
atribuite semin]iei lui Veniamin de c\tre „documentele Prioriei“.
La `nceput am avut impresia c\ nu exista nici o leg\tur\ `ntre Ace[tia [i-au ridicat armele de partea `nchin\torilor lui Belial – o
aceste aparente non sequitur. Dar, c`nd am pus cap la cap diversele variant\ a Zei]ei Mame adesea asociat\ cu imaginea unui taur sau a
referiri fragmentare existente `n Dossiers secrets, a `nceput s\ se unui vi]el. Avem motive s\ credem c\ veniami]ii `n[i[i venerau
`nchege o poveste coerent\. Conform acestei relat\ri, cei mai mul]i aceea[i zeitate. ~ntr-adev\r, este posibil ca adorarea Vi]elului de
dintre veniami]i au plecat `n exil. Se presupune c\ au ajuns astfel `n Aur `n timpul Exodului – [i este suficient de semnificativ faptul c\
Grecia, `n Peloponez-ul central – pe scurt, `n Arcadia, unde se pare episodul constituie subiectul unuia dintre tablourile celebre ale lui
c\ s-au `nrudit cu familia regal\ arcadian\. Se spune c\ apoi, c\tre Poussin – s\ fi fost un ritual specific veniami]ilor.
`nceputul erei cre[tine, ar fi migrat `n susul Dun\rii [i al Rinului [i Dup\ r\zboiului purtat `mpotriva celorlalte unsprezece semin]ii
s-ar fi amestecat, prin intermediul c\s\toriilor, cu anumite triburi ale lui Israel, veniami]ii ar fi fost nevoi]i s\ fug\ `ndrept`ndu-se c\tre
teutonice, d`nd na[tere, `n cele din urm\, francilor sicambrieni – vest, spre coasta fenician\. Fenicienii aveau cor\bii care ar fi putut
str\mo[ii direc]i ai merovingienilor. transporta un num\r mare de refugia]i. {i este evident c\ ace[tia ar fi
A[adar, conform „documentelor Prioriei“, merovingienii descind putut fi alia]ii veniami]ilor fugari pentru c\ [i ei o venerau pe Zei]a
din semin]ia lui Veniamin, iar drumul lor c\tre ob`r[ie trece prin Arca- Mam\ sub forma celei numite Astarte, ~mp\r\teasa Cerurilor.
dia. Cu alte cuvinte, at`t merovingienii c`t [i descenden]ii de mai t`rziu Dac\ exodul veniami]ilor din Palestina a avut `ntr-adev\r loc,
ai acestora – de exemplu, liniile de s`nge Plantard [i Lorena – s`nt, `n atunci ar trebui s\ sper\m c\ pot fi g\site vestigiile unor `nregistr\ri
288 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

care s\ `l ateste. {i acestea apar `n mitologia Greciei Antice. Exist\


o legend\ a fiului Regelui Belus, pe nume Danaus, care sose[te `n
Grecia, pe mare, `mpreun\ cu fiicele sale. Se spune c\ fiicele sale
au introdus cultul Zei]ei Mame, care a devenit apoi cultul consacrat
al Arcadienilor. Dup\ p\rerea lui Robert Graves, mitul lui Danaus
relateaz\ sosirea `n Peloponez a unor „coloni[ti din Palestina“.3
Graves afirm\ c\ regele Belus este, de fapt, Baal sau Bel – sau
poate Belial din Vechiul Testament. Este de asemenea demn de
men]ionat faptul c\ unul dintre clanurile semin]iei lui Veniamin era
cel al lui Bela.
~n Arcadia, cultul Zei]ei Mame nu numai c\ a prosperat, dar a [i
supravie]uit mai mult dec`t `n oricare alt\ parte a Greciei. A fost
asociat cu cel al zei]ei Demeter, apoi cu cel al Dianei, numit\ [i
Artemis. Cunoscut\ `n regiune sub numele Arduina, Artemis a
devenit zeitatea protectoare a Ardenilor. {i din Ardeni au plecat
francii sicambrieni pentru a se r\sp`ndi `n toat\ Fran]a de ast\zi.
Totemul lui Artemis era ursoaica – Callisto, al c\rui fiu, Arkas,
copilul-urs, era protectorul Arcadiei. {i Callisto, adus\ de Artemis
`n ceruri, a devenit constela]ia Ursa Major – Ursa Mare. Este posi-
bil ca apelativul „Ursus“, atribuit `n mod repetat descenden]ilor
merovingieni, s\ nu fie o simpl\ coinciden]\.
~n orice caz, mai exist\ `nc\ o dovad\, neasociat\ cu mitologia,
care sugereaz\ o migra]ie a iudeilor `n Arcadia. ~n antichitate, regiunea
cunoscut\ sub acest nume era guvernat\ de Sparta, un stat puternic,
militarizat. Spartanii au preluat o mare parte a culturii vechii Arcadii;
`ntr-adev\r, legendarul arcadian Lycaeus poate fi identificat cu
Lycurgus, cel care a elaborat legile spartane. C`nd ajungeau la v`rsta
b\rb\]iei, spartanii, ca [i merovingienii, atribuiau o semnifica]ie spe-
cial\, magic\, propriului lor p\r – pe care `l purtau lung, ca [i
merovingienii. Conform unui specialist `n materie, „lungimea p\rului
denota for]\ psihic\ [i a devenit un simbol sacru“.4 ~n plus, at`t c\r]ile
Macabeilor c`t [i Apocrifa subliniaz\ leg\tura `ntre spartani [i evrei.
Cartea a doua a Macabeilor vorbe[te despre anumi]i evrei care „s-au
dus la Lacedemonieni, unde n\d\jduiau s\ g\seasc\ sprijin pe
socoteala rudeniei lor“.5 Iar `n prima carte se afirm\, `n mod explicit:
„Aflatu-sa din scrieri vechi despre spartani [i iudei c\ s`nt fra]i [i c\
s`nt din neamul lui Avraam“.6
Puteam cel pu]in s\ admitem posibilitatea unei migra]ii a iu- Iudeea, cu eviden]ierea singurei c\i de evadare
deilor `n Arcadia – astfel c\, de[i acurate]ea „documentelor Prioriei“ pentru semin]ia lui Veniamin
290 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 291

nu putea fi dovedit\, acestea nu puteau nici s\ fie ignorate. ~n ceea autorii lor ar fi putut avea dreptate – era posibil ca originea mero-
ce prive[te influen]a semit\ asupra culturii franceze, existau dovezi vingienilor [i a numeroaselor familii nobile care proveneau din
arheologice solide. Rutele comerciale feniciene [i semite ace[tia s\ fi fost, `ntr-adev\r, semit\.
str\b\teau, `n `ntregime, sudul Fran]ei, de la Bordeaux p`n\ la Mar- ~ns\ ne-am `ntrebat dac\, realmente, puteam considera toat\
silia [i Narbonne. {i se prelungeau `n susul Ronului. ~nc\ din anii povestea `ncheiat\. S\ fi fost, de fapt, acesta nemaipomenitul secret
600-700 `.Hr., existau colonii feniciene nu numai de-a lungul coast- care generase at`t de mult\ agita]ie [i at`t de multe uneltiri, at`t de
ei franceze, ci [i `n interiorul continentului, `n loca]ii ca Toulouse [i multe ma[ina]iuni [i at`t de mult mister, at`t de multe controverse [i
Carcassonne. Dintre artefactele descoperite `n aceste situri, multe at`t de multe conflicte de-a lungul at`t de multor secole? Pur [i
s`nt de origine semit\ – ceea ce nu este deloc surprinz\tor. ~n se- simplu, o alt\ legend\ despre o semin]ie pierdut\? {i, chiar dac\ nu
colul al nou\lea `.Hr., s-au `ncheiat o serie de c\s\torii `ntre familia ar fi fost legend\, ci adev\r, ne-ar fi putut ajuta s\ `n]elegem moti-
regal\ fenician\ din Tyr [i cele ale regilor Israelului [i Iudeii, reali- va]ia Prioriei din Sion [i s\ explic\m preten]iile dinastiei mero-
z`ndu-se astfel o alian]\ dinastic\ ce avut drept urmare str`ngerea vingiene? Ar fi putut `ntr-adev\r justifica aderarea lui Leonardo [i a
leg\turilor dintre cele dou\ popoare. lui Newton sau activit\]ile caselor de Guise [i de Lorena, sau
Jefuirea Ierusalimului din anul 70 d.Hr. [i distrugerea Templu- str\daniile tainice depuse de Compagnie du Saint-Sacrement, sau
lui au fost cauzele unui exod masiv al evreilor din }ara Sf`nt\. secretele derutante ale francmasoneriei de Rit Sco]ian? Desigur c\
Astfel, `n ora[ul Pompei, distrus de erup]ia Vezuviului `n anul nu. De ce ar fi reprezentat descenden]a din semin]ia lui Veniamin
79 d.Hr., exista o comunitate evreiasc\. Cam `n aceea[i perioad\, un secret exploziv? {i, probabil, mai presus de toate, ce importan]\
anumite cet\]i din sudul Fran]ei – de exemplu, Arles, Lunel [i Nar- putea avea, `n prezent, aceast\ descenden]\? Cum ar fi putut justifi-
bonne – s-au dovedit un adev\rat rai pentru refugia]ii israeli]i. Dar ca activit\]ile [i obiectivele actuale ale Prioriei din Sion?
afluxul de popula]ie iudaic\ `n Europa, mai ales `n Fran]a, a `nceput ~n plus, dac\ investiga]ia noastr\ dezv\luia interese specific
`nainte de c\derea Ierusalimului din secolul unu. De fapt, avem semite sau iudaice, de ce erau implicate at`t de multe elemente ca-
de-a face cu un proces aflat `n plin\ desf\[urare `nc\ dinainte de era racteristice unui cre[tinism fervent? De exemplu, pactul dintre Clo-
cre[tin\. ~ntre anii 106 [i 48 `.Hr., `n Roma a luat fiin]\ o colonie vis [i Biserica Romano-Catolic\; credin]a cre[tin\ m\rturisit\ de
evreiasc\. Nu dup\ mult timp, o alt\ asemenea colonie a fost fon- Godfroi de Bouillon [i cucerirea Ierusalimului; doctrinele poate
dat\ la mare distan]\ `n sus Rinului, la Cologne. ~n anumite legiuni eretice, dar totu[i cre[tine ale catarilor [i templierilor; institu]iile
romane erau incluse contingente de sclavi evrei, care `[i `nso]eau pioase, ca a[a-numita Compagnie du Saint-Sacrement; francma-
st\p`nii prin toat\ Europa. ~n cele din urm\, mul]i dintre ace[ti soneria care era „ermetic\, aristocratic\ [i cre[tin\“; [i implicarea
sclavi au reu[it s\-[i c`[tige, s\-[i r\scumpere sau s\-[i ob]in\ liber- numero[ilor clerici cre[tini, `ncep`nd cu `nal]ii prin]i ai bisericii [i
tatea `n alte moduri, `ntemeindu-[i apoi propriile comunit\]i. `ncheind cu preo]ii de ]ar\, ca Boudet [i Saunière.
~n consecin]\, o mare parte dintre denumirile loca]iilor geografice Poate c\, `n ultim\ instan]\, merovingienii erau de origine iuda-
din Fran]a s`nt de origine semit\. Unele dintre acestea formeaz\ un ic\. Dar, chiar dac\ ar fi fost a[a, acest fapt ni se p\rea, `n esen]\,
p\trat `n inima fostelor teritorii merovingiene. De pild\, la c`]iva kilo- absolut colateral. Oricare ar fi fost secretul care f\cea obiectul
metri de Stenay, la poalele p\durii Woëvres – cea `n care a fost asasinat investiga]iei noastre, acesta p\rea s\ fie asociat, `n mod inextricabil,
Dagobert – exist\ un sat numit Baalon. Iar muntele Sionului din Lorena – nu cu iudeii din Vechiul Testament, ci cu cre[tin\tatea. Pe scurt – cel
pu]in pentru moment – semin]ia lui Veniamin era, dup\ toate
„la colline inspirée“ – s-a numit ini]ial Muntele Semita.7
aparen]ele, o pist\ fals\. Oric`t de important\ ar fi fost, mai exista [i
~nc\ o dat\, nu puteam nici s\ aducem dovezi `n sprijinul afir-
altceva, de o important\ cu mult mai mare. Ceva ce continua `nc\
ma]iilor din „documentele Prioriei“, nici s\ nu ]inem cont de
s\ ne scape din vedere.
acestea. Dar existau, cu siguran]\, suficiente motive pentru a le
considera cel pu]in plauzibile. Eram nevoi]i s\ recunoa[tem c\
PA RT E A A T R E I A

LINIA DE S~NGE
CAPITOLUL 11

Sf`ntul Graal
Ce anume treceam cu vederea? Sau, altfel spus, ce anume nu
c\utam acolo unde ar fi trebuit? Exista oare ceva care ne st\tuse tot
timpul `n fa]a ochilor [i pe care, dintr-un motiv sau altul, `nc\ nu
izbuteam s\-l remarc\m? Dup\ c`te ne puteam da seama, nu fusese
omis nici un element, nici o informa]ie acceptat\ de istorici. Dar
dac\ era vorba de altceva – de ceva aflat „dincolo de hotarele“ isto-
riei atestate, dincolo de faptele concrete la care ne str\duiam s\ ne
limit\m?
Cu siguran]\, un anumit subiect – e adev\rat, unul fabulos – `[i
`n[iruise urmele pe tot parcursul cercet\rilor noastre, reap\r`nd
`ntr-una, cu insisten]\ [i cu o consecven]\ incitant\. Era vorba de
acel obiect misterios cunoscut sub numele de Sf`ntul Graal. De
exemplu, contemporanii catarilor `i considerau posesorii Graalului.
Templierii fuseser\, de asemenea, privi]i adesea drept p\str\torii
acestuia, iar romanele Graalului ap\ruser\, ini]ial, la curtea contelui
de Champagne, omul care avea o foarte str`ns\ leg\tur\ cu `nte-
meierea Cavalerilor Templieri. ~n plus, c`nd ordinul fusese supri-
mat, `n rapoartele oficiale ale Inchizi]iei se consemnase c\ bizarele
capetele pe care se presupunea c\ le-ar fi venerat templierii aveau o
serie de `nsu[iri atribuite de legend\ Graalului – de exemplu, f\ceau
rost de hran\ [i fertilizau p\m`ntul.
~n timpul investiga]iilor, Graalul ap\ruse `n multe alte contexte.
Unele erau destul de recente, ca acele cercuri oculte `nfiin]ate de
Péladan [i Debussy la sf`r[itul secolului al nou\sprezecelea. Altele
296 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 297

se refereau la vremuri mult mai `ndep\rtate. De exemplu, conform inexistent pre] de zece secole, a c\p\tat un anume statut exact `n
miturilor Evului Mediu [i folclorului, Godfroi de Bouillon era momentul `n care a f\cut-o – c`nd regatul franc al Ierusalimului era
descendentul lui Lohengrin, Cavalerul Lebedei. Iar acesta, `n `n plin\ glorie, c`nd puterea templierilor atinsese apogeul, c`nd
romanele cavalere[ti, era fiul lui Perceval sau Parzival, protagonis- erezia catar\ luase un asemenea av`nt `nc`t amenin]a s\ `nlocuiasc\
tul legendelor mai timpurii ale Graalului. ~n plus, Guillem de Gel- `ns\[i credin]a romano-catolic\? A fost acest concurs de `mpre-
lone, conduc\torul principatului medieval din sudul Fran]ei `n jur\ri `ntr-adev\r accidental? Sau `ntre ele a existat o anumit\
vremea lui Carol cel Mare, era eroul unui poem de Wolfram von leg\tur\?
Eschenbach, cel mai important dintre cronicarii Graalului. ~ntr-ade- N\p\di]i [i oarecum descuraja]i de `ntreb\ri de acest tip, ne-am
v\r, despre acel Guillem din poemul lui Wolfram se spunea c\ ar fi `ndreptat aten]ia c\tre legendele Graalului. Doar examin`nd `nde-
avut anumite leg\turi cu misterioasa „familie a Graalului“. aproape aceste „fantezii“ puteam spera s\ afl\m dac\ recuren]a sa
Erau toate aceste imixtiuni ale Graalului `n investiga]ia noastr\, `n investiga]ia noastr\ era `ntr-adev\r accidental\ sau era mani-
pur [i simplu, `nt`mpl\toare [i simple coinciden]e? Sau aveau o festarea unui tipar – a unui tipar care, dintr-un anumit punct de
anumit\ continuitate, fiind interconectate [i astfel, `ntr-un mod de vedere, s-ar fi putut dovedi semnificativ.
ne`nchipuit, cercet\rile noastre erau `ntr-adev\r legate de Graal,
indiferent ce ar fi reprezentat el `n realitate? ~n acest punct, ne-am
pus o `ntrebare cutremur\toare. ~nsemna oare Graalul ceva mai
mult dec`t o pur\ fantezie? Existase oare, `ntr-adev\r, `ntr-un anu-
mit sens? Un obiect ca Sf`ntul Graal putea fi o realitate? Sau, cel
Legendele Sf`ntului Graal
pu]in, exista ceva concret pentru care fusese folosit drept simbol? Cei mai mul]i dintre istoricii secolului dou\zeci s`nt de p\rere
~ntrebarea era, desigur, incitant\ [i provocatoare – pentru a nu c\ legendele Graalului au un fundament p\g`n – un ritual asociat cu
spune mai mult. ~n acela[i timp, amenin]a s\ ne rup\ de realitate, ciclul anotimpurilor, cu moartea [i cu re`nvierea anului. ~n forma
transfer`ndu-ne `n sferele specula]iei fanteziste. ~ns\ ne-a ajutat s\ lor primordial\, p\reau s\ implice un cult al vegeta]iei, `nrudit
ne canaliz\m aten]ia asupra legendelor Graalului, `n care am `ndeaproape cu, dac\ nu chiar deriv`nd direct din, cele ale lui Tam-
descoperit o serie de ghicitori uluitoare [i v\dit relevante. muz, Attis, Adonis [i Osiris din Orientul Mijlociu. Astfel, `n mito-
~n general, se presupune c\ Sf`ntul Graal este legat, `ntr-un logia irlandez\ [i galic\ se `nt`lnesc referiri repetate la moarte,
anume mod, de Isus. Dup\ unele legende, este cupa din care acesta rena[tere [i re`nnoire, ca [i la procesele similare ale p\m`ntului –
[i ucenicii s\i au b\ut la Cina cea de Tain\. Dup\ altele, este vasul sterilitate [i fertilitate. Aceasta este tema central\ a unui poem
`n care Iosif din Arimateea a str`ns s`ngele M`ntuitorului aflat pe englezesc anonim, din secolul al paisprezecelea, Sir Gawain and the
cruce. Sau este [i una [i alta, a[a cum afirm\ o a treia categorie de Green Knight (Sir Gawain [i Cavalerul Verde). {i `n Mabinogion, o
legende. Dar, dac\ Graalul este at`t de str`ns legat de Isus [i dac\ a compila]ie de legende galice aproximativ contemporan\ cu roma-
existat `ntr-adev\r, de ce nimeni nu l-a mai amintit, vreme de mai nele cavalere[ti ale Graalului, de[i este evident c\ materialele pre-
bine de o mie de ani? Ce s-a `nt`mplat cu el `n tot acest r\stimp? De luate dateaz\ dintr-o epoc\ mai timpurie, apare un misterios „cazan
ce nu figureaz\ `n literatura, folclorul [i legendele mai timpurii? al rena[terii“, `n care r\zboinicii mor]i s`nt arunca]i la c\derea
Din ce motive ceva at`t de important pentru cre[tinism a r\mas, nop]ii pentru a `nvia `n zorii zilei urm\toare. Cazanul este adesea
dup\ toate aparen]ele, `ngropat `n uitare at`t de mult c`t se pare c\ a asociat cu un uria[ numit Bran. Uria[ul mai avea [i o tav\, iar „pe
f\cut-o? aceasta ap\rea, imediat, orice fel de m`ncare ar fi dorit“ – o `nsu[ire
{i mai exist\ o `ntrebare, chiar mai provocatoare. De ce, `n cele care este, de asemenea, adeseori atribuit\ Graalului. ~n plus, legen-
din urm\, Graalul a reap\rut exact `n epoca de v`rf a cruciadelor? da spune c\, la sf`r[itul zilelor sale, Bran a fost decapitat, iar capul
S\ fi fost o coinciden]\ faptul c\ acest obiect enigmatic, aparent s\u a fost dus la Londra, fiind considerat un fel de talisman. Se
298 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 299

poveste[te c\ acolo ar fi avut un rol magic – nu numai de a asigura ~n vremea lui Mallory, obiectul misterios numit Graal a c\p\tat,
fertilitatea p\m`ntului, ci [i, gra]ie anumitor puteri oculte, de a pune `ntr-o oarecare m\sur\, acea identitate distinct\ care i se atribuie `n
pe fug\ invadatorii. prezent. Se presupune c\ a fost cupa folosit\ la Cina cea de Tain\,
Ulterior, multe dintre aceste teme au fost `ncorporate `n roma- `n care apoi Iosif din Arimateea a adunat s`ngele lui Isus. Conform
nele cavalere[ti ale Graalului. F\r\ nici o `ndoial\, Bran, cazanul [i unor relat\ri, acesta ar fi adus Graalul `n Anglia – mai exact, `n
tava sa se reg\sesc, `ntr-o oarecare m\sur\, `n atributele ulterioare Glastonbury. Conform altor relat\ri, Graalul ar fi ajuns `n Fran]a,
ale Graalului. Iar `nsu[irile capului lui Bran au fost preluate nu prin intermediul Mariei Magdalena. ~nc\ din secolul al patrulea,
numai de c\tre Graal, ci [i de acele capete pe care se presupune c\ legendele descriau fuga celei din urm\ din }ara Sf`nt\ [i debar-
le-ar fi venerat templierii. carea ei l`ng\ Marsilia – unde, din acest motiv, presupusele ei
Fundamentul p\g`n al legendelor Graalului a fost explorat `n moa[te s`nt `nc\ venerate. Legendele medievale povestesc c\ ar fi
totalitate de c\tre istorici, `ncep`nd de la Sir James Fraser `n The adus cu sine Sf`ntul Graal. ~n secolul al cincisprezecelea, acest mit
Golden Bough (Creanga de Aur) [i p`n\ `n prezent. Dar, de la avea o importan]\ deosebit\ pentru anumite persoane, precum
jum\tatea [i p`n\ la sf`r[itul secolului al doisprezecelea, acest fun- regele René d’Anjou, care colec]iona „cupe Graal“.
dament p\g`n original a suferit o transformare ciudat\ [i extrem de Dar legendele timpurii istorisesc c\ Maria Magdalena a adus `n
important\. ~ntr-un mod obscur, care i-a derutat pe to]i cercet\torii Fran]a Graalul, nu o cup\. Cu alte cuvinte, asocierea acestor doi
fenomenului, Graalul a fost asociat, `n mod straniu, cu cre[tinismul – termeni este relativ t`rzie. O asociere superficial\, pe care Malory a
cu o form\ de cre[tinism mai degrab\ neagreat\ de biseric\. ~n baza perpetuat-o [i care a devenit apoi un truism. De fapt, Malory s-a
unei fuzion\ri greu de explicat, Graalul a fost definitiv legat de `ndep\rtat mult de sursele sale originare de inspira]ie. Conform
Isus. {i se pare c\ aceasta presupune ceva mai mult dec`t o simpl\ acestora, Graalul `nsemna mult mai mult dec`t o cup\. Iar aspectele
contopire a legendelor p\g`ne [i cre[tine. sale mistice s`nt pe departe mult mai importante dec`t cele cava-
Ca relicv\ asociat\, `n mod mistic, cu Isus, Graalul fost sursa de lere[ti, pream\rite de acela[i Malory.
inspira]ie a mai multor romane cavalere[ti sau a unor lungi poeme ~n opinia celor mai mul]i istorici, primul roman cavaleresc
epice care, chiar [i `n ziua de ast\zi, `nfierb`nt\ imagina]ia. ~n ciuda autentic dedicat Graalului dateaz\ de la sf`r[itul secolului al doi-
dezaprob\rii clericale, acestea au `nflorit vreme de aproape un secol, sprezecelea, din jurul anului 1188 – acel an crucial al c\derii Ierusa-
devenind chiar un cult `n sine, un cult a c\rui existen]\ a reprezentat – limului [i al presupusei rupturii dintre Ordinul Templului [i Prioria
ceea ce este destul de interesant – o paralel\ la Ordinului Templului, din Sion. Romanul respectiv se intituleaz\ Le Roman de Perceval
dup\ separarea acestuia de Prioria din Sion, `n anul 1188. ~n urma sau Le Conte del Graal (Romanul lui Perceval sau Contele de
pierderii }\rii Sfinte `n 1291 [i a dizolv\rii templierilor `ntre 1307 [i Graal). A fost scris de un oarecare Chrétien de Troyes, care, nu se
1314, de pe scena istoriei au disp\rut [i romanele Graalului, cel [tie `n ce calitate, fusese acceptat la curtea contelui de Champagne.
pu]in pentru aproape dou\ secole. Apoi, `n 1470, subiectul a fost Biografia lui Chrétien este foarte pu]in cunoscut\. Se pare c\
reluat de Sir Thomas Malory, `n celebrul s\u roman La Morte primirea sa la curtea din Champagne s-ar fi datorat unor lucr\ri
d’Arthur (Moartea lui Arthur) [i, de atunci `nainte, a r\mas o compuse `nainte de romanul Graalului – acestea fiind dedicate con-
prezen]\ mai mult sau mai pu]in proeminent\ `n cultura occidental\. tesei Marie de Champagne. Datorit\ acestui grupaj de romane
Dar contextul nu a fost `ntotdeauna unul literar. Exist\ o abunden]\ m\gulitoare – dintre care unul despre Lancelot, `n care nu exist\
de documente care atest\ c\ anumi]i membri ai conducerii na]io- nici un obiect asem\n\tor cu Graalul –, scris `n anii 1180, Chrétien
nal-socialiste din Germania credeau efectiv `n existen]a fizic\ a avea deja o reputa]ie impresionant\. {i, dat\ fiind opera sa ante-
Graalului [i c\, `n c\utarea acestuia, au f\cut excava]ii `n sudul rioar\, ar fi fost de a[teptat s\ continue `n aceea[i manier\. ~ns\,
Fran]ei, `n timpul celui de al Doilea R\zboi Mondial.1 c\tre sf`r[itul vie]ii sale, [i-a `ndreptat aten]ia c\tre un nou subiect,
300 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 301

p`n\ atunci neabordat; astfel a p\truns `n cultura [i con[tiin]a occi- de a reu[i s\-l finalizeze sau, chiar dac\ a f\cut-o, nici un exemplar
dental\ Sf`ntul Graal, a[a cum ne este cunoscut ast\zi. nu a supravie]uit. Dac\ a existat vreunul, este foarte posibil s\ fi
Romanul Graalului nu poart\ dedica]ia lui Chrétien c\tre Marie fost distrus tot `n 1188, `ntr-un incendiu din Troyes. Nu este nece-
de Champagne, ci c\tre Philippe de Alsacia, conte de Flandra.2 La sar s\ dezbatem aceast\ problem\, dar unii istorici s`nt de p\rere c\,
`nceputul poemului, autorul specific\ faptul c\ l-a scris la cererea datorit\ coinciden]ei cu moartea poetului, acest incendiu este destul
special\ a acestuia, de la care ar fi [i auzit pentru prima dat\ de dubios.
povestea. Lucrarea `ns\[i creeaz\ un [ablon general valabil [i con- ~n orice caz, versiunea pove[tii Graalului relatat\ de Chrétien
stituie prototipul viitoarelor istorisiri despre Graal. Numele eroului este important\ mai ales datorit\ rolului s\u de precursor. ~n urm\-
principal este Perceval, iar acesta este descris drept „Fiul V\duvei“. toarea jum\tate de secol, subiectul pe care l-a `nf\]i[at la curtea din
Acest apelativ este, prin el `nsu[i, at`t semnificativ c`t [i incitant. Troyes s-a r\sp`ndit ca focul `n `ntreg vestul Europei. Totu[i,
Pentru c\ fusese de mult\ vreme folosit de c\tre anume erezii dua- exper]ii moderni `n materie s`nt de acord c\ urm\toarele romanele
liste [i gnostice – uneori pentru proprii lor profe]i, iar alteori chiar cavalere[ti ale Graalului nu provin `n `ntregime din cel scris de
pentru Isus. Ulterior, a devenit un titlu `ndr\git de francmasonerie. Chrétien, l\s`nd impresia c\ s-au inspirat, `n aceea[i m\sur\, din cel
P\r\sindu-[i mama v\duv\, Perceval pleac\ `n lume pentru a pu]in `nc\ o surs\ – dup\ toate probabilit\]ile, mai timpurie. ~n
dob`ndi demnitatea de cavaler. ~n timpul c\l\toriilor sale, se perioada sa de apogeu, povestea a devenit din ce `n ce mai str`ns
`nt`lne[te cu un pescar enigmatic – renumitul „Rege Pescar“ –, care legat\ de regele Arthur – care, `n versiunea lui Chrétien, era doar
`l pofte[te s\-[i petreac\ noaptea `n castelul s\u. ~n seara aceea `[i un personaj periferic. {i a fost, totodat\, asociat\ cu Isus.
face apari]ia Graalul. Dar nici aici, nici oriunde altundeva `n Dintre numeroasele romane al Graalului care au urmat versiunii
cuprinsul poemului, acesta nu este c`tu[i de pu]in asociat cu Isus. lui Chrétien, trei s-au dovedit de un mare interes [i de o deosebit\
De fapt, cititorul afl\ foarte pu]ine lucruri despre Graal. Nu i se relevan]\ din punctul nostru de vedere. Unul dintre acestea, intitu-
spune nici m\car ce anume este. Dar, indiferent ce ar fi fost, este lat Roman de l’Estoire dou Saint Graal (Romanul istoriei Sf`ntului
purtat de o t`n\r\ fat\, este de aur [i este plin de nestemate. Perce- Graal), a fost scris de Robert de Boron, c`ndva `ntre anii 1190 [i
val nu [tie c\ ar trebui s\ pun\ o `ntrebare legat\ de acel obiect 1199. De[i nu se [tie care e adev\rul, se afirm\ adesea c\ Robert ar
pre]ios – ar trebui s\ `ntrebe: „Cine este slujit cu acesta?“ ~ntre- fi transformat Graalul `ntr-un simbol specific cre[tinismului. ~nsu[i
barea este, evident, ambigu\. Dac\ Graalul ar fi fost un anume fel autorul declar\ c\ a avut o surs\ mai timpurie de inspira]ie – una
de vas sau de platou, `ntrebarea ar fi putut fi „cine se cuvine s\ f\r\ nici o leg\tur\ cu Chrétien de Troyes. Vorbind despre poemul
m\n`nce din acesta“. Sau, ca alternativ\, ar fi putut fi reformulat\: s\u [i mai ales despre caracterul cre[tin al Graalului, se refer\ la
„Pe cine