FORMA DE GUVERNĂMÂNT

Noțiune

Forma de guvernământ indică titularului puterii, adică cine deține și exercită puterea
în mod practic. De asemenea, forma de guvernământ indică și modul în care cetățenii participă
la exercitarea puterii, precum și modul în care exercițiul puterii este atribuit diferitelor organe
constituite în acest scop.
1.........

➢ Monarhia – această formă se caracterizează în principal prin faptul că șef al

statului este întotdeauna un monarh (rege, domn, împărat, prinț, emir). În evoluția
monarhiei se identifică:…………….

➢ Republica – această formă de guvernământ se caracterizează prin faptul că organul

care exercită funcția de șef al statului – președintele, este ales pe o perioadă
determinată: fie de corpul electoral, fie de parlament. Sunt identificate următoarele
variante: .................

▪ Republica parlamentară .....

▪ Republica prezidențială......

2.......

Monocrația
Etimologic, termenul monocrație reunește două cuvinte: monos – singur și cratos –
putere.

Monocrația este forma de guvernământ în care puterea exercitată de o singură

persoană (indiferent că se numește rege, împărat, conducător, țar, președinte); în monocrație
puterea este personalizată (în consecință, monocrația presupune unicitatea și unitatea puterii,
toate deciziile

Oligarhia - este acea formă de guvernământ în care exercitarea puterii se face de un

grup restrâns de persoane sau de familii:……….

Democratia……….
4.1. Democrație directă – este forma de guvernământ în care poporul însuși legiferează și
tot el controlează aplicarea legilor; în cadrul acestei forme nu este nevoie de nici un intermediar
pentru exercitarea puterii în stat.
4.2.Democrația reprezentativă – este forma de guvernământ în care puterea
(suveranitatea) este exercitată de popor prin intermediul reprezentanților aleși de acesta (în
general, reprezentanții aleși sunt parlamentarii).
4.3. Democrația semidirectă - constă într-un sistem în care principiul reprezentativității
este completat cu proceduri care permit poporului să exercite atribuții ale democrației directe;
astfel, în această formă de guvernământ rolul cetațenilor nu se rezumă numai la desemnarea
reprezentanților, ci și la intervenția directă a acestora în exercitarea puterii.
Tehnicile prin care se realizează intervenții populare sunt:
Inițiativa populară - reprezintă modalitatea prin care legile sunt adoptate la propunerea
directă a cetățenilor. Menționăm următoarele:…..
Vetoul popular – reprezintă mijlocul prin care cetățenii se opun intrării legii în vigoare.
Acest procedeu presupune:………………..
Revocarea – intervineîn situația în care corpul electoral hotărăște ca mandatul electiv să
înceteze înainte de termen; tevocarea poate fi individuală (să privească doar pe un deputat) sau
colectivă. Acest procedeu presupune:
 Referedumul – reprezintă forma cea mai frecventă și cea mai semnificativă de
manifestare a democrației semidirecte; prin referendum, corpul electoral este chemat să se
pronunțe asupra unor probleme de interes general aceste probleme de interes general pot să aibă
ca obiect: menținerea sau abrogarea unei legi în vigoare, adoptarea sau modificarea constituției,
încheierea unor tratate internaționale); în general, populația este convocată la inițiativa
parlamentului, a șefului de stat, a guvernului sau a altor subiecte prevăzute de legea fundamentală
a țării respective.

Tipuri de referendum:……………
Deși, prin istoria lor semantica referendumul și plebiscitul par sa fie notiuni identice (în
epoca romană, plebiscitul desemna decizia suverană a plebei), în ziua de azi între cele doua
noțiuni există deosebiri:
- referendumul este un procedeu democratic de consultare a populației; populația
se pronunță liber (poate alege între ”da” sau ”nu”); votul este secret;
referendumul privește un text sau o idee (de exemplu, Constituția României
din 1991 a fost adoptată prin referendum);
- plebiscismul nu este un procedeu democratic de consultare a populației; prin el o
persoană își poate procura legitimitatea punând poporului o problemă care
reclamă un răspuns pozitiv; votul este public; plebiscistul privește o persoană
sau politica dusă de acea persoană (Constituția României din 1938 a fost
adoptată prin plebiscist; generalul I. Antonescu a convocat, în 1940 și în 1941,
două plebiscite prin care a solicitat poporului încredere în politica sa).
4.4. Caracteristicile fundamentale ale democrației moderne
Dacă în trecut, democrația însemna ca toți cetățenii să participe direct la putere, în epoca
modernă, democrația este privită ca o:
- modalitate de participare a cetățenilor la exercitarea puterii, prin forme
democratice menționate, în scopurl apărării și garantării drepturilor lor
fundamentale (nu există democrație autentică decât când poporul exercită
direct sau controlează exercițiu puterii);
- libertatea politica pentru că autoritatea pulică este fondată pe voința celor pe
care ea îi obligă.
Caracteristicile fundamentale ale democrației moderne sunt următoarele:
- universalitatea participării populației la treburile publice, care se materializează
prin sufragiului universal (dreptul la vot este acordat tuturor cetățenilor majori
fără restricțiireferitoare la unele categorii de cetățeni);
- consacrarea și garantarea drepturilor și libertăților publice sau private;
drepturile cetățenilor trebuie sa fie prevăzute în acte legislative, dar tot odată
se impune să existe și mijloace de garantare a exercitării acestora; dintre
instituțiile puse în slujba garantării drepturilor, menționăm următoarele:
instituția Avocatului Poporului, instituția Curții Constituționale și instituțiile
judecătorești;

- pluralismul ideologic,care permite exprimarea liberă a diferitelor opinii în

legătura cu orientarea treburilor publice; opiniile se pot confrunta, iar
populația le poate adopta pe cele care le consideră necesare; posibilitatea de a
allege între diversele opinii trebuie să fie prevazută în legea fundamental a
statului respectiv;

- aplicarea principiului majorității, care să permită stabilirea voinței comune;

decizia majorității nu trebuie să ducă la violență față de minoritate (punctul de
vedere majoritar trebuie să se impună prin convingere și nu prin forță sau
teamă); nu trebuie neglijată opoziția care într-o reală democrație are rolul de a
controla majoritatea;

- pluralismul instituțional, presupune existența simultană a mai multor organisme de

exercitare a puterii (pluralismul instituțional, nu este altceva decât materializarea
principiului separației puterilor);