Azi e

miercuri 15 octombrie 2008

Acum este ora 07:06.
Relaxează-te un moment şi
apreciază …
• ,,Măreţia acestei construcţii face în ţara
întreagă o impresie excelentă şi toată
lumea se bucură, fiindcă vede o
garanţie a stabilităţii regimului. Chiar de
acum îl numesc “Castelul regesc” ceea
ce poate că va fi într-o zi. Dea Domnul
ca înainte de toate să devină leagănul
dinastiei noastre, căci fără aceasta,
viitorul ţărei nu este asigurat.”
Regele Carol I
cel mai important edificiu de tip istorist din România
• În Europa reşedinţelor monarhice, castelul Peleş din Sinaia,
reşedinţa de vară a regilor României, are un profil bine
determinat. Creaţie a gustului regelui Carol I al României
(1866 – 1914), dar şi a ştiinţei arhitecţilor Johannes
Schultz şi Karel Liman, precum şi a măiestriei unor
decoratori prestigioşi ca J.D. Heymann din Hamburg,
August Bembé din Mainz şi Berhard Ludwig din Viena,
castelul Peleş poate fi considerat cel mai important edificiu
de tip istorist din România, având caracter de unicat.
Totodată, el este, prin valoarea sa istorică şi artistică, unul
din cele mai importante monumente de acest fel din Europa
celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea.
 Planurile pentru reşedinţa de vară de la Sinaia

Între anii 1872 şi 1876, Wilhelm von Doderer a

realizat trei proiecte pentru reşedinţa de vară de la
Sinaia, încercând să răspundă cerinţelor suveranului
român, al cărui demers constructiv se afla în epocă sub
semnul austerităţii financiare, dar regele le refuză.
 Conducerea şantierului i-a fost încredinţat
arhitectului Johannes Schulz.
• Colaborator al profesorului-arhitect Doderer, în
1873 Johannes Schulz a devenit diriginte de
şantier la Sinaia, iar în 1876, conduce şantierul şi
realizează noi serii de planuri. Proiectul final,
propunând o clădire cu aspectul unui chalet, după
cum era privită în epocă, a corespuns atât viziunii şi
gustului artistic, cât şi posibilităţilor financiare ale
comanditarului. Edificiul s-a realizat în intervalul
1879 – 1883. Decoraţia interioarelor era
preponderent în stilul neorenaşterii germane, doar
două încăperi diferind stilistic: salonul turcesc şi
budoarul neorococo al reginei Elisabeta, astăzi
dispărut.
 ŞANTIERUL
• Construcţia a fost finanţată din caseta particulară a lui Carol
I, dar şi din lista civilă. Costurile etapei 1873 – 1883, atât
pentru construcţie cât şi pentru lucrări de decoraţie s-au
ridicat la suma de 6,5 milioane lei-aur, iar costurile globale,
până în anul 1914, la suma de 16 milioane lei-aur.
• Dificultăţile tehnice, respectiv alunecările de teren ce
necesitau ziduri puternice de susţinere, cât şi prezenţa
multitudinii de izvoare subterane ce trebuiau captate într-o
reţea de drenuri, au impus aducerea la Sinaia a unei
autorităţi în materie, arhitectul-profesor Wilhelm von
Doderer. După planurile acestuia şi în condiţii tehnice
identice celor de la Sinaia, se construise complexul balnear
de la Mehadia, pe atunci în Imperiul Austro-Ungar. Lupta
cu elementele capricioase ale naturii şi supunerea acestora a
durat doi ani.
CEREMONIA PUNERII PIETREI DE TEMELIE
• Problemele tehnice au determinat amânarea
ceremoniei punerii pietrei de temelie pentru
anul 1875, în data de 10/22 august. Momentul,
cu deosebită valoare simbolică, s-a desfăşurat
cu mult fast, încheindu-se cu următoarele
cuvinte ale regelui Carol I: “Să se ridice acest
castel şi să fie terminat, pentru a putea deveni
leagănul Dinastiei mele, al Dinastiei
naţionale”. În temelii s-au zidit actul de
fundaţie şi actul de construcţie, alături de
câteva monede cu efigia lui Carol I.
 MONEDĂ O PLACĂ
cu efigia lui Carol I cu efigia Reginei
ELISABETA
IMPORTANŢA MOMENTULUI
• Prezenţa la ceremonie a clerului, a guvernului, a
armatei, precum şi intonarea imnului de stat, şi nu în
ultimul rând cuvintele ctitorului, au subliniat în mod
pregnant importanţa momentului, care, prin
extensie, devenea un eveniment naţional cu valoare
simbolică, găsindu-şi rădăcinile în ritualuri
străvechi.
• Pe perioada de funcţionare a şantierului, suveranul
a urmărit cu foarte mare atenţie lucrările, până în
cele mai mici detalii. Datorită acestui fapt, edificiul
devine expresia cea mai elocventă a gustului
primului rege al României.
Castelul Peleş va trece ulterior, în
intervalul 1890 – 1914, printr-o
etapă de ample transformări
datorate în special arhitectului
Karel Liman, dar şi arhitectului
francez André Lecomte du Noüy.
 ilustrarea ideii de reşedinţă regală
• Prin amploarea sa, proiectul realizat de Karel Liman s-a
apropiat de ilustrarea ideii de reşedinţă regală, aşa cum şi-a
dorit-o suveranul la începuturi. Noul arhitect, admirator al
artei italiene, îmbina în plastica faţadelor stilurile
neorenaşterii italiene şi neorenaşterii germane, iar în interior
transforma Peleşul într-unul dintre cele mai remarcabile
monumente de arhitectură istoristă, prin combinarea mai
multor neostiluri. Tot atât de important, prin amenajările de
după 1900, la nivelul etajului al doilea a luat naştere unul
dintre cele mai coerente ansambluri Art Nouveau din
România. Reşedinţa a fost supraînălţată cu un etaj, de
asemenea şi turnul principal, subliniindu-se astfel
majestuozitatea faţadei principale. În forma sa finală,
clădirea se desfăşoară pe o suprafaţă de 3200 mp,
beneficiind de 160 de camere şi peste 30 de băi. După
moartea lui Karel Liman, şeful biroului regal de arhitectură
de la Sinaia a devenit arhitectul Jean Ernest.
Jean Ernest (1875 –
1950?) era
colaboratorul lui
Liman, anterior anului
1911. Începând cu
1930, el s-a ocupat în
mod special de
întreţinerea edificiilor
regale de pe valea
Peleşului, a realizat
pavilionul de gardă de
la podul Carmen Sylva,
precum şi proiecte de
reamenajări în castel. A
deţinut această calitate
până în anul 1948.
Investit încă de la punerea pietrei de temelie cu un program simbolico-politic, program
reiterat prin discursul regelui cu ocazia inaugurării din 1883, castelul Peleş a fost
supranumit de către români, încă din primii ani de construcţie, castel regal.
 REŞEDINŢA REGALĂ DE LA SINAIA
VALOARE SIMBOLICĂ ŞI FUNCŢIUNI OFICIALE

Între funcţiunile cu care regele Carol I şi-a investit reşedinţa

particulară, menţionăm: funcţia de reprezentare, loc de decizii
politice şi lăcaş de cultură, rol conferit de regina Elisabeta.
Funcţia de reprezentare implica, în primul rând, punerea în
operă a unui program arhitectural monumental, vizitele
efectuate de şefi de stat, evenimentele de stat şi de familie ce
au avut loc la castelul Peleş până în anul 1947.
o serie de vizite de stat ale unor capete încoronate
• Schimbarea statutului politic al României
în Europa şi totodată relaţiile de rudenie
ale regelui şi reginei României cu
numeroase familii regale şi princiare,
aveau să determine o serie de vizite de
stat ale unor capete încoronate. Înalţii
oaspeţi erau primiţi oficial la castelul
Peleş şi nu la Palatul regal de pe calea
Victoriei din capitală.
În anul 1896 are loc cea mai importantă vizită a unui şef de stat, Împăratul Franz
Joseph. Impresionat de palat, acesta mărturisea într-o scrisoare datată 2 octombrie
1896: “Castelul regal, înconjurat de o serie de alte clădiri, este situat într-un foarte
frumos peisaj, pe un deal cu grădini amenajate în terase, totul înconjurat de păduri
imense. Castelul impresionează mult, prin tot ce a acumulat ca bogăţii: pânze
originale şi noi, mobilier vechi, arme, tot felul de alte obiecte, totul aranjat cu gust.”
O dată cu moartea regelui Carol I, în anul 1914, castelul Peleş a fost moştenit de regele
Ferdinand. Acesta, împreună cu regina Maria, vor locui însă la Pelişor, iar Carol al II-
lea şi Mihai I la Foişor. Între anii 1914 – 1930, aici are loc un singur mare eveniment
şi anume ceremoniile care au precedat Încoronarea de la Alba Iulia din octombrie 1922
Un aspect important al reşedinţei regale de la Sinaia îl constituia viaţa artistică
patronată de regina Elisabeta (1843 – 1916). Alături de exigentul şi austerul Carol I,
pentru care datoria şi rigoarea erau mai presus de orice, principialitatea şi solemnitatea
nepărăsindu-l niciodată, regina s-a dedicat operelor de binefacere, a fost un mecena
pentru artişti şi un filantrop pentru cei săraci.
Temperament romantic, uneori cu o fantezie
debordantă, ea a încurajat poeţi, pictori,
muzicieni, de la personalităţi marcante, la artişti
obscuri; cunoştea însă adevăratele valori ale artei
şi este de notorietate aprecierea pe care o avea
faţă de George Enescu, protejatul său şi oaspetele
obişnuit al castelului.
• După expulzarea din ţară a Familiei
Regale, la 30 decembrie 1947,
castelul PELEŞ este naţionalizat de
guvernul comunist şi transformat în
muzeu, publicul având acces la numai
o parte din cele 160 de camere, din
care vom prezenta în partea a II-a
doar 19 imagini, fără comentarii
despre locaţia, destinaţia şi stilul
acestor încăperi.
 DESPRE LECŢIILE CUPRINZÂND

DESPRE CASTELUL PELEŞ

Concept original şi realizare:
ŞCOALA CU CLASELE I-VIII
Vişeu de Jos Jud. MARAMUREŞ
str. Principală, nr. 1111
Tel. 0262-368013
E-mail: ihapca2002@yahoo.com
http://geocities.com/ihapca2002

Adaptare > Prof. IOAN HAPCA