Sunteți pe pagina 1din 8

LUCRARE PRACTICĂ FIZIOLOGIE DR. NOVEANU

CAPACITATEA DE ADAPTARE LA EFORTUL FIZIC. TESTUL DE EFORT ÎN EVALUAREA CIRCULAŢIEI CORONARE

Explorarea capacităţii de adaptare la efort se realizează cu ajutorul unor teste de efort care constau în efectuarea de către un subiect a unui efort fizic de o anumită intensitate şi durată, cu urmărirea în dinamică a variaţiei următorilor parametrilor:

cardiovasculari frecvenţa cardiacă (FC) şi tensiunea arterială (TA)

ventilometrici frecvenţa respiratorie (FR), volumul curent (VC), ventilaţia pulmonară (V)

metabolici consumul maxim de O 2 (VO 2max ), pragul anaerob, O 2 – pulsul Parametrii ventilometrici şi metabolici pot fi determinaţi direct doar prin ergospirometrie care presupune conectarea subiectului care efectuează efortul fizic la un spirometru cu circuit închis. În cazul unui test de efort uzual, ECG, FC şi TA se monitorizează direct pe tot parcursul efortului, în timp ce VO 2 max poate fi evaluat doar indirect, cu ajutorul unor formule de calcul.

Valoare clinică - studiul capacităţii de adaptare cardiovasculară, respiratorie şi metabolică a organismului la efortul fizic, cu utilitate în medicina generală, medicina muncii şi medicina sportivă.

INDICAŢIILE PROBEI DE EFORT Preventive - măsurarea capacităţii fizice (condiţia fizică) în medicina sportivă, depistarea afecţiunilor coronariene latente la subiecţii cu risc crescut Diagnostice - diagnosticul diferenţial al durerii toracice (angina de efort, angina de repaus, dureri atipice), diagnosticul unor aritmii induse de efort, aprecierea capacităţii funcţionale a bolnavului cardio- pulmonar, determinarea prognosticului şi gravitatea bolii Reabilitare - desemnarea candidaţilor la programul de reabilitare cardio-pulmonară, aprecierea eficienţei terapeutice, evaluarea procedurilor de revascularizare coronariană

1. CLASIFICAREA TESTELOR DE EFORT

În funcţie de tipul de efort fizic depus

- teste cu efort izometric la dinamometru

- teste cu efort dinamic (izoton) la cicloergometru, covor rulant, mers 6 minute

În funcţie de FC obţinută la sfârşitul testului de efort

- teste maximale se desfăşoară până la atingerea frecvenţei cardiace maxime eficace (FME)

FME = 220 - vârsta (ani)

- teste submaximale se desfăşoară până la atingerea frecvenţei cardiace maxime optimale (FMO) sau până la epuizarea subiectului

FMO = 85% din FME = 0,85 x (220-vârsta)

În funcţie de modul de desfăşurare a efortului fizic până la atingerea FME/FMO

- teste cu efort continuu

cu intensitate maximă şi constantă de la începutul probei

cu intensitate progresiv crescândă, fără trepte de efort

cu intensitate progresiv crescândă, în trepte de efort cu durata de 2-3 minute şi rata de încărcare de

25 - 50 W/sec (1 W/s = 6,12 Kgm/min)

- teste cu efort discontinuu

cu intensitate progresiv crescândă, trepte de efort cu durata de 2-3 minute şi rata de încărcare de

10-20 W/sec, cu perioade de repaus de 1 minut între trepte

1

LUCRARE PRACTICĂ FIZIOLOGIE DR. NOVEANU

2. TESTUL DE EFORT SUBMAXIMAL LA CICLOERGOMETRU

Pentru testarea adaptării circulaţiei coronare, dar şi a capacităţii organismului de adaptare la efortul fizic, se preferă testul de efort submaximal la cicloergometru, în trepte de efort cu durata de 2 min, rata de încărcare de 25 W/sec şi cu o rată de pedalare constantă de 55 – 60/min.

ETAPELE TESTULUI DE EFORT (a) Evaluarea preliminară a subiectului

identificarea contraindicaţilor probei de efort

realizarea anamnezei (toleranţa la efort, utilizarea de medicamente, fumat)

examinarea subiectului măsurarea greutăţii şi înălţimii, examen clinic cardio-pulmonar, determinarea TA, şi a FC de repaus şi înregistrarea unei ECG de repaus

(b)Pregătirea subiectului pentru testul de efort

obţinerea consimţământului scris

instruirea subiectului

- evitarea consumului de cafea sau a fumatului cu 1 oră înainte de test

- întreruperea oricărei medicaţii antihipertensive sau beta – blocante în ziua efectuării testului

- prezentarea în haine corespunzătoare efectuării testului de efor

- testul de efort nu se efectuează în condiţii „a jeun”, dar este necesar un interval de 4 ore de la ultima masă

ajustarea cicloergometrului pentru a asigura o poziţie confortabilă a subiectului

plasarea electrozilor pentru înregistrarea ECG în cursul efortului

electrozilor pentru înregistrarea ECG în cursul efortului (c) Efectuarea probei de efort la cicloergometru  testul

(c) Efectuarea probei de efort la cicloergometru

testul de efort se efectuează cu încărcare progresiv crescândă

treapta de efort are durata de 2 minute şi intensitatea de 25W/sec până la atingerea FMO

ritm de pedalare 55 - 60/min

monitorizarea la fiecare treaptă de efort (frecvenţă cardiacă, tensiune arterială, traseu ECG)

(d)După terminarea efortului

se plasează subiectul în decubit dorsal sau se continuă pedalarea la încărcare 0 W/s cel puţin 2 minute pentru a evita prăbuşirea valorilor TA

se monitorizează traseul ECG cel puţin 10 min

se calculează parametrii testului de efort şi se interpretează

CONDIŢIILE DE ÎNTRERUPERE A TESTULUI DE EFORT

atingerea FMO

scăderea TA cu > 20 mm Hg faţă de valoarea treptei anterioare de efort

hipertensiunea de efort - creşterea TAS > 230 mm Hg şi a TAD > 115 mm Hg

apariţia durerii anginoase, progresive cu creşterea efortului a unei oboseli generale intense şi a dispneei extreme

provocarea unui nivel de ischemie suficient pentru diagnosticul anginei de efort

apariţia tulburărilor de ritm sau de conducere

apariţia semnelor de insuficienţă circulatorie periferică – paloarea sau cianoză, puls scăzut, prăbuşirea TA, transpiraţii reci

dorinţa subiectului de a opri testul de efort

dificultăţi tehnice în monitorizarea parametrilor ECG sau hemodinamici în timpul efortului

2

LUCRARE PRACTICĂ FIZIOLOGIE DR. NOVEANU

2.1. CAPACITATEA DE ADAPTARE CARDIO-VASCULARĂ LA EFORTUL FIZIC

2.1.1.FRECVENŢA CARDIACĂ (FC)

FC repaus = 60 – 80 b/min

în timpul testului de efort submaximal FC trebuie să crească cu 5 – 10 bătăi/min

Observaţii

FC

FC finală

FC repaus

5 - 10 b/min

Durata efortului

până la valoarea FME nu este alterată funcţia de pompă a inimii prin scurtarea excesivă a diastolei

variaţia exagerată a FC în timpul testului de efort este prezentă:

la subiecţii neantrenaţi - decondiţionare fizică

în situaţii patologice - anemia şi deshidratarea

variaţia insuficientă a FC în timpul testului de efort se numeşte incompetenţă cronotropă şi este

prezentă în cardiopatia ischemică şi tratamentului cu -blocante

2.1.2. TENSIUNEA ARTERIALĂ (TAS şi TAD)

în repaus TAS = 100 – 130 mm Hg, iar TAD = 60 – 85 mm Hg

TA creşte în funcţie de tipul de efort fizic şi de gradul de antrenament - la subiecţii antrenaţi

TAS creşte datorită creşterii debitului cardiac

TAD scade datorită scăderii rezistenţei vasculare periferice

- la subiecţii neantrenaţi

TAS creşte datorită creşterii debitului cardiac

TAD creşte datorită creşterii rezistenţei vasculare periferice

în timpul testului de efort submaximal TAS trebuie să crească cu 2 – 5 mm Hg/min, iar valoarea TAD

să nu aibă variaţii mai mari de 5 – 10 mm Hg faţa de valoarea de repaus

Observaţii

ΔTAS

TAS finală - TAS repaus

Durata efortului

2

5 mm Hg/min

creşterea exagerată a TA la efort HTA de efort

TAS trebuie să crească cu minim 40 mm Hg absenţa creşterii sau scăderea TAS ridică suspiciunea unei insuficienţe ventriculare stângi latente (alterarea funcţiei de pompă a inimii)

2.1.3. DUBLUL PRODUS (DP) SAU INDICELE TENSIUNE – TIMP (ITT)

este o măsură indirectă a consumului de oxigen a miocardului în timpul probei de efort

depinde de antrenamentul fizic, condiţiile de mediu, medicaţie, tonus vegetativ

apreciază pragul anginos la subiecţii cu angină de efort dublul produs realizat în momentul apariţiei ischemiei miocardice durere precordială aproximează pragul anginos sau ischemic, respectiv consumul de O 2 miocardic la care apare ischemia unuia sau a mai multor teritorii miocardice

DP (ITT) = TAS finală x FC finală

Observaţii

valoarea ideală se poate aprecia după formula DP (ITT) teoretic = (364 – vârsta) x 100

deobicei în angina de efort, pragul anginos se situează între 20.000 – 22.000

la valori 14.000 – 15.000 pacientul prezintă indicaţie de revascularizare miocardică

3

LUCRARE PRACTICĂ FIZIOLOGIE DR. NOVEANU

Deficitul aerob miocardic (DAM)

Interpretare

DAM

DP teoretic - DP actual DP teoretic

x 100

- DAM normal sau nesemnificativ 20%

- DAM redus 20 - 40%

- DAM moderat 40 - 60%

- DAM important 60%

Observaţie

compararea valorii deficitului aerob miocardic (DAM) cu cea a deficitului aerob funcţional (DAF) permite aprecierea măsurii în care reducerea capacităţii de adaptare la efort se datorează unei tulburări a circulaţiei coronare

2.1.4. ELECTROCARDIOGRAMA (ECG)

Modificări fiziologice:

- creşterea amplitudinii undei P şi devierea spre dreapta a axului QRS (creşterea întoarcerii venoase)

- scurtarea intervalelor PQ şi QT (creşterea frecvenţei cardiace)

Modificări patologice asociate durerii precordiale = angina de efort

- subdenivelarea segmentului ST 1 mm, orizontală sau descendentă, cu durata minimă 0,08 sec

- subdenivelarea segmentului ST 2 mm, lent ascendentă, cu durata minimă 0,08 sec

- supradenivelarea segmentului ST 1 mm, în condiţiile unei ischemii severe de efort

- negativarea undei U

- modificări ale undei T asociate modificărilor de segment ST sau de undă U unde T aplatizate, izoelectrice, negativarea undei T sau „pseudonormalizarea” unei unde T negative pe traseul de repaus, unde T ascuţite şi simetrice

- tulburări de ritm asociate modificărilor de segment ST extrasistole ventriculare, repetitive, polifocale; tahicardie paroxistică supraventriculară sau ventriculară

2.2. CAPACITATEA DE ADAPTARE A ORGANISMULUI LA EFORTUL FIZIC

2.2.1. CONSUMUL MAXIM DE OXIGEN (CAPACITATEA MAXIMĂ AEROBĂ)

depinde de masa musculară şi de capacitatea de adaptare funcţională cardiovasculară, respiratorie, sangvină şi metabolică a organismului la efortul fizic

se stabileşte prin măsurarea consumului maxim de oxigen (VO 2 ml/kg/min), iar pe baza VO 2 max atins se pot determina deficitul aerob funcţional (DAF) şi numărul de echivalenţi metabolici (nr.METs)

VO2 max determinat

350

11,5 x Wataj final (W)

G (kg)

VO 2 max ideal (ml/kg corp/min) - în funcţie de sex şi vârstă

sexul M: VO 2 max ideal = 51,6 – 0,289 x vârsta

sexul F: VO 2 max ideal = 40,7 – 0,197 x vârsta

Deficitul aerob funcţional (DAF)

reflectă capacitatea organismului de a asigura desfăşurarea efortului fizic în condiţii de aerobioză

exprimă severitatea modificărilor cardio-vasculare, respiratorii şi metabolice

DAF

VO

2

max ideal - VO

2

max determinat

VO max ideal

2

4

x 100

LUCRARE PRACTICĂ FIZIOLOGIE DR. NOVEANU

Interpretare

- DAF normal 0 - 25%

- DAF uşor 25 - 50%

- DAF mediu 50 -75%

- DAF sever 75%

Numărul de echivalenţi metabolici (nr.METs)

MET reprezintă consumul de oxigen al organismului în condiţii de repaus, raportat la greutatea corporală şi unitatea de timp

1 MET = 3,57 ml O 2 /kg corp/min

numărul de echivalenţi metabolici (METs) asociaţi VO 2max în timpul testului de efort se calculează după formula:

Observaţie

nr.METs (3,57 x

Wataj final (W)

G (kg)

+ 1) x 1,1

nr. METs efectuaţi în timpul testului de efort apreciază obiectiv capacitatea de adaptare a organismului la efort în funcţie de intensitatea efortului fizic care a fost realizată

Interpretare

3 – 5 METs efort fizic uşor

5 – 7 METs efort fizic moderat

7 – 9 METs efort fizic intens

> 9 METs efort fizic foarte intens

2.2.2. SCALA BORG permite percepţia subiectivă a intensităţii efortului fizic exprimat în grade de dificultate (1º = 10 W/s). Această scală porneşte de la ideea ca stimulii senzitivi generaţi în cursul efortului fizic la nivelul organelor efectoare sunt integraţi în creier. Acesta, la rândul său, are capacitatea de a percepe şi evalua următoarele aspecte: epuizarea respiratorie, durerea, senzaţia de “inima care vrea să iasă din piept”, senzaţia de “lipsă de aer” care exprimă instalarea oboselii şi a intoleranţei la efort.

Percepţia subiectivă a efortului fizic

Grad de dificultate

Foarte, foarte uşor

 

6 - 8

Foarte uşor

9 - 10

Uşor

11- 12

Relativ greu

13

- 14

Greu

15

- 16

Foarte greu

17

- 18

Foarte, foarte greu

19

- 20

Interpretare

10 – 12 efort fizic uşor

13 – 14 efort fizic moderat

15 – 16 efort fizic intens

> 16 efort fizic foarte intens

Observaţie

scala Borg este un instrument valoros în prescrierea şi dirijarea intensităţii efortului în cadrul

antrenamentul fizic

5

LUCRARE PRACTICĂ FIZIOLOGIE DR. NOVEANU

PROTOCOL DE LUCRU -

TEST DE EFORT SUBMAXIMAL LA CICLOERGOMETRU

Nume şi prenume:

Vârstă:

Sex:

Greutate:

FMO = 0,85 x (220 - vârsta) = VO 2 max ideal (ml/kg corp/min) sexul masculin (51,6 – 0,289 x vârsta):

b/min

sexul feminin (40,7 – 0,197 x vârsta):

DP teoretic = (364 – vârsta) x 100:

ETAPA 1 în condiţii de repaus

ECG repaus:

FC repaus = TA repaus =

b/min

mm Hg

ETAPA 2 test de efort continuu, în trepte, cu intensitate progresiv crescândă

Wataj treaptă: 25 W/sec

Durata treaptă: 2 min

Ritm de pedalare: 55 – 60/min

 

Durata

Travaliul probei

FC/ treaptă

TA/treaptă

probei (min)

(W/sec)

(b/min.)

(mmHg)

2

25

   

4

50

   

6

75

   

8

100

   

10

125

   

12

150

   

14

175

   

16

200

   

FC finală =

b/min

Wataj final (W) =

W/sec

Durata totală =

min

VO2 max determinat

ECG:

Scala BORG:

350

11,5 x Watajfinal (W)

G (kg)

=

nr.METs (3,57 x

Wataj final (W)

G (kg)

ml/kg/min

+ 1) x 1,1 =

ETAPA 3 calcularea şi interpretarea rezultatelor

variaţia FC

variaţia TAS şi TAD

dublul produs (DP) şi deficitul aerob miocardic (DAM)

deficitul funcţional aerob (DAF) şi număr echivalenţi metabolici (METs)

scala Borg

6

LUCRARE PRACTICĂ FIZIOLOGIE DR. NOVEANU

EXEMPLU DE INTERRPETARE A UNUI TEST DE EFORT SUBMAXIMAL

Nume şi prenume: A.V.

Vârstă: 20 ani

Sex: F

Greutate: 58 kg

FMO = 0,85 x (220 - vârsta) = 170 b/min VO 2 max ideal = 40,7 – 0,197 x vârsta = 36,76 ml/kg/min DP teoretic = (364 – 20) x 100 = 34.400

ETAPA 1 în condiţii de repaus

FC repaus = 85 b/min

TA repaus = 120/70 mmHg

ECG: ritm sinusal, ax electric la 90, fără modificări patologice

ETAPA 2 rezultate test de efort

Minute

Travaliu (W/sec)

FC (b/min)

TA (mm Hg)

 

1 25

84

 
 

2 25

92

130/70

 

3 50

108

 
 

4 50

112

140/70

 

5 75

119

 
 

6 75

125

150/70

 

7 100

134

 
 

8 100

140

155/65

 

9 125

146

 

10

125

150

155/65

11

150

166

 

12

150

170

160/60

FC finală = 170 b/min

Wataj final (W) = 150 W

Durata totală = 12 min

VO2 max determinat

350

(11,5 x 150 )

58

35,77 ml/ kg / mi

n

nr.METs (3,57 x

150

58

+ 1) x 1,1 = 11,23 METs

ECG: fără modificări ale de fază terminală (segmentul ST şi unda T) sau tulburări de ritm

Scala Borg: 17 - 18

ETAPA 3 calcularea şi interpretarea rezultatelor FC = (170 – 85) / 12 = 7 b/min (normal: 5 – 10 b/min) TAS = (160 – 120) / 12 = 3,33 mm Hg/min (normal: 2 – 5 mm Hg/min) TAD = TAD scade de la 70 mm Hg la 60 mm Hg (normal: TAD repaus 5-10 mm Hg) DP actual = 170 x 160 = 27.200 DAM = [(34.400 – 27.200)] x 100 / 34.400 = 21% (normal: 0 - 20%) DAF = [(36,76 – 35,77) x 100] / 36,76 = 2,69 % (normal: 0 - 25%) Nr.METs = 11,23 efort fizic foarte greu Scala Borg efort fizic foarte greu

Traseu ECG ritm sinusal, ax electric 110, fără modificări patologice de fază terminală

CONCLUZIE Evoluţie normală a parametrilor cardiovasculari şi metabolici

7

LUCRARE PRACTICĂ FIZIOLOGIE DR. NOVEANU

BULETINE DE INTERPRETARE

1. Să se aprecieze evoluţia parametrilor cardiovasculari şi metabolici în timpul unui test de efort

submaximal, în trepte de efort cu durata de 2 min şi intensitatea de 25 W/sec, durata totală a efortului de

12 min, efectuat de un subiect de sex M, 20 de ani, 68 kg, cunoscând:

- FC repaus = 80/min

- TA repaus 120/80 mm Hg

- TA finală = 180/75 mm Hg

- ECG: fără modificări patologice

- Scala Borg: 19 - 20

2. Să se aprecieze evoluţia parametrilor cardiovasculari şi metabolici în timpul unui test de efort

submaximal, în trepte de efort cu durata de 2 min şi intensitate 25 W/sec, cu watajul total al efortului de 125 W, efectuat de un subiect de sex M, 40 de ani, 85 kg, cunoscând:

- FC repaus = 70/min

- TA repaus = 150/80 mm Hg

- TA finală = 200/115 mm Hg

- ECG: subdenivelare orizontală a segmentului ST de 0,15 mV, durata 0,09 sec, şi aplatizarea undei T în derivaţiile DI, aVL, V1 – V4, la ultima treaptă de efort, însoţite de disconfort precordial

- Scala Borg: 19 - 20

8