SPECIALIZAREA FUNCTIONALA A EMISFERELOR CEREBRALE SI ROLUL SAU IN OPTIMIZAREA COMUNICARII IN SPORTUL DE PERFORMANTA Florentina TONITA Universitatea Ecologica Bucuresti

Consideratii introductive Emisfericitatea este un termen introdus de biologi pentru a desemna specificitatea functionala a unei emisfere cerebrale. In anumite conditii, una dintre emisfere lucreaza mai mult decat cealalta. Emisfericitatea nu inseamna ruptura sau independenta a celor doua emisfere, ci dimpotriva, ele se informeaza reciproc in mod constant permitand o actiune coordonata in totalitate. Functiile senzorio-motorii (motricitatea, sensibilitatea, miscarile mainilor si ale picioarelor, miscarile ochilor) sunt comandate de fiecare emisfera direct si invers (incrucisat). Fiecare emisfera comanda jumatatea de corp inversa ei, avand aceleasi functii si aceleasi roluri, ceea ce nu se intampla in cazul limbajului, gandirii etc. Diferentele intre emisferele cerebrale au reprezentat, o buna perioada de timp, un subiect important de studiu, dar si de controverse. Prezentam pe scurt, in continuare, elementele specifice fiecarei emisfere cerebrale si modalitatile lor de manifestare (Dominique Chalvin, 1992, Itzak Harpaz, 1990). Emisfera stanga este responsabila de ceea ce spunem, iar cea dreapta de modul in care spunem. Persoanele cu o dominanta dreapta sunt vizuale, iar cele cu dominanta stanga sunt auditive. Emisfera stanga se refera la limbaj, cuvant, aspectul lingvistic al limbajului scris, calcul logic, cifre, rationament, capacitate de analiza si de abstractizare, grija de a proceda metodic (dependenta de timp - Harpaz). Emisfera stanga se intereseaza de arbori in dauna padurii". P. Watzlawick (1983) afirma: Functia principala a emisferei stangi este de a traduce orice perceptie in reprezentari logice, semantice si fonice ale realitatii si de a comunica cu exteriorul pe baza acestui codaj logico-analitic al lumii". Preferinta pentru detalii si nu pentru ansamblu, prezentarea logica a faptelor, relatii de la cauza la efect sunt aspecte caracteristice emisferei stangi. Trasatura tipica pentru emisfera stanga este abordarea rationala. Persoanele care au amisfera stanga mai dezvoltata procedeaza metodic, nu trec la o etapa urmatoare pana nu au epuizat-o pe cea anterioara. Totul trebuie sa se inlantuiasca logic. Relativa rigiditate a demersului constituie uneori o garantie a validitatii acestuia (D. Chalvin, 1992). Emisfera dreapta este universul gandirii fara limbaj, al intelegerii nonverbale, al recunoasterii formelor, al perceptiei spatiale. Emisfera dreapta da tonul si intonatiile vocii, ea priveste stilul de manifestare al unei persoane. Este apreciata ca locul ritmului, al muzicii, imaginilor si imaginatiei. Informatiile abordate in emisfera dreapta se refera la culori, analogii, structuri, scheme. Emisfera dreapta este universul visului, al imaginatiei, al culorii, al vederii in relief. Sarcina ei este sa sintetizeze si sa exprime experienta noastra intr-o imagine. Modalitatile ei de exprimare sunt nonverbale, modul de functionare se bazeaza pe asociatii. Imaginatia si intuitia sunt functiile ei dominante, fapt pentru care este socotita sediul competentei artistice si musicale Emisfera dreapta are ca trasaturi specifice gandirea spatiala si capacitatea de a vedea abstract. Abordarea este intuitiva (opusa celei rationale); ea procedeaza prin asociatii de idei, prin abordarea interactiva, face sinteza relatiilor intre obiecte, ca sa reconstituie informatiile intr-un tot unitar. Avansarea se face in spirala, asteptand ca putin cate putin elementele sa se ordoneze intre ele, cat mai suplu posibil. Cele doua emisfere pe de o parte se opun si pe de alta parte se completeaza. Prezentam in continuare unul dintre cele mai sugestive exemple.

Caracteristicile modale ale celor doua emisfere (Betty Edwards, 1999) In mod traditional, se considera ca emisfera stanga controleaza in totalitate limbajul. Pe baza sintezei datelor din literatura de specialitate cu privire la relatia intre limbaj si creier, M.J. Beeman si C. Chiarello (1998) au ajuns la concluzia ca cele mai multe componente ale limbajului, daca nu chiar toate, includ procese complementare ale emisferelor stanga si dreapta. Experimentele lor s-au axat pe diferitele aspecte ale intelegerii limbii: perceptia limbii, decodificarea scrisului, intelegerea sensului cuvintelor, intelegerea propozitiilor, a discursului si a sintezei. S-a dovedit ca emisfera dreapta prelucreaza informatia legata de limba, stilul sau de procesare conducand la extragerea de informatie paralingvistica, cum ar fi melodicitatea si intonatia vorbirii si identificarea vorbitorului. Prelucrarea informatiei verbale de catre emisfera dreapta se raporteaza in special la proprietatile acustice ale semnalului si mai putin la functia sa lingvistica. Totusi, dovezi recente arata ca perceptia fonetica, in calitate de proces lingvistic fundamental, se realizeaza in ambele emisfere: emisfera stanga tinde sa amplifice frecventele relativ joase ale semnalului verbal, in timp ce emisfera dreapta distinge eficient perechi de sunete verbale care nu se deosebesc decat prin sonoritate. Locul de articulare se transmite predominant in frecventele mai inalte ale sunetelor, ceea ce ar putea justifica eficienta mai mare a emisferei stangi in distingerea contrastelor sonore. Ambele emisfere proceseaza sensurile cuvintelor, dar o realizeaza in moduri diferite. In urma efectuarii studiilor referitoare la procesarea semantica, s-a ajuns la concluzia ca cele doua emisfere au acces la dictionare mentale similare, care opereaza oarecum independent. Emisferele nu se deosebesc in privinta cunostintelor semantice, ci in felul in care cunostintele sunt activate de cuvintele auzite (procesare auditiva) sau citite (procesare vizuala). In general, emisfera dreapta pare sa mentina activarea relatiilor semantice indepartate ale cuvintelor, a sensurilor multiple ale cuvintelor ambigue si a interpretarilor metaforice, in timp ce emisfera stanga selecteaza sensuri strans inrudite si o unica interpretare pentru fiecare cuvant. Dovezi recente sugereaza ca prelucrarea semantica initiala in emisfera stanga poate semana cu procesarea semantica mai tarzie in emisfera dreapta, fiind clar ca in anumite momente importante ale procesarii emisfera dreapta are la dispozitie o gama mai larga de sensuri ale cuvintelor decat cea stanga. Creierul total" si rolul sau in comunicarea interpersonala Cunoasterea preferintelor cerebrale ale celorlalti, precum si adaptarea la ele, permit ameliorarea relatiilor interpersonale si a comunicarii interumane. Orice comunicare, si cu atat mai mult cea implicata in sportul de performanta, presupune o anumita tonalitate emotionala care poate transforma serios comunicarea. Coloratura afectiva a comunicarii se datoreaza sistemului limbic. Informatiile in drumul lor spre cortex trec prin sistemul limbic, care le imprima anumite caracteristici afective. Comunicarea informatiilor catre sistemul cortical are un sens unic in masura in care anumite emotii foarte puternice declansate de stimuli, care actioneaza asupra sistemului limbic nu mai pot fi controlate de cortex. Dupa W. Gray, nimic nu este pur intelectual. Toate datele stocate in creierul nostru pleaca de la o codificare emotionala ca un sistem de clasificare. Sistemul limbic comanda cortexului descifrarea, decodarea informatiilor si comportamentelor senzorio-motorii corespunzatoare. Codificarea emotionala e un proces semiautomat care afecteaza orice functionare intelectuala. Astfel, orice data are o parte limbica si una corticala, una emotionala si alta rationala si acest lucru este inscris in biologia creierului. 2

Orice comunicare este emotionala, fapt care presupune o strategie a tonalitatilor emotionale. Atat receptorul, cat si emitatorul comunica cu tonalitati emotionale, ceea ce face ca sistemul limbic sa fie activat si el sa activeze la randul sau caile nervoase inregistrate intr-un anumit fel. Pe langa tonalitatile emotionale (automatizate), spontane, involuntare, exista cele voluntare care sunt folosite pentru a face comunicarea cat mai atractiva, pentru a o dirija in sensul dorit si a o sustrage alegerii tonalitatii emotionale conform encodajelor personale. Este evident ca tonalitatile emotionale sunt numeroase, ele nefiind cunoscute in totalitate chiar de persoanele carora le apartin. Cu toate acestea, este posibil si recomandabil ca, in cadrul comunicarii cu altii, sa cunoastem si sa tinem seama de tonalitatile emotionale personale ale celuilalt (o constientizare in planul atitudinii si reactiilor emotionale), care se stie ca in majoritatea cazurilor sunt foarte putin cunoscute atat propriei persoane, cat si celorlalti. In cazul unei mai bune cunoasteri si stapaniri a sistemului limbic (a laturii emotionale a comunicarii), actiunile trimise spre cortex ar deveni mai eficiente. Cu ceea ce se cunoaste la ora actuala despre tonalitatea emotionala si sistemul limbic, pare mai eficient ca sistemul limbic sa fie primul activat pentru a vedea dificultatile resimtite de o persoana si a stabili relatii pozitive cu ea (activarea sistemului limbic drept), precum si a cauta solutii practice pentru eliminarea obstacolelor (activarea sistemului limbic stang). Numai dupa ce s-a asigurat o destindere, o relaxare a sistemului limbic se va trece la activarea neuronilor cortexului, mai intai cortexul stang (analiza, reflexie) si apoi cortexul drept (sinteza ideilor imaginate, deschiderea spre noi variante). Comunicarea intre antrenor si sportiv (ca si cea intre sportivi) apare si se desfasoara intr-un context ale carui proprietati formale, specifice influenteaza natura comunicarii. O parte importanta a comunicarii consta dintr-o discriminare a contextelor. Aceasta discriminare este facuta de sistemul limbic. Astfel, un comportament acceptat intr-un anumit context este respins intr-alt context. In functie de sistemul limbic al persoanei cu care comunicam, unele cuvinte si atitudini risca sa activeze violent aceste sisteme si sa provoace reactii foarte intense. Astfel, ceea ce a fost inregistrat, incercat ca traire emotionala intr-un anume context poate fi retrait in cazul unui context asemanator cu primul sau in care se regasesc unul sau mai multe elemente ale primului context. Reactia poate ramane la nivelul sistemului limbic (trairii emotionale), fara sa mai treaca prin cortex. Comunicarea poate fi facilitata sau inhibata in raport cu urmarile (pozitive sau negative) pe care le implica pentru subiect. Intarirea se poate face prin anticipare. Speranta de a obtine anumite rezultate intareste comportamentul corespunzator. Sistemul limbic anticipeaza activitatile placute si elibereaza sistemul cortical, in caz contrar provoaca atitudini de fuga", de respingere, de agresiune. Principiile optimizarii comunicarii prin adaptarea la preferintele cerebrale ale interlocutorilor: Preferintele cerebrale asemanatoare faciliteaza comunicarea. Persoanele cu aceleasi preferinte cerebrale comunica mai usor intre ele, deoarece folosesc un limbaj comun, se afla pe aceeasi lungime de unda. In situatia unor preferinte cerebrale diferite, greutatile provin din faptul ca unele persoane urmeaza o abordare logica, in timp ce altele prefera abordarea intuitiva. Orice persoana dispune de toate preferintele cerebrale, insa prin educatie in special isi dezvolta doar unele dintre aceste preferinte. Este necesar sa se identifice atat la sportivi, cat si la antrenori, preferintele cerebrale si sa fie activate acelea mai slabe, in cadrul unui antrenament. 3

In concluzie, se poate spune ca modelul preferintelor cerebrale este un ghid practic pentru ameliorarea comunicarii intre antrenor si sportiv, acest lucru fiind posibil deoarece fiecare individ are prezente in diferite grade toate modalitatile de functionare cerebrale. Punctul de plecare il constituie determinarea preferintelor cerebrale dominante ale persoanei. Sunt recomandabile comportamentele pe care interlocutorul le foloseste in mod natural, deoarece astfel nu va face un efort de a se adapta la stilul de comunicare al celuilalt.

EMISFERA DREAPTA NONVERBAL constiinta lucrurilor, dar VERBAL utilizeaza cuvinte pentru a numi, conexiune minimala cu cuvintele. Da tonul descrie, defini. vocii (stimulare verbala). ANALITIC descopera lucrurile etapa cu SINTETIC plaseaza lucrurile impreuna etapa, element cu element. pentru a forma intreguri. ABSTRACT extrage o informatie folosind- CONCRET se raporteaza la lucruri asa o pentru a reprezenta totul. cum sunt ele in momentul prezent. NUMERIC sau digital utilizeaza numerele ANALOGIC vede legaturile intre lucruri, si modul lor de folosire. intelege metaforele. TEMPORAL urmeaza firul timpului, se incadreaza in timp organizand lucrurile ATEMPORAL nici un sens al timpului. secvential, executandu-le in ordine. RATIONAL trage concluzii fondate pe NONRATIONAL nu are nevoie de fapte si fapte si rationamente. rationamente. Tendinta de a nu judeca. SIMBOLIC foloseste simboluri in locul SPATIAL vede obiectele in relatii unele cu lucrurilor. altele si ca parti care formeaza un tot. INTUITIV procedeaza prin salturi, pleaca LOGIC trage concluzii fondate pe de la impresii, sentimente, imagini vizuale, organizare logica. elemente de informare. LINEAR gandeste in termenii ideilor GLOBAL percepe ansambluri, asociatii legate unele de altele, gandire convergenta. ale partilor, concluzii divergente.

EMISFERA STANGA