Rolul notațiilor autorului / rolul didascaliilor

Definiție: Notațiile autorului / didascaliile sunt sugestiile referitoare la mimica, gesturile și

costumele actorilor, la decoruri, lumini, fond sonor și au în vedere realizarea spectacolului.
Indicațiile scenice sunt scrise, de obicei, cu litere cursive și, adeseori, se pun între paranteze.
(se dau exemple).

Ele reprezintă informațiile oferite de autor regizorului sau actorilor, pentru reprezentarea
operei dramatice. Informațiile pe care le putem afla prin intermediul lor sunt dintre cele mai
diverse, de la organizarea textului în acte și scene, la lista de personaje de la începutul
textului; informații despre mișcarea și gesturile personajelor; despre felul cum vorbesc, se
comportă sau sunt îmbrăcate (se dau exemple). Prin aceste detalii, putem realiza chiar
portretul unor personaje, didascaliile devenind așadar o modalitate de caracterizare. (se dau
exemple).
Totodată, didascaliile sunt relevante pentru conturarea atmosferei operei, prin descrierea
decorului, a personajelor și chiar a relațiilor dintre acestea. (se dau exemple)

Relația idee poetică – mijloace artistice

În rezolvarea acestui tip de subiect, vei începe prin a găsi răspunsul la două întrebări:

1. CE spune textul? – pentru a stabili ideea poetică 2. CUM spune textul? – pentru a
identifica mijloacele artistice

Ca să răspunzi la prima întrebare, CE spune textul?, te vei referi la aspecte precum: tema
poeziei (de pildă, dragostea, trecerea timpului, nostalgia, admirația față de natură etc.),
sentimentele transmise, gândurile poetului. Identificarea acestora te va conduce la stabilirea
ideii poetice.

Pentru a identifica mijloacele artistice, trecem la a doua întrebare ajutătoare: CUM spune
textul? Se caută figuri de stil și imagini artistice. Se pot prezenta mărcile eului liric (verbe și
pronume la persoana I și II, interjecții afective, propoziții exclamative, interogații retorice,
punctele de suspensie) etc.

Exemplu:

Opera lirică „Titlul_poeziei” de Numele_Autorului prezintă în mod expresiv ... (se deduce din
text; de exemplu, bucuria, tristețea, sentimentele de dragoste, nostalgia, natura etc.) Textul
impresionează atât prin expresivitatea limbajului, cât și prin lirismul de tip subiectiv.
Expresivitatea este realizată cu ajutorul mijloacelor artistice, precum epitetele „...”, metaforele
„...”; „”; „”. Epitetul „...” subliniază sentimentul de ... al eului liric, în timp ce metafora „”
sugerează ... Apar și imagini artistice, precum: imagine auditivă, imagine vizuală, imagine
olfactivă și altele (se dau exemple la fiecare). Eul liric se află în ipostază contemplativă, iar
lirismul este de tip subiectiv. Mărcile eului liric în text sunt formele verbale și pronominale la
persoana I: „...”, „...”, „...”. În text apar și puncte de suspensie, care accentuează starea de
melancolie a eului liric: „...” (citat din text).
 Modalități de caracterizare a personajului

Caracterizarea unui personaj dintr-un text epic se poate realiza în mod direct și în mod
indirect. În mod direct, trăsăturile lui pot fi precizate de către narator; sau de alte personaje,
sau chiar de personaj, situație în care este prezentă autocaracterizarea. În mod indirect,
trăsăturile unui personaj pot să reiasă din faptele și atitudinile sale, din comportament, limbaj,
mediul în care trăiește și chiar din relația cu alte personaje. Cu cât sunt folosite mai multe
modalități pentru construirea portretului unui personaj, cu atât acesta este mai complex.
Numele_Personajului este personajul principal al fragmentului dat, întrucât toate întâmplările
și celelalte personaje gravitează în jurul său. Portretul său fizic și moral este realizat atât în mod
direct, cât și în mod indirect, el fiind un personaj foarte complex.
În mod direct, sunt prezentate de către narator îndeosebi trăsăturile fizice: „citate din text”. Tot
prin caracterizare directă realizată prin observațiile naratorului, aflăm că... Portretul
personajului se completează prin trăsăturile ce reies în mod indirect, din gesturile și
comportamentul său, dar și din modul în care este văzut de alte personaje. Se dau exemple și
citate din text. Prin urmare, Numele_Personajului este un personaj complex, cu un portret fizic
și moral bine conturat, atât prin caracterizare directă, cât și prin caracterizare indirectă.

Perspectiva narativă

Perspectiva narativă într-un text epic poate fi SUBIECTIVĂ sau OBIECTIVĂ.

Dacă narațiunea se realizează la persoana I, iar naratorul este implicat în text, poate chiar ca
narator-personaj, atunci spunem că avem o perspectivă narativă subiectivă.

Pe de altă parte, dacă narațiunea se realizează la persoana a III-a, iar naratorul este detașat,
sobru, neimplicat, privind sau ghidând acțiunea ca un regizor universal, spunem că în text apare
o perspectivă narativă obiectivă.

Exemplu de răspuns pentru perspectivă subiectivă:

În fragmentul dat, din opera „Titlul_operei”, de Numele_Autorului, perspectiva narativă este

de tip subiectiv, „împreună cu”, deoarece se narează la persoana I, naratorul fiind în același
timp și personaj. Se remarcă în text mărcile subiectivității, precum verbele și pronumele la
persoana I: se dau exemple din text. Naratorul se autoanalizează, încercând să ... Frământările
lui sunt transmise îndeosebi prin interogațiile retorice // puncte de suspensie, care devin și ele
mărci ale subiectivității: Se dau exemple din text. Se remarcă, așadar, caracterul confesiv al
textului dat.

Exemplu de răspuns pentru perspectivă obiectivă:

În fragmentul dat, din opera „Titlul_operei”, de Numele_Autorului, perspectiva narativă este

de tip obiectiv, deoarece se narează la persoana a III-a, naratorul fiind sobru, detașat,
neimplicat. Se remarcă în text prezența verbelor și a pronumelor la persoana a III: se dau
exemple din text. Naratorul nu participă la acțiune, ci prezintă întâmplările în mod obiectiv, știe
mai multe decât personajele. Omniprezent și omniscient, dirijează destinul acestora ca un
regizor universal.