Sunteți pe pagina 1din 16

www.webmateinfo.com A.

ELEMENTELE DE BAZA ALE LIMBAJULUI C++


Un program scris in C++ este alcatuit din una sau mai multe functii. Fiecare functie are mai multe instructiuni in C++ care codifica algoritmul programului. Instructiunile unei functii reprezinta corpul functiei si sunt cuprinse intre { }. Dupa fiecare instructiune din corpul functiei se pune semnul ; Functiile de acelasi domeniu sunt grupate in fisiere header numite si directive. La inceputul fiecarui program se specifica fisierele care contin functiile ce se utilizeaza in program astfel: # include <numefisier.h> Dupa specificarea directivelor trebuie scrisa functia radacina care se numeste main( ) sau void main( ). Dupa numele directivelor sau a functiilor nu se pune semnul ; 1. Citiri , scrieri. - pentru realizarea citirii se utilizeaza : cin>>nume variabila cin>>a>>b>>c - citeste variabilele a, b, c - pentru realizarea scrierii se utilizeaza: cout<<nume variabila cout<<a<<b<<c - scrie variabilele a, b, c Exemplul 1: #include<iostream.h> #include<conio.h> void main() { int L,l,h; clrscr(); // sterge ecranul // cout<<"Lungimea=" ; cin>>L; cout<<"Latimea="; cin>>l; cout<<"Inaltimea="; cin>>h; getch(); // in C++ sub DOS permite vizualizarea rezultatului programului// } Exemplul 2: #include<iostream.h> #include<conio.h> void main() { int L,l,h,v,A; clrscr(); cout<<"Lungimea=" ; cin>>L; cout<<"Latimea="; cin>>l; cout<<"Inaltimea="; cin>>h; v=L*l*h; A=2*(L*l+l*h+L*h); cout<<"Volumul este"<<" "<<v<<endl; cout<<"Aria este"<<" "<<A; getch(); }

2. TIPURI DE DATE.
2.1. TIPURI INTREGI. - int (tip intreg care ocupa 16 biti) - long (tip intreg care ocupa 32 de biti) - unsigned int sau unsigned long (valorile datelor sunt fara semn, adica pozitive) - char (tip caracter, aceste date se pun intre doua apostrofuri ' ' ) 2.2. TIPURI REALE - float (tip real care retin si numerele zecimale , ocupa 32 biti) ATENTIE!! IN C++ LA SCRIEREA UNUI NUMAR ZECIMAL IN LOCUL VIRGULEI SE PUNE PUNCT - double ( tip real care ocupa 64 biti) - long double (tip real care ocupa 80 biti) 2.3. CONSTANTE Pentru a da un nume constantelor se foloseste declaratia const care are forma: const [tip] nume=valoare ; [tip] - tipul constantei ; nume -numele constantei ; valoare - valoarea constantei const float a=12.6 constanta este de tip float, poarta denumirea a, are valoarea 12,6 3. OPERATORI C++ 3.1. OPERATORI ARITMETICI. + (adunare) ; - (scadere) ; * (inmultire) ; / (impartire) ; % (restul impartirii intregi) 3.2. OPERATORI RELATIONALI. < (mai mic) ; <= (mai mic sau egal) ; > (mai mare) ; >= (mai mare sau egal)

www.webmateinfo.com
3.3. OPERATORI DE EGALITATE. == (egalitate) ; != (inegalitate) 3.4. OPERATORI DE INCREMENTARE SI DECREMENTARE. ++ (incrementare) ; -- (decrementare) Operatorii pot fi : prefixati (in fata operandului) situatie in care variabila este incrementata sau decrementata inainte ca valoarea retinuta de ea sa intre in calcul postfixati (dupa operand) situatie in care variabila este incrementata sau decrementata dupa ce valoarea retinuta de ea intra in calcul Exemplu: Daca a si b sunt variabile de tip int care retin valorile 1 si 3 atunci: a++*b++ produce valoarea 3, dupa evaluare cele 2 variabile retin 2 si 4 ++a*++b produce valoarea 8, dupa evaluare cele 2 variabile retin 4 si 4 3.5. OPERATORI LOGICI ! - negare logica ; && - SI logic ; || SAU logic 3.6. OPERATORI DE ATRIBUIRE Apare foarte frecvent si reprezinta memorarea unei valori intr-o variabila Este reprezentata prin semnul = a=3 (atribuie variabilei a valoarea 3) Se mai utilizeaza operatori de atribuire combinati: += ; -= ; *= ; /= ; %= ; &= ; <<= ; >>= Exemplu: a=a+b este echivalent cu a+=b ; a=a*b este echivalent cu a*=b 3.7. OPERATORUL CONDITIONAL. Forma generala e1 ? e2 : e3 Se evalueaza e1, daca este adevarata se executa e2, daca este falsa se executa e3 Exemplu: Citirea unuui numar x si tiparirea numarului |x| (modulul numarului x) #include<iostream.h> #include<conio.h> void main() { float x; clrscr(); cout<<"x=" ; cin>>x; cout<<"|x|="<<" "<<(x>=0?x:-x); getch(); }

B. INSTRUCTIUNILE LIMBAJULUI C++


1. INSTRUCTIUNEA EXPRESIE. Exemplul1. Interschimbarea continutului a 2 variabile care au fost initial citite. #include<iostream.h> #include<conio.h> void main() { int a,b,m; clrscr(); cout<<"a=" ; cin>>a; cout<<"b="; cin>>b; m=a,a=b,b=m; cout<<"a="<<" "<<a<<endl; cout<<"b="<<" "<<b; getch(); } Exemplul2. Se citesc 3 valori intregi a,b,c si se afiseaza media lor aritmetica #include<iostream.h> #include<conio.h> void main() { int a,b,c; float m; clrscr(); cout<<"a=" ; cin>>a; cout<<"b="; cin>>b; cout<<"c=" ; cin>>c; m=float(a+b+c)/3;//sau m=(a+b+c)/3 cout<<"media aritmetica ="<<" "<<m; getch(); }

www.webmateinfo.com
2. INSTRUCTIUNEA IF. Forma generala: if (expresie) instructiune1 else instructiune2 Se evalueaza expresia, daca este adevarata se executa instructiune1, daca este falsa se executa instructiune2 Exemplul 1. Calculeaza maximul dintre 2 numere citite #include<iostream.h> #include<conio.h> void main() { int a,b,max; clrscr(); cout<<"a=" ; cin>>a; cout<<"b="; cin>>b; if(a>b) max=a; else max=b; cout<<"numarul mai mare este "<<" "<<max; getch(); } Exemplul 2. Se citesc coeficientii a, b, c ale unei ecuatii de gradul doi si se precizeaza natura radacinilor si semnul lor. #include<iostream.h> #include<math.h> #include<conio.h> void main() { float a,b,c,d,s,p; clrscr(); cout<<"a=";cin>>a;cout<<"b=";cin>>b;cout<<"c=";cin>>c; d=b*b-4*a*c; s=float(-b/a); p=float(c/a); cout<<"Discriminantul ecuatiei D="<<d<<endl; cout<<"Produsul radacinilor P="<<p<<endl; cout<<"Suma radacinilor S="<<s<<endl; if(d<0) cout<<"Ecuatia nu are solutii reale"; else { if(d==0) {if(s>0) cout<<"Ecuatia are 2 solutii reale egale si pozitive"; else cout<<"Ecuatia are 2 solutii reale egale si negative"; } else if(p>0) {if(s>0) cout<<"Ecuatia are 2 solutii reale pozitive"; else cout<<"Ecuatia are 2 solutii reale negative"; } else cout<<"Ecuatia are 2 solutii reale de semne opuse"; } getch(); } Exemplul 3. Rezolvarea unei ecuatii de gradul 1. #include<iostream.h> #include<conio.h> void main() { float a,b,x; clrscr(); cout<<"a=" ; cin>>a; cout<<"b="; cin>>b; if (a!=0) {x= -b/a ;cout<<"x="<<" "<<x; } else if(b==0) cout<<"ecuatia are o infinitate de solutii"; else cout<<"ecuatia nu are solutie"; getch();

www.webmateinfo.com
} Exemplul 4. Rezolvarea unei ecuatii de gradul 2. #include<iostream.h> #include<conio.h> #include<math.h> void main() { float a,b,c,d,x1,x2,x; clrscr(); cout<<"a=" ; cin>>a; cout<<"b="; cin>>b; cout<<"c=" ; cin>>c; d=float( b*b-4*a*c); //cout<<"discriminantul ecuatiei este"<<" "<<sqrt(d)<<endl; if(d<0) { cout<<"ecuatia nu are solutii reale"<<endl; //x1=(-b+sqrt(d)) / (2*a) ; x2=(-b-sqrt(d)) / (2*a); cout<<"x1="<<-b<<"+i"<<sqrt(-d)<<endl;cout<<"x2="<<-b<<"-i"<<sqrt(-d)<<endl; } else if (d>0) { cout<<"ecuatia are solutii reale"<<endl; x1=(-b+sqrt(d)) / (2*a) ; x2=(-b-sqrt(d)) / (2*a); cout<<"x1="<<x1<<endl;cout<<"x2="<<x2<<endl;} else {x=float(-b/2*a);cout<<"ecuatia are solutie unica x=x1=x2="<<" "<<x;} getch(); } *3. INSTRUCTIUNEA SWITCH. Forma generala a instructiunii: switch (expresie) { case e1 : secventa 1 ; break; case e2 : secventa 2 ; break; .............................................. case en : secventa n ; break; default : secventa n+1; } Se evalueaza expresie , daca este egala cu una din expresiile e1, e2, ...en se executa secventa corespunzatoare expresiei s1, s2, ...sn, iar daca nu este egala cu una din aceste expresii se executa numai secventa n+1 . Exemplul1. Se afiseaza natura sol. unei ec. de gr.2 in functie de semnul lui . #include<iostream.h> #include<conio.h> void main() { int a,b,c,d; clrscr(); cout<<"a=";cin>>a;cout<<"b=";cin>>b;cout<<"c=";cin>>c; d=b*b-4*a*c; if(d>=0) { switch(d) { case 0: cout<<"Ecuatia are o solutie dubla";break; default:cout<<"Ecuatia are doua solutii reale diferite"; } } else cout<<"Ecuatia nu are solutii reale"; }

www.webmateinfo.com
4. INSTRUCTIUNEA WHILE. Aceasta instructiune permite programarea ciclurilor cu test initial. Forma generala este: while (expresie) {....... instructiuni } Se evalueaza expresie, daca este adevarata se executa {....instructiuni} dupa care se revine la evaluarea expresiei , daca este falsa se trece la instructiune urmatoare. Exemplu. Executarea unui program intr-un ciclu repetat pana la apasarea unei anumite taste(se introduc coeficientii unei ec. de gr.2 si se afiseaza solutiile de "n" ori pina la apasarea tastei "q") #include<iostream.h> #include<conio.h> #include<math.h> void main() { float a,b,c,d,x1,x2,x; int tasta; while(tasta!='q') { clrscr(); cout<<"a=" ; cin>>a; cout<<"b="; cin>>b; cout<<"c=" ; cin>>c; d=float( b*b-4*a*c);cout<<"discriminantul ecuatiei este"<<" "<<sqrt(d)<<endl; if(d<0) {cout<<"ecuatia nu are solutii reale";} else if (d>0) { x1=(-b+sqrt(d))/(2*a) ; x2=(-b-sqrt(d))/(2*a); cout<<"x1="<<x1<<endl;cout<<"x2="<<x2<<endl;} else {x=float(-b/2*a);cout<<"ecuatia are solutie unica x=x1=x2="<<" "<<x<<endl;} cout<<"Pentru continuare apasa o tasta"<<endl; cout<<"Pentru iesire apasa tasta q"; tasta=getch(); } } 5. INSTRUCTIUNEA DO WHILE. Instructiunea permite programarea ciclurilor cu test final. Forma generala este: do { instructiuni } while ( expresie ) Se executa { instructiuni } , se evalueaza expresie, daca este adevarata se executa din nou {instructiuni}, iar daca este falsa executia instructiunii do se termina. Exemplu: Se citeste numarul natural n si se afiseaza suma primelor n numere naturale #include<iostream.h> #include<conio.h> void main() { long n, tasta,s=0,i=1; while(tasta!='q') { clrscr(); cout<<"n=";cin>>n; do { s=s+i; i=i+1; } while(i<=n); cout<<"Suma primelor n numere naturale este"<<" "<<s<<endl; cout<<"Pentru a continua apasa o tasta"<<endl<<"Pentru a iesi din program apasa tasta 'q'"; tasta=getch(); } }

www.webmateinfo.com
6. INSTRUCTIUNEA FOR Se utilizeaza cel mai fracvent pentru programarea ciclurilor cu test initial. Forma generala: for( eINITIALIZARE; eTEST; eINCREMENTARE) instructiune eINITIALIZARE - se evalueaza o singura data pentru initializarea variabilei de ciclare inaintea primului ciclu ; eTEST - este evaluata inaintea fiecarui ciclu pentru a testa daca se executa instructiunea subordonata si reprezinta conditia de iesire din ciclu; eINCREMENTARE - se evalueaza la sfirsitul fiecarui ciclu pentru incrementarea variabilei de ciclare. Principiul de executie: Se evalueaza eINITIALIZARE (numai la prima rulare), se evalueaza eTEST , daca este adevarata se executa instructiunea subordonata for, se evalueaza eINCREMENTARE si se revine la evaluarea expresiei eTEST. Daca eTEST este falsa se trece la urmatoarea instructiune (se termina executarea instructiunii for) Observatie. Daca expresia eTEST este vida se executa un ciclu infinit. Pentru a iesi din acest ciclu : in DOS se tasteaza CTRL+PAUSE in WINDOWS se tasteaza CTRL +ALT + DEL Exemplul 1. Se introduce de la tastatura numarul n si se calculeaza suma si produsul primelor n numere #include<iostream.h> #include<conio.h> void main() { N2 int i,n,tasta; long double a,b; while(tasta !='q') { clrscr(); cout<<"Introduceti numarul"<<"";cin>>n; a=b=1; for(i=2;i<=n;i++) {a*=i;b+=i;} cout<<"suma="<<b<<endl;cout<<"produsul="<<a<<endl; cout<<"Pentru iesire apasa tasta q"; tasta=getch(); } } Observatie. Variabila n poate fi definita la inceput fara a mai trebui introdusa de la tastatura utilizand #define n valoare (comanda se scrie inainte de void main() ) Exemplul2. Afisarea literelor alfabetului #include<iostream.h> #include<conio.h> void main() { char litere; for(litere='A';litere<='Z';litere++)cout<<litere<<" "; getch(); } Exemplul3. Afiseaza toate patratele si radicalii numerelor naturale pina la numarul n introdus de la tastatura. #include<iostream.h> #include<conio.h> #include<math.h> void main() { float i,n,a,b; clrscr(); cout<<"n=";cin>>n; a=b=0; for(i=1 ;i<=n;i++) { a=sqrt(i) ; b=i*i; cout<<"Patratul numarului"<<" "<<i<<" = "<<b<<'\t'<< "Radicalul numarului"<<" "<<i<<" ="<<a<<endl; } getch(); }

www.webmateinfo.com C. TIPURI DE DATE STRUCTURATE


1. TABLOURI 1.1. TABLOURI IN C++ Tabloul este o lista de elemente de acelasi tip plasate succesiv intr-o zona de memorie. Tablourile por fii : simple (vector) sau multiple (matrice) Exemple: - int v[10] ; am declarat un vector cu 10 componente de tip intreg care au indici intre 0 si 9 , v[0], v[1],.........v[9] - float a[10], b[20] ; am declarat doi vectori a si b care au 10 respectiv 20 de componente de tip real - int a[10][20] ; am declarat o matrice cu 10 linii si 20 coloane cere se adreseaza astfel: a[0][0], a[0][1], a[0][2],...........a[9][19]. Un tablou poate fi initializat cu un set de valori astfel: - int a[5]={-2,4,8,1,9} ;//vector - int b[3][4]={ {11,12,13,14}, {21,22,23,24}, {31,32,33,34} } ;//matrice Exemplul1. Afisarea unei matrici cu componentele declarate initial. #include<iostream.h> #include<conio.h> void main() { int a[3][3]={11,12,13,21,22,23,31,32,33}; int i,j; for(i=0;i<3;i++){ for(j=0;j<3;j++) { cout<<a[i][j]<<' '; } cout<<endl; } getch(); } Rezultatul programului va fii afisarea urmatoarei matrici: 11 12 13 21 22 23 31 32 33 Exemplul2. Se introduce numarul de linii m si numarul de coloane n ale unei matrici, se intoduc elementele matricii apoi se afiseaza matricea creata. #include<iostream.h> #include<conio.h> void main() { int i,j,m,n,a[10][10]; clrscr(); cout<<"Introduceti numarul de linii"<<" "<<"n=";cin>>m; cout<<"Introduceti numarul de coloane"<<" "<<"n=";cin>>n; cout<<"Intoduceti elementele"<<endl; for(i=1;i<=m;i++) { for(j=1;j<=n;j++) { cout<<"a["<<i<<j<<"]=", cin>>a[i][j]; } } cout<<"Matricea intodusa are forma:"<<endl<<'\t'<<'\t'<<'\t'<<'\t'; for(i=1;i<=m;i++){ for(j=1;j<=n;j++) { cout<<a[i][j]<<' '; } cout<<endl<<'\t'<<'\t'<<'\t'<<'\t'; } getch(); }

www.webmateinfo.com
Exemplul3. Se introduc valorile componentelor unui vector a[100] si se atribuie aceste valori componentelor vectorului b[100]. #include<iostream.h> #include<conio.h> void main() { int n,i,a[100],b[100]; clrscr(); cout<<"Introduceti numarul de componente n="<<" ";cin>>n; for(i=1;i<=n;i++) { cout<<"a["<<i<<"]=";cin>>a[i];} for(i=1;i<=n;i++) b[i]=a[i]; cout<<endl; for(i=1;i<=n;i++) cout<<"b["<<i<<"]="<<b[i]<<'\t'; getch(); }

1.2. ALGORITMI FUNDAMANTALI CARE LUCREAZA CU VECTORI.


1.2.1. MAXIM, MINIM. O variabila preia continutul primei componente a vectorului (max=v[0] sau min=v[0]), apoi o compara pe rind cu celelalte componente ale vectorului, iar in functie de conditia care se pune in program variabila va retine componenta cu valoare maxima sau componente cu valoare minima. Pentru maxim : max=v[0] ; if(v[i]>max) max=v[i] Pentru minim ; min=v[0] ; if(v[i]<min) min=v[i] Exemplu. Se introduc valorile componentelor unui vector si se afiseaza valoarea maxima si valoarea minima. #include<iostream.h> #include<conio.h> void main() { int max,min,n,i,v[100]; cout<<"Introduceti numarul de elemente n="; cin>>n; for(i=1;i<=n;i++) {cout<<"v["<<i<<"]=";cin>>v[i];}; max=v[0]; for(i=1;i<=n;i++) if(v[i]>max) max=v[i] ; cout<<"Valoarea maxima citita este"<<" "<<max<<endl; min=v[0]; for(i=1;i<=n;i++) if(v[i]<min) min=v[i]; cout<<"Valoarea minima citita este"<<" "<<min; getch(); } 1.2.2. ELEMENTE DISTINCTE. Se citeste un vector cu n componente si se decide daca numerele citite sunt distincte (nu exista doua numere egale) sau daca nu sunt distincte (exista doua numere egale). Pentru a rezolva problema se procedeaza astfel: - o variabila i retine indicele primei componente - o variabila j retine indicele urmatoarelor componente Ex: cand i=1 j=2,3,........n cand i=2 j=3,4,........n cand i=n j=n-1 - se initializeaza o variabila gasit cu valoarea logica 0 -- daca sunt gasite doua valori egale variabilei gasit i se atribuie vloarea logica 1 Exemplu. #include<iostream.h> #include<conio.h> void main() { int v[10],i,j,n,gasit;

www.webmateinfo.com
cout<<"introduceti numarul de elemente n="<<" "; cin>>n; for(i=1;i<=n;i++) { cout<<"v["<<i<<"]="; cin>>v[i]; } gasit=0; for(i=1;i<=n ;i++) for(j=i+1;j<=n ;j++) if(v[i]==v[j]) gasit=1; if(gasit) cout<<"Numerele nu sunt distincte"; else cout<<"Numerele sunt distincte"; getch(); } 1.2.3. MULTIMI. In cadrul unei multimi un element apare o singura data (o multime nu poate avea 2 valori egale). Elementele unei multimi sunt memorate intr-o variabila de tip vector. Aplicatii: Exemplul 1. Se citeste o multime A care contine n elemente numere intregi , se citeste un numar intreg e , se verifica daca numarul e apartine multimii a. #include<iostream.h> #include<conio.h> void main() { int A[10],n,e,i,j,gasit; clrscr(); cout<<"Introduceti numarul de elemente n a multimii"<<" "<<"n=" ; cin>>n; for(i=1;i<=n;i++) { cout<<"A["<<i<<"]="; cin>>A[i]; } cout<<"Introduceti numarul considerat"<<" "<<"e="; cin>>e; gasit=0; for(i=1;i<=n;i++) for(j=i+1;j<=n;j++) if(A[i]==e) gasit=1; if(gasit) cout<<"Numarul"<<" "<< e<<" apartine multimii"; else cout<<"Numarul"<<" "<<e<<" nu apartine multimii"; getch(); } Exemplul2. Se citeasc multimile A si B si se afiseaza multimea C unde C = A- B #include<iostream.h> #include<conio.h> void main() { int A[10],B[10],C[10],m,n,i,j,z,k,gasit; clrscr(); cout<<"Specificati numarul de elemente a multimii A"<<" "<<"m="; cin>>m; cout<<"Specificati numarul de elemente a multimii B"<<" "<<"n="; cin>>n; cout<<"Introduceti elementele multimii A"<<endl; for(i=1;i<=m;i++) { cout<<"A["<<i<<"]="; cin>>A[i];}; cout<<"Introduceti elementele multimii B"<<endl; for(j=1;j<=n;j++) { cout<<"B["<<j<<"]="; cin>>B[j];}; k=0; for(i=1;i<=m;i++) { gasit=0; for(j=1;j<=n;j++) if(A[i]==B[j])gasit=1; if(!gasit) C[k++]=A[i]; } cout<<"A-B"<<" "<<"={"<<" "; for(i=0;i<k;i++) cout<<C[i]<<" "; cout<<"}" ; getch(); }

www.webmateinfo.com
Algoritmul de rezolvare este urmatorul: Pentru fiecare element din multimea A se face testul daca apartine sau nu multimii B. Daca nu apartine este adaugat unei multimi C care initial este vida (variabila k cu valoare initiala 0 retine indicele componentei din C care va memora urmatorul element ce se adauga multimii C. In final se tipareste multimea C. Exemplul3. Se citesc multimile A si B si se afiseaza multimea C unde C=AUB #include<iostream.h> #include<conio.h> void main() { int A[10],B[10],C[10],m,n,i,j,k,gasit; clrscr(); cout<<"Specificati numarul de elemente a multimii A"<<" "<<"m="; cin>>m; cout<<"Specificati numarul de elemente a multimii B"<<" "<<"n="; cin>>n; cout<<"Introduceti elementele multimii A"<<endl; for(i=1;i<=m;i++) { cout<<"A["<<i<<"]="; cin>>A[i];}; cout<<"Introduceti elementele multimii B"<<endl; for(j=1;j<=n;j++) { cout<<"B["<<j<<"]="; cin>>B[j];}; k=0; for(i=1;i<=m;i++) { gasit=0; for(j=1;j<=n;j++) if(A[i]==B[j])gasit=1; if(!gasit) C[k++]=A[i]; } cout<<"AUB"<<" "<<"={"<<" "; for(j=1;j<=n;j++) cout<<B[j]<<" "; for(i=0;i<k;i++) cout<<C[i]<<" "; cout<<"}" ; getch(); } Algoritmul de rezolvare este urmatorul: Se stie ca AUB = BU(A - B) sau AUB=AU(B - A) Se determina multimea A-B la fel ca in cazul precedent, apoi se listeaza multimea B si in continuare multimea A - B. Exemplul4. Se citesc multimile A si B si se listeaza multimea C unde C=AB Algoritmul de rezolvare este urmatorul: Pentru fiecare element din multimea A se face testul daca apartine sau nu multimii B. Daca apartine este adaugat unei multimi C care initial este vida (variabila k cu valoare initiala 0 retine indicele componentei din C care va memora urmatorul element ce se adauga multimii C. In final se tipareste multimea C. #include<iostream.h> #include<conio.h> void main() { int A[10],B[10],C[10],m,n,i,j,k,gasit; clrscr(); cout<<"Specificati numarul de elemente a multimii A"<<" "<<"m="; cin>>m; cout<<"Specificati numarul de elemente a multimii B"<<" "<<"n="; cin>>n; cout<<"Introduceti elementele multimii A"<<endl; for(i=1;i<=m;i++) { cout<<"A["<<i<<"]="; cin>>A[i];}; cout<<"Introduceti elementele multimii B"<<endl; for(j=1;j<=n;j++) { cout<<"B["<<j<<"]="; cin>>B[j];}; k=0; for(i=1;i<=m;i++) { gasit=0; for(j=1;j<=n;j++) if(A[i]==B[j])gasit=1; if(gasit) C[k++]=A[i]; } cout<<"AnB"<<" "<<"={"<<" ";

10

www.webmateinfo.com
for(i=0;i<k;i++) cout<<C[i]<<" "; cout<<"}" ; getch(); } Exemplul5. Se citesc multimile A si B si se listeaza C unde C=A X B #include<iostream.h> #include<conio.h> void main() { int m,n,i,j; char A[10],B[10]; clrscr(); cout<<"Specificati numarul de elemente a multimii A"<<" "<<"m="; cin>>m; cout<<"Specificati numarul de elemente a multimii B"<<" "<<"n="; cin>>n; cout<<"Introduceti elementele multimii A"<<endl; for(i=1;i<=m;i++) { cout<<"A["<<i<<"]="; cin>>A[i];}; cout<<"Introduceti elementele multimii B"<<endl; for(j=1;j<=n;j++) { cout<<"B["<<j<<"]="; cin>>B[j];}; cout<<"AXB"<<" "<<"={"<<" "; for(i=1;i<=m;i++) for(j=1;j<=n;j++) cout<<"("<<A[i]<<","<<B[j]<<")"<<" "; cout<<"}" ; getch(); } 1.2.4. METODE DE SORTARE Se aplica pentru sortarea unor valori citite in ordine crescatoare sau descrescatoare. a) Sortarea prin selectarea minimului(maximului). - se determina minimul dintre toate valorile retinute incepand cu pozitia 1 si acesta este trecut pe pozitia1 prin interschimbarea continuturilor dintre cele 2 componente - se determina minimul dintre valorile ratinute incepand cu pozitia 2 si acesta este trecut pe pozitia 2 prin interschimbarea continuturilor dintre cele 2 componente...................................................... - se determina minimul dintre valorile retinute incepand cu penultima pozitie si acesta este trecut pe penultima pozitie. Exemplul1. Se citeste o multime de numere si se listeaza valorile in ordine crescatoare si in ordine descrescatoare #include<iostream.h> #include<conio.h> int a[10],n,i,j,k,min,m; void main() { clrscr(); cout<<"Introduce numarul elementelor"<<" "<<"n=";cin>>n; for(i=1;i<=n;i++) { cout<<"a["<<i<<"]=";cin>>a[i];}; for(i=1;i<=n-1;i++) { min=a[i];k=i; for(j=i+1;j<=n;j++) if(a[j]<min) { min=a[j]; k=j; } m=a[k]; a[k]=a[i]; a[i]=m; } cout<<"Listez numerele in ordine crescatoare"<<endl; for(i=1;i<=n;i++) cout<<a[i]<<" "; cout<<endl<<"Listez numerele in ordine descrescatoare"<<endl; for(i=n;i>=1;i--)cout<<a[i]<<" "; getch(); }

11

www.webmateinfo.com
b) Sortarea prin interschimbare Se parcurge variabila intr-un ciclu do while inversand continuturile componentelor care nu sunt in ordine crescatoare(descrescatoare) Exemplu: Fie situatia initiala: 3 1 4 2 A[1] A[2] A[3] A[4] Algoritmul este urmatorul: - se efectueaza prima parcurgere si se schimba A[1] cu A[2] (deoarece 3 > 1) si A[3] cu A[4] (deoarece 4 > 2), vectorul va arata astfel: 1 3 2 4 A[1] A[2] A[3] A[4] - se efectueaza a doua parcurgere si se schimba A[2] cu A[3] (deoarece 3 > 2), iar vectorul va arata astfel: 1 2 3 4 A[1] A[2] A[3] A[4] - se efectueaza a treia parcurgere dar deoarece numerele sunt in ordine crescatoare algoritmul se incheie Exemplu: #include<iostream.h> #include<conio.h> int a[10],n,i,k,temp,gasit; void main() { clrscr(); cout<<"Introduce numarul de elemente"<<" "<<"n=";cin>>n; for(i=1;i<=n;i++) {cout<<"a["<<i<<"]=";cin>>a[i];}; do { gasit=0; for(i=1;i<=n-1;i++) if(a[i]>a[i+1]) {temp=a[i] ; a[i]=a[i+1]; a[i+1]=temp; gasit=1;} } while(gasit); cout<<"Listez numerele in ordine crescatoare"<<endl; for(i=1;i<=n;i++) cout<<a[i]<<" "; cout<<endl<<"Listez numerele in ordine descrescatoare"<<endl; for(i=n;i>=1;i--)cout<<a[i]<<" "; getch(); }

D. FISIERE
Fisierul este o colectie de date de acelasi fel stocate pe un suport extern care are un mune si o extensie (al carei nume este in functie de tipul fisierului).Ex: nume.exe (fisier executabil) ; nume.dbf (fisier baza de date,utilizat in fox), etc. 1. FISIERE TEXT Aceste fisiere se caracterizeaza prin urmatoarele: - datele sunt memorate sub forma unei succesiuni de caractere - caracterele sunt memorate in codul ASCII - fisierul se termina cu caracterul EOF - este format din una sau mai multe linii care se termina cu caracterul newline (\n) - o variabila speciala numita pointer retine intotdeauna un octet al fisierului *1.1. Citiri / scrieri cu format Acestea sun caracterizate prin: - latime - width - se utilizeaza la scriere si are rolul de a stabili numarul de caracatere utilizate pentru afisarea unei date; - precizie - precision - se utilizeaza la scriere atunci cand se foloseste o variabila reala, stabileste numarul de zecimale care vor fi afisate pentru valoare; - caracterul de umplere - fill - se utilizeaza la scriere in cazul in care data propriuzisa ocupa mai putini octeti decat latimea si precizeaza caracterul care se afiseaza in spatiile neocupate; - alinierea - left sau right - se utilizeaza cand data ocupa mai putin decat latimea si se precizeaza unde anume sa fie afisata - stanga sau drepta - salt sau nu peste caractere albe - se utilizeaza la citire

12

www.webmateinfo.com
* Pentru formatarea citirii / scrierii se utilizeaza varibilele: precision , wihth, fill Accesul la aceste varibile se face cu ajutorul unor functii speciale numite manipulatori. Pentru a le putea utiliza in program trebuie inclusa directiva #<iomanip.h> Manipulatorii sunt inclusi in expresiile de citire/scriere astfel: - setw (int) - stabileste latimea int pe care este afisata variabila - setprecision(int) - stabileste numarul de zecimale int care sunt afisate - setfill(char) - stabileste caracterul de umplere char a pozitiilor ramase libere Exemplu. #include<iostream.h> #include<iomanip.h> #include<conio.h> void main() { double a=0.123456789; cout<<setw(20)<<setfill('$')<<setprecision(2)<<a; getch(); } Afisarea se poate face pe 20 pozitii ; pe pozitiile ramase libere se afiseaza caracterul $ , variabila a va fi afisata cu 2 zecimale. *Pentru formatarea intrarilor / iesirilor se utilizeaza variabila: flags care utilizeaza comenzile: - skipws - sunt sarite caracterele albe care preced valoarea ce trebuie citita - left - datele se tiparesc aliniate la stanga - right - datele se tiparesc aliniate la dreapta - internal - se fiseaza semnaul la stinga si numarul la drepta - dec - conversie in zecimal - oct - conversie in octal - hex - conversie in hexazecimal - showbase - afisarea indicatorului de baza - showpoint - forteaza afisarea punctului zecimal - uppercase - in cazul afisarii in hexazecimal se vor utiliza literele mari (A,B,..F) - showpos - valorile afisate sunt precedate de semn - scientific - afisarea valorilor se face prin utilizarea formei stiintifice (1e-8) - fixed - afisarea valorilor se face prin utilizarea formai normale Variabila flags se utilizeaza in doua moduri: setiosflags(masca) - pentru setarea bitilor accesati resetiosflags(masca) - pentru resetarea bitilor accesati Pentru a avea acces la comanzile cu care lucreaza flags numele lor vor fi precedate de ios:: masca este formata din una sau mai multe grupe de comenzi de forma: ios::comanda separate intre ele de operatorul logic | (SAU-pe biti) Exemplu de masca: (ios::internal | ios::showpos | ios::right) Exemplu: #include<iostream.h> #include<iomanip.h> #include<conio.h> #include<math.h> void main() { double a,b,c,d,e,f; cout<<"Introduceti primul numar "<<" "<<"a=";cin>>a; cout<<"Introduceti al doilea numar "<<" "<<"b=";cin>>b; c=a/b; d=a*b; e=sqrt(d); f=d*d; cout<<endl; cout<<"Rezultatul impartirii "<<" "<<"a : b =" <<setw(100)<<setfill(' ')<<setprecision(10) <<setiosflags(ios::left|ios::showpos|ios::fixed)<<c; cout<<endl; cout<<"Rezultatul inmultirii "<<" "<<"a x b =" <<setw(100)<<setfill(' ')<<setprecision(10)

13

www.webmateinfo.com
<<setiosflags(ios::left|ios::showpos|ios::fixed)<<d; cout<<endl; cout<<"Radicalul inmultirii este "<<" " <<setw(100)<<setfill(' ')<<setprecision(20) <<setiosflags(ios::left|ios::showpos|ios::fixed)<<e; cout<<endl; cout<<"Patratul inmultirii este "<<" " <<setw(100)<<setfill(' ')<<setprecision(20) <<setiosflags(ios::left|ios::showpos|ios::fixed)<<f; getch(); } 1.2. Declararea fisierelor text memorate pe suport magnetic. Cand se lucreaza cu fisiere pe suport magnetic in program trebuie inclusa directiva: #include<fstream.h> daca utilizam acesta directiva poatei fi scoasa <iostream.h> Pentru a lucra usor asupra fisierelor sunt definite comenzile: - in - deschide fisierul pentru citire - out - deschide fisierul pentru scriere - ate - salt la sfirsitul fisierului dupa deschiderea acestui - app - deschide fisierul pentru a scrie la sfirsitul lui - trunc - daca fisierul care se deaschide exista in locul lui se creaza altul - nocreate - daschide fisierul daca acesta exista (nu se creaza altul) - noreplace - daca fisierul exista el poate fi deschis numai pentru consultare - binary - fisier binar. Se utilizeaza constructorul inplicit al clasei ofstream(); apoi se utilizeaza metoda open in forma generala Inainte de a lucra cu un fisier acesta trebuie declarat. Forma generala a declaratiei: fstream nume_logic("nume_fizic" , mod_de_deschidere) Exemplu1: Declar un fisier cu numele fizic fis.txt care se va gasi in radacina (c:\\) , cu numele logic f , fisierul este declarat in vedera crearii lui (ios::out) fstream f("c:\\fis.txt",ios::out); Exemplul2. Declar doua fisiere, unul (f) pentru citire si celalat (g) pentru scriere fstream f("c:\\fis1.txt",ios::in), g("c:\\fis2.txt",ios::out); In cazul in care numele fisierului trebuie citit de la tastatura declaratia fisierului trebuie sa contina numele sau si trebuie plasata dupa citirea sirului respectiv astfel: char nume_fisier[20] ; cout<<"Numele fisierului este ";cin>>nume_fisier ; fstream f(nume_fisier, ios::out); Dupa deschiderea si prelucrarea unui fisier acesta trebuie inchis astfel: nume_fisier.close() , in cazul nostru f.close() Exemplu de creare a unui fisier de tip text in c:\ : #include<iostream.h> #include<fstream.h> #include<iomanip.h> #include<conio.h> void main() { fstream f("c:\\fis.txt",ios::out); getch(); } 1.3. Prelucrarea fisierelor de tip text Prelucrarea unui fisier se face dupa urmatorul algoritm: while(daca nu este sfirsit de fisier) { citeste ; prelucreaza ; } Pentru a preciza sfirsitul de fisier care se testeaza in paranteza de dupa while se scrie: ! nume_fisier.eof() Atentie! Functia eof() nu citeste ci doar testeaza daca anterior a fost detectat sfarsitul de fisier Exemple de programe:

14

www.webmateinfo.com
Exemplul1. Creez un fisier fis.txt in d:\ cu intrare de la tastatura (scriu in el de la tastatura).In acest exemplu nu sunt scrise caracterele albe(deci intre cuvintele scrise nu este spatiu.Ca sa termin scrierea apas consecutiv tastele CTRL+Z (echivalent cu EOF) #include<iostream.h> #include<fstream.h> #include<iomanip.h> #include<conio.h> void main() { fstream f("d:\\fis.txt",ios::out); char x; while(cin>>x) f<<x; f.close(); } Exemplul2. Creez acelasi fisier dar for fi scrise si caracterele albe. Aceasta sa realizat deoarece a fost introdusa comanda resetiosflags(ios::skipws) #include<iostream.h> #include<fstream.h> #include<iomanip.h> #include<conio.h> void main() { fstream f("d:\\fis.txt",ios::out); char x; while(cin>>resetiosflags(ios::skipws)>>x) f<<x; f.close(); getch(); } Exemplul3. Afisez fisierul creat la exemplul2 #include<iostream.h> #include<fstream.h> #include<iomanip.h> #include<conio.h> void main() { fstream f("d:\\fis.txt",ios::in); char x; while(f>>resetiosflags(ios::skipws)>>x) cout<<x; f.close(); getch(); } Exemplul4. Scriu la sfirsitul fisierului creat la exemplul2 #include<iostream.h> #include<fstream.h> #include<iomanip.h> #include<conio.h> void main() { fstream f("d:\\fis.txt",ios::app); char x; while(cin>>resetiosflags(ios::skipws)>>x) f<<x; f.close(); getch(); } Exemplul5. Creez un fisier al carui nume il dau de la tastatura si scriu in el. #include<iostream.h> #include<fstream.h> #include<iomanip.h> #include<conio.h> void main()

15

www.webmateinfo.com
{ char fisier[10]; cout<<"Numele fisierului este ";cin>>fisier; fstream f(fisier,ios::out); char x; while(cin>>resetiosflags(ios::skipws)>>x) f<<x; f.close(); getch(); } Observatie: Cand scriu numele fisierului trebuie sa specific si locatia lui astfel: c:\nume_fisier.txt sau d:\nume_fisier.txt Exemplul6. Cuvantul "FINISH" se adauga la sfarsitul fisierului creat la exemplul2. #include<string.h> #include<fstream.h> #include<stdlib.h> #include<iomanip.h> #include<conio.h> void main() { fstream f("d:\\fis.txt",ios::in|ios::out); char c[100]; f>>resetiosflags(ios::skipws)>>c ;cout<<c; f.seekp(0,ios::end); strcpy(c,"FINISH"); f<<resetiosflags(ios::skipws)<<c; f.close(); getch(); } & Functia: nume_fisier.seekp(0,ios::end) - pozitioneaza pointerul in fisierul precizat - primul parametru reprezinta pozitia pointerului - al doilea parametru reprezinta reperul in raport de care este calculata pozitia Sunt definite trei constante: end - sfarsit de fisier beg - inceput de fisier cur - pozitia curenta in fisier & Functia : nume_fisier.tellp() - returneaza pozitia pointerului la un moment dat.

16