Sunteți pe pagina 1din 17

ANUL I

Introducere
TIB este disciplina de baza a tuturor asistentelor medicale care lucreaza la patul bolnavului. Scopul studiului acestei materii este de a perfectiona asistenta medicala cu elementele de baza ale profesiunilor, fata de care nu-si pot indeplini sarciniile ce le revin in opera de ocrotire a sanatatii. Cunoasterea tehnicilor corecte de ingrijire a bolnavului determina in mare masura calitatea muncii asistentei. Aceste cunostiinte imbinate cu constientizate si cu inalt sentiment de responsabilitate contribuie la imbunatatirea calitatii ingrijiri bolnabuilor din unitatile sanitare ambulatorii si spitalicesti. Contintutul disciplinei prinvind tehnicile ingrijirea bolnavului este foarte vast, el contribuie prin scopul pe care il are la ingrijirea bolnavului. TIB-ul cuprinde toate verigile de munca ale asistentei medicale si si anume: Primirea bolnavului in spital; Ingrijireile generale acordate acestuia; Asistenta la examinarea bolnavului; Supravegherea acestuia; Alimentatia; Recoltarile de produse biologice si patologice; Examinarile curente; Tehnicile testarilor; Pregatirea bolnavilor pentru examinarile complementare:radiology, endoscopie; Tehnica tratamentului fisic si medicamentos; Particularitatile de ingrijire ale diferitelor ategoirii de varsta si de boli TIB-ul trebuie sa se ocupe si cu problemele mediului optim de spitalizare, simtul estetic al asistentei, imbinat cu cunostiintele ei de specialitate pot contribui la realizarea unor conditii de mediu cat mai prielnice vindecarii bolnavului.

Asistenta medicala si sarcinile ei Asistenta medicala este un cadru ethnic realizat nou specializat in munca medico-sanitara situate pe cea mai inalta treapta a cadrelor medii sanitare. Aplicarea metodelor medicale de tratament bazate pe o inalta tenicitate, extinderea si intarirea muncii profilaptice, largirea sferei de activitate si de respectarea a cadrelor medii su necesitatea introducerii unei pregatiri tehnice, pregatire care poate fi cladita numai pe o baza solida de cultura generala. Astfel a luat nastere asostenta medicala, cadru mediu cu inalte cunostiinte de tehnici generale si de specialitate la reprezentarea unui cadru ralativ nou meexistent in trecut in retelele noastre care preia o serie de sarcini ale medicului, contribuind in acelasi timp la ingrijirea active a bolnavului. Locul de munca ala sistentei medicale este spitalul, policlinica sau terenul in cadrul circumscriptiei sanitare. Asistenta pentru a putea duce o munca buna in aceste institutii trebuie sa cunoasca bine atat ca structura car si ca functionalitate sectia in care lucreaza. Asistenta medicala este pregatita pentru ingrijiriea bolnavilor gravi, ea tine sub supraveghere permanenta pacientul, urmarind toate complicatiile si accidentele posibile boli de baza si ale tratamentului aplicat pe care trebuie sa le recunoasca in toate amanuntele si se le recunoasca in caz de nevoie. Posedand cunoastiinte necesare de patologie si terapie, ea va intervenii in limita sarcinilor sale in toate cazurile de urgenta pentru a nu pierde nici un moment pana la sosirea medicului. Asistenta medicala cunoaste tehnici curente ale examinarilor complementare necesare stabilirii diagnosticului. Ea executa recoltarile de produse biologice si patologice, pregateste pacientul pentru examinarile paraclinice:radiologie,endoscopie. Asistenta efectueaza formele legate de internarea si iesirea bolnavilor din spital, tine la current evidenta administrarii medicale ale bolnavilor facand notarile in foaia de observatie si de temperature. Pe baza indicatiilor date de medic foaia de observatie pregateste condica de medicamnete formuleaza regimul dietetic al bolnavilor si aigura distribuirea lui cu ajutorul personalului subaltern. Administreaza medicamente si supravegheaza efectul lor semnaland orice schimbare s-ar afla in starea bolnavului . stributiile asistentei medicale pot fi exercitate si in policlinica precum siu pe teren(la domiciliul pacientului).

In urma activitatii la locul de munca sau prin cursuri de perfectinare asistenta poate sa se specializezein ramurile de :radiology, fizioterapie, stomatologie. Caracterele morale ale asistentei medicale Ingrijirea bolnavului este o munca de mare raspundere care se bazeaza pe cunostiinte profesionale si calitati morale deosebite. Bolnavul cand se interneaza in spital sau se supune unui tratament ambulatoriu isi incredinteaza sanatatea si chiar viata in mainile acelor care chiar il ingrijesc. Aceasta incredere nu poate fi acordata decat unor oamneni demni de acest lucru si care dau dovada de mare responsabilitate. Ingrijirea bolnavului reprezinta o mare raspundere fata de viata si sanatatea bolnavului, fat de colectivitatea dar in special fata de constiinta noastra personala. Constiinciozitatea este o urmare fireasca a unei bune pregatiri profesionale. Asistenta medicala poate indeplini in bune conditii sarcinile ei profesionale numai daca are suficiente cunostiinte profesionale. Pentru a putes lucra la patul bolnavului este nevoie de oameni foarte bine pregatiti. Baza pregatirii teoretice si practice se castiga in scoala. Cunostiintele accumulate aici vor servi in viata numai in cazul cand insusirea cunostiintelor s-a facut temeic. Dupa terminarea scolii dezvoltarea cunostiintelor profesionale nu trebuie sa se opreasdca aici, progresul stiintelor medicale se face intr-un ritm rapid ceea ce necesita in permanenta aplicarea metodelor noi de munca. Pregatirea temeica si permanenta inlatura rutina , una din piedicile cele mai mai din calea progresului. Este datoria fiecarui cadru sanitary de a transmite mai departe experienta sa castigate in munca. Pastrarea secretului professional este o datorie fundmanetala a cadrelor sanitare. Tot ceea ce asistenta afla de la bolnav, despre bolnav si boala lui sau de la medici din analize de laborator din buletinul de examinare sau din foaia de observatie, confidentele facute de bolnav sau de familia bolnavilor, datele culese au ocazia vizitelor la demonstrarea, toate aceste a constituie obiectul pastrarii secretului professional. Secretul professional nu se discuta cu nimeni nici macar in serviciu, cu atat mai putin in familie au in cercuri de prieteni. Secretul professional poate fi divulgate numai in fata inst. Judec. la cerere. Conditia esentiala pentru a depune o munca de calitate este dragostea de profesie si munca. Atitudinea fata de bolnav hotaraste alaturi de tehnicitate si pregatirea profesionala, calitatea si valoarea muncii asistentei. Ea trebuie sa fie intotdeauna atenta si amabila fata de bolnavi.

La patul bolnavului ea trebuie sa se dedice numai sarcinilor ei de ingrijire sis a uite tot ceea ce este in afara de bolnav. Atitudinea fata de bolnav trebuie sa fie corespunzatoare gravitatii si temperamentului bolnavului, dar intotdeauna principal si lipsita de exagerari. Incurajarea cu bunavoie poate face mai suportabila suferinta bolnavilor cronici, in schimb, aceeasi atitudine fata de un bolnav acut, ar putea face impresia ca asistenta este lipsita de seriozitate. Trebuie sa imprime optimism bolnavilor in stare grava si sa tina treaza dorinta de a trai si se vindeca. Pentru aceasta munca asistenta primeste cea mai mare rasplata, prin bucuria pe care o are cand ii vede pe fostii bolnavi in stare grava, parasind patul vindecati sau ameliorati. Bolnavul mai ales daca se gaseste in stare grava, are permanenta banuiala ca I se ascunde ceva asupra starii generale. Din acest motiv, trebuie evitate discutiile sau comunicarile soptite medicului in fata bolnavului. Tot ceea ce vrem sa-i ascundem bolnavului, se va discuta in afara bolnavului. Bolnavul incredinteaza sanatatea si uneori viata in mainile a.m. si medicului, din acest motiv prima lor sarcina este de a castiga increderea bolnavului. Asigurarea evidentei si miscarii bolnavului. Internarea, transferul, externarea. Internarea in spital constituie pentru bolnav o etapa deosebita in viata sa deoarece se realizeaza in scopul vindecarii sale. In cadrul serviciului de privire, bolnavul are primul contact cu spitalul la biroul de internari. Primirea si pastrarea efectelor si documentelor bolnavului Scopul: asigurarea evidentei bolnavilor internati in spital la serviciul de primire prin inregistrarea lor la internare si iesire pe baza documentelor sale (bilet de trimitere, internare si iesire). Materiale necesare: registru de intrare-iesire, bilet de internare (trimitere), F.O. foaie de observatie, un caiet pentru intocmirea proceselor verbale, hartie pentru eliberarea bonurilor de haine. Etape de executie

Primirea bolnavului la biroul de internari

Identificare bolnavului (actelor de identificare) Verificare biletului de trimitere Inregistrarea datelor pers in registrul de intrari-iesiri Pregatirea bolnavului pentru examenul medical internare

2. pastrarea efectelor bolnavului inregistrarea hainelor si efectelor bolnavului intocmirea si elibearera dezinfectarea si depozitarea invelirea hainelor in manta de protective pentru a le feri de praf si umezeala, murdarie asezarea hainelor pe un umeras iar a pieselor mici intr-un saculet anexat, prevazut cu un bon pe care se scriu datele de identitate ale bolnavului depozitarea hainelor la magazia de efecte ale bolnavului, acestea fiind preluate la iesirea din spital pe baza bonului. 3. Pastrarea documentelor bolnavului Inventarierea unor documente sau alte valori si inscrierea lor intr-un process verbal in 2 exemplare Pastrarea acestora la administratia spitalului de unde se elibereaza la axternarea bolnavului Documentul de internare se anexeaza la F.O.(bilet de trimitere de la medical de familie, cupon de pensie sau adeverinta de salariat, copie de pe B.I. sau C.I. si alte copii Xerox de pe biletele de iesire anterioare etc.) Primirea bolnavilor internati si repartizarea lor in sectia de paturi De la serviciul internarii bolnavului este condus la sectia de specialitate indicate de medical care a internat bolnavul. Aici medical sef de sectie hotaraste salonul in care va fi internat tinand seama de diagnostic, stadiul si gravitatea bolii. Etape de executie Timpi de executie 1. Primirea bolnavului de catre asistenta sefa Asistenta sefa inregistreaza datele de identificare de pe F.O. in registrul de intrari-iesiri a sectiei Noteaza pe F.O. nr de inregistrari din registrul de sectie Completeaza o anexa la foaia de alimentative pentru ca noul sosit sa primeasca alimentatia necesara din ziua internarii sale

Preda bolnavul asistentei de salo

2. Preluarea bolnavului de catre asistenta de salon

Asistenta de salon indruma bolnavul in salonul indicat

Ii face cunostinta cu ceilalti bolnavi din salon Il ajuta sa-si aseze obiectele pers pe noptiera Ii adduce la cunostinta regulamentul de ordine interioara al sectiei pe care il va citi pacientului

I se explica bolnavului ce are de facut in vederea recoltarii produselor pentru analize de laborator si pregatirea pentru investigatii

Intocmirea conditiei de evidenta a miscarii bolnavilor in sectie Scop: asigurarea evidentei bolnavilor internati in sectie pe baza foii de observatie. Asistenta sefa asigura in condica intrare-iesire a sectiei evident bolnavilor internati. Zilnic totalizeaza datele primate de la ceilalti asistenti care raporteaza nr bolnavilor din saloanele lor si nr paturilor libere. Condica de intrate-iesire a sectiei are urmatoarele rubric: Nr curent: nr de inregistrare, numele si prenumele bolnavului, data internarii, salonul, diagnosticul, data iesirii, starea la iesire. Datele totalizate privind nr de paturi libere si nr de bolnavi din sectie sunt communicate zilnic biroului internari. Foaia de observatie se pastreaza intr-o mapa pentru fiecare salon, intr-un loc inaccesibil pacientilor deoarece unele date cuprinse in foi ar putea fi interpretate gresit de ei si i-ar demoraliza. Dupa iesirea bolnavului F.O. de pastreaza in arhiva sectiei sau a spitalului in ordinea plecarii (data iesirii) bolnavului. Completarea datelor gelerale ale F.O. si a documentelor de miscare a bolnavului F.O.= dosarul bolnavului pentru perioada internarii sale. Aceasta este un document medicolegal, stiintific si de gestiune constituind un instrument necesar activitatii personalului sanitary deoarece ea sintetizeaza riguros, stiintific datele examenului clini, evolutia pacientului si tratamentul. Dupa inregistrarea bolnavilor se va complete partea generala de F.O. Iesirea se face pe baza unui bilet de iesire din spital scris de medic sai asistentul medical. Spitalul poate interna bolnavi si prin transfer de la un spital la altul fiind necesara completarea unu bilet de transfer. Organizarea si efectuarea iesirii sau transferul bolnavului

Se vor aduna toate documentele necesare pentru intocmirea epicrizei (bilantul internarii) si pentru completarea biletului de iesire. Etape de executie 1. Pregatirea pentru iesirea bolnavilor

Timpi de executie Pregatirea documentatiei necesare pt

momentul plecarii bolnavului este strct stabilit de catre medical currant

Instiintarea fam privind iesirea sau transferul

(se va face cu 2-3 zile inainte 2. Pregatirea psihica a bolnavului pentru Informarea acestuia cu 2-3 zile inainte de externare sau transfer

externare sau transfer Educarea bolnavului privind regimul dietetic si tratamentul prescris la externare, conduit dupa transfer

3. Se noteaza in condica de sectie externarea Se comunica asistentei sefaa si medicului sau transferul decizia de externare a bolnavului din sectie Se noteaza iesirea din condica insotita de data si ora plecarii pacientului Se scoate din evidenta alimentatia 4. Pregatirea fizica a bolnavului pentru iesire Administrarea medicatiei prescrise pt ziua sau transfer

respective Se ajuta bolnavul sa-si primeasca hainele de la magazine contra bonului si se preda hainele de spital

5. Transportul bolnavului transferat

Bolnavul transferat va si insotit pana la sectia sau spitalul in care urmeaza sa fie internat Se recupereaza inventarul spitalului in care a fost internat (patura, cearceaf, perna).

Asigurarea conditiilor de igiena si comfort

Pregatirea patului si accesorile lui In conditiile spitalizarii, patul reprezinta pentru fiecare bolnav spatiul in care isi petrece majoritatea timpului unde se asigura aingrijirea. Patul trebuie sa fie de 2 m lungime, 80-90 cm latime si 60 cm inaltime, este prevazut cu saltea pentru a satisface cerintele de odihna ale pacientului, asiguramndu-I posibilitatea adaptarii unei pozitii commode, cat si pentru manipularea lui de personalul de ingrijire. Partea principala utila este somiera metalica confectionata din sarma inoxidabila, bine intinsa pe un cadru de fier. Accesorile patului sunt:

Salteaua; 1-2 perne; Patura cu lenjerie de pat(2 cearceafuri:unul simplu si unul plic; Musama; 2 fete de perna; aplica pe pat peste saltea oferind protectie impotriva umiditatii si a contaminarii) Pregatirea patului are ca scop asigurarea conditiilor igienice de comfort pentru odihna si

Aleza sau traversa(aleza+confectionata din cauciuc avand rol de protectie pentru pat, se

ingrijirea bolnavului. Pregatirea patului poate fi executa de 1-2 persoane: Etape de executie 1. pregatirea materialelor Timpi de executie Se aleg materiale necesare Se aseaza materiale pen un scaun langa spatarul patului 2. intinderea cearceafului Se indeparteaza noptiera de langa pat Cearceaful simplu se pune peste saltea la mijlocul patului Cu o mana se desface o parte a cerceafului spre cap, iar cu cealalta mana se intinde spre partea opusa Se intinde cearceful sub saltea la capatul 3. executarea colturilor In forma de plic patului Cu o mana se prinde partea libera a

cearceafului la o distanta egala cu lungimea marginii care atarna si se ridica in sus langa saltea In tringhiul format se introduce sub saltea partea care depaseste salteaua Se lasa in jos partea ridicata la merginea saltelei si se introduce sub saltea restul tringhiului impreuna cu partea laterala a cearceafului Se aseaza musamaua la mijlocul patului si se 4. asezarea cearceafului de patura acopera cu aleza Se aseaza al 2 lea cearceaf peste care se intinde patura Marginea cearceafului dinspre cap se rasfrange peste patura Atat cearceaful de pat cat si patura se introduce sub saltea la capatul de la picioare, dup ace s-a efectuat o cuta pentru a da largimea bolnavului Colturile paturii si cearceafului se executa ca 5. Asezarea pernelor la pct 3 Fiecare perna se imbraca cu fata de perna, se aseza perna pe pat si se da coptiera langa pat necesara miscarii picioarelor

Schimbarea lenjeriei de pat cu bolnavul in pat Scop asigurarea conditiilor igienice de comfort pentru odihna si ingrijirea bolnavului Materiale necesare cearceaful de pat, patura, fete de parna, aleza, musama, sac de rufe . Tehnica este efectueata de 2-3 cadre medii asezat de o parte si de alta a patului. Etape de executie 1. Pregatirea materialelor necesare Timpii de executie Lenjeria se impatureste si se aseaza pe scaun

in ordinea intrebuintari:patura si cearceaf se impaturesc in 3 sub forma de armonica, aleza cu musamaua se ruleaza in latime, cearceaful de pat va fi rulat in lungi9me intr2. pregatirea psihica a bolnavului 3. pregatirea fizica a bolnavului 4. schimbarea cearceafului de pat o singura directie Se anunta bolnavul si se explica simplitatea tehnici pentru a nu-I creea starii emotive. Se aseaza bolnavul in pozitie de decupid lateral stang-drept Spalare pe maini cu apa si sapun Asistenta sin partea dreapta prinde bolnavul cu mana stanga in axial stanga a bolnavului sprijinandu-I capul de antebrat Se trage perna cu mana dreapta spre marginea patului Se flecteaza usor gambele bolnavului spre coapsa Se intoarce bolnavul in decupid lateral drept sprijinandu-l in regiunea omoplatilor si genunchilor Se mentine bolnavul acoperit in aceasta pozitie Asistenta din partea stanga ruleaza cearceaful, musamaua si aleza murdara prin spatele bolnavului Cearceaful, musamaua si aleza pretite anterior se deruleaza pe jumatatea libera a patului fara ca lenjeria curate sa atinga pe cea curate Asistenta din partea dreapta flecteaza membrele inferioare ale bolnavului

Sprijinand bolnavul in regiunea omopletilor si sub genunchi se adduce in decupid dorsal cu foarte mare atentie Prinzand bolnavul de axial dreapta asistenta din partea stanga il ridica usor si introduce mana sub spatele bolnavului Se sprijina capul bolnavului pe antebratul drept al asistentei Cu mana dreapta se trage perna si se aseaza capul bolnavului Sprijinand bolnavul de spate se adduce in decupid lateral stang ce mentine bolnavul in aceasta spozitie Asistenta dinpartea dreapta ruleaza lenjeria murdara, aceasta se introduce in sacul special Se intinde bine cearceaful, musamaua si aleza sip e cealalta jumatate a patului Se executa colturile Sprijinand bolnavul in regiunea omoplatilor si sub genunchi se readuce in decupid dorsal cu foarte mare atentie Spalare pe maini su apa si sapun Observarea pozitiei bonavului Pozitia pacientului in pat este determinate de boala si starea generala. Bolnavul poate avea o pozitie active, pasiva si fortata. Pozitia activa: bolnavul se misca singur neavand nevoie de ajutor, pozitia sa fiind identical cu cea a omului sanatos. Pozitia pasiva: in stare grava pacientul este lipsit de forta si are nevoie de ajutor pentru miscare si schimbarea pozitiei.

Pozitia fortata: pacientul are o pozitie neobisnuita impusa de boala sau de necesitatea efectuarii unui tratament Aceasta pozitie este intalnita in fracture, in crize abdominale. 1. pozitia decupid dorsal a. bolnavul este culcat pe spate cu fata in sus fara perna, este indicate in unele afectiuni ale coloanei verticale. b. Bolnavul este culcat pe spate cu fata in sus, pe o perna subtire. Este idnicat in anemii:posthemoragice, in afectiuni cerebrale c. Bolnavul este culcat pe spate cu fata in sus si cu 2 perne. 2. pozitia de decubit lateral(drept sau stang)- bolnavul este culcat pe o parte/dreapta sau stanga cu o perna sub cap cu membrul inferior care este in contract cu suprafata patului intins, iar celalt indoit si spatele sprijinand cu o perna sau un sul, aceasta pozitie este indicate in meningita, pleurezi=acumulare de lichid in cavitatea pleurala.
3.

pozitia decubit ventral bolnavul este culcat pe abdomen cu fata in jos, capul esteintors intr-o parte, bratele indealungul corpului sau flectate si asezate la stanga si la dreapta capului cu partea palmara pe suprafata patului. Sub glezne se aseaza un sul sau picioarele pot fi mentinute in unghii drept printr-un gol creat intre saltea si tablia patului. Este indicate in cazul pacientilor inconstienti, in caz de paralizie si la cei cu escare ale regiuni sacrate.

4. pozitia sezanda:
a.

in pat : bolnavul este mentinut sezand in patul sau, trupul realizand un unghi de 900 cu membrele inferioare prin ridicarea azonierei patului. In cazul in care paturile au somiera, pozitia se realizeaza cu ajutorul rezamatorului de spate sau cu 4-5 perne. Gambele sunt in semiflexie sub genunchi se aseaza un sul, iar la picioarele bolnavului se plaseaza sprijinatorul. Sub brate se plaseaza cate o perna se intalneste la bolnavi dispneici in criza de astm bronsic si insuficienta cardiac. Aceasta pozitie favorizeaza respiratia

b. in fotolii:pacientul s-a asezat confortabil in fotoliu si acoperit cu o patura 5. pozitia semisezanda se realizeaza sprijinand spatele bolnavului cu 2 perne, sub talpi se aseaza un sprijinator pentru ca bolnavul san u alunece spre extremitatea distala. Este indicate in primul ajutor acordat bolnavului cu tulburari de deglutitie, comatosiilor si in cursul anesteziei generale.

6.

pozitia sezanda cu gambele atarnate se realizeaza la marginea patului din pozitia sezanda sub picioarele bolnavului se aseza un tamburel pozitia decliva(trendelenburg) se realizeaza prin coborarea patului la extremitatea proximala cu 600, incat bolnavul sta cu capul mai jos decat corpul. Este indicate in anemii grave in hemoragii ale membrelor inferioare, ale organelor genitale dupa intervetie ginecologica

7.

8. pozitia proclina: se obtine prin ridicarea extremitatii proximale a patului, este inversul pozitiei declivei 9. pozitia ginecologica:pacienta este asezata pe spate cu coapsele flectate pe abdomen si genunchii indepartati
10.

pozitia genupectorala:bolnavul se aseaza in genunchi, acestia fiind usor indepartati, pieptul atinge planul orizontal, iar capul este intors intr-o parte. Este indicate in explorari rectale,rectoscopie sau tuseu rectal. Masurarea Tensiunii Arteriale Scop: evaluarea functiilor cardiovasculare, forta de contractie a inimii, rezistenta

determinate de elasticitatea si calibrul vaselor. Elemente de evaluat:tensiunea arteriala-sistolica, tensiunea arteriala minima-diastolica. Material necesar aparat pentru masurarea tensiunii arteriale: cu mercur Riva Rocci cu manometru stetoscop tampon de vata alcool creion cu piz rosu si albastru Metode de detrminare a. palpatorie b. auscultatorie interventiile asistentei a. prin auscultatorie : pregatirea psihica a pacientului asigurarea repausului fizic si psihic timp de 15 min

spalarea pe maini cu apa si sapun se aplica manseta pleumnatica pe bratul pacientului sprijinit si in extensie se fixeaza membrane stetoscopului pe artera humerala, sub marginea inferioare a mansetei se introduce olivele stetoscopului in ureghe se pompeaza aer in manseta pleumatica cu ajutorul parei de cauciuc panala disparitia zgomotelor pulsative se descomprima progresiv aerului din manseta prin deschiderea supapei pana cand se percepe primul zgomot arterial(care reprezinta valoarea tensiunii arteriale maxima sau sistolice)

se retine valoarea indicate de coloana de mercur sau acul manometrului pentru a fi consemnata se contina descomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice se retine valoarea indicate de coloana de mercur sau de acul manometrului, in momentul in care zgomotele dispar aceasta reprezinta tensiunea arteriala minima se noteaza in valoarea obtinuta cu o linie orizontala de culoare rosie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloana de mercur se unesc liniile orizontale cu linii verticale si se hasureaza spatial rezulatat cu albastru in alte documente medicale se inregistreaza cifric T.A minima = 75 mmHg

Ex: T.A maxima = 150mmHg T.Amin= T.A max/2 1 - se dezinfecteaza olivele stetoscopului si membranele cu alcool b. metoda palpatorie:determinarea prin palparea arterei radiale nu se foloseste stetoscopul biauricular etapele sunt identice etapei auscultatorie are dezavantajul obtinerii unor valorii mai mici decat realitatea, palparea periferica fiind posibila numai de reducarea accentuate a compresiunii exterioare DE RETINUT! Manseta pneumatica va fi bine atasata de bratul pacientului Manometrul va fi plasat la nivelul arterei la care se face detrminarea Masurarea va fi precedata de linistirea pacientului

In caz de suspiciune se repeat masurarea fara a scoate manseta de pe bratul pacientului La indicatie medicului se pot face masuratori comparative la ambele brate Masurarea pulsului Def:senzatia de soc perceputa la palparea unei artere superficiale comprimata pe un plan rezistent. Scop:evaluarea functiei cardio-vasculare, si elemente de apreciat:ritmicitatea, frecventa si amplitudinea. Locuri de masurare:orice artera accesibila palparii care poate fi comprimata pe un plan osos : artera humerala , artera radiala, artera temporala, artera carotida, artera femorala, artera plopilee, artera pedioasa, artera tibiala. Materiale necesare: ceas cu secundar, pix cu culoare rosie Interventiile asistentei : pregatirea psihica a pacientului; asigurarea repausului fizic si psihic timp de 15 min,; spalarea mainilor, reperara arterei; fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei; excitatea unei presiuni asupra peretelui arterial cu varful degetelor; nr pulsatilor timp de un min; consemnarea valori obtinerii printr-un pat pe F.T tinand cont ca fiecare linie orizontala reprezinta 4 pulsatii; unirea valorii prezente cu cea anterioara cu o linie pentru obtinerea curbei ; consemnarea in alte documente medicale a valorii obtinute si caracteristice pulsului; copil mic = 100-120 p/min 10 ani = 90-100 p/min Adult = 60-80 p/min Varstnic = peste 80-90 p/min.

Masurarea respiratiei si notarea in foaia de tratament Scop:evaluarea functiilor respiratorii a pacientului fiind un indiciu al evolutiei boii, al
aparitiei unor complicatii

Tipuri de respiratii: costal superior:intalnind la femei prin ridicarea partii superioare a cutiei toracice datorita maririi diametrului ante-posterior in timpul respiratiei costal inferior :intalnit la barbate prin marirea diametruui lateral al cutiei toracice abdominal intalnit la copii si varstnici prin marirea diametrului vertical al cutiei toracice Elemente de apreciat Tipul respiratiei, ritmul, frecventa si amplitudinea Materiale necesare Ceas cu secundar, foaia de tratament, creion de culoare verde Interventiile asistentei asezarea pacientului in decubit dorsal fara a explica tehnica ce urmeaza a fi efectuata plasarea mainii in fata palmara pe suprafata toracelui nr inspiratiilor timp de un minut consemnarea valorii obtinute printr-un punct pe foaia de temperature(fiecare linie orizontala a foii reprezinta 2 respiratii) unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioara pentru obtinerea curbei

in alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obtinuta cat si caracteristicile respiratiei

aprecierea celorlalte elemente ale functiilor respiratorii se face prin simpla observare a miscarilor respiratorii Pentru foaia de temperatura in care respiratia este inscrisa cu valori ce cresc din 5 in 5 pentru fiecare linie orizontala se considera o respiratie Frecventa respiratorica nr respiratilor minime este influentata de varsta, sex:

la nou nascut 30-50 rot/min; 2 ani 15-25 resp/min; 12 ani 15-25 rot/min; Adult 16-18 resp/min;
Varstnic 15-25 resp/min;