Ziua Nationala a Romaniei

Ziua națională a României a fost între 1861-1866 ziua de 24 Ianuarie,

între 1869-1947 ziua de 10 Mai, apoi, între 1948-1989, ziua de 23 August. Prin
legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și
publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a
fost adoptată drept zi națională și sărbătoare publică în România. Această
prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12,
alineatul 2. Opoziția anticomunistă din România a pledat în 1990 pentru
adoptarea zilei de 16 decembrie drept sărbătoare națională, fapt consemnat în
stenogramele dezbaterilor parlamentare.

Noțiunea de zi națională este o „invenție“ recentă, ea neputând preceda

apariția noțiunilor de nație/națiune și/sau popor, în modul în care acestea
sunt percepute astăzi, noțiuni care au apărut abia în sec. XIX. Trebuie
menționat că este necesar a se face distincție între sărbătoarea
națională (pot fi mai multe) și ziua națională, în sens modern (care este una
singură). Singura sărbătoare națională ce a fost menționată expressis
verbis ca fiind Zi Națională a fost data de 1 Decembrie (în 1990). Toate
celelalte doar au fost considerate „zile naționale“ prin sugestiile
guvernanților și acceptanța publicului (10 Mai, 8 Iunie și 23 August).

Abia în 1897 apare prima reglementare a sărbătorilor: la finele listei

cuprinzând 14 zile bisericești erau menționate și cele două zile laice: 24
Ianuarie și 10 Mai. În 1910 guvernul a revenit asupra regimului de zile
libere, reducându-le la 11 dar menținând cele două zile laice.Ultima
modificare din timpul Regatului adusă regimului zilelor de sărbătoare a fost
în 1925 care a mai introdus o zi laică și anume 1 Mai, zi ce a înlocuit
„Înălțarea Domnului“ pentru a rămâne tot 11 zile libere. Instituțiile, fiind
exceptate de la aceste zile libere, vor avea parte de legiferări specifice,
cum ar fi cea din 1942, care le acorda un număr de 25 de zile libere . În
afara acestor legiferări în bloc, au existat și decrete sau legi care au
instituit individual zile drept sărbători naționale, ce urmau să beneficieze
de prevederile legale anterior menționate (parade, zile libere etc.).
Cazul Zilei Eroilor este unul special în acest sens, pentru că data a fost
special aleasă pentru a se suprapune peste o sărbătoare religioasă ,
declarată zi liberă (la acea dată).
Codul Muncii actual prevede la Art. 139 un
număr de 15 zile nelucrătoare, deopotrivă
bisericești și laice: „1 și 2 ianuarie; 24 ianuarie;
Vinerea Mare; prima și a doua zi de Paști; 1 mai; 1
iunie; prima și a doua zi de Rusalii; Adormirea
Maicii Domnului; 30 noiembrie (Sf. Apostol
Andrei); 1 decembrie; prima și a doua zi de
Crăciun; două zile pentru fiecare dintre cele 3
sărbători religioase anuale, declarate astfel de
cultele religioase legale, altele decât cele creștine,
pentru persoanele aparținând acestora.