Sunteți pe pagina 1din 60

MINISTERUL EDUCATIEI, TINERETULUI SI SPORTULUI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris CZU 343.9 (043.2)

Gladchi Gheorghe

VICTIMOLOGIE CRIMINOLOGICA: PROBLEME TEORETICE, METODOLOGICE SI APLICATIVE

Specialitatea: 12.00.08 Drept penal (Drept penal; criminologie)

Autoreferat

al tezei de doctor habilitat in drept

CHISINAU 2005

Teza a fost realizata la catedra Stiinte penitenciare, Drept penal si Criminologie a Academiei Stefan cel Mare a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova

Referenti oficiali: 1. Gheorghe Nistoreanu, doctor in drept, profesor universitar, Academia de Politie Alexandru Ioan Cuza, Bucuresti, Romania; 2. Alexandru Boroi, doctor in drept, profesor universitar, Academia de Politie Alexandru Ioan Cuza, Bucuresti, Romania; 3. Tudorel Toader, doctor in drept, profesor universitar, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iasi, Romania.

Sustinerea va avea loc la 02 iunie 2005, orele 10.00 in sedinta Consiliului Stiintific Specializat DH 30.12.00.08.06 in cadrul Universitatii de Stat din Moldova cu sediul in or. Chisinau, MD 2009, str. A. Mateevici, 60.

Teza de doctor habilitat poate fi consultata in biblioteca Universitatii de Stat din Moldova, Biblioteca Nationala a Republicii Moldova si pe pagina web: www.csa.acad.md (Consiliul National pentru Acreditare si Atestare).

Autoreferatul stiintific a fost expediat la 29 aprilie 2005.

Secretar stiintific al Consiliului Stiintific Specializat doctor in drept, conferentiar universitar Igor Dolea

Autorul doctor in drept, conferentiar universitar Gheorghe Gladchi

CARACTERISTICA GENERALA A LUCRARII Actualitatea temei investigate si gradul de studiere a acesteia. Criminalitatea in Republica Moldova se caracterizeaza printr-un nivel inalt, devenind tot mai periculoasa. Sporeste, in special, numarul infractiunilor violente si contra patrimoniului si nu prea exista motivatii serioase pentru a spera in evolutia pozitiva a acestei dinamici. Astfel, comparativ cu anul 1987, cind incepe saltul criminalitatii in tara noastra, pina in prezent numarul total de infractiuni inregistrate anual a sporit de circa 3 ori, inclusiv al omorurilor de 2 ori, al jafurilor de 2,4 ori, al furturilor de 3 ori, iar al tilhariilor de 5,6 ori. Anual, la 100 mii de locuitori se savirsesc 6-7 violuri, 10-12 omoruri, 12-15 vatamari intentionate grave a integritatii corporale sau a sanatatii, 30 de tilharii, 90 de jafuri si circa 580 de furturi. Devine tot mai evidenta tendinta infractionalismului de a se manifesta prin cele mai periculoase forme ale sale profesionalizarea, organizarea, recidiva. Aceste schimbari de ordin cantitativ si calitativ, remarcate in evolutia criminalitatii, se rasfring deosebit de negativ asupra eficacitatii descoperirii si cercetarii faptelor penale comise. In scopul realizarii unei lupte eficiente impotriva criminalitatii si ameliorarii situatiei victimologice complicate din tara, sunt necesare studii aprofundate si multilaterale ale cauzelor si conditiilor comiterii infractiunilor si perfectarea sistemului de prevenire si combatere a acestora. Dar, inainte de a incepe selectarea masurilor eficiente de lupta impotriva criminalitatii, este necesar de a cunoaste mecanismul delictelor, adica fortele motrice obiective si subiective, care se afla in baza aparitiei si evoluarii faptelor ilicite. In lipsa unor astfel de cunostinte, nu poate fi vorba despre o activitate serioasa, fundamentata stiintific de contracarare a infractiunilor, de dezradacinare a manifestarilor antisociale. Mecanismul cauzelor si conditiilor criminalitatii in societatea noastra este studiat insa, in deosebi, prin prisma delincventului, structurii social-psihologice, diferitelor trasaturi ale personalitatii si comportamentului acestuia. Totodata, nu se tine cont sau putin se tine cont de urmatoarea circumstanta importanta in organizarea prevenirii si combaterii criminalitatii: delincventul, chiar daca este principal, nu este unicul personaj activ al dramei criminale. Infractiunea, in majoritatea cazurilor, reprezinta prin sine un sistem, fiind un produs al interactiunii delincventului cu mediul, si anume cu o situatie concreta de viata. In masura in care la crearea si dezvoltarea situatiei participa si alte persoane este important de a cunoaste trasaturile obiective si subiective ale acestora. Un interes vadit il reprezinta acele persoane care devin tinta a atentatului criminal victimele. Mecanismul faptei infractionale poate fi relevat doar printr-o analiza multilaterala a tuturor elementelor sale atit din partea infractorului, cit si din partea victimei. Asadar, pentru prevenirea si combaterea eficienta a criminalitatii, este important a utiliza posibilitati noi, determinate de cercetarea nu numai a personalitatii si comportamentului infractorului, dar si a victimei infractiunii, inclusiv a calitatilor acesteia, a comportamentului victimei in situatia preinfractionala, infractionala si postinfractionala, precum si a relatiilor ei cu criminalul. Relevarea determinantelor victimogene si elaborarea masurilor de prevenire, orientate asupra victimelor infractiunilor, reprezinta, in opinia noastra, acel potential de rezerva ce ar imbunatati calitativ lupta impotriva criminalitatii. In acelasi timp, lupta impotriva criminalitatii nu poate fi destul de eficienta fara a lua in consideratie toate consecintele sociale ale fenomenului infractional, inclusiv toate victimele, indiferent daca ele au contribuit sau n-au contribuit la comiterea faptelor prejudiciabile. In baza datelor generalizate despre victimele infractiunilor poate fi relevata imaginea reala a criminalitatii si consecintele sociale ale acesteia, fapt ce va determina o reactie sociala adecvata impotriva

viciului dat. Anume aceasta circumstanta a initiat cercetarile noastre, realizate in cadrul unei orientari stiintifice relativ noi din criminologie, denumite victimologie. Cunoasterea factorilor ce determina savirsirea infractiunilor este importanta nu numai pentru asigurarea eficientei prevenirii acestora, ci si pentru solutionarea corecta a individualizarii raspunderii si pedepsei penale. Cercetarea complexa, multilaterala a personalitatii criminalului si a victimei lui, a relatiilor dintre acestia, permite stabilirea circumstantelor care au determinat comiterea infractiunii, aprecierea obiectiva a rolului pe care l-a jucat fiecare dintre ei in actul infractional si, in baza acesteia, a trage concluzia justa despre raspunderea vinovatului. De aceea, sunt actuale si foarte importante cercetarile stiintifice profunde ale sistemului infractor - victima, fundamentarea, dezvoltarea si realizarea in practica a orientarii victimologice in prevenirea si combaterea infractiunilor. Prevenirea si combaterea infractionalismului prin masuri si metode victimologice contribuie la realizarea prevederilor Constitutiei Republicii Moldova privind respectarea si ocrotirea persoanei de catre stat (art. 16, pct. 1), garantarea de catre stat a dreptului fiecarui om la viata, integritate fizica si psihica (art. 24, pct.1), ocrotirea de catre stat a vietii intime, familiale si private (art. 28), dreptul la proprietate privata si protectia acesteia (art. 46), dreptul la asistenta si protectie sociala (art. 47), dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica (art. 53). Actualitatea temei de cercetare mai este determinata de necesitatea abordarii problematicii privind protectia si ajutorarea victimelor infractiunilor in contextul noilor tendinte ale politicii penale internationale si experientei pozitive ce exista in alte tari. Investigarea acestor probleme este deosebit de importanta pentru tara noastra unde pina in prezent n-a fost adoptata o lege privind despagubirea victimelor infractiunilor, sistemul de justitie se orienteaza, in exclusivitate, spre reactia sociala fata de infractiunile comise si mai putin ia in consideratie necesitatile si interesele partii vatamate, iar legislatia nationala penala si procesual-penala acorda inca atentie insuficienta interactiunii dintre infractor si victima care sta la baza actului infractional. Interesul fata de victima, ideile victimologice au o istorie indelungata. Aparitia victimologiei stiintifice este legata insa de publicarea in anul 1941 a lucrarii criminologului german Hans von Hentig Observatii asupra interactiunii dintre infractor si victima. La baza orientarii victimologice in criminologie stau, de asemenea, lucrarile stiintifice ale lui Benjamin Mendelsohn (1947, 1956), Fredrick Wertham (1949) si Henri Ellenberger (1954). Din aceasta perioada, problema victimei a devenit, de fapt, una criminologica, adica orientata in domeniul cauzalitatii infractiunii concrete si criminalitatii in ansamblu. La dezvoltarea si afirmarea victimologiei si-au adus contributia Rudolf Gasser (1965), Ezzat Abdal Fattah (1967,1971), Marvin Wolfgang (1967, 1982), Willem H. Nagel (1963), Hans Joachim Schneider (1979, 1990), Emilio Viano (1975, 1995), Lev Frank (1972, 1977), David Rivman (1971, 1975, 2002), Vasimea Minskaia (1971, 1988), Viola Ribaliskaia (1975, 1988), Veniamin Polubinskii (1977, 1979), Evghenii Tentrov (1971, 1988), Vladimir Kudreavtev (1960, 1998), Nineli Kuznetova (1967, 1969, 1994), Vladimir Konovalov (1982), Valerii Vandisev (1978), Rodica Mihaela Stanoiu (1989, 1997), T.Bogdan (1983, 1988), Gheroghe Nistoreanu (1995), Iancu Tanasescu (1997), Ioan Al.Iacobuta (2002) etc. Pina in prezent, in Republica Moldova au fost realizate putine cercetari stiintifice in domeniul victimologiei. Astfel, au fost intreprinse cercetari ale victimizarii criminale in familie (Grigore Mosac, Gheorghe Gladchi), a fost realizat primul studiu victimologic complex al infractiunilor grave de violenta contra persoanei in Republica Moldova de catre autorul prezentei lucrari, sunt abordate unele probleme privind protectia victimei, repararea

prejudiciului cauzat prin infractiune si organizarea ajutorului social al victimelor infractiunilor (Leonid Cusnir, Iurie Dimitrov, Evghenii Martincik, Igor Dolea, Valeriu Turcan, Gheorghe Gladchi), sunt elucidate partial anumite aspecte ce tin de rolul victimei in mecanismul infractiunii (Valeriu Bujor, Mihai Birgau, Gheorghe Baciu, Ion Morosan), unele aspecte teoretice ale victimologiei sunt reflectate in manuale si materiale didactice (Gheorghe Gladchi, Valeriu Bujor, Igor Ciobanu, Svetlana Rusnac). Cercetarea victimologiei criminologice sub toate aspectele sale este prima investigatie de acest gen realizata in Republica Moldova. Suntem de parerea ca acest studiu va fi un punct de reper pentru inceputul unor investigatii victimologice sistematice in tara noastra, care vor conditiona aparitia elaborarilor teoretice, metodologice si metodice respective, vor contribui la formarea bazelor de date statistice si empirice despre trasaturile victimelor si relatiile lor cu infractorii, la elaborarea bazei juridice privind perfectarea intregului sistem de protectie a victimelor infractiunilor, la desavirsirea sistemului de prevenire si combatere a criminalitatii. Obiectul cercetarii il constituie sistemul problemelor teoretice, metodologice si aplicative ale victimologiei criminologice nationale, care au devenit deosebit de actuale in conditiile democratizarii si renovarii sociale, edificarii statului de drept: obiectul, notiunea, izvoarele, sistemul, categoriile, principiile, metodele victimologiei criminologice; aspectele teoretice, metodologice, sistemice, juridice ale victimei infractiunii, victimizarii si victimitatii, prevenirii victimologice a infractiunilor si protectiei victimelor; importanta acestor baze stiintifice pentru elaborarea si realizarea in stiinta, practica si activitatea didactica universitara a conceptiei teoretice privind protectia victimelor si prevenirea victimizarii. Scopul si sarcinile tezei. Scopul cercetarii consta in determinarea bazelor teoretice, metodologice si juridice ale victimologiei criminologice si elaborarea conceptiei nationale de prevenire a victimizarii si de protectie a victimelor infractiunilor, realizarea eficienta a acesteia la nivel stiintific, didactic si aplicativ. Pentru a realiza acest scop au fost stabilite urmatoarele sarcini: 1) determinarea si concretizarea notiunii, obiectului, statutului stiintific, sistemului, principiilor, izvoarelor si particularitatilor formarii victimologiei criminologice nationale; 2) elaborarea metodologiei cercetarii victimologice; 3) analiza si precizarea notiunilor de victima a infractiunii, victimitate, victimizare si situatie victimogena; stabilirea criteriilor stiintifice ale clasificarilor si tipologiilor victimelor si situatiilor victimogene; 4) investigarea conceptului de mecanism al comportamentului infractional si al rolului situatiei in mecanismul infractiunii; 5) generalizarea si analiza cercetarilor victimologice ale mecanismului infractiunii prin prisma personalitatii si comportamentului victimei, raportului infractor-victima, impotrivirii victimei atentatului criminal, tipurilor de situatii victimogene caracteristice anumitor categorii de infractiuni; stabilirea legitatilor si particularitatilor victimologice ale mecanismului infractiunii si perfectarea metodicii de investigare; 6) realizarea unui studiu complex asupra aspectelor victimologice din legislatia penala in vigoare si stabilirea utilitatii semnelor ce caracterizeaza victima din normele penale la calificarea corecta a faptei comise si individualizarea pedepsei, precum si elaborarea

propunerilor de lege ferenda; investigarea conceptului de vinovatie a victimei si aprecierea juridico-penala si criminologica a acesteia;

7) relevarea particularitatilor victimizarii si estimarea cifrei negre a criminalitatii in Republica Moldova; 8) determinarea si precizarea conceptului, sistemului, obiectului, subiectilor, masurilor, formelor si particularitatilor de realizare a prevenirii victimologice; analiza asigurarii organizationale, informationale si tactico-metodologice a prevenirii victimologice a infractiunilor; 9) stabilirea locului, importantei si continutului activitatii organelor afacerilor interne de prevenire victimologica a infractiunilor; determinarea particularitatilor organizarii si realizarii prevenirii victimologice a infractiunilor in subdiviziunile de baza ale politiei; analiza rolului instruirii victimologice in procesul de formare a specialistilor pentru sistemul M.A.I al Republicii Moldova; 10) identificarea avantajelor si dezavantajelor aplicarii justitiei restaurative si medierii pentru facilitarea concilierilor, acordarea de compensatii victimelor si resocializarea atit a infractorilor, cit si a persoanelor vatamate; 11) cercetarea institutiilor impacarii si liberarii de raspundere penala in legatura cu cainta activa din Codul penal al Republicii Moldova, ca modalitati de realizare a conceptiei justitiei restaurative; 12) analiza dezvoltarii legislatiei in domeniul protectiei victimelor si elaborarea propunerilor privind sporirea eficacitatii institutiilor de reparare a prejudiciului cauzat prin infractiune. Baza metodologica si teoretico-stiintifica. Suportul metodologic al lucrarii il constituie tezele fundamentale ale filozofiei, teoriei generale a statului si dreptului, criminologiei, victimologiei, dreptului penal, dreptului procesual-penal, criminalisticii, psihologiei, sociologiei, precum si ale altor discipline socio-umane si juridice care reflecta tema investigata. Caracterul complex si interdisciplinar al studiului determina diversitatea metodelor, procedeelor si tehnicilor utilizate: metode generale (sistematica, logica, istorica, comparativa, tipologica, modelarea); metode si tehnici sociologice si psihologice (observarea, interviul, cercetarea pe documente, sondajul sociologic, metoda biografica, monografica, metoda aprecierilor date de experti, content-analiza); juridice (formal juridica, juridica comparata); statistice (gruparea si centralizarea statistica, analiza statistica), matematice, cartografice si procedee grafice (diagrame, grafice, scheme, fonul calitativ). Drept baza teoretica a investigatiei sunt lucrarile savantilor care au abordat problematica victimologica de pe pozitiile criminologiei, dreptului penal, dreptului procesualpenal, criminalisticii, sociologiei si psihologiei: Hans von Hentig, Benjamin Mendelsohn, Fredrick Wertham, Henri Ellenberger, Ezzat Abdal Fattah, Willem H. Nagel, Hans Joachim Schneider, Lev Frank, David Rivman, Veniamin Polubinskii, Valerii Vandisev, Vasimea Minskaia, Viola Ribaliskaia, Nineli Kuznetova, Vladimir Kudreavtev, M.Strogovici, Evghenii Tentrov, Costica Bulai, Rodica Mihaela Stanoiu, Vasile Dobrinoiu, Gheorghe Nistoreanu, Iancu Tanasescu, Bruno Holist, Olexandr Djuja, Leonid Bagrii-Sahmatov etc. In investigatiile realizate a fost analizata legislatia nationala Constitutia Republicii Moldova, Codul penal al Republicii Moldova, Codul de procedura penala al Republicii Moldova, Codul civil al Republicii Moldova, Legea Republicii Moldova cu privire la politie si alte acte normative, precum si Hotaririle Plenului Curtii Supreme de Justitie a Republicii Moldova. Au fost supuse unui studiu comparat legi ce reglementeaza statutul penal, procesualpenal si protectia victimei in alte tari (Romania, Rusia, Ucraina, Polonia, Franta, Olanda, Germania), acte normative internationale si europene, relevante temei tezei date.

Metodica cercetarii cuprinde utilizarea unui volum substantial de material empiric, date factologice colectate de catre autor de sine statator sau din alte surse. In baza chestionarelor elaborate de autor, prin prisma aspectului victimologic au fost studiate 753 de dosare penale ce contineau infractiuni contra vietii si sanatatii persoanei si infractiuni privind viata sexuala, inclusiv 332 de dosare infractiuni de omor intentionat, 240 de dosare infractiuni de vatamare intentionata grava, medie si usoara a integritatii corporale sau a sanatatii si 181 de dosare penale infractiuni de viol, solutionate de instantele de judecata din Republica Moldova in perioada 1989-2003. Dosarele penale au fost cercetate in arhivele Curtii Supreme de Justitie a Republicii Moldova, Curtii de Apel a Republicii Moldova, Judecatoriei municipale Balti, judecatoriilor sectoarelor Botanica, Buiucani, Centru, Ciocana, Riscani ale mun. Chisinau si judecatoriilor raionale Briceni, Edinet, Ocnita, Donduseni, Drochia, Floresti, Calarasi, Orhei, Nisporeni, Straseni, Ialoveni, Hincesti, Stefan Voda, Comrat. Totodata au fost realizate doua studii sociologice: in aprilie-mai 2003 - un sondaj sociologic de victimizare, reprezentativ pentru tara, fiind chestionate 966 de persoane in 82 de orase si sate din toate raioanele Republicii Moldova si in martie 2004 - un sondaj sociologic desfasurat printre elevii claselor a VIII-XII-a din mun. Chisinau, fiind chestionati 692 de elevi din 12 institutii scolare. Cel de-al doilea studiu sociologic a relevat atit elevii victimizati, cit si persoanele care au comis vreodata delicte si ce fel de fapte ilegale au savirsit (self-report-surveys). Au fost utilizate, de asemenea, materiale factologice, rezultate ale studiilor victimologice, date ale sondajelor sociologice privind problema cercetata etc., ce se contin intr-un sir de lucrari stiintifice din domeniul criminologiei, dreptului penal, dreptului procesual-penal, criminalisticii, sociologiei, psihologiei, medicinii legale, elaborate de savantii rusi, romani, moldoveni, ucraineni si occidentali, precum si generalizari ale activitatii de prevenire desfasurata de diferite subdiviziuni ale M.A.I. al Republicii Moldova; date ale statisticii penale oficiale despre starea criminalitatii in tara pentru perioada 1980 2004; statistici demografice, economice, sociale; surse enciclopedice, publicistice. Noutatea stiintifica a rezultatelor obtinute: este prima cercetare complexa a problemelor teoretice, metodologice si aplicative ale victimologiei criminologice nationale, in baza careia sunt relevate legitati, formulate concluzii, propuneri si recomandari ce asigura elaborarea reusita si realizarea eficienta a conceptiei teoretice de prevenire a victimizarii si de protectie a victimelor infractiunilor. Asadar, sunt create posibilitati noi pentru aplicarea si folosirea reala a datelor stiintifice in scopul activizarii, desavirsirii si modernizarii luptei impotriva criminalitatii in conditiile perioadei de tranzitie. In baza cercetarii stiintifice realizate, a fost elaborata, in general, conceptia teoretica despre prevenirea victimizarii si protectia victimelor infractiunilor, fiind formulate un sir de idei originale si concluzii care reflecta noutatea stiintifica a lucrarii: - sunt analizate, desavirsite si precizate definitia, obiectul de studiu, statutul stiintific si sistemul victimologiei stiintifice; - a fost imbogatit sistemul viziunilor stiintifice asupra izvoarelor, aparitiei si evolutiei victimologiei; s-au stabilit particularitatile dezvoltarii victimologiei in lume, inclusiv ale scolii ruse si importanta acestora pentru cercetarile stiintifice ale victimei infractiunii, realizate in Republica Moldova; este analizata starea cercetarilor victimologice in tara noastra, fiind definite notiunea si obiectul victimologiei criminologice nationale, stabilite prioritatile si perspectivele acesteia; - a fost elaborata, pentru prima data, metodologia si metodica cercetarii victimologice, fiind definite, examinate si puse in circulatie conceptele de metodologie a

victimologiei criminologice, metodica a cercetarii victimologice si de structura a cercetarii teoretico-aplicative in victimologie; - este desavirsit in continuare si concretizat sistemul viziunilor stiintifice asupra conceptului de victima a infractiunii in sens victimologic, a notiunilor de victimitate, victimizare, situatie victimogena, precum si asupra bazelor metodologice ale clasificarii si tipologiei victimelor si situatiilor victimogene; - a fost dezvoltat sistemul viziunilor teoretice asupra notiunii, structurii, continutului si tipurilor mecanismului comportamentului infractional; - in baza analizei si generalizarii studiilor victimologice proprii ale infractiunilor contra vietii si sanatatii persoanei si infractiunilor privind viata sexuala, au fost stabilite legitati si particularitati ale mecanismului infractiunii prin prisma personalitatii si comportamentului victimei, relatiilor dintre infractor si victima, impotrivirii victimei atentatului criminal si a situatiilor victimogene. Au fost elaborate tipologii ale situatiilor victimogene, inclusiv pentru anumite categorii de infractiuni; - fiind realizat un studiu complex al semnelor ce caracterizeaza victima infractiunii din normele Codului penal al Republicii Moldova, a fost determinata importanta acestora pentru stabilirea gradului de pericol social atit al infractorului, cit si a infractiunii comise de acesta, pentru clarificarea continutului psihologic real al infractiunii, calificarea corecta a faptei comise si individualizarea pedepsei; - a fost examinata vinovatia victimei ca problema a victimologiei criminologice, fiind precizata definitia conceptului de vinovatie a victimei, stabilite deosebirile dintre conceptul victimologic de vinovatie si notiunea de vinovatie in dreptul penal, determinate formele de manifestare a vinovatiei victimei si importanta acestora in clarificarea mecanismului infractiunii si la individualizarea raspunderii si pedepsei penale a faptuitorului; - a fost investigata, pentru prima data, situatia victimologica (nivelul, structura, tendintele), relevate zonele ce se deosebesc dupa nivelul victimizarii si determinata cifra neagra a criminalitatii in Republica Moldova, fiind elaborata si aprobata metodica cercetarii respective; - este dezvoltat in continuare sistemul cunostintelor teoretice despre locul, rolul, structura, continutul, obiectul, subiectii, metodele, formele de realizare, sistemul, asigurarea organizationala, informationala si tactico-metodologica a prevenirii victimologice a infractiunilor; - pentru prima data a fost elaborata conceptia teoretica de prevenire victimologica a infractiunilor de catre organele afacerilor interne, fiind determinate scopul, obiectul, metodele, trasaturile specifice, sistemul, nivelurile de realizare a acesteia; particularitatile, continutul si obiectivele activitatii de prevenire victimologica a infractiunilor de catre subdiviziunile de baza ale politiei; masurile privind organizarea si asigurarea informationala a tipului dat de prevenire a infractiunilor in cadrul M.A.I.; - a fost realizat un studiu comparat, complex al bazelor teoretice, juridice si aplicative ale domeniului de protectie si ajutorare a victimelor infractiunilor, fiind stabilite strategiile de dezvoltare a domeniului dat in tara noastra, elaborat proiectul Legii Republicii Moldova privind protectia victimelor infractiunilor si prevenirea victimizarii, precum si fiind formulate un sir de alte propuneri de lege ferenda privind compensarea de catre stat a prejudiciului cauzat victimei in urma infractiunii, restituirea de catre vinovat a daunei pricinuite, inclusiv prin impacare si repararea benevola de catre faptuitor a prejudiciului cauzat persoanei vatamate, privind medierea etc.

Semnificatia teoretica si valoarea aplicativa a lucrarii. Importanta teoretica a lucrarii rezida in cercetarea complexa a bazelor teoretice, metodologice si juridice ale victimologiei criminologice si elaborarea conceptiei de prevenire a victimizarii si de protectie a victimelor infractiunilor; definirea notiunii de victimologie criminologica, analiza si concretizarea elementelor componente ale obiectului si sistemului acestei discipline, precizarea statutului stiintific al victimologiei;. clasificarea si analiza izvoarelor victimologiei, realizarea unui studiu sistematizat al procesului de dezvoltare a gindirii victimologice intr-o ramura stiintifica importanta a criminologiei, determinarea problemelor si perspectivelor victimologiei criminologice nationale; elaborarea, pentru prima data, a metodologiei cercetarii victimologice, fiind elucidate structura studiului teoretico-aplicativ in victimologie, programul, metodele si tehnicile de cercetare, organizarea si legatura investigatiei cu activitatea practica; examinarea si concretizarea notiunilor de victima a infractiunii, victimitate, victimizare, situatie victimogena, vinovatie a victimei; relevarea, pentru prima data, a unor legitati si particularitati ale victimizarii, stabilirea zonelor ce difera dupa nivelul victimizarii si estimarea cifrei negre a criminalitatii in Republica Moldova; cercetarea rolului victimei in mecanismul infractiunii, fiind generalizate si analizate rezultatele unor studii concrete realizate de autor, ce poate deschide noi perspective asupra etiologiei unor astfel de infractiuni cum sunt infractiunile contra vietii si sanatatii persoanei si infractiunile privind viata sexuala; elaborarea unor clasificari si tipologii ale victimelor, situatiilor victimogene caracteristice anumitor genuri de infractiuni; examinarea bazelor teoretice ale prevenirii victimologice a infractiunilor, dezvoltarea si precizarea conceptului, sistemului, obiectului, subiectilor, masurilor, formelor, nivelurilor, proprietatilor si etapelor de realizare a acesteia; elaborarea conceptiei teoretice de prevenire victimologica a infractiunilor de catre organele afacerilor interne; investigarea conceptiei justitiei restaurative, particularitatilor procedurii si perspectivelor medierii, institutiilor impacarii si liberarii de raspundere penala in legatura cu cainta activa din Codul penal al Republicii Moldova ca modalitati de realizare a conceptiei justitiei restaurative; analiza legislatiei in domeniul protectiei victimelor si institutiilor de reparare a prejudiciului cauzat prin infractiune; cercetarea logicii interne si premiselor obiective ale dezvoltarii victimologiei ca disciplina universitara de sine statatoare ce are o importanta principiala pentru pregatirea profesionala a functionarilor organelor de drept. Valoarea practica a lucrarii consta in consolidarea bazei teoretice a elaborarii si adoptarii documentelor de directiva in domeniul prevenirii si combaterii criminalitatii, care constituie, in ansamblu, o parte indispensabila a politicii penale; asigurarea conditiilor necesare pentru realizarea cu succes in continuare a studiilor stiintifice teoretico-aplicative privind problematica victimei infractiunii; formularea concluziilor, propunerilor si recomandarilor de lege ferenda, ce iau in vedere importanta trasaturilor victimei infractiunii, in special a personalitatii si comportamentului acesteia la calificarea faptei, stabilirea rolului real si gradului de vinovatie a faptuitorului si individualizarea pedepsei; elaborarea unor politici de prevenire si combatere a infractiunilor contra vietii si sanatatii persoanei si infractiunilor privind viata sexuala, fundamentate pe datele victimologiei; crearea premiselor teoretice pentru optimizarea organizarii si sporirea eficientei activitatii organelor afacerilor interne de prevenire victimologica a infractiunilor; elaborarea indicatorilor victimologici ai statisticii penale; determinarea victimizarii latente, cifrei negre si imaginii reale a criminalitatii din tara; formularea concluziilor si propunerilor privind perfectarea legislatiei nationale in domeniul protectiei victimei si repararii prejudiciului cauzat prin infractiune, precum si desavirsirea institutiilor impacarii si liberarii de raspundere penala in legatura cu cainta activa din Codul

penal al Republicii Moldova; crearea conditiilor necesare pentru instruirea victimologica a colaboratorilor organelor de drept atit in sistemul de invatamint mediu de specialitate si universitar, cit si in cadrul pregatirii profesionale; propagarea dreptului si educatia juridica a populatiei, precum si in ridicarea culturii juridice a functionarilor organelor afacerilor interne. Aprobarea rezultatelor lucrarii s-a realizat sub diferite forme, si anume: prin predarea cursului de victimologie criminala, elaborat de autor, masteranzilor si a compartimentului respectiv din cadrul cursului de criminologie, studentilor de la Facultatea de drept a Academiei Stefan cel Mare a M.A.I. al Republicii Moldova, precum si studentilor de la Departamentul Drept, ULIM (1994-1998) si Facultatea de drept a USM (1998-2002); prin elaborarea programelor analitice ale cursurilor de victimologie criminala, criminologie, drept penal si implementarea acestora in procesul de instruire la facultatile de drept ale institutiilor mentionate; prin publicarea manualului Criminologie generala, capitolul IX al caruia este dedicat problemelor victimei infractiunii, a unui sir de lucrari metodico-didactice (programe ale cursurilor speciale, materiale metodice etc); prin publicarea a trei elaborari metodice pentru activitatea practica a organelor afacerilor interne asupra aspectelor ce tin de victima infractiunii si victimizare; prin propunerile facute la proiectele Codului penal al Republicii Moldova, Codului de procedura penala al Republicii Moldova, Legii Republicii Moldova cu privire la politie, Hotaririi Plenului Curtii Supreme de Justitie a Republicii Moldova Cu privire la aplicarea in practica judiciara a principiului individualizarii pedepsei penale, nr.16 din 31.05.2004, proiectul Strategiei nationale de prevenire si combatere a coruptiei. In baza cercetarii realizate, autorul a elaborat si prezentat pentru implementare compartimente ale Programului de stat de combatere a criminalitatii si coruptiei pentru anii 2003-2005, ale Planului de actiuni intru eficientizarea interactiunii si colaborarii organelor de drept si de control in combaterea criminalitatii si coruptiei, aprobat prin Hotarirea Guvernului nr.898 din 3 august 2004, precum si proiectul Legii Republicii Moldova privind protectia victimelor infractiunilor si prevenirea victimizarii. Rezultatele si concluziile cuprinse in lucrare au fost expuse in peste douazeci si cinci de referate si comunicari stiintifice prezentate de catre autor la conferinte stiintifico-practice internationale si nationale, seminare teoretice, mese rotunde etc., inclusiv in cadrul forurilor stiintifice internationale Probleme regionale in contextul procesului de globalizare (Chisinau, 2002); Perfectionarea continua a cadrelor din organele afacerilor interne si optimizarea procesului de instruire profesionala (Chisinau, 2002); Functionarea institutiilor democratice in statul de drept (Balti, 2003); Aspecte juridice ale societatii civile: realitati si perspective (Chisinau, 2003); (Oreol, Rusia, 2003); Criminalitatea in Republica Moldova: starea actuala, tendintele, masurile de prevenire si de combatere (Chisinau, 2003); - : , , (Ialta, Ucraina, 26-28 aprilie 2003); Violenta in societatea de tranzitie (Chisinau, 2003); Edificarea statului de drept (Chisinau, 2003); Conferinta a XI-a internationala a conducatorilor institutiilor de invatamant superior de politie (militie) din tarile Europei Centrale si de Est Activitatea politiei in conditiile integrarii europene (Chisinau, 2003); 22-me Conference de recherches criminologique, Comite Europeen pour les problemes criminels Opinions, attitudes et reprezentations a legard de la criminalite et de son controle (Strasbourg, 24-26 novembre, 2003); Probleme de prevenire si combatere a delincventei juvenile, traficului de fiinte umane si migratiunii ilegale (Chisinau, 2004); Criminalistica la

inceputul mileniului trei: constatari, tendinte, perspective (Chisinau, 2004) ; European Police Model (Sofia, Bulgaria, 30.09-01.10.2004). Principalele teze teoretice, concluzii si recomandari ale cercetarii si-au gasit reflectare in 76 de publicatii, volumul total al carora constituie peste 100 coli de tipar, inclusiv 3 monografii 2000, 2003 si 2004, manualul de Criminologie generala, 72 de articole, referate si comunicari stiintifice. De fapt, toate lucrarile au fost discutate in masura elaborarii acestora la sedintele catedrelor de drept penal si criminologie ULIM (1994-1998), USM (19982002) si Academia Stefan cel Mare a M.A.I. al Republicii Moldova (2002-prezent), fiind expediate pentru recenzare in alte institutii universitare, institutii de cercetari stiintifice si in organele de drept de diferit nivel. Structura si volumul lucrarii au fost determinate de obiectul, scopul, sarcinile, conceptia acesteia si ansamblul metodelor si tehnicilor de cercetare stiintifico-practica utilizate. Teza are urmatoarea structura: introducere, cinci capitole divizate in douazeci si cinci de paragrafe, incheiere, volumul total al carora este de 252 de pagini, referinte, bibliografie, anexe, adnotare si cuvintele-cheie in limbile romana, engleza si rusa. Bibliografia include 695 de izvoare. Anexele cuprind proiectul Legii Republicii Moldova privind protectia victimelor infractiunilor si prevenirea victimizarii, 4 chestionare, 12 diagrame, 3 harti, 9 tabele si 4 scheme. Toate elementele structurii sunt indisolubil legate intre ele si corespund coerentei logice a continutului lucrarii.

CONTINUTUL LUCRARII

In Introducere este argumentata actualitatea temei investigate, sunt formulate scopul si sarcinile lucrarii, determinate baza metodologica si teoretico-stiintifica, noutatea stiintifica a tezei, semnificatia teoretica si valoarea aplicativa a cercetarilor, sunt descrise modalitatile de aprobare a rezultatelor lucrarii. Capitolul I. Probleme de metodologie si de istorie ale victimologiei stiintifice este consacrat cercetarii obiectului, statutului, sistemului si notiunii victimologiei; izvoarelor si particularitatilor formarii stiintei victimologice; problemelor dezvoltarii si perspectivelor victimologiei nationale; metodologiei cercetarii victimologice. In paragraful intii Obiectul de studiu si statutul victimologiei in sistemul stiintelor moderne este realizata o analiza multilaterala a opiniilor din literatura de specialitate asupra unor astfel de probleme discutabile pina in prezent cum sunt obiectul, statutul stiintific si sistemul victimologiei stiintifice. Viziunile respective au fost divizate de catre autor in trei grupuri principale: 1) vic-timologia este o ramura a criminologiei; 2) victimologia este o stiinta interdisciplinara despre victima infractunii, auxiliara dreptului penal, dreptului procesualpenal, criminalisticii, existind si functionind paralel cu criminologia; 3) victimologia este o teorie generala, o stiinta despre victima, obiectul de studiu al careia este victima de orice natura, atit criminala, cit si noncriminala. In opinia autorului, victimologia este o ramura importanta a criminologiei, dar aceasta nu inseamna ca alte viziuni privind statutul victimologiei nu au dreptul la existenta. Acest punct de vedere este argumentat astfel: a) cercetarea stiintifica a victimei infractiunii s-a conturat deja ca ramura a sistemului criminologiei; b) aparitia victimologiei stiintifice a fost determinata de necesitatea clarificarii

rolului personalitatii si comportamentului victimei infractiunii in geneza atentatului antisocial, explicatiei mai complete si precise a cauzelor si conditiilor infractiunii, precum si cautarii noilor posibilitati de prevenire a criminalitatii; c) victima este un element indispensabil al

mecanismului infractiunii; d) daca criminologia examineaza mecanismul infractiunii, cauzele si conditiile acesteia sub aspectul infractorului, atunci victimologia cerceteaza aceleasi subiecte, dar sub aspectul victimei. Potrivit autorului, victimologia criminologica va ramine in componenta criminologiei chiar si in cazul in care vor progresa cercetarile asupra victimelor de origine necriminala. De asemenea, este investigata notiunea de obiect al victimologiei. Competitorul sustine ca obiectul victimologiei este o parte componenta a obiectului de studiu al criminologiei. Victimologia cerceteaza toate victimele infractiunilor si procesul de transformare a acestora in victime (victimizarea), fiind preocupata, in mod special, de anumite persoane care se caracterizeaza prin capacitatea individuala de a deveni victime ori prin incapacitatea de a evita atentatul infractional sau a se opune acestuia cand obiectiv este posibil (victimitatea). Autorul afirma ca, actualmente, in virtutea proceselor de diferentiere si integrare, cercetarea stiintifica a victimei infractiunii se transforma intr-un subsistem al sistemului criminologiei. Sistemul victimologiei este format din Partea generala si Partea speciala, ambele fiind indisolubil legate intre ele. Partea generala consta intr-un ansamblu de idei, conceptii, explicatii si reguli care vizeaza problemele generale si fundamentale ale victimologiei: premisele victimologiei moderne, victimologia si domeniul ei de cercetare, victimizarea si victimitatea, victimologia mecanismului infractiunii, reactia sociala fata de victimizare, metodologia cercetarii victimologice, prognozarea victimologica etc. Partea speciala a sistemului victimologiei criminologice cuprinde caracteristica victimologica si masurile de prevenire si de combatere a tipurilor infractionale: victimologia criminalitatii violente, victimologia terorismului, victimologia violentei in familie, victimologia traficului de fiinte umane, victimologia coruptiei, victimologia criminalitatii economice etc. In paragraful al doilea Definitia victimologiei: opinii si controverse, definitiile victimologiei din literatura de specialitate au fost divizate in doua grupuri mari: 1) definitiile victimologiei ca ramura a criminologiei si 2) definitiile victimologiei ca stiinta autonoma despre toate victimele, atit de geneza infractionala, cit si noninfractionala. Fiind analizate definitiile din primul grup, se constata ca acestea, de regula, poarta un caracter traditional criminologic si tind sa raspunda la intrebarile: care este rolul victimei la producerea faptei penale sau care sunt cauzele si conditiile victimizarii in general. Definitiile date nu reflecta cel de-al doilea obiectiv important al studiului criminologic (victimologic) reactia sociala fata de criminalitate. Potrivit autorului, victimologia criminologica este stiinta nu numai despre determinantele victimizarii, rolul victimei in geneza infractiunii, dar si despre prevenirea victimizarii, protectia juridica, tratamentul si reintegrarea sociala a victimelor infractiunilor. Aceeasi lacuna a fost stabilita si la analiza definitiilor victimologiei in sens larg. Chiar daca unele definitii din acest grup cuprind si reactia sociala fata de victimle infractiunilor, nu iau in consideratie masurile de reducere a victimizarii noninfractionale, protectia si ajutorarea victimelor de geneza necriminala. Autorul propune definitia proprie a victimologiei criminologice care cuprinde componentele principale ale obiectului si prioritatile de cercetare ale acesteia. In paragraful al treilea Originea ideilor victimologice sunt descrise si apreciate izvoarele juridice, religioase, operele literare si cercetarile societatilor de asigurare asupra personalitatii victimelor infractiunilor si accidentelor care au determinat, in ansamblu, aparitia victimologiei stiintifice.

Analiza izvoarelor de drept a stabilit ca aspectul victimologic al legislatiei a inceput sa se cristalizeze din cele mai vechi timpuri, o data cu problema infractiunii si infractorului, manifestindu-se prin razbunarea de singe, autoapararea si repararea prejudiciului cauzat prin infractiune. In perioada prestatala, victimei i se atribuia si un rol important in stabilirea faptuitorului crimei. Pentru perioada descompunerii comunei primitive este caracteristica compozitia. Cele mai stravechi izvoare juridice scrise (codul lui Hammurabi, Legile Manu) contin norme care luau in consideratie comportamentul victimei. Persoana si comportamentul victimei era luat in consideratie si de normele dreptului roman la stabilirea vinovatiei atentatorului. Problematica victimei, in special sub aspectul prevenirii infractiunilor si al necesitatii repararii prejudiciului cauzat prin fapta penala, a fost abordata in lucrarile marilor ginditori antici (Democrit, Platon). Sunt analizate si aspectele victimologice din lucrarile reprezentantilor scolii clasice si pozitiviste: Cesare Beccaria, Jeremy Bentham, A.Feuerbach, Rafaele Garofalo. S-a stabilit ca reprezentantii acestor scoli abordau insuficient problemele victimologice, examinind infractorul si victima ca notiuni mecanice, statice. In opinia competitorului, in prima jumatate a secolului al XX-lea, curentul interactionist de abordare a cauzalitatii criminalitatii a pus baza desfasurarii cercetarilor victimologice, in special a rolului victimei in procesul criminalizarii persoanei (Edwin Sutherland, Georg Kleinfeller etc.). Surse deosebit de importante care au alimentat ideile victimologiei contemporane sunt izvoarele religioase ce descriu diferitele tipuri de victime si operele literare unde victima era studiata prin mijloace artistice ca problema social-psihologica. Autorul analizeaza, de asemenea, operele populare, zicatorile si proverbele moldovenesti ca izvor al victimologiei criminologice nationale. Potrivit competitorului, drept izvor al victimologiei stiintifice pot fi considerate si necesitatile specifice ale societatilor de asigurare care au stimulat cercetarea intensa a personalitatii victimelor infractiunilor si accidentelor. In paragraful al patrulea Aparitia si evolutia victimologiei stiintifice sunt cercetate particularitatile dezvoltarii si prioritatile de cercetare ale victimologiei stiintifice, inclusiv ale scolii ruse din domeniul dat, care au determinat studiile victimologice in Republica Moldova. Au fost stabilite cinci perioade in dezvoltarea victimologiei stiintifice in functie de prioritatile studiilor realizate in acest domeniu: 1) etapa de constituire a victimologiei, anii 1940-1950, studiile erau orientate, in exclusivitate, asupra contributiei victimei la comiterea actului si asupra raportului dintre infractor si victima; 2) etapa determinarii bazelor teoreticometodologice ale victimologiei si stabilirii prioritatilor acesteia, inceputul anilor 60 mijlocul anilor 70, erau abordate, de regula, probleme conceptuale ale victimologiei, aspecte victimologice ale anumitor tipuri infractionale, protectia victimelor si repararea prejudiciului cauzat prin infractiune; 3) etapa studiilor comparate ale victimizarii, masurilor de prevenire victimologica si statutului juridic al victimei in dreptul penal si procesual-penal, mijlocul anilor 70 inceputul anilor 80; 4) etapa victimologiei orientate spre protectia si ajutorarea victimelor infractiunilor, desavirsirea activitatii de prevenire a victimizarii si sporirea eficacitatii institutiilor de reparare a prejudiciului cauzat prin infractiune, inceputul anilor 80 anii 90 ai sec. al XX-lea; 5) etapa noilor orizonturi pentru victimologie, inceputul anilor 2000: victimele torturilor, justitia restaurativa, violenta fata de femei si copii, victimele coruptiei, copiii-victime, victimele terorismului, victimele transnationale, victimele abuzului de putere, traficul de femei si de copii. In paragraful al cincilea Dezvoltarea victimologiei in Republica Moldova: probleme si perspective sunt analizate si generalizate studiile stiintifice si operele stiintifico-didactice

realizate in domeniul dat de catre cercetatorii autohtoni. Se mentioneaza ca studiile victimologice iau amploare in tara noastra abia in deceniul noua al secolului al XX-lea, fiind relevate directiile principale ale acestora si apreciat gradul de cercetare a anumitor probleme victimologice. In opinia competitorului, victimologia nationala la etapa actuala este o victimologie criminologica, studiile fiind orientate, in exclusivitate, asupra victimelor infractiunilor. Sunt determinate problemele de cercetare si perspectivele victimologiei nationale. Paragraful al saselea Metodologia, programul si metodele cercetarii victimologice cuprinde elaborarea metodologiei si metodicii cercetarii victimologice. Este definita metodologia victimologiei criminologce ca orientare particulara a metodologiei generale a cunoasterii si elucidata importanta acesteia pentru elaborarea teoriei victimologice, organizarea si reglarea activitatii de cercetare. Este propusa si descrisa structura cercetarii teoreticoaplicative in victimologie: conceptia (modelul) cercetarii (prin prisma expresiilor, notiunilor si a problemelor victimologiei criminologice); premisele metodologice (principii stiintifice generale, principii speciale); metode si tehnici de cercetare; programul cercetarii; organizarea investigatiei victimologice si legatura acesteia cu activitatea practica. Paragraful dat contine caracteristica sistemului de metode si tehnici aplicate in victimologie si identificarea avantajelor acestora in cercetare. Sunt analizate metodele si tehnicile sociologice (sondajul, interviul, metoda documentara, observarea, experimentul, content-analiza, aprecierea expertilor); psihologice (chestionarul, interviul, observarea, testul, in special testele proiective, experimentul, metodele sociometrice, scala de atitudini); modelarea si metoda tipologica. Este elaborat programul cercetarii victimologice care include doua compartimente: metodologic si procedural. Sunt determinate, de asemenea, particularitatile organizarii cercetarii victimologice si ale legaturii studiului stiintific cu activitatea practica. Capitolul II. Probleme teoretice privind victima infractiunii cuprinde patru paragrafe in care sunt examinate si definite conceptul de victima a infractiunii, notiunile de victimitate, victimizare si situatie victimogena, bazele metodologice ale clasificarii si tipologiei victimelor si situatiilor victimogene. In paragraful intii Conceptul de victima a infractiunii este examinat conceptul dat pornind de la originea etimologica a cuvintului victima, fiind luat in consderatie continutul social al notiunii, adica rolul si locul victimei in sistemul relatiilor sociale. Drept baza a conceptului criminologic de victima a infractiunii sunt luate definitiile legale de victima si parte vatamata, prevazute de articolele 58 si 59 ale Codului de procedura penala al Republicii Moldova si definitia de victima, stipulata in articolul 1 al Declaratiei ONU despre principiile fundamentale ale justitiei privind victimele crimelor si abuzului de putere din 29 noiembrie 1985. Fiind examinate definitiile legale de victima si parte vatamata se fac propuneri de lege ferenda. In opinia autorului, in calitate de parte vatamata poate fi nu numai persoana fizica, dar si cea juridica. Este realizata o analiza comparativa a definitiilor procesuale de parte vatamata si victima, pe de o parte si conceptul criminologic sau victimologic de victima a infractiunii, pe de alta parte. Au fost stabilite deosebirile dintre notiunea victimologica si definitiile procesualpenale. Astfel, notiunea procesual-penala de parte vatamata reprezinta (in mod obligatoriu) unitatea criteriilor obiectiv (persoana fizica careia i s-a cauzat prin infractiune un prejudiciu moral, fizic sau material) si subiectiv (recunoscuta in aceasta calitate conform legii), iar

conceptul de victima a infractiunii in criminologie se bazeaza numai pe criteriul obiectiv cauzarea prejudiciului prin infractiune. Aceste notiuni difera si dupa functie. Autorul sustine ca in literatura de specialitate se contureaza doua viziuni cu privire la definirea conceptului de victima prin prisma victimologiei stiintifice. Unii cercetatori considera ca victima, in sens victimologic, poate fi atit persoana fizica, cit si cea juridica, iar altii doar persoana fizica. Analizind definitiile cuprinse de cele doua viziuni, autorul scoate in evidenta trasaturile caracteristice conceptului victimologic de victima a infractiunii. In lucrare se opteaza pentru un concept victimologic largit de victima a infractiunii. Potrivit victimologiei criminologice, infractiuni fara victime nu exista, dupa cum nu exista infractiuni si fara infractori din punct de vedere al dreptului penal. Prin urmare, trebuie sa recunoastem ca, in anumite cazuri, victima a infractiunilor pot fi societatea, grupurile sociale (din cauza apartenentei la o anumita rasa, a convingerilor religioase etc.), institutiile de stat si obstesti, organizatiile, intreprinderile (care au statut de persoana juridica, precum si lipsite de capacitate juridica). In opinia competitorului, notiunea largita de victima satisface mai complet necesitatile studiului victimologic si nu intra in contradictie cu viziunea raspindita in literatura de specialitate, precum ca, din punctul de vedere al victimologiei criminologice, poate fi considerata victima doar persoana fizica careia prin infractiune i s-a cauzat un prejudiciu moral, fizic sau material. In paragraful al doilea Abordari stiintifice privind clasificarea si tipologia victimelor este realizata o analiza sistematica a variatelor criterii de baza (trasaturi, indicatori, caracteristici) utilizate de cercetatori pentru clasificarea si tipizarea victimelor infractiunilor. Sunt examinate clasificari ale victimelor in functie de caracterul infractiunii, in baza semnelor si elementelor componentei de infractiune, dupa forma si intensitatea prejudiciului cauzat, caracterul si continutul raportului dintre infractor si victima, rolul persoanei vatamate in geneza infractiunii, dupa particularitatile demografice, moral-psihologice si sociale ale persoanelor vatamate etc. Sunt analizate clasificarea si tipizarea ca metode ale cercetarii stiintifice, principiile si interactiunea acestora. In continuare, autorul descrie tipologiile victimelor infractiunilor propuse de Hans von Hentig, Stephen Schafer, David Rivman etc., precum si tipologiile elaborate in baza cercetarilor proprii. In opinia competitorului este necesara crearea unui sistem unic al clasificarilor si tipologiilor victimelor. Din punctul de vedere al eficientei aplicarii practice a rezultatelor cercetarilor victimologice si avind in vedere ca clasificarile si tipologiile reusite sunt in masura sa genereze notiuni noi care ulterior pot imbraca haina unor teorii victimologice de perspectiva, se impune imperios necesitatea unui efort sporit al specialistilor in scopul elaborarii si reglementarii unui sistem unic al actualelor clasificari si tipologii ale victimelor infractiunilor. Un astfel de sistem ar putea cuprinde, in viziunea autorului, urmatoarele criterii de baza pentru clasificarea si tipologia victimelor infractiunilor: 1) trasaturi ale personalitatii victimei; 2) comportamentul victimei; 3) relatiile victima infractor; 4) situatia victimogena; 5) starea victimei in timpul infractiunii; 6) capacitatea victimei de a aprecia adecvat situatia; 7) gradul de vinovatie al victimei; 8) caracterul si gradul prejudiciabil al infractiunii; 9) forma si intensitatea prejudiciului. In paragraful al treilea Victimitate si victimizare: delimitari conceptuale sunt investigate notiunile-cheie ale victimologiei criminologice victimitatea si victimizarea, definirea carora este discutabila pina in prezent. Mai mult decit atit, unii cercetatori opereaza numai cu notiunea de victimizare, iar altii doar cu cea de victimitate. Fiind analizate opiniile din literatura de specialitate, autorul stabileste trasaturile carateristice conceptelor de

victimitate si victimizare. Sunt precizate, de asemenea, notiunile de potential de receptivitate, vulnerabilitate victimala, grad de vulnerabilitate, grad de predispozitie. Termenii vulnerabilitate victimala si persoana victimala au aceeasi semnificatie stiintifica ca si termenul de victimitate; nu trebuie confundate notiunile de victimitate si de potential de receptivitate victimala care inseamna gradul de vulnerabilitate victimala a unui individ. In opinia autorului, victimitatea poate fi reala si potentiala. Victimizarea include in sine si notiunea de victimitate realizata. Cercetatorul examineaza mai multe tipuri de victimitate: victimitate determinata de rolul social si victimitate psiho-personala; victimitate individuala, specifica, de grup si de masa. Sunt analizate, de asemenea, nivelul (coeficientul) si structura victimizarii. In paragraful al patrulea Definirea conceptului si clasificarea situatiilor victimogene sunt examinate definitiile situatiei victimogene (victimologice) din literatura stiintifica si scoase in evidenta trasaturile caracteristice acestora. Autorul propune o definitie proprie a situatiei victimogene, inteleasa ca ansamblu al circumstantelor obiective si subiective care determina sau pot determina victimizarea persoanei. Este important faptul ca circumstantele, conditiile apar frecvent intr-o anumita legatura cu personalitatea si comportamentul victimei. Sunt analizate, de asemenea, continutul obiectiv si subiectiv, structura si diferitele clasificari ale situatiilor victimogene. In baza studiilor teoretice si analizei practicii judiciare din republica au fost precizate criteriile de baza ale clasificarii si tipologiei situatiilor victimogene: caracterul comportamentului victimei; trasaturile personalitatii victimei care in situatia creata sporesc victimitatea acesteia; perceperea de catre persoana vatamata a situatiei in care s-a pomenit; atitudinea victimei fata de comportamentul sau si consecintele acestuia; atitudinea persoanei vatamate fata de actiunile faptuitorului. Au fost stabilite 4 tipuri de situatii in care se comit infractiuni contra vietii si sanatatii persoanei. Capitolul III. Probleme victimologice ale mecanismului comportamentului infractional cuprinde sapte paragrafe consacrate examinarii notiunii de mecanism al comportamentului infractional; rolului situatiei in mecanismul infractiunii; tipurilor de situatii caracteristice anumitor categorii de infractiuni; personalitatii si comportamentului victimei in mecanismul infractiunii; vinovatiei victimei; raportului dintre infractor si victima; impotrivirii victimei atentatului criminal; particularitatilor victimizarii si determinarii cifrei negre a criminalitatii in Republica Moldova. Concluziile, recomandarile si propunerile sunt facute in baza analizei legislatiei penale nationale, generalizarii practicii judiciare si studiilor empirice concrete realizate de autor asupra situatiei victimologice din Republica Moldova. In paragraful intii Mecanimsul comportamentului infractional sunt examinate si precizate notiunea, structura si tipurile acestuia. Se mentioneaza ca mecanimsul comportamentului infractional este procesul de nastere si dezvoltare a infractiunii si reprezinta prin sine un rezultat al interactiunii personalitatii infractorului cu conditiile mediului social. Procesul respectiv este un lant complicat si desfasurat de cauze si efecte, ce imbina elemente obiective si subiective care determina subiectul de a alege si realiza comportamentul infrational din toate variantele posibile de comportament. In realitate exista o multitudine de mecanisme ale comportamentului infractional. Fiecare mecanism este tot atit de individual ca si personalitatea infractorului. Mecanismul infractiunii poate functiona in mod desfasurat sau concis. Cel mai complet si amplu el se manifesta la infractiunile premeditate. Mecanismul unor astfel de infractiuni cuprinde trei etape principale: 1) nasterea motivului; 2) planificarea actiunilor criminale; 3) savirsirea infractiunii si survenirea consecintelor prejudiciabile. Se afirma ca fiecare etapa este o formatiune complicata care include diverse procese si stari

psihice, impactul mediului exterior, luarea deciziilor de catre individ si legaturile inverse. In lucrare sunt analizate minutios fazele respective ale mecanismului infractiunii. Competitorul este de acord cu cercetatorii care disting patru tipuri de mecanisme ale comportamentului infractional: 1) mecanismele comportamentului infractional determinate de necorespunderea necesitatilor si intereselor subiectului posibilitatilor acestuia; 2) mecanismele determinate de deformarea necesitatilor si intereselor personalitatii; 3) mecanismele determinate de denaturarea reprezentarilor morale si juridice, sistemului de valori si obiectivelor sociale ale personalitatii; 4) mecanismele determinate de deficientele procesului de luare a deciziei si realizare a acesteia. Raspindirea acestor tipuri de mecanisme in societate este conditionata atit de tipul concret de personalitate, cit si de factorii sociali, economici, cultural-psihologici, modul de viata a anumitor categorii de cetateni. Potrivit autorului, victima trebuie conceputa ca element de sine statator al mecanismului infractiunii, adica transformarea in infractor si transformarea in victima urmeaza a fi studiate ca procese ale interactiunii sociale. In paragraful al doilea Rolul situatiei in mecanismul comportamentului infractional sunt examinate notiunea de situatie concreta de viata, trasaturile caracteristice, continutul obiectiv si importanta subiectiva a acesteia; raportul dintre situatia concreta de viata si particularitatile personalitatii faptuitorului; notiunile de situatie in care nemijlocit se comite infractiunea, de situatie criminogena si noncriminogena. Potrivit autorului, situatia poate fi doar conditie in savirsirea infractiunii, provocind, favorizind, fiind neutra sau impiedicind atentatorul. In realitate exista o diversitate mare de raporturi care apar intre orientarile personalitatii infractorului si situatiile care preceda actul criminal, extremitatile acestor interdependente fiind: 1) impactul puternic din partea situatiei, cind orientarile antisociale ale faptuitorului sunt minimale, 2) orientarile negative pronuntate ale infractorului si lipsa oricarui impact din partea situatiei. Studiul rolului situatiei prin mecanismul infractiunii este, in opinia competitorului, un suport stiintific in elaborarea masurilor de prevenire a infractiunilor. In baza comportamentului preinfractional al victimei, sunt relevate patru tipuri principale de situatii victimogene caracteristice omorurilor, cinci tipuri de situatii in care frecvent sunt cauzate victimelor vatamari corporale si trei tipuri principale de situatii in care se comit infractiuni de viol. In cadrul acestor tipuri, cercetatorul distinge mai multe subtipuri de situatii. Aceste tipologii de situatii victimogene au fost elaborate de autor, fiind studiate 753 de dosare penale ce contineau infractiuni contra vietii si sanatatii persoanei si infractiuni privind viata sexuala, inclusiv 332 de dosare infractiuni de omor, 240 de dosare infractiuni de vatamare intentionata grava, medie si usoara a integritatii corporale sau a sanatatii si 181 de dosare penale infractiuni de viol. In paragraful al treilea Personalitatea si comportamentul victimei in mecanismul infractiunii: aspecte criminologice si de drept penal este cercetat rolul trasaturilor personalitatii si comportamentului victimei in mecanismul infractiunii, precum si efectele criminologice si juridico-penale ale acestora. Din punctul de vedere al criminologiei, personalitatea si comportamentul victimei au un rol de sine statator in mecanismul cauzelor si conditiilor infractiunii si nu pot fi confundate sau identificate cu alte elemente ale situatiei. Particularitatile personalitatii si caracterul comportamentului victimei pot contribui la comiterea infractiunii, influentind asupra aparitiei si realizarii intentiei subiectului infractiunii, determinindu-i orientarea si caracterul actiunilor acestuia sau atragindu-l intr-o situatie

favorabila pentru comiterea faptei prejudiciabile. Sunt supuse unei analize criminologice

trasaturile fizice, psihice si sociale ale personalitatii, in deosebi, trasaturile psiho-morale negative si rolul social, datorita carora indivizii pot fi predispusi a deveni, in anumite conditii, victime ale infractiunilor. Este examinat, de asemenea, rolul comportamentului victimei in mecanismul infractiunii care poate impiedica savirsirea infractiunii, poate fi neutru, adica nu favorizeaza si nu impiedica comiterea crimei, poate usura savirsirea infractiunii, avind un caracter neatent, neprevazator, riscant sau usuratic si poate provoca crima, fiind un pretext, adica generind motivul si scopul comiterii ei. Potrivit competitorului, importanta criminologica a studiului personalitatii si comportamentului victimei in mecanismul infractiunii consta in cunoasterea aprofundata a cauzelor si conditiilor savirsirii infractiunilor si elaborarea masurilor de prevenire victimologica a acestora. Analiza semnelor ce caracterizeaza victima din legea penala permite de a determina locul acesteia in componenta de infractiune. Victima nu este un element de sine statator al componentei de infractiune, semnele acesteia fiind incluse de catre legislator in componenta de infractiune pentru a caracteriza alte elemente: obiectul si latura obiectiva a infractiunii. Este necesar a tine cont ca semnele victimei au importanta juridico-penala numai atunci cind au fost reflectate (sau puteau fi reflectate) in constiinta si vointa vinovatului, adica cind acestea au fost cuprinse (sau puteau fi cuprinse) de intentia sau imprudenta acestuia. Legislatia penala in vigoare contine norme in structura carora sunt incluse semne ce caracterizeaza persoana vatamata si comportamentul acesteia: in peste 50 de articole sunt stipulate trasaturile fizice sau sociale ale persoanei vatamate, in 19 articole se indica asupra comportamentului licit sau ilicit, imoral al victimei, in 11 articole este stipulata starea victimei in momentul comiterii infractiunii si in 20 de articole se contin semnele ce caracterizeaza relatiile victimei cu subiectul infractiunii. Trasaturile victimei se contin in componentele de infractiuni nu in toate cazurile cind prin infractiunea respectiva sunt cauzate prejudicii persoanei, dar numai atunci cind trebuie micsorat cercul persoanelor vatamate, limitindu-l prin anumite conditii (analogic componentelor cu subiect special al infractiunii). In toate celelalte cazuri, despre victima putem judeca dupa caracterul prejudiciului pricinuit de infractiunea respectiva. Trasaturile ce caracterizeaza victima din legea penala sunt clasificate in: 1) trasaturi caracteristice personalitatii victimei (fizice, sociale); 2) trasaturi ce vizeaza starea victimei; 3) trasaturi ce caracterizeaza comportamentul victimei (legal, ilegal, imoral, acordul victimei si persoana vatamata isi cauzeaza singura dauna); 4) trasaturi ce caracterizeaza relatiile reciproce dintre victima si vinovat; 5)trasaturi ce caracterizeaza dauna pricinuita victimei (fizica, materiala, morala). Potrivit autorului, trasaturile personalitatii victimei, introduse in componentele de infractiuni, sunt indisolubil legate de obiectul asupra caruia e indreptat atentatul respectiv, deoarece atentatul asupra persoanei vatamate inzestrata cu astfel de calitati inseamna cauzarea daunei relatiilor sociale corespunzatoare aparate de dreptul penal. De aceea, trasaturile victimei caracterizeaza esential caracterul si gradul prejudiciabil al infractiunilor respective. Semnele ce caracterizeaza comportamentul victimei apartin, de regula, laturii obiective a infractiunii, deoarece sunt un element al situatiei in care se comite infractiunea. Uneori, comportamentul persoanei vatamate, fiind element al situatiei, poate caracteriza, totodata si latura subiectiva a infractiunii, continutul si directia intentiei, motivul si scopul. Estimarea juridico-penala a comportamentului persoanei vatamate si influenta ei acestuia asupra raspunderii penale a faptuitorului este determinata, in primul rind, de rolul comportamentului respectiv in savirsirea infractiunii si, in al doilea rind, de caracteristica sociala, morala si juridica a acestuia. Comportamentul victimei poate fi pozitiv, neutru, imoral,

ilegal sau infractional. In primul caz, raspunderea penala a subiectului se intensifica, de regula, iar in ultimele trei cazuri este atenuata pina la refuzul total de a recunoaste pricinuirea daunei persoanei vatamate. Comportamentul negativ al victimei are importanta juridico-penala atunci cind a provocat infractiunea, adica a servit drept pretext, determinind motivele si scopul infractiunii si daca se stabileste raportul cauzal dintre acest comportament si actiunile infractorului. Comportamentul provocator al victimei poate fi atit ilegal, cit si imoral. In cazurile in care comportamentul victimei poarta caracter infractional, este abordata problema raspunderii penale a insasi persoanei vatamate. In paragraful al patrulea Vinovatia victimei si raspunderea penala este examinat si definit conceptul victimologic de vinovatie a victimei. Sunt stabilite deosebirile dintre notiunea de vinovatie in dreptul penal si conceptul de vinovatie a victimei utilizat in cadrul cercetarilor victimologice. Autorul argumenteaza ca vinovatia victimei este o categorie social-psihologica care nu corespunde cu continutul si volumul vinovatiei in drept. Vinovatia victimei este, in mare parte, o vinovatie morala. Spre deosebire de vinovatia in dreptul penal, care reprezinta atitudinea psihica a subiectului infractiunii fata de fapta sa si consecintele acesteia, vinovatia victimei este o categorie obiectiva, fiind aprecierea negativa a comportamentului persoanei data de catre societate; vinovatia victimei, ca unul din pretextele comiterii faptei ilicite, nu poate sa apartina laturii subiective a componentei de infractiune, ci isi ocupa locul printre semnele laturii obiective a acesteia ca si orice alte circumstante ce contribuie la savirsirea actului. Sunt descifrate categoriile de predispozitie victimala vinovata si nevinovata. In opinia competitorului, vinovatia victimei se poate manifesta prin comportamentul provocator al acesteia, prin nerespectarea de catre persoana vatamata a masurilor de precautie necesare in anumite conditii (comportamentul usuratic, neatent, imprudent, neprevazator ce creeaza conditii favorabile pentru comiterea infractiunii) si prin starea de neputinta vinovata a victimei (creata constient sau inconstient de insasi persoana vatamata, de regula, consumind bauturi alcoolice, droguri sau alte mijloace). O atentie deosebita se acorda importantei vinovatiei victimei la diferentierea raspunderii si individualizarea pedepsei penale a faptuitorului. Actiunile ilicite sau imorale ale victimei, care au provocat infractiunea, marturisesc despre reducerea gradului de pericol social al faptei si infractorului pina la inlaturarea caracterului penal al comportamentului victimizatorului (legitima aparare, retinerea infractorului, unele cazuri de extrema necesitate). In asemenea cazuri, vinovatia victimei absoarbe parca o parte din vinovatia subiectului infractiunii, devenind o circumstanta care atenueaza raspunderea penala a faptuitorului. In paragraful al cincilea Raportul infractor - victima sunt investigate un sir de aspecte metodologice si empirice ale raportului dintre infractor si victima. Este dezvaluita importanta analizei si cunoasterii relatiilor date pentru activitatea practica de prevenire si combatere a criminalitatii. Sunt examinate aspectele obiectiv si subiectiv ale raportului infractor - victima. Potrivit autorului, relatiile dintre infractor si victima trebuie studiate atit in etapele preinfractionala si de savirsire a infractiunii, cit si in etapa postinfractionala. Raportul dat trebuie cercetat nu numai ca relatie, dar si ca un oarecare eveniment perceput intrun anumit spatiu si interval de timp. Este examinata si problema inversarii rolurilor. Autorul analizeaza multiple clasificari ale relatiilor dintre infractor si victima din literatura de specilitate si sistematizeaza criteriile acestora. In baza studiilor proprii sunt stabilite particularitatile relatiilor dintre infractor si victima la comiterea infractiunilor contra vietii si sanatatii persoanei si infractiunilor privind viata sexuala.

In paragraful al saselea Impotrivirea victimei atentatului criminal este elucidata importanta si specificul tratarii victimologice a problemei date. In baza unui bogat material empiric este analizata impotrivirea victimelor in timpul comiterii infractiunilor contra vietii si sanatatii persoanei, infractiunilor sexuale, huliganismului, escrocheriei etc. Sunt determinate sapte tipuri de opunere a rezistentei de catre victime in procesul violului. Autorul argumenteaza ineficienta impotrivirii victimelor in timpul infractiunilor de omor, vatamare intentionata grava a integritatii corporale sau a sanatatii si de viol; abordeaza problema privind elaborarea si aplicarea masurilor de asigurare a securitatii personale a cetatenilor impotriva atentatelor criminale. In paragraful al saptelea Particularitati ale victimizarii si cifra neagra a criminalitatii in Republica Moldova este cercetata situatia victimologica si cifra neagra a criminalitatii in tara noastra in baza a doua studii sociologice realizate de autor: in aprilie-mai 2003, un sondaj de victimizare reprezentativ pentru toata populatia tarii ce a atins virsta raspunderii penale (966 de persoane chestionate in 82 de localitati) si in martie 2004, un sondaj printre elevii claselor a VIII - XII-a din municipiul Chisinau. Potrivit primului sondaj, coeficientul victimizarii populatiei tarii este de cel putin 17 la suta si cel mult de 27-28 la suta. Populatia republicii este victimizata mai frecvent de furturi, jafuri, tilharii, vatamari corporale, infractiuni legate de mita si acte huliganice. Este analizata structura si tendintele victimizarii dupa virsta, sexul, studiile, statutul social, etnia si tipul localitatii victimelor. In tara noastra mai frecvent sunt victimizati barbatii (52,8%). Daca in mediul rural victime devin mai mult barbatii decit femeile, apoi in orase, dimpotriva, mai frecvent sunt victimizate femeile decit barbatii. Coeficientul victimizarii populatiei urbane (18,3%) este mai inalt decit coeficientul victimizarii populatiei rurale (15,9%). Cele mai victimizate grupe de virste sunt de 16-29 de ani (19%) si persoanele de virsta inaintata (17,4%). Daca la sate cei mai victimizati sunt batrinii si cetatenii de virsta medie (30-45 de ani), apoi in urbe respectiv persoanele cu virste cuprinse intre 16-29 de ani si 46-59 de ani. In functie de sporirea nivelului de studii si gradului de calificare a persoanelor, are loc, de regula, reducerea posibilitatilor de victimizare a acestora. Astfel, printr-o vulnerabilitate victimala sporita se caracterizeaza persoanele cu studii primare (20%) si medii incomplete (19,8%). In dependenta de statutul social, cei mai victimizati sunt somerii (36,4%), studentii (21,9%) si gospodinele casnice (fiecare a cincea). Printr-o vulnerabilitate victimala redusa se caracterizeaza pensionarii, functionarii de stat si intelectualii. Sunt relevate, de asemenea, patru zone ce difera dupa nivelul victimizarii. Prin realizarea sondajului sociologic self-report-surveys printre elevii claselor a VIIIXII-a din mun. Chisinau, s-a stabilit: 1) o parte considerabila din elevii chestionati destul de frecvent comit abateri care pot fi calificate drept ilegale (fiecare al patrulea). Majoritatea elevilor savirsesc, de regula, delicte usoare. Practic, fiecare respondent, incepind cu primii ani de scoala, a incalcat diferite indicatii si reguli; 2) o parte substantiala din respondenti au comis fapte penale: fiecare al cincilea maltratari intentionate sau alte acte de violenta; 17 la suta furturi; 12 la suta acte de huliganism; 8,5 la suta escrocherii; 4,2 la suta pungasii; 2,6 la suta jafuri; 1,3 la suta violuri; 3,5 la suta consuma droguri, iar 1,3 la suta participa la desfacerea ilegala a substantelor narcotice. Putem deduce ca o parte enorma din numarul infractiunilor comise in realitate de minori nu sunt relevate de organele de urmarire penala si constituie cifra neagra a criminalitatii; 3) peste 50 la suta din respondenti au afirmat ca in mediul in care se afla au fost comise fapte ilegale si cea mai mare parte din infractiuni s-au savirsit de mai multe ori. Deci majoritatea elevilor chestionati au fost singuri faptuitori ai infractiunilor, au devenit victime sau au fost martori ai actelor criminale; 4) este inalt si

nivelul de victimizare a minorilor. Fiecare al treilea elev chestionat a devenit victima a infractiunii. Gradul de victimizare a minorilor (30,3%) este mult mai sporit decit gradul de victimizare a populatiei adulte (18,1%) din mun.Chisinau. Frecvent, minorii devin victime ale furtului, escrocheriei, santajului, huliganismului, jafurilor, actelor de violenta, tilhariilor si infractiunilor sexuale. Pentru prima data a fost determinata cifra neagra a criminalitatii din republica care constituie 2/3 din criminalitatea reala, precum si criminalitatea latenta naturala si artificiala. Capitolul IV. Probleme de prevenire victimologica a infractiunilor cuprinde patru paragrafe consacrate bazelor teoretice si metodologice ale prevenirii victimologice a infractiunilor, asigurarii organizationale, informationale si tactice a acestui tip de activitate si conceptiei prevenirii victimologice a infractiunilor de catre organele afacerilor interne. In paragraful intii Prevenirea victimologica a infractiunilor: concept si particularitati sunt examinate, dezvoltate in continuare si concretizate conceptul, structura, sistemul, obiectul, metodele si formele de realizare a prevenirii victimologice a infractiunilor. Cercetarea sistematica si aprofundata a problemei victimei permite a descoperi noi posibilitati ale sistemului de prevenire a infractiunilor si a valorifica rezerve necunoscute si nefolosite pina in prezent, fiind modificata atit activitatea profilactica orientata traditional numai asupra infractorului, cit si aprecierea persoanei vatamate considerata drept un element pasiv al infractiunii. In opinia autorului, prevenirea victimologica a infractiunilor este un subsistem al sistemului prvenirii criminologice si se realizeaza la aceleasi niveluri ca si cea din urma; daca directia traditionala a prevenirii este orientata spre infractor, atunci directia victimologica spre victima; prevenirea victimologica este valorificarea potentialului de rezerva in lupta impotriva criminalitatii. Obiect al prevenirii victimologice este victimitatea (reala si potentala) si victimizarea care, in realitate, se manifesta prin situatii victimogene obiective, situatii victimogene ce apar prin interactiunea circumstantelor obiective si subiective; victime inregistrate si latente; grupuri de risc si persoane concrete, care se caracterizeaza prin vulnerabilitate victimala sporita fata de anumite infractiuni. Subiecti ai prevenirii victimologice sunt organele statului, organizatii obstesti si private, persoane cu functii de raspundere si cetatenii de rind. Cercetatorul considera ca pentru realizarea nemijlocita a prevenirii victimologice trebuie create organe specializate, subdiviziuni, grupe, organizatii nonguvernamentale ce ar asigura desfasurarea unei activitati profesionale in ceea ce priveste evitarea de catre cetateni a riscului victimal si victimizarii, inclusiv a recidivei. Potrivit competitorului, specificul prevenirii victimologice este determinat de obiectul propriu (victimele reale si potentiale); dominarea masurilor care nu sunt nemijlocit reglementate juridic; utilizarea larga a ajutorului din partea populatiei; instruirea colaboratorilor din serviciul profilactic in domeniul victimologiei; baza informationala care include evidenta victimelor infractiunilor etc. Autorul distinge trei modalitati ale prevenirii victimologice a infractiunilor: generala, individuala si urgenta sau operativa. Sunt determinate elementele principale ale sistemului prevenirii victimologice a infractiunilor: subiectii prevenirii date; interactiunea dintre acestia, precum si interactiunea cu subiectii altor sisteme; masurile prevenirii generale, individuale si operative realizate; implementarea programelor profilactice complexe; asigurarea social-economica, juridica si materiala a activitatii de prevenire. Paragraful al doilea Asigurarea organizationala, informationala si tacticometodologica a prevenirii victimologice cuprinde o analiza detaliata a acestor particularitati

caracteristice prevenirii victimologice a infractiunilor. In opinia autorului, organizarea in modul cuvenit si asigurarea informationala a prevenirii victimologice necesita solutionarea unor astfel de probleme cum sunt: 1) pregatirea specialistilor in domeniul prevenirii victimologice; 2) selectarea profesionala pentru angajarea in serviciul organelor afacerilor interne, tinindu-se cont de trasaturile psihologice ale candidatilor, capacitatea acestora de a se orienta adecvat in diferite circumstante; 3) organizarea, in cadrul comisariatelor de politie, a unui serviciu psihopedagogic unic; 4) organizarea evidentei profilactice a persoanelor care au devenit victime sau real pot fi victimizate; 5) crearea documentelor informationale speciale pentru obiectele si spatiile cele mai periculoase din punct de vedere victimologic; 6) organizarea si realizarea sistematica a interactiunii dintre serviciile si directiile organelor afacerilor interne si dintre alte organe de stat si organizatii non-guvernamentale. Se mentioneaza ca prevenirea victimologica se realizeaza in functie de necesitatea anumitor completari in activitatea informational-analitica, a asigurarii acumularii de informatie victimologica operativa, precum si cautarii de surse suplimentare informative. Astfel, problema informationala apare sub doua aspecte: a) cercetarea fenomenelor de masa si asigurarea serviciului profilactic cu cunostinte referitoare la diferite aspecte ale victimizarii; b) relevarea obiectelor concrete ale prevenirii victimologice in activitatea practica a subdiviziunilor organelor afacerilor interne. Potrivit competitorului, o activitate eficienta de prevenire a infractiunilor trebuie sa se bazeze pe informatia multilaterala cu caracter criminologic, care este concretizata in fiecare caz aparte pentru a intreprinde masuri cu caracter profilactic asupra persoanelor concrete. Obtinerea unor asemenea date este posibila doar cu conditia organizarii adecvate a cercetarilor victimologice. Directiile prioritare ale unei asemenea organizari pot fi: 1) cercetarea trasaturilor personale ale victimei infractiunii; 2) studiul comportamentului victimelor in situatiile tipice anumitor categorii de infractiuni; 3) analiza relatiilor infractor victima in masura in care ele determina dinamica si caracterul evenimentelor criminale, inclusiv alegerea de catre infractor a victimei si a modalitatii de savirsire a infractiunii; 4) cercetarea nemijlocita a situatiilor in care se realizeaza trasaturile personale atit ale victimelor, cit si ale infractorilor. In continuare sunt analizate si descrise aceste directii prioritare ale cercetarilor criminologice, rezultatele carora asigura informational activitatea practica de prevenire victimologica a infractiunilor. In scopul utilizarii eficiente a masurilor profilactice orientate asupra victimelor potentiale si evidentei detaliate a tuturor circumstantelor victimogene, este necesar a elabora anumite procedee tactice si scheme metodologice moderne de prevenire a infractiunilor. Realizarea in ansamblu a acestor sarcini constituie, in opinia competitorului, asigurarea tactico-metodologica a prevenirii victimologice. In lucrare sunt determinate metodele principale care pot fi utilizate in elaborarea schemelor tactice. Autorul insista ca fiecare din aceste metode poate fi realizata si sub aspect victimologic. Aspectul victimologic al prevenirii infractiunilor consta in actiuni de inlaturare a situatiilor in stare sa produca prejudicii. In paragraful dat se acorda o atentie cuvenita elaborarii schemelor tactice si metodicilor de prevenire victimologica a infractiunilor. In opinia competitorului, elaborarea metodicilor este utila, in special, la prevenirea anumitor genuri de infractiuni, deoarece atunci cind trebuie prevenita o infractiune concreta este deosebit de importanta evidenta tuturor datelor, inclusiv a celor care par, la prima vedere, nu atit de necesare, luarea in calcul a tuturor circumstantelor cu caracter victimologic. Aceste metodici trebuie sa contina recomandari de a

utiliza metodele formale si neformale de lucru, care, in masura necesitatii, sa fie orientate atit spre potentialul infractor, cit si spre posibila victima. In paragraful al treilea Prevenirea victimologica generala si individuala sunt analizate particularitatile, in special, metodele principale ale acestor doua forme de realizare a prevenirii victimologice a infractiunilor. Prevenirea victimologica generala cuprinde relevarea factorilor victimogeni; elaborarea si utilizarea masurilor orientate spre minimalizarea, neutralizarea si inlaturarea factorilor respectivi. Prevenirea victimologica individuala include identificarea persoanelor care se caracterizeaza printr-o vulnerabilitate victimala sporita si promovarea unor masuri de protectie sau autoprotectie a acestora; resocializarea si reintegrarea sociala a victimelor infractiunilor in scopul reducerii victimizarii lor repetate. Potrivit autorului, masurile generale de prevenire trebuie sa includa actiuni de inlaturare a circumstantelor ce implica victimizarea persoanelor pe calea excluderii sau impiedicarii comportamentului periculos al potentialelor victime. De regula, asemenea masuri sunt indreptate spre circumstantele generale si de amploare. In continuare sunt mentionate obiectivele principale ale prevenirii victimologice generale si masurile, metodele si procedeile de realizare a acestora. Cercetatorul sustine ca realizarea eficienta a masurilor de prevenire individuala este determinata de faptul cit de complet si de oportun sunt descoperite victimele potentiale si situatiile victimogene concrete. Pentru elaborarea unui sistem de actiuni profilactice asupra unui individ este necesar de a cunoaste personalitatea acestuia. Asemenea cunostinte sunt acumulate fiind relevate trasaturile pozitive si negative ale persoanei si estimata victimitatea generala si particulara a acesteia, adica cum se pot manifesta negativ calitatile personale in situatiile victimogene. Atunci cind lipsesc datele necesare despre personalitatea victimei, aceasta este apreciata dupa comportamentul ei.. In scopul desfasurarii eficiente a actiunilor profilactice individuale, este necesara, in opinia competitorului, elaborarea unui plan de prevenire individuala a victimizarii care ar putea cuprinde urmatoarele etape: 1) determinarea unei anumite persoane drept obiect al prevenirii individuale dupa comportamentul acesteia si stabilirea tipului de victime la care apartine individul dat; 2) realizarea masurilor primare, orientate spre neutralizarea influentei negative externe si a manifestarilor negative in comportamentul persoanei; 3) studierea individului la nivel psihologic si stabilirea tipului psiho-social la care apartine acesta; 4) elaborarea unei viziuni complete despre personalitatea celui supus prevenirii si realizarea masurilor profilactice, tinind cont de trasaturile individuale ale persoanei. In continuare sunt analizate etapele planului de prevenire individuala a victimizarii si sunt elaborate scheme tactice de prevenire victimologica in raport cu victimele agresive, victimele active, victimele cu initiativa, victimele pasive si victimele necritice. Paragraful al patrulea Activitatea organelor afacerilor interne de prevenire victimologica a infractiunilor este consacrat elaborarii conceptiei prvenirii victimologice a infractiunilor de catre organele de politie. Scopul acestei conceptii este de a orienta practica de prevenire a criminalitatii din subdiviziunile MAI asupra rezervelor neutilizate, legate de factorul victima infractiunii. Prevenirea victimologica a infractiunilor este considerata de autor drept un subsistem al sistemului de prevenire a criminalitatii realizat de organele afacerilor interne. Activitatile de prevenire ale politiei trebuie sa fie orientate atit asupra persoanelor care pregatesc infractiunea sau comit infractiuni, asupra indivizilor cu comportament ilegal stabil, inclusiv asupra acelora care sunt trasi la raspundere penala, cit si asupra persoanelor care sunt victime potentiale ale infractiunilor datorita comportamentului ori

modului lor de viata. Deci orientarea victimologica nu inlocuieste prevenirea traditionala, ci doar o completeaza pe aceasta. Sunt determinate si analizate scopul, obiectul, metodele generale si individuale, sistemul si trasaturile specifice ale prevenirii victimologice desfasurate de politie. De asemenea, sunt examinate particularitatile, continutul si obiectivele activitatilor in domeniul dat, practicate de politia ordine publica, subdiviziunile de urmarire penala si investigatii operative. Este examinata si pusa in circulatie notiunea de prevenire victimologica a infractiunilor prin mijloace ale investigatiilor operative, care studiaza doar laturile fenomenului victimitatii (persoanele victimale), scoase la iveala si fixate pe cale investigativoperativa in scopul unei influente profilactice ulterioare. Sunt formulate propuneri de lege ferenda privind modificarea Legii Republicii Moldova cu privire la politie, in sensul introducerii in atributiile organelor de interne a activitatilor ce tin de prevenirea victimologica a infractiunilor. Totodata, sunt propuse un sir de masuri privind organizarea si asigurarea informationala a activitatii organelor afacerilor interne de prevenire victimologica a infractiunilor. Capitolul V. Probleme privind protectia, reintegrarea sociala si repararea prejudiciului cauzat victimelor in urma infractiunilor cuprinde patru paragrafe. In paragraful intii Aspecte generale privind protectia si ajutorarea victimelor infractiunilor se mentioneaza ca protectia, reintegrarea sociala si repararea prejudiciului cauzat victimelor infractiunilor include accesul victimelor la justitie si la un tratament corect, repararea prejudiciului material produs prin atentatele contra patrimoniului si actiunile violente, compensarea daunei morale (atit prin achitari materiale, cit si prin alte forme de reparare a daunei), reabilitarea moral-psihologica a persoanei vatamate, precum si apararea fizica a acesteia impotriva victimizarii repetate. Despagubirea victimelor infractiunilor este o problema internationala, solutionarea careia, in fiecare tara concreta, caracterizeaza, de fapt, nivelul dezvoltarii unui sau altui sistem de drept. Repararea prejudiciului are un rol important in restabilirea echitatii sociale, constituind baza sistemului judiciar. Comunitatea Internationala acorda o deosebita atentie problemelor ce vizeaza prevenirea victimizarii, repararea prejudiciului cauzat prin infractiune, statutul persoanei vatamate in sistemul dreptului penal si procesual-penal, reabilitarea morala si reintegrarea sociala a victimelor infractiunilor. In consecinta, au fost adoptate un sir de acte normative ce reflecta aceste prevederi. In continuare sunt analizate dispozitiile Declaratiei privind principiile justitiei fata de victimele crimelor si abuzului de putere, adoptata de Adunarea Generala a ONU la 29 noiembrie 1985, prevederile Conventiei Europene pentru despagubirea victimelor infractiunilor violente (Strasbourg, 24 noiembrie 1983), recomandarile Comitetului European al ONU privind problemele combaterii criminalitatii Despre statutul victimei infractiunii in sistemul dreptului penal si procesual-penal , legislatia si practica altor state cu privire la protectia si despagubirea victimelor infractiunilor. Competitorul subliniaza ca, de regula, in Republica Moldova se aplica o singura modalitate de reparare a prejudiciului cauzat victimei in urma infractiunii: prin restituire, adica prin incasarea de la persoana vinovata, inclusiv si prin repararea benevola a pagubei de catre aceasta. Statul nostru acorda compensari doar familiilor unor categorii de functionari, in cazul mortii acestora, iar mutilarile pricinuite de infractor, ce au determinat incapacitatea temporara sau permanenta de munca a victimei, servesc drept temei si pentru achitarea unor sume banesti de compensare a incapacitatii temporare de munca sau pentru stabilirea pensiei (Legea cu privire la politie, art.35; Legea cu privire la statutul judecatorului, art.33; Legea cu privire la Curtea Constitutionala, art.21; Legea privind Serviciul de Informatii si Securitate, art.16 etc.). In prezent, statul nu participa la

compensarea materiala si nemateriala a prejudiciului cauzat victimelor in urma infractiunilor. Autorul afirma ca, desi asigurarea persoanelor impotriva infractiunilor corespunde legislatiei in vigoare, societatile de asigurare nu ofera astfel de servicii, avind legal asemenea posibilitate. Potrivit competitorului, imbunatatirea statutului juridic al victimei (partii vatamate) si consolidarea pozitiei acesteia in cadrul procesului penal poate fi realizata analizind si perfectind in continuare legislatia procesual-penala nationala prin prisma urmatoarelor aspecte: a acorda victimelor dreptul sa asiste si sa fie ascultate la toate etapele procesului penal; drepturile constitutionale trebuie aplicate in acelasi mod atit fata de invinuit, cit si fata de victima (de exemplu, dreptul la viata intima, familiala si privata sau dreptul la inviolabilitatea domiciliului); ar fi binevenit faptul ca victima sa dispuna de dreptul veto asupra inceperii urmaririi penale si de dreptul de a ataca decizia de incetare a procesului; a atrage victima in procesul de luare a deciziei si in procedura de stabilire a pedepsei, victima/partea vatamata trebuie sa fie recunoscuta de Codul de procedura penala drept parte independenta in proces, dar nu parte a acuzarii, deoarece, in unele cazuri, interesele victimei si statului pot fi contrare. Conform Codului de procedura penala al Republicii Moldova, judecarea actiunii civile in procesul penal, indiferent de valoarea actiunii, se efectueaza de catre instanta de competenta careia este cauza penala (art.225 alin.1). Numai in cazul in care, pentru a stabili suma despagubirilor cuvenite partii civile, apare necesitatea de a amina judecarea cauzei pentru a se administra probe suplimentare, instanta poate sa admita in principiu actiunea civila, urmind ca asupra cuantumului despagubirilor sa se pronunte instanta in ordinea procedurii civile (art.225 alin.3). In opinia cercetatorului, aceasta exceptie, in mare parte, s-a transformat in regula. Persoana care nu a inaintat actiunea civila in cadrul procesului penal, precum si persoana a carei actiune civila a ramas nesolutionata, au dreptul de a inainta o asemenea actiune in ordinea procedurii civile (art.221 aln.5). Toate acestea duc la inrautatirea situatiei persoanei vatamate insarcinind-o cu griji suplimentare de a depasi tot felul de bariere, inclusiv birocratice. Chiar daca dispune de o hotarire pozitiva a instantei, persoana vatamata, de regula, nu este real despagubita din diferite cauze, inclusiv a neglijentei serviciului executorilor judecatoresti. Autorul propune de a organiza in Republica Moldova un sistem care ar completa lacunele, neajunsurile actualului nivel de despagubire a victimelor infractiunilor, bazat pe elaborarea si implementarea mecanismelor compensarii de catre stat a prejudiciului cauzat victimelor prin infractiune, pe crearea de fonduri obstesti, pe impacarea victimei cu infractorul si restituirea benevola a pagubei cauzate de catre vinovat in schimbul atenuarii vinovatiei, liberarii de raspundere, iar uneori si de pedeapsa penala. Trebuie create, de asemenea, centre speciale care ar acorda victimelor infractiunilor violente nu numai sustinere materiala, dar si asistenta si protectie psihologica. In paragraful al doilea Justitia restaurativa si medierea: probleme si perspective se subliniaza ca actualul sistem de justitie al Republicii Moldova se orienteaza, in exclusivitate, spre reactia sociala fata de infractiunile comise si mai putin ia in consideratie necesitatile si interesele partii vatamate, precum si respectarea drepturilor delincventului. In viziunea autorului, legislatia penala si procesual-penala nationala acorda atentie insuficienta interactiunii dintre infractor si victima care sta la baza actului infractional. In cadrul justitiei represive, infractiunea contra persoanei este o infractiune contra statului, adica in faptul infractiunii este privita relatia dintre infractor si sanctiunea penala, dar nicidecum relatia dintre infractor si victima, infractor si societate. Obtinerea intelegerii sociale si normalizarea relatiilor prin luarea contactelor personale dintre infractor si victima practic sunt imposibile. Deci justitia penala trebuie sa tinda spre o armonie sociala dintre infractor si victima, elaborind si

sustinind, astfel, acele norme si valori sociale care contribuie la impacare. Competitorul considera ca trecerea de la justitia represiva la justitia restaurativa va permite imbunatatirea statutului victimei in sistemul de drept penal si procesual-penal, nefiind afectate drepturile procesuale ale invinuitului. Conceptia justitiei restaurative consta in readucerea la starea initiala a delincventului si victimei, adica restaurarea relatiilor dintre parti, existente pina la conflict. In consecinta se schimba si scopul justitiei penale: nu pedepsirea persoanei, dar impacarea, repararea prejudiciului si restabilirea relatiilor sociale, existente pina la comiterea infractiunii. Principiul de baza al justitiei restaurative este de a imputernici partile (infractorul si victima) in scopul solutionarii conflictului. Justitia restaurativa este o alternativa metodelor traditionale ale procesului penal, fiind orientata spre antrenarea comunitatii si societatii in ansamblu in procesul de restaurare. Autorul analizeaza practica acumulata de alte state in domeniul medieriii si stabileste ca medierea este o procedura special organizata de realizare a conceptiei justitiei restaurative; medierea difera principial de procedura penala oficiala, fiind opusa celei mai moderne forme a acesteia contradictorialitatii; medierea este o alternativa procesului penal, o procedura neformala in cadrul careia partile, in cazurile prevazute de lege, pot conveni asupra impacarii cu concursul unei persoane impartiale; medierea este voluntara; medierea, desi, este neformala, totusi parcurge citeva etape: 1) declararea inceperii procesului de mediere, 2) declaratiile partilor, 3) discutia comuna, 4) discutiile private, 5)negocierile comune, 6) incheierea; in procesul medierii pot fi atrase, in masura in care permite legislatia, asociatiile obstesti si/sau organizatiile nonguvernamentale, de asemenea, se permite colaborarea cu organele de drept; procedura medierii se realizeaza in baza urmatoarelor principii: 1) principiul liberului consimtamint, 2) principiul confidentialitatii, 3) accesul liber si egal, 4) admisibilitatea medierii, 5) independenta sistemului de mediere, 6) cooperarea partilor in conflict cu asistenta mediatorului; locul medierii in cadrul procesului penal difera in functie de tara; la mediere se poate recurge in toate fazele procesului penal; efectele medierii pot fi diferite, in unele tari medierea reusita duce la incetarea procesului, in alte tari impacarea serveste drept circumstanta atenuanta etc.; programele de mediere, de regula, sunt finantate din bugetul statului si realizate de organizatii obstesti, care isi asuma responsabilitatea data. In opinia competitorului, este important ca medierea sa fie admisa la toate fazele procesului penal, chiar si pina la pornirea acestuia; participarea mediatorului este obligatorie, statutul acestuia fiind reglementat de legislatia in vigoare; atributiile mediatorului nu pot fi exercitate de organul de urmarire penala, procuror sau avocat; avocatul poate participa la incheierea acordului de impacare si la consultarea persoanelor care se impaca; medierea ar trebui sa suspende procesul oficial, iar daca partile nu s-au impacat sau n-au executat obligatiile prevazute de acord, procedura trebuie reluata aceasta fiind, actualmente, unica solutie in cadrul careia se respecta drepturile persoanei si principiul prezumtiei nevinovatiei, cu toate ca unele probe nu vor mai putea fi dobindite; daca organul competent constata ca partile s-au impacat si prevederile acordului au fost indeplinite, atunci el inceteaza procesul. Desi n-au fost elaborate definitiv principiile de baza si standardele de care ar putea sa se conduca statele, asigurind aplicarea echitabila si eficienta a medierii si a altor proceduri de impacare si restaurare sociala, totusi autorul apreciaza inalt posibilitatile potentiale ale sistemului justitiei restaurative si considera necesara desfasurarea acestuia in tara noastra paralel cu procesele traditionale ale justitiei penale.

Paragraful al treilea Masuri de conciliere in lupta cu criminalitatea prevazute de Codul penal al Republicii Moldova cuprinde o analiza detaliata a institutiilor impacarii si liberarii de raspundere penala in legatura cu cainta activa din legea penala in vigoare ca modalitati de realizare a conceptiei justitiei restaurative. In viziunea competitorului, introducerea in Codul penal a acestor doua institutii poate influenta serios, in viitorul apropiat, asupra dezvoltarii politicii penale. Temeiurile date privind liberarea de raspundere penala inlocuiesc forma clasica a reactiei statului fata de comportamentul infractional (pedeapsa), fiind denumite, in literatura juridica, masuri de compromis in lupta impotriva criminalitatii sau masuri alternative. Aceste norme vor contribui si la realizarea functiei de prevenire a legii penale, fiindca vor stimula comportamentul pozitiv al persoanei vinovate. Potrivit autorului, articolele 57 si 109 ale Codului penal al Republicii Moldova in vigoare, cu unele rezerve, pot fi atribuite institutiei mediere, prevazuta in legislatia tarilor occidentale. Liberarea de raspundere penala in legatura cu cainta activa poate fi comparata cu medierea complexa, iar inlaturarea raspunderii penale in legatura cu impacarea corespunde in intregime conceptiei medierii simple. In continuare sunt analizate institutiile medierii simple si medierii complexe din legislatia tarilor occidentale. Sunt stabilite asemanarile si deosebirile dintre institutiile date din legislatia occidentala si noile temeiuri privind liberarea de raspundere penala sau inlaturarea acesteia din Codul penal al Republicii Moldova. Competitorul considera ca legea penala atribuie neargumentat normele date la institutii diferite. Cainta activa este considerata drept temei al liberarii de raspundere penala, iar impacarea - o cauza care inlatura raspunderea penala. In opinia autorului, articolul 109 CP al Republicii Moldova nu precizeaza cine se impaca, nestipulind conditia de baza a impacarii si, prin urmare, a inlaturarii raspunderii penale repararea prejudiciului cauzat victimei prin infractiune. Autorul propune introducerea acestor precizari in norma data, considerind, de asemenea, ca in perspectiva, o data cu aprobarea reusita a acestei institutii in practica judiciara din tara noastra, impacarea va putea fi aplicata si asupra infractiunilor mai grave. Potrivit noilor temeiuri ale liberarii de raspundere penala, fiecare participant al triadei clasice victima persoana vinovata - statul urmareste realizarea scopului sau. Persoana vatamata isi compenseaza mult mai repede prejudiciul cauzat, faptuitorul evita raspunderea penala si povara procesului penal, statul economiseste timpul si mijloacele necesare pentru cercetare, examinare judiciara, executarea sentintei etc. De aceea, cu cit mai tirziu este luata decizia cu privire la liberarea de raspundere penala, cu atit mai putine sanse ramin fiecaruia in realizarea scopurilor. Paragraful al patrulea Repararea prejudiciului cauzat victimei prin infractiune este consacrat evolutiei, modalitatilor, particularitatilor si cailor de eficientizare a acestei institutii. Problema data este abordata sub aspect national si international. In cadrul studiului este analizata legislatia penala, procesual-penala, civila si alte acte normative ale Republicii Moldova, precum si legislatia, experienta acumulata in acest domeniu a altor state. In paragraf se subliniaza ca in prezent este unanim recunoscut faptul ca infaptuirea justitiei penale trebuie sa fie echitabila nu numai fata de infractor, dar si fata de victimele infractiunii. Un argument lucid al acestei tendinte este adoptarea de catre Adunarea Generala a ONU a Declaratiei cu privire la principiile fundamentale ale justitiei pentru victimele crimelor si abuzului de putere. Declaratia acorda o atentie sporita sistemului de masuri si mijloace pentru apararea victimelor, stabileste accesul victimei la justitie, procedura de judecare a cauzei, comportamentul echitabil fata de victima, prevede restituirea si compensarea prejudiciului cauzat prin infractiune. Pentru asigurarea echitatii si acordarea ajutorului

victimelor infractiunilor, Declaratia prevede doua blocuri de propuneri si recomandari la nivel national si international. Deoarece sistemele de drept a tarilor sunt diverse, este necesar a elabora unele propuneri de implementare a acestor prvederi. In opinia autorului, propunerile trebuie sa se refere la problemele ce apar la crearea programelor de ajutor victimelor, in special, la: 1) procedura (etapele) elaborarii programelor de ajutor victimelor la nivel national (planificarea, estimarea mijloacelor banesti si posibilitatilor, modalitatile de implementare a programului, tipurile de asistenta acordata victimelor etc.); 2) standardele serviciilor acordate (elaborarea programelor pentru diverse tipuri de servicii acordate pe plan local si national, serviciile avocatilor, sustinerea in procesul penal si civil, ajutorul acordat in cazul unei crize de ordin psihic/psihologic etc.); 3) caracteristicile traumelor aparute in procesul victimizarii (natura si consecintele traumelor fizice, psihologice, financiare, esenta si consecintele victimizarii repetate in timpul colaborarii cu organele justitiei penale si in societate); 4) participarea victimei la infaptuirea justitiei (comportamentul respectiv fata de victima, apararea onoarei si demnitatii, implicarea acesteia in procesul stabilirii pedepsei, participarea victimei la rezolvarea conflictului pe cale neformala (alternativa) medierea, impacarea etc.); 5) restituirea si compensarea daunei pricinuite (compensarea de catre stat, restituirea de catre infractor si/sau comunitate, sursele de finantare etc.). Totodata, se mentioneaza ca lipsesc prevederi atit in plan national, cit si international referitor la functionarii care, in virtutea atributiilor lor, conlucreaza cu victimele infractiunilor. In prezent, sistemul justitiei penale trebuie sa asigure echilibrul intereselor legale a trei parti societatea (comunitatea), infractorul si victima. Cercetatorul analizeaza detaliat statutul procesual al partii vatamate prin prisma corelatiei intereselor si drepturilor acesteia cu ale infractorului si comunitatii. Atentia principala este acordata dreptului partii vatamate la restituirea pagubei. In opinia competitorului, problematica recuperarii daunelor in procesul penal trebuie sa fie bazata pe principiul imprumutului normelor dreptului civil si procesualcivil de catre procesul penal. Codul de procedura penala prevede ca normele procedurii civile se aplica daca ele nu contravin principiilor procesului penal si daca normele procesului penal nu prevad asemenea reglementari (art 220 alin. 2 C.P.P.), de asemenea, este prevazut ca hotarirea privind actiunea civila se adopta in conformitate cu normele dreptului civil si ale altor domenii de drept (art. 220 alin. 3 C.P.P. al Republicii Moldova). Sunt analizate, de asemenea, prevederile Codului penal al Republicii Moldova privind restituirea de catre vinovat a daunei cauzate prin infractiune, ce se contin in capitolele VI Liberarea de raspundere penala, VIII Individualizarea pedepselor, IX Liberarea de pedeapsa penala si XI Cauzele care inlatura raspunderea penala si consecintele condamnarii. In opinia autorului, persoanele recunoscute vinovate nu pot fi liberate de raspundere penala sau pedeapsa penala, daca nu vor repara integral prejudicial cauzat. Analizind legislatia nationala, cercetatorul mentioneaza ca in prezent in Republica Moldova sunt reglementate urmatoarele modalitati de compensare a prejudiciului cauzat victimei prin infractiune: 1) actiune civila in cadrul procedurii civile, adica separat de procesul penal; 2) actiune civila in cadrul procesului penal; 3) plata sumei de bani in urma asigurarii; 4) repararea benevola a pagubei prin alte modalitati (de exemplu: in cadrul medierii, impacarii partilor etc.). In lucrare, accentul principal se pune pe restituirea daunei de catre faptuitor si, in special, pe despagubirea benevola a victimei de catre acesta. In cazul cind nu este posibila restituirea daunei de catre vinovat, se propune ca prejudiciul produs victimei sa fie reparat de catre stat, prin compensare. Cind compensarea nu poate fi perceputa in volumul deplin, statul trebuie sa intreprinda masuri

pentru acordarea compensarii financiare: a) victimelor carora in urma infractiunilor grave le-au fost pricinuite vatamari corporale insemnate sau simtitor s-a inrautatit starea sanatatii sau psihica a acestora; b) familiilor si celor care erau intretinuti de persoanele care au decedat sau au devenit fizic sau psihic incapabile in urma victimizarii.

CONCLUZII SI RECOMANDARI

I. In domeniul teoriei si metodologiei stiintei victimologie criminologica: 1. Propunem a defini victimologia criminologica drept o stiinta socio-juridica despre legitatile si particularitatile proceselor, etiologiei, consecintelor si prevenirii victimizarii si victimitatii, precum si despre protectia juridica, tratamentul si reintegrarea sociala a victimelor infractiunilor. Victimologia criminologica este o ramura stiintifica a criminologiei nationale. 2. Obiectul victimologiei criminologice este parte componenta a obiectului criminologiei si include: victimizarea si victimitatea; personalitatea si comportamentul victimei; raportul dintre infractor si victima; situatiile victimogene (preinfractionale si infractionale); comportamentul postinfractional al victimei; sistemul masurilor cu caracter profilactic, in care sunt luate in consideratie si sunt utilizate posibilitatile de protejare atit a victimelor potentiale, cit si a victimelor reale; caile, posibilitatile, metodele de reparare a prejudiciului produs prin infractiune si de resocializare a victimei. 3. Victimologia criminologica este un subsistem al sistemului criminologiei. 4. Formulam urmatoarele probleme principale de cercetare ale victimologiei criminologice nationale: 1) legitatile si particularitatile victimizarii si victimitatii in tara; 2) rolul victimei in mecanismul infractiunii; 3) prevenirea victimologica; 4) victimologia tipurilor infractionale si victimizarea anumitor categorii de persoane; 5) protectia si ajutorarea victimelor infractiunilor. 5. Sunt definite si puse in circulatie notiunile de metodologie a victimologiei criminologice si metodica a cercetarii victimologice. Metodologia victimologiei criminologice este teoria stiintifica despre metoda cunoasterii personalitatii si comportamentului victimei infractiunii, victimizarii si victimitatii; este sistemul de principii istorico-filozofice si sociofilozofice care explica caile si argumenteaza modalitatile de amplificare, creare si aplicare a cunostintelor victimologice. Prin metodica cercetarii victimologice intelegem sistemul de metode si tehnici care asigura colectarea, prelucrarea si analiza informatiei despre victimizare si victimitate, personalitatea si comportamentul victimelor infractiunilor, raportul infractor victima, situatiile victimogene, masurile de prevenire a victimizarii, de protectie si resocializare a victimelor, de elaborare a propunerilor privind desavirsirea practicii de lupta cu criminalitatea, a tratamentului si resocializarii victimelor, de verificare si apreciere a eficacitatii realizarii propunerilor formulate anterior. 6. In baza analizei diverselor definitii de victima a infractiunii, deducem urmatoarele trasaturi caracteristice conceptului victimologic respectiv: 1) victima a infractiunii poate fi atit persoana fizica, cit si cea juridica; 2) victima poate fi persoana careia, direct sau indirect, i s-a cauzat o dauna prin infractiune; 3) victimele pot fi relevate sau latente; 4) victimele pot fi materiale sau nemateriale, abstracte, adica societatea, orinduirea sociala, grupurile sociale, institutiile de stat si obstesti etc.; 5) victima este persoana careia i-a fost pricinuit sau a fost pusa in pericol de a i se cauza un prejudiciu prin infractiune. 7. Nu societatea, nu o anumita organizatie suporta o dauna nemijlocit prin infractiune, dar persoanele care le constituie. Prin dauna produsa nemijlocit indivizilor,

prejudiciul este suportat mijlocit si de legaturile, relatiile in care se afla acestia unii fata de altii, adica de societate ca ansamblu de indivizi organizati intr-un anumit mod. Putem afirma ca victima infractiunii poate fi nemijlocita (persoana fizica) si mijlocita (diferitele formatiuni sociale). Deoarece victimologia criminologica cerceteaza victimele nemijlocite, trasaturile acestora, precum si rolul lor in geneza infractiunii, precizam ca drept obiectiv al studiului victimologic sunt victimele infractiunilor ca persoane fizice concrete sau totalitatile de indivizi care au ori nu au statut de persoana juridica. 8. Conceptul criminologic de victima a infractiunii are un continut mai larg decit notiunea procesual-penala de victima: 1) definitiile criminologice de victima cuprind nu numai persoanele fizice si juridice, dar si alte formatiuni sociale care nu au statut de persoana juridica; 2) in sens victimologic, victime sunt persoanele care au suferit direct sau indirect in urma infractiunilor, iar prin notiunea procesual-penala de victima sunt recunoscute in calitatea data persoanele carora direct le-a fost cauzata prin infractiune o dauna morala, fizica sau materiala; 3) in sens procesual-penal, persoana devine victima din momentul in care organul de urmarire penala este informat despre cauzarea prejudiciului prin infractiune (persoana s-a adresat cu cerere). Prin urmare, victimele latente nu sunt victime in sens procesual-penal, in schimb, au calitatea data din punctul de vedere al victimologiei criminologice. 9. Notiunea de parte vatamata (art.59 Cod de procedura penala al Republicii Moldova) trebuie sa cuprinda, in opinia noastra, nu numai persoana fizica, dar si persoana juridica. 10. In baza studiilor empirice proprii au fost sintetizate doua tipuri de victime ale omorului (barbatul-victima si femeia-victima), elaborata o tipologie a victimelor infractiunilor contra vietii si sanatatii persoanei (6 tipuri) si o tipologie a victimelor omorului la comanda (7 tipuri). 11. Victimitate este predispozitia, capacitatea sporita a unor indivizi de a deveni victime ale infractiunilor; predispozitia, capacitatea sporita a persoanei de a deveni victima a infractiunii este determinata de ansamblul trasaturilor personale, ce interactioneaza cu factorii exteriori intr-o anumita situatie; pot fi persoane victimale si nonvictimale; victimitatea nu are un caracter fatal; victimitatea poate fi realizata prin infractiune sau poate ramine drept un potential, adica nerealizata; victimitatea este si rezultatul procesului de transformare a persoanelor victimale in victime ale infractiunilor (aspectul statistic). 12. Victimizare este procesul transformarii unei oarecare persoane (indiferent este victimala sau nonvictimala) in victima a infractiunii; victimizarea este rezultatul procesului de transformare a persoanelor in victime; victimizarea include in sine si notiunea de victimitate realizata; victimizarea este subsistem al sistemului criminalitatii si se caracterizeaza prin nivel (coeficient) si structura. 13. Este definita si pusa in circulatie notiunea de situatie victimogena, inteleasa ca ansamblu al circumstantelor obiective si subiective care determina sau pot determina victimizarea persoanei. Este important faptul ca circumstantele, conditiile apar frecvent intr-o anumita legatura cu personalitatea si comportamentul victimei. II. In domeniul victimologiei mecanismului infractiunii: 1. Subliniind importanta majora a personalitatii victimei la crearea situatiei victimogene, nu admitem existenta unor victime innascute, dar sustinem ca, pe parcursul vietii, unele persoane pot capata anumite trasaturi fizice, psihice si sociale (de exemplu, deficiente fizice sau alte anomalii, incapacitatea sau gradul insuficient de pregatire pentru autoaparare, farmecul exteriorului, particularitatile psihologice, starea materiala si financiara,

rolul social al victimelor), datorita carora ele pot fi predispuse a deveni, in anumite conditii, victime ale infractiunilor. 2. Comportamentul victimei in mecanismul infractiunii poate avea un rol diferit: poate impiedica savirsirea infractiunii, poate fi neutral, adica nu favorizeaza si nu impiedica comiterea crimei, poate usura savirsirea infractiunii, avind un caracter neatent, neprevazator, riscant sau usuratic si poate provoca crima, fiind un pretext, adica generind motivul si scopul comiterii ei. 3. Importanta criminologica a circumstantelor care caracterizeaza personalitatea si comportamentul victimei consta in: 1) relevarea cauzelor si conditiilor comiterii unei anumite infractiuni; 2) elaborarea masurilor de prevenire a criminalitatii; 3) desfasurarea unor activitati profilactice eficiente, cu scop bine determinat. 4. Importanta juridico-penala a circumstantelor ce caracterizeaza personalitatea si comportamentul victimei consta in: 1) determinarea gradului de pericol social atit al infractorului, cit si al infractiunii comise de acesta; 2) clarificarea continutului psihologic real al infractiunii (continutul intentiei sau imprudentei, orientarea intentiei si orientarea actiunilor din imprudenta, motivul si scopul infractiunii etc.) si, prin urmare, stabilirea prezentei sau lipsei temeiului juridic al raspunderii penale, adica a componentei de infractiune; 3) calificarea corecta a faptei comise; 4) stabilirea rolului real si gradului de vinovatie al infractorului la comiterea infractiunii; 5) individualizarea pedepsei tinindu-se cont de personalitatea si caracterul comportamentului victimei, deoarece semnele ce caracterizeaza victima, stipulate in legea penala, influenteaza nu numai asupra calificarii faptei, dar pot fi luate in consideratie ca circumstante atenuante (art.76, pct. f si i Cod penal al Republicii Moldova) sau circumstante agravante (art.77, pct. d, e, f, h Cod penal al Republicii Moldova). 5. Deoarece infractiunea poate fi comisa nu numai nemijlocit asupra persoanei, dar si impotriva apropiatilor acesteia in legatura cu indeplinirea de catre ea a indatoririlor de serviciu sau obstesti, propunem ca in pct. f din art.77 Cod penal al Republicii Moldova, dupa cuvintele savirsirea infractiunii fata de o persoana, a introduce cuvintele ori apropiatii ei. A introduce completarea respectiva si in articolele din Partea speciala care prevad in calitate de circumstanta calificativa agravanta in legatura cu indeplinirea de catre victima a obligatiilor de serviciu sau obstesti (art.145 (2) pct. d, art.145 (3) pct. e, art.151 (2) pct. c, art.152 (2) pct. d etc.). 6. In victimologia criminologica, vinovatia victimei este o notiune etico-morala si juridico-criminologica, care este in legatura strinsa cu raspunderea sociala a persoanei vatamate pentru comportamentul sau imoral sau ilicit. Vinovatia victimei reprezinta atitudinea negativa a acesteia fata de valorile sociale, care se exprima prin comiterea de catre persoana vatamata a faptelor ilicite sau imorale, ce pot duce la incalcarea functionarii normale a valorilor date, contribuind, in asa mod, la savirsirea atentatului criminal asupra sferei de interese a victimei; vinovatia victimei este, in mare parte, o vinovatie morala; despre vinovatie, in victimologie poate fi vorba doar in acele cazuri, cind comportamentul victimei infractunii s-a caracterizat prin astfel de elemente care au contribuit la aparitia intentiei criminale si realizarea acesteia. 7. Actiunile ilicite sau imorale ale victimei, care au provocat infractiunea, marturisesc despre reducerea gradului de pericol social al faptei si infractorului pina la inlaturarea caracterului penal al comportamentului victimizatorului (legitima aparare, retinerea infractorului, unele cazuri de extrema necesitate). In asemenea cazuri, vinovatia victimei absoarbe parca o parte din vinovatia subiectului infractiunii, devenind o circumstanta care

atenueaza raspunderea penala a faptuitorului. Conform regulii stabilite de legea penala, numai vinovatia victimei care a provocat infractiunea diminueaza vinovatia infractorului, alte forme de vinovatie a victimei nu sunt considerate drept circumstante atenuante. 8. Cercetarea victimologica a vinovatiei victimei reprezinta cheia de solutionare a problemei cauzalitatii criminalitatii si clarificarii mecanismului comportamentului infractional individual, este importanta, de asemenea, la individualizarea raspunderii si pedepsei penale a faptuitorului, precum si la elaborarea si realizarea masurilor de prevenire victimologica. Totodata, problema vinovatiei victimei nu trebuie supraapreciata in cadrul teoriei si practicii luptei impotriva criminalitatii. Supraestimarea acestei probleme poate duce la denaturarea perspectivei investigatiilor victimologice si aplicarii lor incorecte in practica. 9. Indiferent de impactul produs asupra savirsirii faptei infractionale, situatia poate fi numai conditie, iar drept cauza a infractiunii sunt orientarile antisociale ale personalitatii infractorului; situatia poate provoca, favoriza, impiedica sau poate fi neutrala fata de atentator. 10. In functie de rolul comportamentului victimei in mecanismul infractiunii au fost relevate 4 tipuri principale de situatii victimogene caracteristice omorurilor, 5 tipuri infractiunilor de vatamare intentionata a integritatii corporale sau a sanatatii si 3 tipuri de situatii infractiunilor de viol. In cadrul acestor tipuri au fost distinse mai multe subtipuri de situatii victimogene. 11. In Republica Moldova, criminalitatea latenta naturala constituie aproximativ 40-50 la suta, iar criminalitatea latenta artificiala respectiv 18-20 la suta din numarul total al infractiunilor comise de facto anual. Cifra neagra a criminalitatii constituie, in opinia noastra, circa 2/3 din criminalitatea reala. Raportul dintre infractiunile inregistrate si latente este de 1 : 2, adica din trei infractiuni comise in realitate, se inregistreaza numai una. Mai putin latente sunt infractiunile de furt si vatamare intentionata a integritatii corporale sau a sanatatii. Printr-un grad inalt de latenta se caracterizeaza violul, traficul de fiinte umane, huliganismul, escrocheria, tilharia si, in deosebi, mita si inselarea clientilor. 12. Pe teritoriul republicii pot fi relevate 4 zone ce se deosebesc dupa nivelul victimizarii: 1) zona cu nivelul de victimizare redus (sub 15%) fostele judete Edinet, Chisinau, Lapusna si UTA Gagauzia; 2) zona cu nivelul de victimizare mediu (15-17%) fostele judete Soroca, Balti (fara mun. Balti), Tighina, Cahul; 3)zona cu nivelul de victimizare inalt (17-20%) - mun.Chisinau; 4) zona cu nivelul victimizarii deosebit de inalt (peste 20%) fostele judete Ungheni, Orhei, Taraclia si mun.Balti. 13. In baza analizei complexe a nivelului criminalitatii, nivelului criminalitatii grave si coeficientului victimizarii populatiei au fost relevate 3 zone criminogene victimogene pe teritoriul Republicii Moldova: 1) zona cu nivel redus, situata in partea de nord a republicii (fostele judete Edinet, Soroca si Balti, fara mun.Balti); 2) zona cu nivel mediu, situata in centrul tarii fostele judete Lapusna, Chisinau si Tighina; 3) zona cu nivel inalt si deosebit de inalt fostele judete Cahul si Taraclia, mun.Chisinau si Balti. 14. Prin realizarea sondajului sociologic printre elevii claselor a VIII-XII-a din mun. Chisinau, s-a stabilit gradul inalt de victimizare si criminalizare latenta a elevilor, precum si savirsirea frecventa a faptelor ilegale in anturajul acestora. Astfel, fiecare al treilea elev chestionat a devenit victima a infractiunii, fiecare al patrulea comite frecvent abateri ilegale, iar cincizeci la suta au afirmat ca in mediul in care se afla au fost comise fapte ilegale. Aceste rezultate denota despre cifra neagra enorma a criminalitatii din municipiu si necesitatea unirii eforturilor organelor de drept, administratiei publice locale, pedagogilor,

parintilor si societatii civile intru realizarea masurilor cu caracter educativ si profilactic in rindul minorilor. III. In domeniul prevenirii victimologice a infractiunilor: 1. Prevenirea victimologica poate fi generala, individuala si urgenta sau operativa: 1) prevenirea victimologica generala cuprinde realizarea masurilor cu caracter general in scopul inlaturarii sau neutralizarii cauzelor si conditiilor victimizarii; masuri speciale de reducere si neutralizare a nivelului de victimizare a populatiei si educatia juridica a acesteia sub aspect victimologic; 2) prevenirea victimologica individuala consta in identificarea persoanelor care, datorita particularitatilor lor, au un grad sporit de victimizare si organizarea in privinta acestor persoane a educatiei, instruirii si asigurarii securitatii necesare; 3) prevenirea victimologica urgenta (operativa) cuprinde prevenirea infractiunilor premeditate, inclusiv in etapa pregatirii acestora, fiind utilizat potentialul de aparare al victimei, precum si posibilitatile tactice care apar in procesul organizarii activitatii profilactice orientate asupra victimei. 2. Au fost stabilite un sir de trasaturi specifice prevenirii victimologice a infractiunilor realizate de catre organele de interne: a) orientarea asupra victimelor reale si potentiale ale infractiunilor, precum si asupra neutralizarii situatiilor victimogene; b) prevenirea victimologica se desfasoara, de regula, prin metode de convingere; c) prevenirea victimologica trebuie realizata cu stima profunda fata de persoana si respectind normele etice; astfel de interventii profilactice sunt posibile doar cu acordul benevol al potentialelor victime sau la rugamintea acestora; d) asigurarea informationala a acestei preveniri se bazeaza atit pe sursele de date utilizate de prevenirea criminologica traditionala, cit si pe aplicarea schemelor speciale de descoperire a victimelor si situatilor victimogene; e) prevenirea victimologica poate fi realizata, de asemenea, prin implementarea posibilitatilor ajutorului acordat de catre populatie; f) sistemul de masuri cu caracter victimologic cuprinde mijloace juridico-penale, de drept administrativ, procesual-penale, metode ale investigatiilor operative, precum si un sir de alte masuri de prevenire a victimizarii; g) prevenirea victimologica se caracterizeaza prin particularitati organizationale, determinate de instruirea speciala a colaboratorilor de politie, crearea unor evidente speciale ale obiectelor ce se caracterizeaza prin vulnerabilitate victimologica, organizarea subdiviziunilor psiho-pedagogice in cadrul organelor de interne. 3. Propunem ca la pct.9 din art.12 Atributiile politiei al Legii Republicii Moldova cu privire la politie, propozitiile sa infaptuiasca o munca de profilaxie in mediul persoanelor criminogene; sa participe la educarea juridica a populatiei sa fie inlocuite cu propozitiile sasi orienteze activitatea de prevenire atit asupra infractorilor sau potentialilor infractori, cit si asupra victimelor, posibilelor victime ale infractiunilor, utilizind masuri de aparare ale acestora impotriva atentatelor criminale; sa participe la educatia juridica a cetatenilor, sa acorde consultatii populatiei asupra problemelor de protectie impotriva atentatelor criminale, sa elaboreze recomandari cu privire la comportamentul optimal in situatii extremale, sa informeze cetatenii despre situatiile-capcane victimogene. 4. Activitatea practica a organelor de interne in domeniul prevenirii victimologice a infractiunilor necesita solutionarea urmatoarelor probleme: a) instruirea politistilor in domeniul prevenirii victimologice. Pentru realizarea acestei sarcini este necesar: 1) stabilirea directiilor prioritare de instruire in domeniul

victimologiei a cadrelor din sistemul organelor afacerilor interne; 2) organizarea si desfasurarea seminarelor in vederea instruirii victimologice diferentiate a politistilor in functie de genul de activitate al acestora, in special, a sefilor de post, ofiterilor de urmarire penala si

lucratorilor operativi; 3) introducerea in planurile de invatamint ale Colegiului, Facultatii de drept si Centrului de instruire din cadrul Academiei Stefan cel Mare a victimologiei in calitate de disciplina obligatorie, precum si alte cursuri de specializare in problema data; b) selectarea profesionala pentru angajarea in serviciu in organele de interne, tinindu-se cont de calitatile psihologice ale candidatilor, capacitatea acestora de a se orienta corect in situatii periculoase, exercitindu-si obligatiile de serviciu, fiindca un politist dezechilibrat, distrat sau neatent, este o victima potentiala a infractorului; c) crearea in cadrul subdiviziunilor de ordine publica a comisariatelor de politie a unor sectii psihopedagogice si de instruire, unde ar fi angajati ofiteri operativi si inspectori de sector experimentati, specialisti in domeniul tehnicii de paza, psihologi si pedagogi care vor consulta cetatenii atit in sfera mijloacelor tehnice de paza a patrimoniului, cit si privitor la modalitatile de comportament in diferite situatii victimogene; d) functionarii organelor de interne trebuie sa fie accesibili populatiei. In acest context, este important ca orice politist sa fie capabil sa acorde ajutor de diferita natura solicitantilor; e) implementarea programelor politienesti speciale de prevenire a criminalitatii, potrivit carora, functionarii organelor afacerilor interne vor prelua metodele lucratorilor sociali patronajul asupra victimelor infractiunilor, copiilor, acordarea ajutorului social si a consultatiilor; f) organizarea unei evidente profilactice a persoanelor care au fost sau real pot deveni victime ale infractiunilor, daca este evidenta vulnerabilitatea sporita a acestora. Sistemul evidentei profilactice a persoanelor care functioneaza in prezent nu ia in consideratie trasaturile victimologice ale acestora si, prin urmare, nu poate servi drept sursa obiectiva de informatie. Totodata, cetatenii care respecta legile, dar se caracterizeaza printr-o victimitate potentiala sporita ramin, in genere, in afara cimpului vizual al organelor de interne; g) organizarea evidentei cererilor ce parvin la organele de politie din partea cetatenilor in asa mod ca sa se excluda atitudinea sceptica a populatiei fata de perspectivele solutionarii problemelor vizate in adresarile respective; h) dezvoltarea statisticii victimologice care, practic, lipseste actualmente in organele afacerilor interne. In lucrare a fost elaborat sistemul necesar de indicatori statistici ce vizeaza trasaturile personalitatii victimei infractiunii, comportamentul acesteia, relatiile dintre infractor si victima, caracterul si gradul prejudiciului cauzat victimei prin infractiune. Este importanta, de asemenea, elaborarea unor acte informative speciale (fise, dosare) pentru cele mai victimogene obiecte si sectoare teritoriale; i) organizarea si realizarea sistematica a interactiunii tuturor subdiviziunilor organelor de interne, precum si conlucrarea acestora cu alte organe de stat si organizatii neguvernamentale in domeniul prevenirii victimologice.

IV. In domeniul protectiei, reintegrarii sociale si repararii prejudiciului cauzat victimelor in urma infractiunilor:

1. In baza analizei practicii de protectie si ajutorare a victimelor existente in statele lumii, propunem urmatoarele solutii ale acestor probleme pentru Republica Moldova: 1) imbunatatirea statutului juridic al victimei in sistemul justitiei penale, trecerea de la justitia represiva la justitia restaurativa si implementarea mecanismelor informale pentru rezolvarea conflictelor; 2) repararea prejudiciului cauzat victimei in urma infractiunii, prin compensarile statului; 3) repararea prejudiciului cauzat victimei prin incasarea de la delincvent; 4) repararea

prejudiciului cauzat victimei prin achitarea primei de asigurare, in cazurile cind aceasta persoana anterior a fost asigurata impotriva infractiunilor; 5) repararea prejudiciului cauzat victimei din contul donatiilor benevole ale cetatenilor, realizate din sentimentul solidaritatii fata de persoanele vatamate (fonduri, organizatii obstesti); 6) reabilitarea fizica si moralpsihologica, reintegrarea sociala a victimelor, care cuprinde tratamentul ranilor, patologiilor, depresiunilor de nervi, depasirea complexului de vinovatie, acordarea ajutorului psihologic, social, juridic, formarea opiniei publice in favoarea victimei, crearea unui confort moral la nivelul micromediului social al victimei; 7) realizarea programelor si masurilor de aparare fizica a victimelor impotriva atentatelor in perioada postinfractionala. 2. Consideram ca in procesul elaborarii legislatiei victimologice in tara noastra este necesar: a) adoptarea conceptiei de stat privind acordarea de ajutor victimelor infractiunilor care ar stabili principiile crearii sistemului statal si nestatal de ajutorare a victimelor infractiunilor, precum si particularitatile structurii, resurselor si asigurarii materiale a sistemului statal de ajutorare; b) elaborarea, in baza prevederilor Declaratiei ONU despre principiile de baza privind justitia pentru victimele crimelor si abuzului de putere, Conventiei Europene pentru despagubirea victimelor infractiunilor violente si a altor acte normative internationale, a Declaratiei cu privire la drepturile persoanelor vatamate in urma infractiunilor care ar stipula principiile generale ale statutului juridic al victimelor infractiunilor in sistemul de drept national, servind, prin urmare, ca indrumar pentru elaborarea legislatiei victimologice speciale. 3. Este necesar a introduce in Codul penal al Republicii Moldova drept principiu de baza al acestuia restituirea prejudiciului cauzat persoanei vatamate prin infractiune. 4. Propunem a organiza in Republica Moldova un sistem de despagubire a victimelor infractiunilor, bazat pe elaborarea si implementarea mecanismelor compensarii de catre stat a prejudiciului cauzat victimelor prin infractiune, pe crearea de fonduri obstesti, pe impacarea victimei cu infractorul si restituirea benevola a pagubei cauzate de catre vinovat in schimbul atenuarii vinovatiei, liberarii de raspundere, iar uneori si de pedeapsa penala. 5. Conceptia justitiei restaurative consta in readucerea la starea initiala a delincventului si victimei, adica restaurarea relatiilor dintre parti, existente pina la conflict. Acest tip de justitie asigura restabilirea armoniei sociale prin impacarea delincventului cu victima atit in cadrul sistemului justitiei penale, cit si in afara acestuia prin compensare si mediere. Aplicarea reusita a masurilor justitiei restaurative va resocializa atit victima, cit si infractorul si va contribui, astfel, la reducerea victimizarii si recidivei infractiunilor in republica. Implementarea ideilor justitiei restaurative va permite, de asemenea, utilizarea mai eficienta a sistemului judiciar penal, care isi va concentra eforturile si mijloacele modeste asupra infractiunilor mai serioase, contribuind, in asa fel, la scaderea numarului de condamnati in institutiile penitenciare, suprapopularea acestora micsorind-o pina la limitele normale, reducind, totodata, si cheltuielile pentru intretinerea acestor institutii. 6. Pentru a elabora un program de mediere in Republica Moldova, sunt necesare acte normative care ar reglementa procesul dat. Legea despre mediere trebuie sa reglementeze, in opinia noastra, urmatoarele momente conceptuale privind procedura respectiva: 1) participarea obligatorie a unei terte persoane impartiale sau aceasta trebuie lasata la discretia partilor; 2) influenta medierii asupra procesului de urmarire penala si judecare a cauzei; 3) executarea si supravegherea executarii acordului de impacare. Este necesar, totodata, ca legiuitorul sa stabileasca drepturile si obligatiile mediatorului, cazurile de recuzare si incompatibilitate si procedura de desemnare a mediatorului; obligatiile partilor in procesul de mediere;

documentele ce trebuie prezentate mediatorului si de catre cine; cazurile de incetare si suspendare a procesului de mediere; clauzele obligatorii unui acord de impacare, recunoasterea consecintelor acestuia etc. 7. Optam pentru mentinerea echilibrului dintre metodele traditionale si alternative de solutionare a conflictelor de drept penal in asa mod, incit interesele victimei sa nu acopere interesele ordinii de drept si sa nu duca la slabirea justitiei penale si la cresterea tolerantei fata de criminalitate in general. Precizam ca sistemul mentinerii ordinii sociale nu se poate baza exclusiv pe principiile justitiei restaurative. 8. Legea penala trebuie sa prevada atit liberarea de raspunderea penala in legatura cu cainta activa, cit si impacarea in calitate de forme ale institutiei liberarii de raspundere penala, avind dreptul a libera persoana vinovata de raspundere penala in temeiurile mentionate nu numai instanta de judecata, dupa cum este stipulat in art. 53 CP, ci si procurorul, din oficiu sau la propunerea organului de urmarire penala. Astfel, daca procesul penal a fost pornit, atunci, in baza caintei active sau impacarii, el poate fi incetat in faza urmaririi penale sau a examinarii cauzei in instanta. 9. Este necesar ca Codul de procedura penala sa ofere dreptul organelor competente nu numai a inceta procesul penal, dar si a nu porni urmarirea penala, daca exista temeiurile prevazute de art.57 si 109 Cod penal. Potrivit noilor temeiuri ale liberarii de raspundere penala, fiecare participant al triadei clasice victima persoana vinovata - statul urmareste realizarea scopului sau. Victima isi compenseaza mult mai repede prejudiciul cauzat, faptuitorul evita raspunderea penala si povara procesului penal, statul economiseste timpul si mijloacele necesare pentru cercetare, examinare judiciara, executarea sentintei etc. De aceea, cu cit mai tirziu este luata decizia cu privire la liberarea de raspundere penala, cu atit mai putine sanse ramin fiecaruia in realizarea scopurilor. 10. Consideram rational a completa Codul d procedura penala al Republicii Moldova cu o norma care ar obliga judecatorul, procurorul, ofiterul de urmarire penala sa invite victima si persoana care a comis fapta infractionala pentru a li se explica drepturile la impacare, iar ultimului separat, conditiile unei astfel de impacari (atenuarea daunei). Este posibil chiar a li se stabili un anumit termen, la expirarea caruia, partile iarasi sunt chemate pentru a verifica daca a fost obtinuta impacarea sau nu. Daca raspunsul este pozitiv, atunci procesul penal va fi incetat, iar daca negativ procedura continua in mod obisnuit. 11. Este important ca legislatia victimologica nationala, la compartimentul compensarea de catre stat a prejudiciului cauzat victimei prin infractiune, sa cuprinda principiile si conditiile compensarii date prevazute in Conventia Europeana pentru despagubirea victimelor infractiunilor violente si in legile altor state despre compensarea prejudiciului produs victimelor prin infractiune: victimele infractiunilor contra vietii sau sanatatii ori familiile persoanelor decedate in urma infractiunilor respective pot primi compensatii banesti de la stat; compensarea de catre stat trebuie aplicata numai in cazurile cind repararea daunei este imposibila din alte surse; nu este admisa o compensare dubla; infractiunea trebuie sa fie violenta, premeditata, sa cauzeze vatamari corporale serioase ori o dauna sanatatii; violenta poate fi fizica sau psihica, otravirea, violul si incendierea sunt forme ale violentei premeditate; victime ale infractiunilor sunt considerate si persoanele care au suferit in timpul curmarii faptelor penale, acordarii de ajutor politiei sau victimei; conditie obligatorie a compensatiei este contributia persoanei vatamate la cercetarea si examinarea judiciara a cauzei penale, comunicarea oportuna a acesteia despre infractiunea comisa, precum si comportamentul ei pozitiv; opunerea victimei politiei si judecatii, precum si vinovatia

acesteia exprimata prin provocarea infractiunii sunt considerate drept temei de a i se refuza compensarea; actiunile legii nu se extind asupra victimelor care se afla in relatie de rudenie cu infractorul. 12. In baza cercetarilor de drept comparat, analizei legislatiei nationale in vigoare si studiilor victimologice realizate, propunem proiectul Legii Republicii Moldova privind protectia victimelor infractiunilor si prevenirea victimizarii.

Tematica tezei este reflectata in urmatoarele publicatii: I. Monografii, manuale: 1. GLADCHI, Gh. Determinantele victimologice si mecanismul infractiunilor de mare violenta. Chisinau: Centrul de Drept, 2000. 239 p. 2. BIRGAU, M., GLADCHI, Gh., DODON, U., PLOTEAN, N. Opinia publica despre situatia criminogena si activitatea politiei in Republica Moldova. Sondaj sociologic. Chisinau: Academia Stefan cel Mare a M.A.I. al R.M., 2003. 104 p. 3. GLADCHI, Gh. Victimologia si prevenirea infractiunilor. Monografie. Chisinau: Academia Stefan cel Mare a M.A.I. al R.M., 2004. 312 p. 4. GLADCHI, Gh. Criminologie generala. Manual pentru facultatile de drept. Chisinau: Museum, 2001. 312 p. II. Articole stiintifice: 5. GLADCHI, Gh. Cine sunt victimele violului si care este comportarea lor preinfractionala. In Legea si viata, nr.4, 2000, p.19-25. 6. GLADCHI, Gh. Situatiile tipice mecanismului cauzarii vatamarii intentionate grave a integritatii corporale. In Legea si viata, nr.6, 2000, p.34-38. 7. GLADCHI, Gh. Particularitati privind studiul criminologic al infractiunilor de vatamare grava intentionata a integritatii croporale si vinovatia victimei. In Legea si viata, nr.7, 2000, p.24-27. 8. GLADCHI, Gh. Particularitatile sistemului Infractor situatie victimogena in procesul savirsirii infractiunii de viol. In Probleme actuale privind infractionalitatea. Anuar stiintific. Ed. I-a. Chisinau: Academia de Politie Stefan cel Mare, 2000, p.117-144. 9. GLADCHI, Gh. Victimizarea si victimitatea in timpul omorului savirsit cu intentie in circumstante agravante. In Analele stiintifice ale Academiei de Politie Stefan cel Mare. Ed. I-a. Chisinau, 2000, p.57-70. 10. GLADCHI, Gh. Prevenirea infractiunilor de violenta sexuala. In Revista nationala de drept, nr.1, 2001, p.4-8. 11. GLADCHI, Gh. Originea criminologiei. In Revista nationala de drept, nr.3, 2001, p.10-13. 12. GLADCHI, Gh. Unele aspecte privind analiza criminologica si prevenirea furturilor in Republica Moldova. In Analele stiintifice ale USM Proprietatea si rglementarea ei juridica. Serie Noua, nr.4, Chisinau, 2000, p.155-167. 13. GLADCHI, Gh. Probleme metodologice privind obiectul criminologiei. In Analele stiintifice ale USM. Stiinte socio-umanistice. Vol.I. Chisinau, 2001, p.222-226. 14. GLADCHI, Gh. Cercetarea cauzelor si conditiilor infractiunii directie

prioritara a criminologiei. In Revista nationala de drept, nr.8, 2001, p.9-13. 15. GLADCHI, Gh. Mecanismul comportamentului infractional individual: concepte, structuri, particularitati. In Revista nationala de drept, nr.9, 2001, p.36-40.

16. GLADCHI, Gh. Situatiile savirsirii infractiunilor de omor (Studiu criminologic). In Studii criminologice si juridice privind criminalitatea. Anuar stiintific. Ed. a II-a. Chisinau: Academia de Politie Stefan cel Mare, 2001, p.87-109. 17. GLADCHI, Gh. Rolul situatiei in mecanismul comportamentului infractional. In Revista nationala de drept, nr.10, 2001, p.32-34. 18. GLADCHI, Gh. Victimologia criminologica: o noua orientare stiintifica. In Revista nationala de drept, nr.11, 2001, p.48-51. 19. GLADCHI, Gh. Victimizare si victimitate (analiza si definirea conceptelor). In Revista nationala de drept, nr.12, 2001, p.19-21. 20. GLADCHI, Gh. Probleme privind cauzalitatea in criminologie. In Revista nationala de drept, nr.1, 2002, p.26-30. 21. GLADCHI, Gh. Necesitatea cunoasterii cifrei negre a criminalitatii in societatea noastra. In Revista nationala de drept, nr.2, 2002, p.36-39. 22. GLADCHI, Gh. Reactia sociala impotriva criminalitatii delimitari concenptuale. In Analele stiintifice ale USM. Stiinte socio-umanistice. Vol.I. Chisinau: CE USM, 2002, p.187-192. 23. GLADCHI, Gh. Tipuri de situatii criminogene (victimogene) dupa comportamentul victimei. In Analele stiintifice ale USM Probleme actuale ale jurisprudentei. Serie Noua, nr.5. Chisinau: CE USM, 2001, p.284-289. 24. GLADCHI, Gh. Caracteristica criminologica si clasificarea infractiunilor. In Analele stiintifice ale USM Probleme actuale ale jurisprudentei. Serie Noua, nr.5. Chisinau: CE USM, 2001, p.290-294. 25. GLADCHI, Gh. Probleme metodologice privind obiectul si domeniul de cercetare al victimologiei. In Probleme actuale de prevenire si combatere a criminalitatii. Anuar stiintific. Ed. a III-a. Chisinau: Academia Stefan cel Mare a M.A.I. al R.M., 2002, p.16-30. 26. GLADCHI, Gh., OPINCA, E. Originile victimologiei. In Legea si viata, nr.2, 2003, p.30-40. 27. GLADCHI, Gh. Definitia victimologiei (opinii si controverse). In Analele stiintifice ale Academiei Stefan cel Mare a M.A.I. al R.M., Chisinau, 2003, p.27-31. 28. GLADCHI, Gh., SPOIALA, A. Medierea: concept si particularitati de realizare. In Analele stiintifice ale Academiei Stefan cel Mare a M.A.I. al R.M., Ed. a IV-a, Chisinau, 2003, p.47-57. 29. GLADCHI, Gh. Justitia de restabilire si medierea: probleme si perspepctive. In Avocatul poporului, nr.11-12, 2003, p.20-22. 30. GLADCHI, Gh. Aparitia si evolutia victimologiei criminologice stiintifice. In Legea si viata, nr.6, 2003, p.11-21. 31. GLADCHI, Gh. Problemle dezvoltarii victimologiei in Repbulica Moldova. In Legea si viata, nr.2, 2004, p.4-8. 32. GLADCHI, Gh. Metodologia, programul si metodele cercetarii victimologice. In Probleme actuale de prevenire si combatere a criminalitatii. Anuar stiintific. Ed. a IV-a. Chisinau: Academia Stefan cel Mare a M.A.I. al R.M., 2003, p.33-58. 33. GLADCHI, Gh., DODON, U. Situatia criminogena si victimizarea populatiei in Republica Moldova (Sondaj sociologic). In Probleme actuale de prevenire si combatere a criminalitatii. Anuar stiintific. Ed. a IV-a. Chisinau: Academia Stefan cel Mare a M.A.I. al R.M., 2003, p.59-66.

34. GLADCHI, Gh., SPOIALA, A. Repararea prejudiciului cauzat victimei prin infractiune. In Legea si viata, nr.3, 2004, p.16-22. 35. GLADCHI, Gh. Conceptul de victima a infractiunii subiect al controverselor teoretice. In Legea si viata, nr.4, 2004, p.12-22. 36. GLADCHI, Gh. Personalitatea si comportamentul victimei in mecanismul infractiunii: aspecte criminologice si de drept penal. In Legea si viata, nr.6, 2004, p.4-10; nr.7, 2004, p.11-15. 37. GLADCHI, Gh. Particularitati ale victimizarii si cifra neagra a criminalitatii in Republica Moldova. In Probleme actuale de prevenire si combatere a criminalitatii. Anuar stiintific. Ed. a V-a. Chisinau: Academia Stefan cel Mare a M.A.I. al R.M., 2004, p.44-55. 38. GLADCHI, Gh. Asigurarea organizationala, informationala si tacticometodologica a prevenirii victimologice. In Probleme actuale de prevenire si combatere a criminalitatii. Anuar stiintific. Ed. a V-a. Chisinau: Academia Stefan cel Mare a M.A.I. al R.M., 2004, p.135-142. 39. GLADCHI, Gh. Vinovatia victimei si raspunderea penala. In Avocatul poporului, nr.8-9, 2003, p.7-12. 40. GLADCHI, Gh. Cu privire la unele notiuni-cheie ale victimologiei criminologice. In Legea si viata, nr.9, 2004, p.11-19. 41. GLADCHI, Gh. Noi temeiuri ale liberarii de raspundere penala: necesitate si probleme de aplicare. In Analele stiintifice ale USM si Academiei de Drept din Moldova Probleme actuale teoretice si practice privind noua legislatie a Republicii Modlova, nr.7, Chisinau, 2004, p.258-263. 42. GLADCHI, Gh. Unele aspecte victimologice ale criminalitatii. In Analele stiintifice ale Academiei Stefan cel Mare a M.A.I. al R.M. Stiinte socio-umanistice. Ed. a Va. Chisinau, 2004, p.46-50. 43. GLADCHI, Gh., PLACINTA, N., SPOIALA, A . Criminalitatea in perioada de tranzitie (Studiu statistico-criminologic). In Analele stiintifice ale Academiei Stefan cel Mare a M.A.I. al R.M.. Stiinte socio-umanistice. Ed. a V-a. Chisinau, 2004, p.51-59. 44. GLADCHI, Gh., DODON, U. Criminalzarea si victimizarea minorilor (Studiu socio-juridic). In Analele stiintifice ale Academiei Stefan cel Mare a M.A.I. al R.M.. Stiinte socio-umanistice. Ed. a V-a. Chisinau, 2004, p.146-152. 45. GLADCHI, Gh. Abordari stiintifice privind clasificarea si tipologia victimelor. In Analele stiintifice ale ULIM. Seria Drept. Vol.V. Chisinau, 2004, p.27-36. III. Rapoarte si comunicari la conferinte stiintifice: 46. GLADCHI, Gh. Problema mecanismului comportamentului infractional. In materialele Conferintei corpului didactico-stiintific Bilantul activitatii stiintifice a USM pe anii 1998-1999 , 27.IX-02.X.2000. Stiinte socio-umanistice. Chisinau, 2000, p.17-18. 47. GLADCHI, Gh. Clasificarea criminologica a victimelor infractiunilor de omor si vatamare intentionata grava a integritatii corporale. In materialele Conferintei corpului didactico-stiintific Bilantul activitatii stiintifice a USM pe anii 1998-1999 , 27.IX02.X.2000. Stiinte socio-umanistice. Chisinau, 2000, p.19-20. 48. GLADCHI, Gh. Orientarea geoecologica in criminologie. In materialele Simpozionului International Probleme regionale in contextul procesului de globalizare, 910.X.2002. Chisinau: Ed. ASEM, 2002, p.400-402.

49. GLADCHI, Gh. Definitia criminologiei (opinii si controverse). In materialele Conferintei stiintifice Starea actuala si perspectivele stiintei criminologice in Republica Moldova, 06.VII.2002. Chisinau, 2002, p.39-42. 50. GLADCHI, Gh. Problema infractiunii in criminologie. In materialele Conferintei stiintifice Starea actuala si perspectivele stiintei criminologice in Republica Moldova, 06.VII.2002. Chisinau, 2002, p.89-94. 51. GLADCHI, Gh. Protectia victimei infractiunii prin prisma justitiei de restabilire. In materialele Conferintei teoretico-stiintifice internationale Functionarea institutiilor democratice in statul de drept, 25-26 ianuarie 2003, Balti. Chisinau: F.E.-P. Tipografia Centrala, 2003, p.740-744. 52. GLADCHI, Gh. Probleme actuale privind protectia juridica si ajutorul social acordat victimelor infractiunilor. In materialele Conferintei teoretico-stiintifice internationale Aspecte juridice ale societatii civile: realitati si perspective, 26-27 februarie 2003, Chisinau: F.E.-P. Tipografia Centrala, 2003, p.299-303. 53. GLADCHI, Gh. Organele de ocrotire a normelor de drept in calitate de subiecti ai prevenirii victimologice. In materialele Conferintei stiintifico-practice, 09-XII.2002, Academia Stefan cel Mare a M.A.I. al R.M., Chisinau, 2003, p.74-78. 54. , . : . , 27 2003 . , 2 (13), 2003, .21-24. 55. GLADCHI, Gh., OPINCA, E. Necesitatea de cunostinte in domeniul victimologiei in procesul de formare a specialistilor pentru organele afacerilor interne. In materialele Conferintei stiintifico-practice internationale Perfectionarea continua a cadrelor din organele afacerilor interne si optimizarea procesului de instruire profesionala.MAI, Academia Stefan cel Mare a M.A.I. al R.M., 20-21.XII.2002. Chisinau: Stiinta, 2003, p.84-86. 56. GLADCHI, Gh. Masuri de conciliere in lupta cu criminalitatea prevazute de noul Cod penal al Republicii Moldova. In materialele Conferintei stiintifico-practice internationale Criminalitatea in Republica Moldova: starea actuala, tendintele, masurile de prevenire si de combatere, 18-19.IV.2003, M.A.I. al R.M., Academia Stefan cel Mare, Academia de Stiinte a Moldovei, SIS al Republicii Moldova, Ministerul Justitiei al R.M., Chisinau, 2003, p.67-71. 57. GLADCHI, Gh., OPINCA, E. Victimologia si prevenirea infractiunilor. In materialele Conferintei stiintifico-practice internationale Criminalitatea in Republica Moldova: starea actuala, tendintele, masurile de prevenire si de combatere, 18-19.IV.2003, M.A.I. al R.M., Academia Stefan cel Mare, Academia de Stiinte a Moldovei, SIS al Republicii Moldova, Ministerul Justitiei al R.M., Chisinau, 2003, p.140-145. 58. GLADCHI, Gh. Rolul justitiei de restabilire in solutionarea conflictelor penale insotite de violenta. In materialele Conferintei stiintifice internationale Violenta in societatea de tranzitie, 16-17 mai 2003. Chisinau, 2003, p.80-84. 59. GLADCHI, Gh. Perspectivele justitiei de restabilire in Republica Moldova. In materialele Conferintei internationale stiintifico-practice Edificarea statului de drept. Chisinau, 2003, p.267-275.

60. GLADCHI, Gh. Victimizarea in familie determinanta a trafcului de fiinte umane si a criminalitatii juvenile. In materialele Conferintei stiintifico-practice internationale Probleme de prevenire si combatere a delincventei juvenile, traficului de fiinte umane si migratiunii ilegale, 23-24 aprilie 2004, M.A.I. al R.M., Academia Stefan cel Mare. Chisinau, 2004, p.76-80. 61. GLADCHI, Gh. Politia si prevenirea victimologica in conditiile integrarii europene. In materialele Conferintei a XI-a internationale a conducatorilor institutiilor de invatamint superior de politie (militie) din tarile Europei Centrale si de Est. Chisinau, 2003, p.89-98.

RESUMS

Gladchi Gheorghe, Criminological victimology: theoretical, methodological and applied problems. Dissertation for doctor in law degree, specialty: 12.00.08. Penal law (with specification: penal law; criminology; penal procedural law; criminalistics; legal expertise; correctional law; theory of investigative-operative activity). Academy Stefan cel Mare of Ministry of Internal Affaires, 2004, the manuscript. In dissertation are investigated in integrity the theoretical, methodological and legal bases of national criminological victimology and are worked out the concepts on victimizations prevention and protection of crimes victims. Is defined notion of criminological victimology; analyzed and come true objects and systems elements of this discipline; specified the scientific status and determined the interaction between object and system of criminological victimology and objects and systems of penal law, penal procedural law, criminalistics, sociology, psychology and others. Are classified and analyzed the sources of victimology; is made a systemized research of developments process of victimological thinking as an important scientific branch of criminology; are determined the problems and expectation of national criminological victimology. For the first time was worked out the methodology of victimological research, being cleared up the structure of theoretical-applied study in victimology, the program, methods and techniques of research, organization and liaison of investigations with practical activities. Are investigated and came true the notion of crimes victim, ability to begin a victim, victimization, victimogene situation and victims guilty. For the first time was emphasized the regularities and specific features, established zones which differs by level of victimization, estimated the black number of delinquency in Republic of Moldova. Is researched the victims role in the mechanism of crime, being generalized and analyzed the results of concrete investigations made by author. Are worked out classifications and typologies of victims, victimogene situation, inclusive typical of some kinds of crime. Was investigated theoretical basis of victimological prevention of crime and specified the concept, system, objects, subjects, measures, forms, levels, features and the stages of achievement of this kind of prevention. Is worked up, for the first time, theoretical

concept of victimological prevention by internal affaires bodies. Was investigated the concept of restorative justice, being determined the advantages of its implementation in our country; are established the typical features of procedure and expectation of mediation; was analyzed the institutions of reconciliation and release from criminal responsibility in cases of active repentance of the perpetrator form Penal code of Republic Moldova as a modalities of

achievement of restorative justices concept; is investigated the national and international legislations and the practical activity of other states in field of victims protection, rehabilitation and compensation. The work contains concrete recommendation on application of knowledge in practical activity of law bodies, advices to people on avoiding the danger situations, lex ferenda proposals. Was worked up the Law of Republic Moldova on protection of victims and prevention of victimization.

.., : , . 12.00.08. ( : ; ; - ; ; ; ; - ). 2004, . , . ; ; , - ; , , . ; ; . , - , , , , . , , , , , , . , . . , , . , , , ,

, , , . .

; , ; , ; , , . , , , - . .

Cuvintele-cheie ale tezei

Victimologie, victimologie criminologica, metodologia victimologiei criminologice, metodica cercetarii victimologice, victima, persoana vatamata, parte vatamata, clasificare, tipologie, victimitate, victimizare, nivelul (coeficientul) victimizarii, structura victimizarii, vulnerabilitate victimala, persoana victimala, grad de vulnerabilitate victimala, situatie victimogena, situatie victimologica, situatie concreta de viata, mecanismul comportamentului infractional individual, vinovatia victimei, cifra neagra a criminalitatii, prevenire criminologica, prevenire victimologica, protectia victimei, resocializarea victimei, repararea prejudiciului cauzat victimei prin infractiune, restituire, compensare, justitie restaurativa, mediere, impacare.

The keywords of dissertation

VICTIMOLOGY, CRIMINOLOGICAL VICTIMOLOGY, METHODOLOGY OF CRIMINOLOGICAL VICTIMOLOGY; THE TECHNIQUE OF VICTIMOLOGICAL RESEARCH; THE CRIME VICTIM; THE INJURED; THE CLASSIFICATION; THE TYPOLOGY; THE ABLENESS TO BEGIN A VICTIM; THE VICTIMIZATION; THE STRUCTURE OF VICTIMIZATION; THE VICTIMS VULNERABILITY; THE LEVEL OF ABLENESS TO BEGIN A VICTIM; THE VICTIM PERSON; THE VICTIMOLOGICAL SITUATION; THE VICTIMAL SITUATION; THE CONCRETE SITUATION OF LIVE; THE MECHANISM OF INDIVIDUAL CRIMINAL BEHAVIOR; THE VICTIMS GUILTY; LATENT DELINQUENCY; THE CRIMINOLOGICAL PREVENTION; THE

VICTIMOLOGICAL PREVENTION; THE PROTECTION OF VICTIMS; THE REHABILITATION OF VICTIMS; COMPENSATION OF HARM CAUSED TO VICTIMS; THE RESTITUTION; THE COMPENSATION; THE RESTORATIVE JUSTICE; THE MEDIATION; THE RECONCILIATION.

, , , , , , , , , , , , , , , , , a , , , , , , , , , , , .