Sunteți pe pagina 1din 6

MIORITA VERSUS NUNTA PRINCIARA

Omul a vrut inca din cele mai vechi timpuri sa-si transpuna imaginea in coordonate cosmice. In literatura aceasta tendinta a fost materializata prin mai multe motive si mituri. Printre ele se intalenste cel al proiectarii in eternitate prin eros si prin thanatos. De cele mai multe ori natura este invocata sa ia parte la actul ritualic sau chiar sa-l oficieze. Un exemplu in acest caz ar putea fi nunta cu Craiasa mortii din Miorita si nunta din finalul nuvelei Nunta princiara de Anton Holban. Desi la prima lecturare cele doua opere literare nu au foarte multe in comun, mai ales ca prima este un deosebit mixaj de mituri si simboluri arhaice si arhetipale iar cea de-a doua este o fina analiza psihologica, este interesant de observat modul de abordare a secventei naturii-partenera la nunta eroului intr-o opera populara si una culta. Miorita este considerata cantecul batranesc al poporului roman si are o functie estetica analoaga cu cea a epopeilor antice. Este de asemenea un simbol al existentei pastorale al poporului roman ce exprima viziunea franciscan-panteistica a mortii la individul roman dupa cum afirma si G Calinescu. Aceasta autohtona Divina Comedie, dupa cum o socotesc unii, circula in peste 1000 de variante finite fara impurificarea gandirii mitice esntiale. A fost culeasa pentru prima oara de Russo i publicata de Alecsandri, dar interventia poetului este minima si numai exterioara, absenta din structura mitica a baladei, iar esenta viziunii mioritice aprtine exclusiv folclorului. In momentul culegerii acestei balade, folclorul nc mai era viu n lumea lui. Ceea ce este interesant este faptul ca a nceput s fie cules i scris tocmai cnd s-a simit c se pierde, cnd unii l-au uitat sau nu l-au tiut niciodat ori a devenit o curiozitate... Cnd e-n via i sntos nu trebuie s fie scris c-l tie toat lumea; scrisul i pierde rostul. Gsim ceva similar la Evrei, Tradiia Oral a Vechiului Testament n paralel cu tradiia scris, preoeasc. Aceast tradiie oral s-a aternut n scris tocmai cnd a fost pus n pericol de a disparea; dup distrugerea Ierusalimului de ctre Titus i dispersarea celor rmai n lumea lrg, nscndu-se astfel o ntreag literatur. Analog in literatua romana a avut loc un regres calitativ, istoricizant, influenat de coal i de modernism n numele progresului, o desacralizare a lumii. De la basm s-a trecut la realism, de la mit la anecdot: Mioria lui Russo-Alecsandri, este pstrat ntr-un spirit al tradiiei mai puternic, ca Mioria culeas mai trziu de Gh. Dem. Teodorescu. De la tragedia ridicat la spaiul i actul liturgic, n primul caz, asistm trecerea la o dram realist care nu mai deschide perspectiva tragediei, scria Horia Stamatu. De la etern i absolut (metafizic, principii) s-a trecut la vremelnic i relativ (istorie, detalii); de la topos hieratic la mundanul concret. Cte interpretri nu i s-au mai dat Mioriei; c aparine genului epic, liric sau dramatic; c-i balad, tragedie, fapt istoric sau colind. Cei mai muli se pare c-o numesc balad dar i aici avem probleme taxonomice. Ba c-i de tip oracol, sociologic (Stahl de pild crede c face parte dintr-un ceremonial specific tinerilor mori celibatari), iniiatic, psihologic (angoas, atitudine n faa morii, fatalism cosmic), n general reprondu-se c Romnul prea primete cu senintate moartea, ceea ce la prima vedere aa pare. Reprourile acestea au nceput imediat dup publicarea Mioriei, cu Michelet i continu pn n ziua de azi. Se pare c tocmai Mioria colind, care pune problema interpretrilor pozitivist- realiste, este cea care ne ofer posibilitati extraordinare. Pn i strinii recunosc c, cel puin o treime din materialul din colinzi este precretin. Nuvela Nunta princiara a fost publicata in revista Vremea la 19 mai 1935. Anton Holban a fost un remarcabil analist ce a supus lumea launtrica a personajelor sale unei minutioase radiografii facandu-le sa pulseze in ritmul descoperirii, fara predictibilitatea tipologica a eroilor balzacieni. Problema capitala i se parea cea a mortii in legatura cu care ajunsese la concluzia ca romanii sunt perfect sanatosi si fara sensul tragicului. Opera lui a fost puternic influentata de Proust. Nuvela pare a fi o fila de jurnal transformata intr-o scrisoare dedicata Marinei. Holban afirma: A vrea s scriu numai secrete personale. Totui a trebuit s fac multe concesii literaturii. Chiar i un jurnal intim, scris pe cnd nu te gndeai s-l publici, trebuie refcut. Cci nu poi s oferi lectorului o sut de pagini i pe fiecare s scrie acelai lucru: am ateptat o scrisoare de la iubita mea. Combini, dai la o parte, subliniezi o serie de procedee, care pentru cei ce caut o oglind perfect a vieii se numete triare.

In balada Miorita, alegoria moarte-nunta din versurile 72-87 respectiv 102-122 a fost interpretata de-a lungul timpului de multi critici si scriitori romani si straini. Mircea Eliade scria in studiul sau Mioara nazdravana: moartea asimilata unei nunti este o tema folcloricat arhaica avandu-si radacinile in preistorie. Tot el mai afirma:Pastorul preface nenorocul care-l condamna la moarte intr-un mister al tainei nuntii maiestuos si feeric care in cele din urma ii permite sa triumfe asupra mortii. Astfel eroul mioritic a reusit sa gaseasca un sens nefericirii lui asumand-o nu ca pe un eveniment istoric personal, ci ca pe un mister sacramental. El a impus un sens absurdului insusi, raspunzand printr-o feerie nuptiala nefericirii si mortii. Tot Mircea Eliade include structura Baladei intr-un crestinism cosmic. Lucian Blaga vedea mult mai mult din filozofia anonima a romanilor vorbind deacel suprem cantec care s-a mostenit din veac in veac si in care Moartea pe plai e asimilata in tragica-i frumusete cu extazul nuntii.[] Sentimentul destinului propriu sufletului popular romanesc s-a intrepatruns, cu plasticizari si adanciri reciproce de perspeciva, cu orizontul mioritic. In acest aliaj cu sentimentul destinului spatial mioritic a patruns ca o aroma toata intelepciunea de viata a poporului[]. Sigur e ca sufletul acesta, calator sub zodii dulci-amare nu se lasa coplesit nici de un fatalism feroce, dar nici nu se afirma cu feroce incredere fata de puterile naturii sau ale sortii, in care el nu vede vrajmasii definitive. Blaga vorbeste de fapt de o tipica transfigurare a mortii care ar sta la baza baladei, tipica deoarece apare ca o consecinta logica a resemnarii si fatalismului. Tabloul nuntii este unul apoteotic. Ciobanasul invoaca toate elementele cosmice sa fie partase la nunta sa. Simbolic caderea stelei sugereaza moartea, facand referire la un vechi obicei romanesc. Nasii, soarele si luna sunt doua astre care se exclud dar care se si completeaza sugerand metaforic o nunta care se desfasoara intr-un univers simbolic altfel oranduit. Imaginile grandioase se succed intr-o ampla pendulare intre cosmic si teluric sugerand o data cu amplificarea alegoriei nuptiale cresterea nestavilita a durerii ciobanului mioritic: ultimele cuvinte parca redau un tipat inspaimantat ce umple spatiul fara de margini in care neclintirea muntiilor si stralucirea rece a stelelor invoca indeluctabilul sfarsit. Nunta simbolizeaza un spectacol magic al transferului din spatiu in timp; identificarea mortii in maijlocul naturii imediate, adica obiectuale cu nunta cereasca abstracta nu este altceva decat trecerea omului de la starea umana la cea divina, in formula sacrala a unui ritual de pasaj, Miorita reprezentand conversiunea spatiului concret, profan in timpul cosmic abstract adica inghitirea spatiului de catre timp. R.A. Crossland si Hubschmidt, alturi de Eliade, consider c religia Daco-Geilor, cultul lui Zalmoxe i faimoasa doctrin a nemuririi care au impresionat att de mult pe Greci, se ncadreaz n tipul mistere. Aceste religii mistere ale antichitii culmineaz n timpul formrii cretinismului, pregtindu-i calea. Este vorba de cicluri cosmice, naturale: soarele, viaa n general i moartea, completnd ciclul. Isis i Osiris, Apolo, Mitra, Adonis, Dionisus, Orfeu lume cultural din care s-a sincretizat cretinismul. Marele secret era cum s obii prin moarte viaa. Aceast tain se dezvluie mai nti cultelor iniiatice (unor privilegiai) cu specific cultural dup caz, ca mai trziu s devin adevr universal prin cretinism. Aici este rolul metafizic al lui Iisus. Vezi lumea noastr cretin i pstrarea tainelor bisericii (ca dogm i ritual) pnn ziua de azi. Moartea ca nunt cosmic este astfel un simbol strvechi. Ar fi interesant de urmrit dezvoltarea ideeii de nunt, mireas i biseric. Moartea coincide cu criasa lumii, adic exact opusul ei. Prin paralelism cu crestinismul rezulta urmatoarea idee: biserica este mireasa lui Christos, iar aceast biseric este format din toi cei ce au murit n Christos. Astfel exista si in cretinism echivalen moartemireas; i nu orice mireas ci criasa lumii. La noi la Romni i n general la ortodoci, Patele este cea mai mare srbtoare. Ce srbtorim noi oare, moartea lui Christos sau biruina asupra morii? Avem aici de-a face cu triumful vieii. Pe Isus rstignit pe cruce ar fi absurd s-l acuzm de fatalism. Tot aa trebuie vzut Mioria care nicidecum nu este un cult al morii ci o alt interpretare a vieii. Moartea ca nunt, cu mireasa (natura) care te ia la snul ei, este o imagine metaforic sinonim cu fericirea. Evreii au schimbat imaginea snului miresii (naturii) pentru c nu prea agreau motivul feminin (de aceea nu se prea impac nici cu Maica Domnului); fiind patriarhali sadea, au schimbat destinaia mirelui (mortului) cu snul lui Avram i dup ei, i cretinii. Folclorul a ramas insa fidel crezurilor ancestrale. Ontologia baladei: criza decizionala a ciobanasului: sa asculte oracolul oii nazdravane si sa lupte pentru sine sau sa nu-l asculte lasand evenimentele sa curga cum au pornit? Moartea pe care nu o alege, moartea

careia i se supune nu este o optiune, mai curand este o decizie si nu numai din supunerea fata de destin; nu exista aici bigotism fatalist sau in orice caz nu in sensul comun:i se ofera deopotriva o varianta plina de necunoscut pe care o transfoarma intr-o aventura paradoxala, nu o respinge si aceasta nu din lipsa puterii de a lupta, ci dintr-o pasiune secreta de a-si adapta varianta mortii intr-un plan de seninatate ideala, de a o ridica la rang cosmic si de a-si considera decizia un act de transfer. Alegoria face trimitere si la obiceiul vechi romanesc in carre tinerii care mureau necasatoriti erau ingropati in straie de nunta sugerand o potentiala implinire spirituala. Din moment ce motivul morii ca nunt este contopit cu intrarea (integrarea) n cosmosul templu (biseric) la Traci, putem afirma linitii c aceast credin o aveau i strmoii notri. Tot aa i cu celelalte motive cunoscute n Orfism. Gsim ns n Mioria colind i un element care se pare c-i dacic. Spre deosebire de tragicul emanat in fragmentul nuntii alegorice, nunta din nuvela Nunta princiara, reitereaza mitul androginului, a cuplului primordial, natura fiind acel axus mundi al cuplului, paradisul initial. Nunta este mai mult una simbolica, fiind un ritual prin care se cere binecuvantarea pamantului, care devine unificatorul cuplului. Aceasta secventa are sugestii de balada si dezvolta un motiv ascensional o desprindere de cotidian si o metafora a eliberarii de complexe obsesii si torturi interioare. De asemenea natura se vrea un spatiu dilatat in care iubirea sa se poata infaptuii fara sa fie profanata de oameni.oamenii care te pazesc complica si iti socotesc fiecare bucurie. Universul in care mirele isi cheama mireasa fiind un altul decat cel obisnuit, un univers primordial in care timpul si spatial au alte valori. Se poate observa prezenta acestui motiv al universului mitic cu alte coordonate, un univers al sufletelor pure respective al celor implinite prin eros. Intre psihologie si mitologie exista insa diferente considerabile, o adevarata falie despartind cele doua functii ale spiritului uman. Mitologia sta sub spiritul stabilitatii, dar nu al inflexibilitatii , naratiunile ei explicand originea lumii si a difertelor lucruri ce se petrec intr-un timp primordial dinaintea istoriei si in afara ei. Psihologia este insa un teren fertile pentru continue variatii si member comportamentale. Astfel balada Miorita este o culegere de mituri si de simboluri in timp ce nuvela Nunta princiara este un fragment de ganduri clocotitoare si idei, care exprima tragedia analitilor, ce const n faptul c acetia nu reuesc s decid sau s voiasc. n Nunta princiar obiectul analizei Eului brbatului redevine Tu-ul femeii, cci proza modern nu poate fi conceput n afara dialogului i a perechii fundamentale Eu Tu, descris n filosofia unui Martin Buber. ntre aceast nuvel i un episod din Prizoniera lui Proust, cel n care Marcel privete pe Albertine dormind, exist o identitate de situaie. Naratorul o privete pe Marina cufundat n somn. Asadar protagonistul isi impune o stare de maxima receptivitate, e cu toate simturile treze, gata sa primeasca orice impuls din exterior ce poate declansa febra analizei. Privirea instituie nu att un dialog, ci un duel, ca n filosofia lui Sartre. A m lsa privit nseamn a renuna la libertatea mea i a accepta modificri eseniale aduse fiinei mele cea mai profunde, pe cnd a prinde privirea Celuilalt nseamn a-l domina, a-l obliga s capituleze. pn la urm privirea instituie o relaie de putere, de control, exercitat asupra Celuilalt. Somnul ofer privitorului cea mai pur form de posesie. Nici n somn fiina ei nu-i poate cpta unitatea. Situaia descris anihileaz pe Tu ca subiect, transformndu-l pe acesta n obiect pasiv i cu att mai seductor, al contemplaiei. Abolirea contiinei Tu-ului permite scufundarea n Eul profund, abisal, care-i recapt imoralitatea de fiin vegetal. Perechea fundamental Eu Tu este abolit, pentru a se institui dictatura Eului. Acelai joc, cu mici diferene de nuan are drept protagonist ochiul naratorului. Acesta observ fr s fie observat, pe Marina, care doarme. Brbatul marcheaz clar teritoriul ctigat: ,,o stpnesc perfect cu privirea. Izvorul tuturor experimentelor se gsete n observaie. Ochiul dictator construiete, organizeaz trupul femeii: ,,Fruntea puin bombat i fin. Nici un rid. Chip nevinovat. Nici un gnd ru nu mai poate s aib acum. Genele lungi i umbresc ochii. Nasul tremur uurel sub respiraia linitit. Dincolo de descrierea puin cam telegrafic, intenia e aceeai, ca la Proust, a lua n posesie, a pune stpnire pe trupul devenit un teritoriu de explorat. Dar srutul rmne pur virtualitate, pentru a augmenta puterea seduciei ,,o srut n aer, trecndu-mi buzele pe faa ei, dar la un milimetru ca s n-o detept. Totui destul de aproape ca s-i simt cldura, palpitul, catifeaua pielii. Aa de uor pot s-i fur srutarea de care sunt flmnd i totui n-o fac. Srutul acesta imaginar e mai senzual dect unul real,

pentru c desctueaz puterile ascunse ale imaginaiei. Snii declaneaz reverii alimentare. Ei nu pot fi percepui dect separat: ,,pot s-i vd pe fiecare n parte iar nu pe amndoi deodat, ca i cum ai fi n faa unui peisagiu marin i nu eti n stare s priveti tot cuprinsul fr s ntorci capul. n contrast cu imperfeciunea sruturilor lui Proust, care se izbete de bariera obrajilor Albertinei, Holban caut prin srut sublimul, transformndu-l ntr-o semiotic a gustului. Greimas credea c ,,apercepia gustativ a lumii este mai complex dar nu i ambigu: cu toate c savoarea este resimit n interiorul gurii, ne ntrebm de ce comprehensiunea gustului tinde ctre generalizare i intelectualizare. Numai ntemeiat pe tactilitatea ce i se asociaz, suptul, srutul, gustul i regsete plenitudinea. Cunoaterea, ne asigur Sartre, are o legtur foarte important cu digestia, iar binecunoscutul complex al lui Iona, cel despre care amintea Gilbert Durand, constituie un vis al asimilrii non-destructive. De aici, dragostea n-ar fi dect o form de neantizare, de digerare a obiectului de ctre subiect, o form intelectual a canibalismului. Snii ar trebui consumai, un reflex arhetipal al suptului infantil: ,,i forma lor rotund i tare i mijlocul lor fierbinte. A vrea s-i muc, s extrag parfumul lor subtil. Urmrind geografia trupului Marinei, ocolind sexul ei poematizat i sublimat ntr-un ,,pntec de catifea, ochiul coboar pn la clcie i dincolo de acestea, alunec spre pantofi. Trupul propriu-zis va fi abolit, construciei din carne fiindu-i preferat imaginea mental, cu mult mai pur, mai neprihnit: ,,Aici ncepe piciorul iubitei. Pot, pornind de aici, s refac forma piciorului. Aici are loc degetul cel mic, dincoace intr cellalt, puin cald i agil. Tot ce hotrte ea are reflex aici, i n funcie de aceast decizie, pantoful fuge spre mine sau rmne pe loc. Se pare c pentru narator simpla cartografiere a trupului real nu are valoare dac nu este prelungit printr-un joc infinit al imaginaiei (acelai tratament va fi aplicat, mai trziu, i Daniei). Dac jocurile Daniei sunt jocuri ale seduciei i disimulrii, jocurile lui Sandu sunt jocuri ale minii i simulrii. El transform trupul iubitei ntr-un simulacru, ntr-o imagine din spaiul virtualului, ntr-o proiecie a Eului su posesiv i nglobant. Odat obinut holograma mental, trupul propriu-zis, devenit un simplu obiect, poate fi abolit. Dei Marcel i Sandu procedeaz identic, metodele lor sunt diferite. Marcel prefer realitatea crnii, pe care o fragmenteaz la infinit, pe cnd Sandu prelungete carnalul n virtualitate pur, semn c analiza n cazul celui de-al doilea se ncheie ntotdeauna cu un salt n imaginar. Albertine e un palimpsest de femei, pe cnd Marina e doar modelul al unei imagini holografice. Apare si un personaj ciudat iepurele care pare a fi subconstientul personajului principal, mentorul sau care ii determina faptele si actiunile. El este maestrul de ceremonii al gandurilor personajului. Naratiunea se imbina cu dialogul si cu descrierea, cea mai mare parte ocupand-o insa analiza psihologica prin intruziunea in gandurile personajului. Actiunea se petrece in oniric ca univers al viselor al implinirilor celor mai launtrice si al descatusarilor de energii si ganduri ascunse. In Miorita alaturi de alegoria moarte-nunta mai sunt prezente si motivul transhumantei, cel al maicutei batrane(preluat de la civilizatia greaca), motivul oitei nazdravane, motivul testamentului ciobanlui. Aceste mituri stravechi sunt reprezentate prin imagini si personaje simbolice. Metafizic vorbind, locul unde se ivesc lucrurile lumii i se petrece istoria este pentru Romn, plaiul. Acest plai (chiar nainte de a fi numit mioritic de ctre Blaga) este deschiztura n lume a Romnului, poarta lui ngust (vezi gur de rai, nu poart larg, i paralela ei cretin), puntea la categoriile ultime, de hotar ale absolutului. Acest picior de plai , pe-o gur de rai nu este numai n Poiana Sibiului, la Rucr sau pe Ceahlu ci oriunde sub soare se afl un suflet valah. Este un spaiu pe coordonate luntrice, un cadru primordial. Acest plai metafizic este rostuit aa de la-nceputuri i dus n suflet cu Romnul chiar i cnd el s-a aezat la es. Motivul transhumantei este sugerat prin cadrul din natura specific ocupatiei pastoresti, printr-o serie de acte caracteristice acestei ocupatii, prin cele trei turme de oi conduse de trei ciobani cu o deosebita provenienta regionala.(Figura ungureanului, este tipica a transhumantei in istoria straveche.) Conflictele intre pastori si agricultori sunt stravechi, primul document de anvergura il gasim in Biblie: Cain si Abel. Se face referire si la mitul orfeic cu care la o analiza mai amanuntita balada are mai multe in comun: motivul pastoral, motivul animalului oracol (oaia); avem testamentul (ultima dorin) n care se pune mare accent pe instrumentele muzicale iar cntecul este la loc de cinste n ambele ipostaze (s nu uitm c invenia i se atribuie lui Orfeu), avem apoi tema actului iniiatic (moartea ca nunt cosmic).

O alt tem identic este cea a cadrului: cosmosul (universul nostru) ca templu (sau biseric), un paralelism ntre microcosmos i macrocosmos. Aceasta secventa epica a baladei, prezinta si o realitate geografica. Actiunea Mioritei se petrece la munte insa niciodata nu se face o precizare geografica a locului, aceasta variind de la varianta la varianta. Tot in aceasta prima parte sunt definite si raporturile dintre personaje. Aceste raporturi tin de indeletnicirile pastoresti, personajele devenind eroi literari tipici in sensul esteticii marxiste: un erou literar tipic este un personaj concret, zugravit in determinarile lui esentiale. Tipizarea presupune selectionarea, ierarhizarea fenomenelor vietii in lumina unor criterii ideologico- artistice, interpretarea faptelor, dezvaluirea semnificatiilor generale. Urmatorul pasaj prezinta motivul oii nazdravane. superstitie populara in care se considera ca atunci cand oaia incepe sa zbiere prevesteste moartea asemeni cantecului buhei. Portretul oii este alcatuit prin personificare oaia capatand insusiri umane si chiar supranaturale, implicand o portretistica speciala, profound diferita de tot ceea ce am cunoscut pana acum. Portretul este dinamic dar nu epic. Secventa in care este prezentata intrebarea ciobanului are darul de a ascuti si nuanta sentimentala care leaga reciproc pe cioban de oita si invers. Descoperirea planului ciobanilor si sfatul mioarei vin sa potenteze tensiunea dramatica a operei. Complotul celor doi ciobani are mai multe conotatii simbolice. Una este cea care face referire la vechiul obicei dacic: trimeterea unui sol la Zalmolxis. Acesta era aruncat n sulie (dup mrturii contemporane), ori n cteva variante ciobnaul este strpuns cu lancea. n alt variant din Nordul Transilvaniei n care, din cauza unei boli i pentru a salva turma, cel mai tnr dintre pstori este sacrificat, pus intr-o epu... . Un alt mit la care s-ar putea face referire este cel dionisiac. Dionisus, ca un cult al vegetaiei moare i el ca s renvie n primvar. El este dezmembrat. Tot aa este i Osiris, Adonis, Mitra (prin taur) i chiar Isus (mielul de jertf) este mprtit astfel de ctre toi membrii iniiai n mistere. S ne amintim doar de Cina cea de Tain, att de cunoscut: Luai, mncai, acesta este trupul meu care se frnge pentru voi... i pentru c tot sntem la dezmembrare, ca motiv; n variantele de Miori- colind, ciobanii ucigai ntreab n prealabil victima ce moarte i alege: s fie strpuns cu lancea, tiat, mpucat (desigur versiune modernizat) decapitat, victima alege de multe ori execuia cea mai radical, tierea capului. Fiind ntruchiparea vegetaiei, Dionisus era i zeul viei de vie, evident. i cum Grecilor le plcea i lor s chefuiasc, n-au ezitat de loc s-i fac loc de cinste n Olimp. Totusi ciobanul nu este ucis de fapt, actiunea petrecandu-se intr-un viitor cognoscibil, numai prin divinatia mioarei nazdravane, prin urmare exista doar o ucidere potentiala, moartea fiind interpretabila ca o potenta in sine, o posibilitate de neocolit care, judecata in afara mitului poate fi evitata daca ciobanul si-ar lua masurile de precautie ce decurg firesc din prestiinta evenimentului. Cele trei fluiere se armonizeaza nu in bocet ci in cantecul memorial al despartirii de comunitate. Ciobanii nu sunt nici calai nici Ursitoare reprezentand aspectul profane si vulgar al vietii. Momentul liric al testamentului subordoneaza celalalte elemente. Idealul uman reprezentativ pentru cultura si fizionomia poporului roman se desprinde clar din figura eroului liric si epic al Mioritei, ciobanul. El este un om al muncii, a carui umanitate se impleteste nedespartit cu activitatea lui productiva. Eroul mioritic se distinge prin stapanire de sine ; proverbiala cumintenie se impleteste cu barbatia capabila sa invinga izbucnirile instinctive de spaima. Acest ideal uman se concretizeaza mai departe in directia preferintei vadite pentru omul chibzuit cu o viata sufleteasca echilibrata, in care predomina perspective etica si sentimental datoriei nu ca ceva impus din afara ci ca o necesitate launtrica. Secventa alegoriei moarte- nunta este intrepatrunsa de portretul ciobanului si al maicutei. Ciobanul trece prin faza de ucenicie spirituala dictate de linia programatica a oracolului intru moartea fara de moarte. El ne este prezentat la inceputul baladei drept un tanar voinic. Ideea de tinerete ne este sugerata de portretul ca atare, de faptul ca este cautat de mama si nu de sotie. Acest portret trebuie sa exprima ideea despre tinerete forta si barbatie intr-o formula cat mai apropiata de idealul pe care si l-a faurit poporul in decursul vremurilor. Ciobanul are o tinuta plina de noblete, demnitate si eleganta. Portretul se bazeaza pe opozitia puternica dintre alb si negru, cu mentiunea ca lucrul acesta nu este exprimat direct, ca in portretul precedent, ci cu mijloace artistice superioare. Fiecare vers al porteretului are numai doua cuvinte, fiecare termen care se compara este format dintr-un diminutive, fiecare termen cu care se compara are aceeasi functiune sintactica: un substantive urmat de atributul sau substantival-genitival. Amanuntele psihologica care anima aceasta luminoasa figura de tanar sunt adaugate treptat, treptat in cuprinsul baladei. Verbele

care apar ritmic in aceasta formula au darul de a insufleti si dinamiza portretul iar simetriile de e creea o atmosfera deosebit de sugestiva. Si din punct de vedere al conceptiei si al compozitiei el este profound deosebit de portretul classic si nu-l poate completa decat rapindu-i unitatea, omogenitatea si lapidarul. Portretul mamei aminteste de mitul grecesc al peregrinarilor zeitei Demeter; dar si de femeia cu fus, o superstitie agrara,conform careia femeile nu au voie sa iasa cu furca de tors la camp pentru a nu prejudicia semanaturile. Portretul maicutei batrane reprezinta totodata un ideal de umanitate. Pentru ca dragostea materna are caracteristici proprii dinamice si active portretul mamei trebuia sa zugraveasca tocmai aceste insusiri in ceea ce ele au mai profound si mai etern. Spre deosebire de portretul tanarului cel al mamei nu mai este static ci conceptual si plastic. Verbele au darul de a o zugravi sub aspect psihologic. Compozitional balada nu este impartita pe strofe fiind specifica cantecului popurar romanesc. Rima presupune omofonia perfecta a silabelor finale dintr-un grup de versuri pornindu-se ca norma de la ultima silaba accentuate. In acest domeniu interventia poetului cult a fost importanta deoarece toate celelalte variante se bazeaza in mare masura pe principiul asonantei al unei omofonii partiale si nu complete. Versul popular tinde sa traiasca sub regimul a doua accente primul si ultimul. La nivel stilistic balada se bazeaza pe alegorie si metafore dar apar si personificari, repetitii asonante, simetrii compozitionale. La nivel morgfologic apar foarte multe diminutive cu scopul de a potenta tensiunea epica si relatiile dintre personaje. Miorita nu este balada decat in masura in care acest termen a devenit traditional; ea este o naratiune descriptive in forma dialogata fiind mai degraba un cantec batranesc. Descrierea este prezenta in portrete. Actiunea din balada nu urmareste linia ascendenta clasica, definita prin momentele subiectului, fiind prezente mai multe puncte culminante si un final deschis. Aa cum remarca i Eliade n studiul sau dac Mioria i-a cucerit un loc unic la cele dou nivele ale culturii romneti folcloric i cult nseamn c poporul ca i intelectualii, recunosc n aceast capodoper a geniului popular modul lor de a exista n lume i rspunsul cel mai eficace pe care ei pot sa-l dea destinului, cand se arat, ca de attea ori, ostil i tragic.. Se afirm despre contiin c este ceea ce tim, iar incontientul, ceea ce suntem. S-a mai spus despre Romn c a trit aistoric (incontient). Romnul, trind n starea de dor i starea de urt, a depit istoria. n extazul poetic eminescian, dorul (ca absolut) este o sete care-l soarbe spre eternitate. Blaga nota undeva c todeauna a fost ntovrit de dou umbre: umbra soarelui i umbra dorului. Dorul sta care triete n noi este setea de eternitate, apa ne-nceput a folclorului motenit de pstorul valah de la strmoi, ap ne-nceput cu care i-a rcorit sufletul prin veacuri pe-un picior de plai. Tot subconstienul este cel care rabufneste si in nuvela lui Anton Holban in lumea onirica, tainica a fiecarui om in care se indeplinesc cele mai ascunse si intime dorinte, cele mai acerbe dezamagiri, in care se descatuseaza energiile negative si se elibereaza temerile si sentimentele omului. Tot o eliberare este si scrisul. Operele reflecta ganduri tainice si razvratiri. Ele fac posibil imposibilul. De aceea ele sunt cele mai bune cai de proiectare a tendintei spre absolut, spre nemurire, spre eternitate. Si pentru ca in viata reala eternitatea si nemurirea sunt conditii neintelese si solitare, ale oamenilor de geniu, prin opera literara autorul pacaleste legea firii lasand-si un crampei din fiinta sa spirituala in randurile scrijelite pe o fila, o fila ce va deveni un atom al infinitului.

S-ar putea să vă placă și