A fost odată ca niciodată un bursuc așa cum știm că sunt toți bursucii.

Doar că
spre deosebire de celelalte animale, pe el îl vedeam destul de rar prin pădure,
pentru că de câte ori avea o problemă, se ascundea așteptând să treacă.

Într-o toamnă, auzind o bubuitură puternică, a înțepenit de frică. Întrebând-o pe

vecina lui, ciocănitoarea, care vedea de la etaj tot ce se petrecea prin zonă, a
aflat că din muntele alăturat s-a desprins un bolovan mare, strivind copacii din
apropiere.

Convins fiind că padurea e pe ducă, blănosul nostru a intrat în scorbura care îl

adăpostea și a stat acolo până ce a rămas fără provizii, iar foamea a început să
doară mai tare ca gândul că sfârșitul lumii e în desfășurare.

Prima rază de soare i-a luminat o pădure mai frumoasă, mai vie, mai verde decât își
amintea. Apăruseră fluturi noi, florile miroseau îmbietor, iar animalele își vedeau
de viața lor liniștită. Nu-i de mirare, bursucul nostru stătuse ascuns întreaga
iarnă, cel mai greu și pur anotimp al naturii.

Dar bucuria de a trăi liber și liniștit i-a fost scurtă, pentru că într-o amiază
care altminteri se anunța calmă, a auzit un urlet puternic, ca de fiară turbată. De
data aceasta ciocănitoarea lipsea de acasă, dar a trecut pe acolo vulpea, mereu
pusă pe șotii. Care l-a păcălit că lupul a înnebunit din cauze necunoscute încă și
aleargă bezmetic, omorând tot ce prinde în cale.

Ce credeți că a făcut bursucul nostru? A intrat grăbit în scorbura sa, stând acolo
timp îndelungat, până ce n-a mai suportat strâmtoarea ascunzișului.

Dar să vedeți ghinion, atunci când s-a decis să iasă, a dat nas în nas chiar cu
lupul turbat, de era să-l ia cu inima! Tremurând, l-a întrebat ce a pățit de a
urlat în halul știut, dar acesta nici măcar nu-și amintea de incident. Cu greu și-a
adunat gândurile, povestindu-i că a în urmă cu jumătate de an îl încerca o durere
cumplită de măsea, așa că l-a rugat pe urs să-l scape de belea. Procedura s-a
dovedit mai dureroasă decât a sperat și de aici urletul înfiorător. Dar îi poartă
recunoștință dentistului amator, pentru că de atunci se simte minunat!

Șase luni lipsise bursucul nostru… Șase luni în care animalele pădurii s-au jucat,
au trăit, s-au certat, au iubit.

Dar să nu credeți că a învățat ceva din asta. Ca fiecăruia dintre noi și fricosului
din poveste i-a trebuit mult să înțeleagă că provocările vieții vin pentru a fi
trăite, nu sărite.

Așa că la un apus fierbinte de vară, văzând un foc puternic în depărtare, a intrat

iar în scorbura lui cea primitoare și lipsită de riscuri. De această dată
ascunzișul nu doar că nu i-a fost de ajutor, ci chiar l-a pus în mare pericol,
pentru că văpaia se întindea rapid spre trunchiul copacului care îl adăpostea.

Noroc cu iepurele, alergător cunoscut și talentat, în plus prieten devotat, care a

venit și l-a alertat. Ajunși în siguranță lângă un lac, l-a și certat spunându-i că
nu se poate ascunde mereu la greu.

Acum bursucul nostru a înțeles că la necaz există prieteni și multe drumuri de

urmat.

Iar eu am încălecat pe o iapă cam grasă și v-am spus această poveste. E frumoasă?