Sunteți pe pagina 1din 3

Viaţa Patriarhului Teoctist Arăpaşul

Urmașul patriarhului Iustin Moisescu a fost un om de seama, pe care toți îl cunosc, sau au auzit
de el, acesta este Teoctist Arăpașul care la data de 9 noiembrie 1986 este ales de către marele Colegiu
Electoral Bisericesc ca Arhiepiscop de București, Mitropolit al Munteniei și Dobrogei și Patriarh al
Bisericii Ortodoxe Române pe care o va conduce până la data de 30 iulie 2007 când trece la cele veșnice.

În acest capitol voi vorbii despre viața și ascensiunea patriarhului Teoctist, cel care a păstorit în
ultimii ani ai regimului comunist. Acesta a văzut lumina zilei în satul Tocileni, judeţul Botoşani, la data de
7 februarie 1915. Părinții erau agricultori, Dumitru şi Marghioala Arăpaşu, viitorul patriarh al Bisericii
Ortodoxe Române fiind al zecelea fiu din cei unsprezece copii ai acestora, primind la botez numele de
Toader. În perioada 1921-1926 a urmat şi absolvit şcoala primară din satul natal, la scurt timp în
Duminica Tomei în 1928 a intrat ca frate, la Schitul Sihăstria Voronei din județul Botoșani, aparținând de
Mănăstirea Vorona, aflată în apropierea ținuturilor natale.

Își va continua studiile în 1934 fiind repartizat la data de 14 septembrie la Seminarul Teologic
Monahal în rândul fraţilor elevi, din Mănăstirea Neamţ, asta după ce în 1932 fusese admis la Seminarul
Monahal de la Mânăstirea Cernica-Bucureşti. În 1940 obține Diploma de absolvire a seminarului iar în
perioada 1940-1944 a urmat cursurile Facultăţii de Teologie a Universităţii din Bucureşti, în timpul
studiilor locuind în căminul din Mănăstirea Antim şi în internatul teologic Radu-Vodă. Diploma de Licență
în Teologie o va obține în anul 1945, primind calificativul "Magna cum laudae", pentru lucrarea susţinută
în cadrul catedrei de Liturgică, sub conducerea Preotului Prof. dr. Petre Vintilescu. În perioada 1946-
1948 a frecventat cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie a Universităţii din Iaşi iar în 1949 a urmat
cursurile pastorale preoţeşti.

Datorită dragostei sale pentru Dumnezeu și Teologie în 1935, la 6 august a depus voturile
monahale la Mănăstirea Bistriţa din Judeţul Neamţ, primind la călugărie numele de Teoctist iar în 1937
la 4 ianuarie a fost hirotonit în treapta de ierodiacon. La recomandarea conducerii Mănăstirii Bistriţa,
Mitropolitul Pimen al Moldovei a aprobat hirotonia monahului Teoctist în treapta de ierodiacon; a fost
hirotonit de Arhiereul Ilarion Băcăoanul, în biserica Precista din Roman, pe seama Mănăstirii Bistriţa. În
perioada petrecută la București, la 1 august 1943 a fost numit diacon la Catedrala Patriarhiei din
Bucureşti. La 1 martie 1945 a fost transferat, la cererea sa, la Centrul eparhial Iași. Este hirotonit
ieromonah la 25 martie 1945 de către Prea Sfințitul Valeriu Botoșăneanul, arhiereu-vicar al Mitropoliei
Moldovei iar un an mai târziu în 1946 este hirotonit arhimandrit. La Iași a activat în următoarele funcții
administrative în perioada 1945-1950: Mare Eclesiah-Șef al Catedralei Mitropolitane, Exarh al
mănăstirilor și Vicar administrativ al Arhiepiscopiei Iașilor.

Tânărul Teoctist datorită vocației sale și calităților intelectuale era foarte apreciat de Patriarhul
Justinian Marina, la propunerea căruia a fost ales de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
Episcop Vicar al Patriarhiei cu titlul de ,,Botoșăneanul" la data de 28 februarie 1950, fiind examinat
canonic de Comisia canonico-juridică a Sfântului Sinod, sub preşedenţia Mitropolitului Ardealului, Dr.
Nicolae Bălan. La 5 aprilie în același an va fi hirotonit în treapta de arhiereu de către Patriarhul Justinian,
înconjurat de Mitropolitul Firmilian al Olteniei şi de Episcopul Chesarie al Dunării de Jos-Galaţi, în
Biserica Sfântul Spiridon-Nou din Bucureşti.

În anii 1950-1954 Prea Sfințitul episcop-vicar patriarhal Teoctist a fost secretar al Sfântului
Sinod, rector al Institutului Teologic Universitar din București și a condus diferite sectoare din cadrul
Administrației Patriarhale. În perioada 1954-1962 a condus Cancelaria Arhiepiscopiei București până la
data de 8 iulie a fost ales Episcop al Eparhiei Aradului, Ienopelei şi Hălmagiului şi instalat la 16
septembrie. A fost înscăunat episcop în Catedrala Nașterea Sf. Ioan Botezătorul din Arad, unde a păstorit
timp de 10 ani. În această calitate a avut sub jurisdicție Vicariatul de la Gyula și două protopopiate din
Banatul Sârbesc.

În aprilie 1963, Congresul Episcopiei Ortodoxe Române din America l-a ales în postul de Episcop
de Detroit în Statele Unite ale Americii. iar Sfântul Sinod a aprobat alegerea și i-a acordat rangul de
Arhiepiscop. Din cauza neacordării vizei, n-a putut lua în primire conducerea efectivă a Episcopiei
Ortodoxe Române din Statele Unite ale Americii și Canada. În perioada decembrie 1969-decembrie
1970, Prea Sfințitul Teoctist a îndeplinit funcția de locțiitor de episcop al Oradiei. La 28 ianuarie 1973 a
fost ales în rangul de arhiepiscop al Craiovei și mitropolit al Olteniei, fiind înscăunat la 25 februarie 1973
de către Patriarhul Justinian în Catedrala Mitropolitană din Craiova. La 25 septembrie 1977 este ales în
rangul de arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Sucevei, fiind înscăunat la 9 octombrie 1977 în
Catedrala Mitropolitană din Iași. De asemenea, în perioada iulie 1980-ianuarie 1982, îndeplinește și
funcția de locțiitor de mitropolit al Ardealului.

După moartea Patriarhului Iustin Moisescu la 31 iulie 1986, IPS Mitropolit Teoctist a devenit
locțiitor de patriarh. La 9 noiembrie 1986 este ales în urma votului Colegiului Electoral Bisericesc ca
arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind
întronizat la 16 noiembrie 1986 în Catedrala Patriarhală din București de către mitropoliții țării, Antonie
al Transilvaniei, Nestor al Olteniei și Nicolae al Banatului, în prezența membrilor Sfântului Sinod, a
patriarhilor Ierusalimului și Bulgariei, a reprezentanților tuturor Bisericilor Ortodoxe, ai Bisericii Romano-
Catolice, ai Bisericilor Protestante și a reprezentanților forurilor de Stat. În perioada noiembrie 1986-
iunie 1990, Prea Fericitul Patriarh Teoctist a suplinit postul vacant de mitropolit al Moldovei și Sucevei,
ca locțiitor de mitropolit, întrucât nu se obținuse aprobarea de ocupare a scaunului rămas vacant.

După Revoluția din decembrie 1989 înțelegând contestațiile de ordin politic, în legătură cu
demolarea unor biserici în București de către regimul de dictatură, la ședința Sfântului Sinod din 10
ianuarie1990 Patriarhul Teoctist a cerut în scris retragerea din slujirea sa, în semn de pocăință. El s-a
stabilit apoi la Mănăstirea Sinaia. În ședința sa din 10 ianuarie 1990, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe
Române a acceptat demisia Patriarhului Teoctist. Primind cereri din toată țara din partea credincioșilor,
a clerului de la parohii și mânăstiri, pentru revenirea Patriarhului, precum și a unor scrisori din partea
Patriarhilor Bisericilor Ortodoxe locale, Sfântul Sinod în ședința sa din aprilie a hotărât chemarea
Patriarhului la locul său prin revocarea deciziei de acceptare a demisiei patriarhului Teoctist. Dând
ascultare Sfântului Sinod, Patriarhul Teoctist și-a reluat slujirea sa pentru care a fost ales în noiembrie
1986. Biserica, instituţie fundamentală în viaţa ţării, sub conducerea şi neobosita strădanie a Patriarhului
Teoctist, îşi reia acum locul, rolul şi sarcinile cuvenite în societatea românească, după o perioadă de
patru decenii de marginalizare şi îngrădiri.

La data de 30 iulie 2007 a trecut la cele veșnice după ce a fost operat de adenom de prostată, la
Institutul Clinic Fundeni. Intervenția chirurgicală nu a fost una de urgență, ci una programată. Pe
parcursul zilei, veștile venite dinspre spital erau îmbucurătoare. Potrivit medicilor, decesul a survenit în
urma unor complicații cardiace, la ora 17.00, pe fondul unor suferințe mai vechi de acest gen. Trupul
neînsuflețit al Patriarhului Teoctist a fost depus in Catedrala Patriarhală.

S-ar putea să vă placă și