Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs Nr. 6 TC+MI
Curs Nr. 6 TC+MI
ALE COPILARIEI SI
ADOLESCENTEI
◦ febră neregulată,
◦ angină,
◦ adenopatie,
◦ hepato-splenomegalie,
◦ leucocitoză cu predominanţă mononucleară - atipice.
ETIOLOGIE
⚫ virusul Ebstein-Barr
⚫ familia Herpesviridae
PROCESUL EPIDEMIOLOGIC
⚫ Incubaţia:
◦ 4-6 săptămâni (30-50 de zile).
⚫ Clinic
◦ Febra
◦ Adenopatie
◦ Hepatosplenomegalie
◦ Angina pultacee
◦ Rash la ampicilina
⚫ Laborator
◦ Hematologic
◦ Serologic
Diagnostic hematologic
⚫ leucocitoză (10 000 - 20 000 leucocite/mm3
în S2 – S3 de boală);
⚫ ocazional numărul leucocitelor poate fi >50
000 -sugerează o reacţie leucemoidă;
⚫ limfocitoză absolută (>4500/mm3 sau >50%);
⚫ neutropenia relativă
⚫ apariţia în periferie a celulelor
''albastre'' (limfocite T reactive), pot fi
prezente în fazele timpurii ale bolii.
Diagnostic serologic
1. Evidenţierea titrurilor variabile de
anticorpi heterofili prin testul
Paul-Bunell-Hăngănuţiu (reacţie de
hemaglutinare) se face diferenţiat în funcţie
de durata bolii, astfel:
◦ în prima săptămână a bolii ~ 40 %,
◦ în a doua săptămână a bolii ~ 60 %,
◦ în a treia săptămână a bolii ~ 80-90 %.
◦ testul se pozitivează la sfârşitul primei săptămâni
de boală şi persistă luni de zile (3-6 luni, uneori
chiar 1 an).
2. Decelarea anticorpilor specifici faţă de antigenele virale prin tehnica ELISA,
confirmă diagnosticul de boală.
⚫ tratament simptomatic;
2.Transmiterea
⚫ aeriană, prin picături Flugge
⚫ indirectă, prin obiecte contaminate cu secreţii respiratorii, prin contactul
soluţiilor de continuitate cu obiecte contaminate, mâini murdare, pe cale
digestivă (excepţional, prin consum de lapte), prin vectori, pasiv
PROCESUL EPIDEMIOLOGIC
3. Receptivitatea
⚫ generală, crescută pentru infecţiile inaparente;
⚫ anticorpii materni persistă la nou-născut 4-6
luni, dacă mama a fost imună;
4. Imunitatea
⚫ cea obţinută prin boală este solidă, durabilă
⚫ cea obţinută prin imunizare este de 10-15 ani
⚫ Titrul de anticorpi antitoxici, minim protector
este de 0,03 UAI/ml.
TABLOU CLINIC
⚫ Incubaţia: 2-6 zile.
⚫ Clinic
◦ Febra
◦ Angina cu false membrane
⚫ Laborator
◦ Examen direct
◦ Toxigeneza
DIAGNOSTIC DE
LABORATOR
⚫ Urmăreşte confirmarea diagnosticului clinic de boală şi a stării de
purtător prin izolarea şi identificarea bacilului difteric din produsele
patologice şi evidenţierea potenţialului toxigen.
⚫ Produse patologice: De la nivelul amigdalelor şi a faringelui, din
straturile profunde ale depozitului se va recolta secreţie cu mai
multe tampoane faringiene (3 tampoane).
⚫ Pentru purtători - secreţie nazală cu tampoane flexibile de
alginat, cu care se poate pătrunde până pe pereţii posteriori ai
nazofaringelui.
⚫ Probele se transportă pe medii de transport obişnuite Stuart sau
Amies.
⚫ Dacă prelucrarea se face după 24 de ore de la recoltare, se
însămânţează tampoanele în mediu de îmbogăţire cu telurit, ca de
pildă OCST (ou, cisteină, ser, telurit).
Diagnostic bacteriologic
1. Examen direct
⚫ Examenul microscopic al secreţiei faringiene nu are
valoare diagnostică (bacilul difteric nu poate fi deosebit, pe
baza caracterelor sale morfologice, de corynebacteriile
comensale, care populează mucoasa respiratorie superioară);
are doar valoare orientativă în cazul în care diagnosticul
clinic este evident.
2. Izolarea
⚫ Probele recoltate se însămânţează pe geloză sânge şi pe
medii selective ce conţin telurit, cum sunt mediul Tindsdale şi
Gundel-Tietz. Dacă tampoanele nu au fost introduse iniţial în
mediu de îmbogăţire OCST, se însămânţează şi pe mediul
Loffler.
3. Identificarea
⚫ Antibioterapie: eritromicină.
⚫ Patogenetic: corticoterapie.
⚫ Tratamentul complicaţiilor.
Profilaxie şi combatere
1. Măsuri faţă de izvorul de infecţie
⚫ depistare: epidemiologic, clinic, laborator
⚫ declarare: nominală ; orice caz suspect va fi imediat anunţat de
către medicul care l-a depistat, la compartimentul de epidemiologie
local.
⚫ izolare: 30 zile în formele uşoare, 50 zile în cele grave, cu instituire
de tratament antibiotic.
⚫ Deobicei sterilizarea se obţine în 1-2 săptămâni.
⚫ După ameliorare clinică, se efectuează două culturi din exudatul
nazo-faringian la interval de 5 zile; dacă acestea sunt pozitive se
prelungeşte terapia cu antibiotice.
⚫ Fostul bolnav va fi supravegheat timp de 2-3 luni, pentru a surprinde
eventuale complicaţii cardiace (ECG).
⚫ Contacţii, vor fi supravegheaţi 10 zile, vaccinaţi sau revaccinaţi în
focar, li se va administra chimioprofilaxie, 7 zile (Eritromicină 30-40
mg/kg./zi , la copii).
⚫ Purtătorii vor fi izolaţi şi trataţi.
⚫ Carantina în colectivităţi durează 14 zile.
2. Măsuri faţă de căile de transmitere
⚫ dezinfecţia continuă, la patul bolnavului cu
cloramină 1-2%, detergenţi cationici1% şi
terminală, prin formolizare.
2.Transmiterea
⚫ aeriană, prin picături;
⚫ prin obiecte recent contaminate cu secreţii, salivă.
3. Receptivitate - generală
4. Imunitate
⚫ după infecţie - de lungă durată, chiar toată viaţa;
⚫ Transplacentară - până la 6 luni;
⚫ Postvaccinală - peste 10 ani.
TABLOU CLINIC
⚫ Incubaţia: 12-23 zile, în medie 14-18 zile.
PAROTIDITA EPIDEMICĂ
⚫ Debut relativ brusc, cu febră, frison, cefalee, mialgii şi senzaţia de tensiune
dureroasă a lojii parotidiene.
⚫ Perioada de stare începe în momentul tumefierii unei glande parotide,
urmată curând de bilateralizare, ceea ce conferă aspectul caracteristic de
facies ''pară''.
⚫ Tegumentul care acoperă glandele parotide este neted, destins, lucios, dar cu
coloraţie normală.
⚫ La palpare parotidele tumefiate au consistenţă elastică şi sunt uşor sensibile.
⚫ Examenul cavităţii bucale: limbă intens saburală, secreţie salivară redusă,
orificiul canalului Stenon este inflamat, proeminent, roşu.
⚫ Febra se menţine câteva zile la valori de 38-39°C.
⚫ Tumefacţia parotidiană cedează în 7-10 zile.
⚫ În cursul parotiditei mai pot fi prinse în proces inflamator glandele
submaxilare şi sublinguale.
Orhita urliană
⚫ Apare mai frecvent după pubertate. Poate fi uni sau
bilaterală.
R
epriză
Chintă
Acces
⚫ În cursul accesului de tuse, faciesul este congestionat (chiar cianotic în
accesele prelungite), ochii lăcrimează şi au conjunctivele hiperemiate,
uneori cu microhemoragii, salivaţia este abundentă, limba este
proiectată în afară şi cu vârful orientat în sus, astfel că se pot produce
ulceraţii ale frâului lingual (la sugarul de 6 luni care are doar 2 incisivi
inferiori).
⚫ Clinic
◦ Febra
◦ Acces de tuse caracteristic
⚫ Laborator
◦ Nespecific
◦ Serologic
⚫ Radiologic
A.Teste de laborator nespecifice
⚫ În faza de stare se constată:
◦ modificarea caracteristică a leucogramei sub acţiunea toxinelor pertussis (leucocitoză, uneori la valori
leucemoide de 40 000-60 000 elemente/ml), cu limfocitoză absolută de 60-80% fără aspect modificat;
◦ VSH normal sau puţin modificat.
B. Diagnosticul bacteriologic specific
⚫ Produsul patologic este reprezentat de spută şi secreţii bronşice sau nazofaringiene.
⚫ Tehnica de recoltare clasică, denumită tehnica ‘’plăcilor tuşite’’, constă în însămânţarea
directă a produsului patologic de la nivelul tractului respirator pe mediul Bordet-Gengou,
fără a utiliza instrumentar de recoltare. Placa se ţine la o distanţă de 30 cm de gura
pacientului, iar acesta expectorează pe suprafaţa mediului.
⚫ Cea mai eficientă metodă de prelavare constă însă, în recoltarea exudatului nazofaringian cu
ajutorul unui tampon special, confecţionat din alginat de calciu sau dracon (vata este toxică
pentru germen), înfăşurat pe o sârmă subţire flexibilă. Tamponul se introduce în nară până
întâmpină rezistenţă, se menţine pe loc 30 de secunde pentru a se încărca cu secreţie, apoi
este retras şi introdus în eprubeta protectoare.
⚫ Se mai pot recolta aspirate bronşice sau nazofaringiene.
⚫ Dacă prelucrarea probelor nu se face direct, se utilizează mediu de transport de tip Amies cu
cărbune, mediu cărbune-sânge,etc.
⚫ Posibilitate de izolare a bacilului este mai crescută în perioada prodromală (catarală) şi scade
în timpul perioadei de stare.
1. Examen direct
⚫ Aspiratele bronşice sau nazofaringiene se pretează la examinarea directă prin
imunofluorescenţă. Produsele se etalează pe lamă, se usucă, se fixează şi se
colorează cu anticorpi anti-pertussis sau anti-parapertussis marcaţi cu
fluoresceină. O imunofluorescenţă negativă nu exclude prezenţa bordetelei.
2. Izolarea germenului
⚫ Mediile utilizate pentru izolarea Bordetelei pertussis trebuie să fie proaspăt
preparate şi să conţină substanţe care să absoarbă acizii graşi şi produşii toxici
din mediul de bază (agar) care distrug germenii (exemplu: mediul
Bordet-Gengou şi agarul cu sânge şi cărbune).
3. Identificarea se face pe baza caracterelor culturale şi biochimice.