Universitatea din Bucures, ti

Facultatea de Matematică s, i Informatică

Analiză Matematică

Anul I
Semestrul II

Autor: Specializarea:
Lect. dr. Petre Ilias, Informatică
2010
Cuprins

I 5
1 S, iruri de funct, ii reale 5
1.1 Criteriul practic de convergent, ă uniformă pentru un s, ir de funct, ii . . . . 5
1.2 Criteriul lui Cauchy pentru limite de funct, ii . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.3 Teorema lui Weierstrass . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.4 Teorema Stone-Weierstrass . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.5 Teorema lui Dini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.6 Teorema lui Polya . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6

2 Serii de funct, ii reale 6

2.1 Criteriul lui Cauchy pentru serii de funct, ii . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
2.2 Criteriul lui Weierstrass pentru serii de funct, ii . . . . . . . . . . . . . . . 7

II 8
3 S, iruri de numere reale 8
3.1 Criteriul lui Dirichlet pentru serii de funct, ii . . . . . . . . . . . . . . . . 8

4 S, iruri de funct, ii derivabile 9

5 Serii de puteri 9
5.1 Teorema Cauchy - Hadamard . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
5.2 Teorema lui Abel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10

III 11
6 Serii Trigonometrice 11
6.1 Exemple de funct, ii Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
6.2 Egalitatea lui Parseval . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12

IV 13
7 Derivabilitate ı̂n R 13
7.1 Operat, ii cu funct, ii derivabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
7.2 Compunerea funct, iilor derivabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
7.3 Derivabilitatea inversei unei funct, ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
7.4 Teorema lui Fermat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

V 16
7.5 Teorema lui Rolle . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16

2
 7.6 Teorema lui Lagrange . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
7.7 Teorema lui L’Hôpital . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
0
7.7.1 Varianta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
0
∞
7.7.2 Varianta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
∞
7.8 Teorema lui Darboux . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18

8 Derivate de ordin superior 18

8.1 Formula lui Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
8.2 Formula lui Taylor cu restul sub forma lui Lagrange . . . . . . . . . . . . 19

VI 20
9 Derivata in R 20
9.1 Teorema lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
9.2 Operat, ii cu funct, ii derivabile de n ori (n ≥ 2) . . . . . . . . . . . . . . . 20

10 Spat, ii normate 21

VII 22
11 Funct, ii diferent, iabile ı̂n spat, ii Banach 23

VIII 25
12 Derivate part, iale. Legătura cu diferent, iabilitatea 25

IX 27
12.1 Teorema de inversiune locală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
12.2 Teorema funct, iilor implicite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28

X 28
13 Aplicat, ii biliniare s, i continue 29

14 Derivate part, iale de ordinul doi.

Diferent, iala de ordinul doi 30
14.1 Teorema lui Schwarz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
14.1.1 Corolare la teorema lui Schwarz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
14.2 Teorema lui Young . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31

XI 31

3
15 Puncte de extrem local pentru funct, ii care depind de mai multe variabile
reale 31
15.1 Teorema lui Fermat. Cazul multidimensional . . . . . . . . . . . . . . . . 32
15.2 Criteriul lui Sylvester . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32

16 Funct, ii integrabile Riemann 33

16.1 Diviziunea unui interval [a, b], norma diviziunii, sistemul de puncte inter-
mediare ale unei diviziuni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
16.2 Sume Riemann. Sume Darboux . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33

XII 34
16.3 Definit, ia funct, iei integrabile Riemann, criterii de integrabilitate, operat, ii
cu funct, ii integrabile Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
16.3.1 Criteriul lui Darboux de integrabilitate . . . . . . . . . . . . . . . 34
16.3.2 Criteriul lui Lebesque de integrabilitate . . . . . . . . . . . . . . . 35
16.4 Clase de funct, ii integrabile Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
16.5 Permutarea limitei cu integrala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
16.5.1 Teorema lui Weierstrass . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
16.5.2 Teorema convergent, ei mărginite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
16.6 Proprietăt, ile funct, iilor integrabile Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . 36

XIII 37
16.6.1 Formula Leibniz-Newton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
16.6.2 Formula de integrare prin părt, i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
16.6.3 Schimbarea de variabilă pentru integralele definite . . . . . . . . . 37
16.6.4 Prima teoremă de medie pentru integralele definite . . . . . . . . 38
16.6.5 A doua teoremă de medie pentru integralele definite . . . . . . . . 38
16.7 Integrala improprie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
16.7.1 Criteriul lui Cauchy pentru integralele improprii . . . . . . . . . . 39

XIV 40
16.8 Criterii de convergent, ă pentru integralele improprii . . . . . . . . . . . . 40
16.8.1 Criteriul de comparat, ie cu inegalităt, i . . . . . . . . . . . . . . . . 40
16.8.2 Criteriul de comparat, ie cu limite . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
16.8.3 Formula Leibniz-Newton pentru integralele improprii . . . . . . . 41
16.8.4 Formula de integrare prin părt, i a integralelor improprii . . . . . . 41
16.8.5 Formula de schimbare de variabilă pentru integralele improprii . . 41
16.8.6 Criteriile Abel-Dirichlet pentru integralele improprii . . . . . . . . 42

4
Cursul I

1 S, iruri de funct, ii reale

Fie (fn )n∈Z .
fn : D ⊆ R → R

Definit, ia 1. Spunem că s, irul de funct, ii (fn )n∈Z converge simplu pe mult, imea A ⊆ D
dacă ∀ x ∈ A, s, irul (fn )n∈Z ⊆ R este convergent.

s
NOTAT, IE lim fn (x) = f (x), fn GGGGGGAf pe mult, imea A, f : A → R
n→∞ n→∞

Definit, ia 2. Spunem că s, irul de funct, ii (fn )n∈Z converge uniform pe mult, imea A ⊆ D
dacă ∃ f : A → R cu proprietatea că ∀ ε > 0, ∃ nε ∈ N astfel ı̂ncât |fn (x) − f (x)| <
ε, ∀ n ≥ nε , ∀ x ∈ A.

u
NOTAT, IE fn GGGGGGAf pe mult, imea A.
n→∞

u s
Observat, ie fn GGGGGGAf pe mult, imea A ⊆ D ⇒ fn GGGGGGAf pe mult, imea A.
n→∞ n→∞
:

1.1 Criteriul practic de convergent, ă uniformă pentru un s, ir de

funct, ii
Următoarele afirmat, ii sunt echivalente:
u
a) fn GGGGGGAf pe mult, imea A ⊆ D.
n→∞
b) lim (sup|fn (x) − f (x)|) = 0
n→∞ x∈A

1.2 Criteriul lui Cauchy pentru limite de funct, ii

Următoarele afirmat, ii sunt echivalente:
a) (fn )n∈N converge uniform pe mult, imea A ⊆ D
b) ∀ ε > 0, ∃ nε ∈ N astfel ı̂ncât |fn (x) − fm (x)| < ε, ∀ n, m ≥ nε , ∀ x ∈ A

1.3 Teorema lui Weierstrass

u
Considerăm un s, ir de funct, ii (fn )n∈N , o funct, ie f : A ⊆ D → R astfel ı̂ncât fn GGGGGGAf
n→∞
pe mult, imea A. Dacă ∃ x0 ∈ A astfel ı̂ncât fn este continuă ı̂n x0 , ∀ n ∈ N, atunci f este
continuă ı̂n x0 .

5
1.4 Teorema Stone-Weierstrass
Pentru orice funct, ie continuă f : [a, b] → R, există un s, ir de funct, ii polinomiale (pn )n∈N
u
astfel ı̂ncât pn GGGGGGAf pe mult, imea [a, b].
n→∞

1.5 Teorema lui Dini

Considerăm un s, ir monoton de funct, ii continue (fn )n∈N , fn : [a, b] → R (fn ≤ fn+1 ,
∀ n ∈ N) sau (fn ≥ fn+1 , ∀ n ∈ N) s, i o funct, ie continuă f : [a, b] → R astfel ı̂ncât
s
fn GGGGGGAf pe mult, imea [a, b].
n→∞
u
Atunci fn GGGGGGAf pe mult, imea [a, b].
n→∞

1.6 Teorema lui Polya

Considerăm un s, ir de funct, ii continue s, i monotone (fn )n∈N , fn : [a, b] → R s, i o funct, ie
s
continuă f : [a, b] → R astfel ı̂ncât fn GGGGGGAf pe mult, imea [a, b].
n→∞
u
Atunci fn GGGGGGAf pe mult, imea [a, b].
n→∞

2 Serii de funct, ii reale

(fn )n∈N ; fn : D ⊆ R → R
(fn )n∈N → (sn )n∈N
sn : D ⊆ R → R
sn (x) = f0 (x) + f1 (x) + . . . + fn (x)

Definit, ia 1. Perechea de s, iruri de funct, ii ((fn )n∈N , (sn )n∈N ) se numes, te seria de funct, ii
+∞
X
atas, ată s, irului de funct, ii (fn )n∈N s, i se notează fn .
n=0

Definit, ia 2.
+∞
X
a) Spunem că seria de funct, ii fn este simplu convergentă pe mult, imea A ⊆ D dacă
n=0
s, irul de funct, ii (sn )n∈N converge simplu pe mult, imea A.
+∞
X
b) Spunem că seria de funct, ii fn este absolut convergentă pe mult, imea A ⊆ D
n=0
+∞
X
dacă seria de funct, ii |fn | este simplu convergentă pe mult, imea A.
n=0

6
 +∞
X
c) Spunem că seria de funct, ii fn este uniform convergentă pe mult, imea A ⊆ D
n=0
dacă s, irul de funct, ii (sn )n∈N converge uniform pe mult, imea A.

Observat, ii
+∞
X
a) Din seria de funct, ii fn este absolut convergentă pe mult, imea A ⊆ D, atunci ea
n=0
este simplu convergentă pe mult, imea A ⊆ D.
+∞
X
b) Dacă seria de funct, ii fn este uniform convergentă pe mult, imea A ⊆ D, atunci
n=0
ea este simplu convergentă pe mult, imea A ⊆ D

2.1 Criteriul lui Cauchy pentru serii de funct, ii

Următoarele afirmat, ii sunt echivalente:
+∞
X
a) seria de funct, ii fn este uniform convergentă pe mult, imea A ⊆ D.
n=0

b) ∀ ε > 0, ∃ nε ∈ N astfel ı̂ncât |fn (x)+fn+1 (x)+. . .+fn+p (x)| < ε, ∀ n ≥ nε , ∀ p ∈ N,

∀ x ∈ A.

2.2 Criteriul lui Weierstrass pentru serii de funct, ii

Fie (fn )n∈N un s, ir de funct, ii, fn : D ⊆ R → R, (an )n∈N ⊆ R+ , A ⊆ D astfel ı̂ncât
+∞
X
|fn (x)| ≤ an , ∀ x ∈ A, ∀ n ∈ N. Dacă seria de numere reale an este convergentă,
n=0
+∞
X
atunci seria de funct, ii fn este uniform convergentă pe mult, imea A.
n=0

+∞
X
Demonstrat, ie an este convergentă ⇒
n=0
⇒∀ ε > 0, ∃ nε ∈ N astfel ı̂ncât |an + an+1 + . . . + an+p | < ε, ∀ n ≥ nε , ∀ p ∈ N ⇒
⇒∀ ε > 0, ∃ nε ∈ N astfel ı̂ncât an + an+1 + . . . + an+p < ε, ∀ n ≥ nε , ∀ p ∈ N ¬

|fn (x) + fn+1 (x) + . . . + fn+p (x)| ≤ |fn (x)| + |fn+1 (x)| + . . . + |fn+p (x)| ≤ an (x) +
an+1 (x) + . . . + an+p (x), ∀ x ∈ A, ∀ n, p ∈ N. ­

Din ¬ s, i ­ ⇒ ∀ ε > 0, ∃ nε ∈ N astfel ı̂ncât

|fn (x) + fn+1 (x) + . . . + fn+p (x)| < ε, ∀ n ≥ nε , ∀ p ∈ N, ∀ x ∈ A.
+∞
Cauchy
X
====⇒ seria de funct, ii fn este uniform s, i absolut convergentă pe A.
n=0

7
Cursul II

3 S, iruri de numere reale

3.1 Criteriul lui Dirichlet pentru serii de funct, ii
Considerăm (fn )n∈N , (gn )n∈N , fn , gn : D ⊆ R → R, ∀n ∈ N cu următoarele proprietăt, i:
u
a) fn GGGGGGA 0 pe mult, imea D
n→∞
b) fn+1 (x) ≤ fn (x), ∀n ∈ N, ∀x ∈ D

c) ∃M > 0 astfel ı̂ncât |g0 (x) + g1 (x) + . . . + gn (x)| ≤ M, ∀n ∈ N, ∀x ∈ D

+∞
X
Atunci seria de funct, ii fn gn este uniform convergentă pe D.
n=0

+∞
X
Definit, ia 1. Considerăm o serie de funct, ii fn care este simplu convergentă pe o
n=0
mult, ime A ∈ D. Limita s, irului de funct, ii (sn )n∈N asociat s, irului de funct, ii (fn )n∈N se
numes, te suma seriei de funct, ii pe mult, imea A.

NOTAT, IE sn = f0 + f 1 + . . . + fn , ∀n ∈ N
s
sn GGGGGGAf pe mult, imea A.
n→∞
+∞
X
f : A → R, not f pe mult, imea A.
n=0

+∞
X
Definit, ia 2. Se numes, te mult, imea de convergent, ă a seriei de funct, ii fn (x) mult, imea
n=0
A ⊆ D pe care seria de funct, ii este simplu convergentă.

+∞
X
Observat, ie. A = {x ∈ D | seria fn este convergentă}
n=0

8
4 S, iruri de funct, ii derivabile
(fn )n∈N , fn : I ⊆ R → R, n ∈ N s, i I ⊆ R interval.

Teorema 1. Considerăm un s, ir de funct, ii derivabile (fn )n∈N ı̂n care I ⊆ R este un

interval mărginit (∃ a < b ∈ R astfel ı̂ncât I ⊆ [a, b]). Presupunem că:
+∞
X
• ∃ x0 ∈ I astfel ı̂ncât seria fn (x0 ) este convergentă
n=0

+∞
X
• seria de funct, ii fn0 converge uniform pe I către funct, ia g : I → R
n=0

În aceste condit, ii, există o funct, ie derivabilă f : I → R astfel ı̂ncât:

+∞
X
a) seria de funct, ii fn converge uniform pe I către funct, ia f
n=0

b) f 0 = g

Teorema 2. Considerăm un s, ir de funct, ii derivabile (fn )n∈N cu următoarele proprietăt, i:

+∞
X
a) seria de funct, ii fn converge uniform pe I către funct, ia f : I → R
n=0

+∞
X
b) seria de funct, ii fn0 converge uniform pe I către funct, ia g : I → R
n=0

În aceste condit, ii, f este derivabilă pe I s, i f 0 = g.

5 Serii de puteri
+∞
X
Definit, ia 1. Se numes, te serie de puteri o serie de funct, ii fn , unde fn : R → R,
n=0
fn (x) = an (x − x0 )n , ∀x ∈ R, ∀n ∈ N, ı̂n care x0 ∈ R fixat.

+∞
X +∞
X
NOTAT, IE fn = an (x − x0 )n
n=0 n=0
+∞
X
A = {x ∈ R| seria an (x − x0 )n este convergentă} - (mult, imea de convergent, ă a
n=0
+∞
X
seriei de puteri an (x − x0 )n ), A 6= ∅, x0 ∈ A.
n=0

9
 +∞
def X
Definit, ia 2. Numărul R sup{ r ≥ 0 | |an |·rn este convergentă} ∈ [0, +∞]∪{+∞}
n=0
+∞
X
se numes, te raza de convergent, ă absolută a seriei de puteri an (x − x0 )n .
n=0
Mult, imea (x0 − R, x0 + R) ⊆ R se numes, te intervalul de convergent, ă a seriei de puteri
+∞
X
an (x − x0 )n .
n=0

5.1 Teorema Cauchy - Hadamard

+∞
X √
Pentru seria de puteri an (x − x0 )n , notăm l = lim n
an ∈ [0, +∞] ∪ {+∞}.
n→∞
n=0

Are loc egalitatea


 0 , l = +∞
R= +∞ , l = 0
 1 , l ∈ (0, +∞)
l

5.2 Teorema lui Abel

+∞
X
a) Seria de puteri an (x − x0 )n este absolut convergentă pe (x0 − R, x0 + R)
n=0

+∞
X
b) ∀x ∈ R \ [x0 − R, x0 + R] seria de numere reale an (x − x0 )n este divergentă
n=0

+∞
X
c) Seria de puteri an (x − x0 )n este uniform convergentă pe orice interval compact
n=0
[x0 − r, x0 + r] unde 0 ≤ r < R.

Corolar (x0 − R, x0 − R) ⊆ A ⊆ [x0 − R, x0 + R] s, i A ⊆ R.

+∞
X
NOTAT, IE an (x − x0 )n = f , f : A → R
n=0

Teorema 1.

a) f |(x0 −R,x0 +R) este funct, ie indefinit derivabilă pe (x0 − R, x0 + R) s, i

+∞
X
f (k) (x) = (an (x − x0 )n )(k) , ∀k ∈ N, ∀x ∈ (x0 − R, x0 + R).
n=0

10
 +∞
X +∞
X
n
b) Dacă seriile an R , an (−R)n sunt convergente, atunci f |(x0 −R,x0 +R) este funct, ie
n=0 n=0
indefinit derivabilă s, i f este continuă ı̂n x0 − R s, i x0 + R.
+∞
X +∞
X
c) Dacă seria an Rn este convergentă s, i an (−R)n este divergentă, f |(x0 −R,x0 +R)
n=0 n=0
este indefinit derivabilă s, i f este continuă ı̂n x0 + R.

Cursul III

6 Serii Trigonometrice
+∞
X
Definit, ia 1. Se numes, te serie trigonometrică o serie de funct, ii fn ı̂n care fn : R → R,
n=0
f0 (x) = a0 , ∀x ∈ R s, i fn (x) = an cos(nx) + bn sin(nx), ∀x ∈ R, ∀n ∈ N∗ .

+∞
X +∞
X
NOTAT, IE fn not a0 + [an cos(nx) + bn sin(nx)].
n=0 n=0
a0 , an , bn se numesc coeficient, ii seriei trigonometrice
X n
sn : R → R, sn (x) = a0 + [ak cos(kx) + bk sin(kx)], ∀x ∈ R
k=1
sn se numes, te polinomul trigonometric de rang n.

n
X
sn (x + 2kπ) = a0 + [ak cos(kx + 2kpπ) + bk sin(kx + 2kpπ)] =
k=1
n
X
= a0 + sn (x + 2kπ) = a0 + [ak cos(kx) + bk sin(kx)] = sn (x)
k=1
sn (x + 2pπ) = sn (x), ∀p ∈ Z, ∀x ∈ R

OBSERVAT, IE sn este funct, ie periodică de perioadă 2π.

Teorema 1. Dacă seria trigonometrică este simplu convergentă pe [−π, π], atunci seria
trigonometrică este simplu convergentă pe R s, i f (x + 2kπ) = f (x), ∀x ∈ R, ∀k ∈ Z, unde
f : R → R este suma seriei.

11
Teorema 2. Dacă seria trigonometrică este uniform convergentă pe [−π, π] către funct, ia
f : [−π, π] → R, atunci
1
Rπ
• a0 = 2π · −π f (x)dx,
Rπ
• an = π1 · −π f (x) · cos(nx)dx, ∀n ∈ N∗ .
Rπ
• bn = π1 · −π f (x) · sin(nx)dx, ∀n ∈ N∗ .

6.1 Exemple de funct, ii Riemann

1 ) Orice funct, ie continuă f : [a, b] → R este integrabilă Riemann.

2 ) Orice funct, ie monotonă f : [a, b] → R este integrabilă Riemann.

Definit, ia 2. Numerele reale

Z π
f def 1
• a0 · f (x)dx.
2π −π
Z π
f def 1
• an · f (x) cos(nx)dx.
π −π
Z π
f def 1
• bn · f (x) sin(nx)dx.
π −π
se numesc coeficient, i Fourier ai funct, iei f .
+∞
X
Seria trigonometrică af0 + afn cos(nx)+bfn sin(nx) se numes, te seria Fourier a funct, iei
n=1
f.

6.2 Egalitatea lui Parseval

Fie f : [−π, π] → R o funct, ie integrabilă Riemann. Are loc egalitatea
Z π +∞
1 f 2
X
· 2
f (x)dx = 2 · (a0 ) + [(afn )2 + (bfn )2 ]−π
π −π n=1

Teorema 3. Fie f : [−π, π] → R o funct, ie integrabilă s, i x0 ∈ (−π, π) astfel ı̂ncât f este

derivabilă ı̂n x0 . Atunci seria Fourier a funct, iei f este convergentă ı̂n x0 s, i
+∞
X
f
a0 + [afn cos(nx0 ) + bfn sin(nx0 )] = f (x0 ).
n=1

Corolar. Dacă f |(−π,π) este derivabilă, atunci seria Fourier a funct, iei este simplu con-
vergentă pe (−π, π) s, i suma ei este f ||(−π,π) .

12
Teorema 4. Fie f : [−π, π] → R o funct, ie derivabilă pe f : [−π, π] → R astfel ı̂ncât
f (−π) = f (π) s, i f 0 : [−π, π] → R este integrabilă Riemann. Atunci seria Fourier a
funct, iei f este uniform convergentă pe [−π, π] către funct, ia f : [−π, π] → R s, i au loc
următoarele egalităt, i:
0
• afn = − n1 · afn
1 0
• bfn = n
· bfn
∀n ∈ N∗ .

Cursul IV

7 Derivabilitate ı̂n R
Definit, ia 1. O funct, ie f : D ⊆ R → R este derivabilă ı̂n x0 ∈ D ∩ D0 dacă
f (x) − f (x0 )
∃ lim ∈ R.
x→x0 x − x0

f (x) − f (x0 )
NOTAT, IE lim not f 0 (x0 ) (derivata funct, iei f ı̂n x0 ).
x→x0 x − x0

Definit, ia 2. Funct, ia f : D ⊆ R → R se numes, te derivabilă ı̂n orice punct din D ∩ D0 .

Observat, ie Funct, ia f : D ⊆ R → R este dervabilă ı̂n x0 ∈ D ∩ D0 ⇔ ∃l ∈ R cu

proprietatea că ∀ε > 0, ∃δε > 0 astfel ı̂ncât ∀x ∈ D {x0 } cu |x − x0 | < δε avem că
f (x) − f (x0 )
x − x0 − l < ε. În acest caz, l = f 0 (x0 ).

Definit, ia 3. Fie f : D ⊆ R → R s, i x0 ∈ D ∩ (D ∩ (−∞, x0 ))0 . f este derivabilă la

f (x) − f (x0 )
stânga ı̂n x0 dacă ∃ x→x
lim ∈ R.
x<x0
0 x − x0

f (x) − f (x0 )
NOTAT, IE lim not fs0 (x0 ) − x < x0 .
x→x
x<x0
0 x − x0

Definit, ia 4. Fie f : D ⊆ R → R s, i x0 ∈ D ∩ (D ∩ (x0 , +∞))0 . f este derivabilă la

f (x) − f (x0 )
stânga ı̂n x0 dacă ∃ x→x
lim ∈ R.
x>x0
0 x − x0

f (x) − f (x0 )
NOTAT, IE lim not fd0 (x0 ) − x < x0 .
x→x
x>x0
0 x − x0

Observat, ie Dacă x0 ∈ D◦ atunci x0 ∈ D ∩ (D ∩ (−∞, x0 ))0 ∩ (D ∩ (x0 , +∞))0 .

13
Teorema 1. Fie f : D ⊆ R → R s, i x0 ∈ D◦ . Următoarele afirmat, ii sunt echivalente:

a) f este derivabilă ı̂n x0 ;

b) f este derivabilă la stânga s, i la dreapta ı̂n x0 s, i fs0 (x0 ) = fd0 (x0 ).

În acest caz, f 0 (x0 ) = fs0 (x0 ) = fd0 (x0 ).

Teorema 2. Dacă f : D ⊆ R → R este derivabilă ı̂n x0 ∈ D ∩ D0 atunci f este continuă

ı̂n x0 .

f (x) − f (x0 )
Demonstrat, ie ∃ lim = f 0 (x0 ) ∈ R
x→x0 x − x0
f (x) − f (x0 )
f (x) − f (x0 ) = x − x0 (x − x0 ), ∀x ∈ D \ {x}
f (x) − f (x0 )
lim = f 0 (x0 ) ∈ R
x→x0 x − x0
lim (x − x0 ) = 0 ∈ R ⇒
x→x0
⇒ ∃ lim (f (x) − f (x0 )) = 0 ⇒
x→x0
⇒ ∃ lim f (x) = f (x0 ) ⇒
x→x0
⇒ f este continuă ı̂n x0 .

Observat, ie Reciproca teoremei 2 este falsă.

Exemple:

1 ) f : R → R, f (x) = |x|
f este continuă ı̂n 0
f nu este derivabilă ı̂n 0

2 ) f : [−1, 1] → [− π2 , π2 ], f (x) = arcsin x

f este continuă ı̂n 1, ı̂n -1
f nu este derivabilă ı̂n 1, ı̂n -1
√
3 ) f : [0, +∞] → R, f (x) = 2k x, k ∈ N∗
f este continuă ı̂n 0
f nu este derivabilă ı̂n 0

7.1 Operat, ii cu funct, ii derivabile

Considerăm f , g : D ⊆ R → R s, i x0 ∈ D ∩ D0 astfel ı̂ncât f s, i g sunt derivabile ı̂n x0 .
Atunci:

a) f + g, f − g, λf , f · g sunt derivabile ı̂n x0 s, i au loc următoarele formule:

14
 • (f ± g)0 (x0 ) = f 0 (x0 ) ± g 0 (x0 )
• (λf )0 (x0 ) = λf 0 (x0 )
• (f · g)0 (x0 ) = f 0 (x0 )g(x0 ) + f (x0 )g 0 (x0 )
f
b) Dacă, ı̂n plus, g(x) 6= 0, ∀x ∈ D, atunci g este funct, ie derivabilă ı̂n x0 s, i
 0
f f 0 (x0 )g(x0 ) − f (x0 )g 0 (x0 )
(x0 ) =
g g 2 (x)

7.2 Compunerea funct, iilor derivabile

Considerăm f : D ⊆ R → R s, i g : A ⊆ R → R astfel ı̂ncât Imf ⊆ A s, i x0 ∈ D ∩ D0 astfel
ı̂ncât f (x0 ) ∈ (Imf )0
Dacă f este derivabilă ı̂n x0 s, i g este derivabilă ı̂n f (x0 ), atunci g ◦ f : D → R este
derivabilă ı̂n x0 s, i (g ◦ f )0 (x0 ) = g 0 (f (x0 )) · f 0 (x0 ).

7.3 Derivabilitatea inversei unei funct, ii

Considerăm o funct, ie bijectivă f : I → J, unde I, J ⊆ R sunt intervale.
Fie x0 ∈ I ∩ I 0 astfel ı̂ncât f (x0 ) ∈ J ∩ J 0 . Dacă f este derivabilă ı̂n x0 , dacă f −1 este
continuă ı̂n y0 = f (x0 ) s, i f 0 (x0 ) 6= 0, atunci f −1 : J → I este derivabilă ı̂n y0 = f (x0 ) s, i
(f −1 )0 (y0 ) = 0 1 .
f (x0 )

Definit, ia 5. Fie f : D ⊆ R → R s, i x0 ∈ D

a) x0 se numes, te punct de maxim global pentru f dacă f (x) ≤ f (x0 ), ∀x ∈ D

b) x0 se numes, te punct de maxim local pentru f dacă ∃V ∈ V(x0 ) astfel ı̂ncât f (x) ≤
f (x0 ),
∀x ∈ V ∩ D

c) x0 se numes, te punct de minim global pentru f dacă f (x) ≥ f (x0 ), ∀x ∈ D

d ) x0 se numes, te punct de minim local pentru f dacă ∃V ∈ V(x0 ) astfel ı̂ncât f (x) ≥
f (x0 ),
∀x ∈ V ∩ D

7.4 Teorema lui Fermat

Fie f : I ⊆ R → R s, i x0 ∈ ˚I astfel ı̂ncât f este derivabilă ı̂n x0 s, i x0 este punct de extrem
local pentru f . Atunci f 0 (x0 ) = 0.

Demonstrat, ie Presupunem că x0 este punctul de maxim local. ⇒

⇒ ∃V ∈ V(x0 ) astfel ı̂ncât f (x) ≤ f (x0 ), ∀x ∈ V ∩ I.

x∈˚
I ⇒ I ∈ V(x0 )
⇒ I ∩V ∈ V(x0 ) ⇒ ∃r > 0 astfel ı̂ncât (x0 −r, x0 +r) ⊆ I ∩V ⇒
V ∈ V(x0 )

15
 ⇒ f (x) ≤ f (x0 ), ∀x ∈ (x0 − r, x0 + r).
f (x) − f (x0 )
x − x0 ≥ 0, ∀x ∈ (x0 − r, x0 )
f (x) − f (x0 )
x − x0 ≤ 0, ∀x ∈ (x0 , x0 + r)

Obt, inem că fs0 (x0 ) ≥ 0 s, i fd0 (x0 ) ≤ 0.

f este derivabilă ı̂n x0 ⇒ f 0 (x0 ) = f 0 s(x0 ) = f 0 d(x0 ).
Concluzie: f 0 (x0 ) = 0.

Cursul V
7.5 Teorema lui Rolle
Considerăm o funct, ie f : [a, b] → R derivabilă pe (a, b) s, i continuă pe [a, b] astfel ı̂ncât
f (a) = f (b). Atunci ∃c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât f 0 (c) = 0.

Demonstrat, ie
[a, b] mult, ime ı̂nchisă s, i mărginită ı̂n R ⇒ [a, b] mult, ime compactă ı̂n R.
f : [a, b] → R este funct, ie continuă pe [a, b].
f este funct, ie mărginită s, i ı̂s, i atinge marginile.
∃x0 , y0 ∈ [a, b] astfel ı̂ncât f (x0 ) = min f (x), f (y0 ) = max f (x).
x ∈ [a, b] x ∈ [a, b]
x0 punct de minim global pentru f .
y0 punct de maxim global pentru f .

Cazul 1.
x0 , y0 ∈ {a, b}.
f (x0 ) = f (y0 ) ⇒ f (x) = f (x0 ) = f (y0 ), ∀x ∈ [a, b] ⇒ f 0 (x) = 0,
f (a) = f (b)
∀x ∈ (a, b)

Cazul 2.
x0 ∈ (a, b) sau y0 ∈ (a, b)
Th. Fermat
f este derivabilă ı̂n x0 sau y0 ==========⇒ f 0 (x0 ) = 0 sau f 0 (y0 ) = 0.

7.6 Teorema lui Lagrange

Considerăm o funct, ie f : [a, b] → R derivabilă pe (a, b) s, i continuă pe [a, b].
f (b) − f (a)
Atunci ∃c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât = f 0 (c).
b−a

16
Demonstrat, ie
f (b) − f (a)
Construim funct, ia g : [a, b] → R, g(x) = f (x) − ·x
b−a
g continuă pe [a, b]
g derivabilă pe (a, b)

bf (a) − af (a) + af (a) − af (b) bf (a) − af (b)

g(a) = =
b−a b−a ⇒ g(a) = g(b) ⇒
bf (b) − af (b) + af (b) − af (a) bf (a) − af (b)
g(b) = =
b−a b−a
Th. Rolle
=========⇒ ∃c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât g 0 (c) = 0 f (b) − f (a)
f (b) − f (a) ⇒ f 0 (c) = .
g 0 (c) = f 0 (c) − b−a
b−a

Corolare la teorema lui Lagrange

f :I⊆R→R
1 ) Dacă f este derivabilă pe I s, i f 0 (x) = 0, ∀x ∈ I, atunci f este funct, ie constantă pe
I.
2 ) Presupun că f este derivabilă pe I

• Dacă f 0 (x) ≥ 0, ∀x ∈ I, atunci f este crescătoare.

• Dacă f 0 (x) > 0, ∀x ∈ I, atunci f este strict crescătoare.
• Dacă f 0 (x) ≤ 0, ∀x ∈ I, atunci f este descrescătoare.
• Dacă f 0 (x) < 0, ∀x ∈ I, atunci f este strict descrescătoare.
3 ) Fie x0 ∈ I 0 ∩ I astfel ı̂ncât f este derivabilă pe I \ {x0 } s, i continuă pe I.
Dacă ∃ lim f 0 (x) ∈ R atunci f este derivabilă ı̂n x0 s, i f 0 (x0 ) = lim f 0 (x).
x→x0 x→x0

7.7 Teorema lui L’Hôpital

0
7.7.1 Varianta
0
Considerăm I ⊆ R un interval deschis, x0 ∈ I 0 \ I s, i f, g : I ⊆ R → R două funct, ii
derivabile pe I astfel ı̂ncât:

1 ) g 0 (x) 6= 0, ∀x ∈ I.
2 ) lim f (x) = lim g(x) = 0.
x→x0 x→x0

f 0 (x)
3 ) ∃ lim ∈ R̄.
x→x0 g 0 (x)
f (x) f 0 (x)
În aceste condit, ii, g(x) 6= 0, ∀x ∈ I s, i ∃ lim = lim 0 .
x→x0 g(x) x→x0 g (x)

17
 ∞
7.7.2 Varianta
∞
Considerăm I ⊆ R un interval deschis, x0 ∈ I 0 \ I s, i f, g : I ⊆ R → R două funct, ii
derivabile pe I astfel ı̂ncât:

1 ) g 0 (x) 6= 0, ∀x ∈ I.

2 ) lim |f (x)| = lim |g(x)| = +∞.

x→x0 x→x0

f 0 (x)
3 ) ∃ lim ∈ R̄.
x→x0 g 0 (x)

f (x)
În aceste condit, ii, ∃V ∈ V(x0 ) astfel ı̂ncât g(x) 6= 0, ∀x ∈ V ∩ I s, i ∃ lim =
x→x0 g(x)
0
f (x)
lim .
x→x0 g 0 (x)

7.8 Teorema lui Darboux

Pentru orice funct, ie derivabilă f : I ⊆ R → R, f 0 are proprietatea lui Darboux.

Coroloar Presupun că f : I ⊆ R → R este derivabilă pe I s, i că f 0 (x) 6= 0, ∀x ∈ I.

Atunci f 0 (x) > 0, ∀x ∈ I
sau f 0 (x) < 0, ∀x ∈ I

Demonstrat, ie Presupun că ∃a, b ∈ I astfel ı̂ncât f 0 (a) < 0 s, i f 0 (b) > 0, a 6= b ∈ I
0 ∈ (f 0 (a), f 0 (b))
∃c ∈ I situat ı̂ntre a s, i b astfel ı̂ncât f 0 (c) = 0 ⇒
f 0 are proprietatea lui Darboux
Contradict, ie!

8 Derivate de ordin superior

8.1 Formula lui Taylor
f : D ⊆ R → R, x0 ∈ D ∩ D0

Definit, ia 1. Spunem că f este de două ori derivabilă ı̂n x0 dacă ∃V ∈ V(x0 ) astfel
ı̂ncât f este derivabilă pe V ∩ D s, i f 0 este derivabilă ı̂n x0 .

NOTAT, IE f 00 (x0 ) = (f 0 )0 (x0 )

Definit, ia 2. Spunem că f este de n ∈ N ori derivabilă ı̂n x0 (n ≥ 2) dacă ∃V ∈ V(x)

astfel ı̂ncât f este derivabilă de n − 1 ori pe V ∩ D s, i f (n−1) este derivabilă ı̂n x0 .

NOTAT, IE f (n) (x0 ) = (f (n−1) (x0 ))0 .

18
Definit, ia 3. Spunem că f este de n ori derivabilă pe D(n ≥ 2) dacă este derivabilă de
n ori ı̂n orice punct al mult, imii D.

Definit, ia 4. Considerăm f : D ⊆ R → R, x0 ∈ D ∩ D0 s, i n ∈ N, n ≥ 1 astfel ı̂ncât f

este derivabilă de n ori ı̂n x0 .
Funct, ia Tf,n,x0 : D ⊆ R,

f 0 (x0 ) f 00 (x0 ) 2 f (n) (x0 )

Tf,n,x0 (x) = f (x0 ) + (x − x0 ) + (x − x0 ) + . . . + (x − x0 )n
1! 2! n!
se numes, te polinomul Taylor de rang n asociat funct, iei f s, i punctului x0 .
Funct, ia Rf,n,x0 : D ⊆ R → R,

Rf,n,x0 (x) = f (x) − Tf,n,x0 (x)

se numes, te restul lui Taylor de grad n.

Formula lui Taylor Considerăm f : I ⊆ R → R, n ∈ N∗ , ∃x0 ∈ I ∩ I 0 astfel ı̂ncât

f este de n ori derivabilă ı̂n x0 . Atunci ∃W : I ⊆ R → R astfel ı̂ncât W(x0 ) = 0 este
continuă ı̂n x0 s, i are loc egalitatea

f (x) = Tf,n,x0 (x) + (x − x0 )n W(x)

∀x ∈ I.

8.2 Formula lui Taylor cu restul sub forma lui Lagrange

Considerăm f : I ⊆ R → R, n ∈ N∗ astfel ı̂ncât f este de n + 1 ori derivabilă pe I.
Pentru orice elemente x 6= x0 ∈ I, ∃c ∈ I situat ı̂ntre x s, i x0 astfel ı̂ncât are loc formula

f (n+1) (c)
f (x) = Tf,n,x0 (x) + (x − x0 )n+1
(n + 1)!

19
Cursul VI

9 Derivata in R
9.1 Teorema lui Cauchy
Fie f, g : [a, b] → R continue pe [a, b], derivabile pe (a, b) cu g 0 (x) 6= 0, ∀x ∈ (a, b). Există
f (b) − f (a) f 0 (c)
c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât = 0 .
g(b) − g(a) g (c)

Teorema 1. Considerăm un s, ir de funct, ii derivabile (fn )n∈N , fn : [a, b] → R, o funct, ie

u
g : [a, b] → R astfel ı̂ncât fn0 GGGGGGA g pe [a, b] s, i x0 ∈ [a, b] astfel ı̂ncât (fn (x0 ))n∈N ∈ R
n→∞
este convergent. În aceste condit, ii, există o funct, ie derivabilă f : [a, b] → R astfel ı̂ncât
u
fn GGGGGGA f pe [a, b] s, i f 0 = g.
n→∞

9.2 Operat, ii cu funct, ii derivabile de n ori (n ≥ 2)

Fie f, g : D ⊆ R → R, x0 ∈ D ∩ D0 s, i n ∈ N, n ≥ 2, astfel ı̂ncât f , g sunt derivabile
de n ori ı̂n x0 . Funct, iile f + g, f − g, λf , f · g : D ∈ R sunt derivabile de n ori ı̂n x0 s, i
(f ± g)(n) (x0 ) = f (n) (x0 ) ± g (n) (x0 ).

(λf )(n) (x0 ) = λf (n) (x0 )

n
X
(f · g) (n)
(x0 ) = Cnk f (n−k) (x0 )g (k) (x0 )
k=0

Definit, ia 1. Fie f : I → R o funct, ie, I un interval.

a) f se numes, te convexă pe I dacă f ((1 − t)x + ty) ≤ (1 − t)f (x) + tf (y), ∀x, y ∈ I,
∀t ∈ [0, 1].
b) f se numes, te concavă pe I dacă f ((1 − t)x + ty) ≥ (1 − t)f (x) + tf (y), ∀x, y ∈ I,
∀t ∈ [0, 1].

Teorema 2. Fie f : I → R o funct, ie derivabilă pe I, unde I este un interval.

Următoarele afirmat, ii sunt echivalente:
a) f este convexă pe I ⇔ f 0 este crescătoare pe I;
b) f este concavă pe I ⇔ f 0 este descrescătoare pe I.

Corolar. Dacă f este derivabilă de două ori pe I, avem următoarele echivalent, e:

a) f este convexă pe I ⇔ f 00 (x) ≥ 0, ∀x ∈ I;
b) f este concavă pe I ⇔ f 00 (x) ≤ 0, ∀x ∈ I.

20
Teorema 3. Fie f : I → R, I interval, n ∈ N, n ≥ 2, x0 ∈ I ∩ I 0 astfel ı̂ncât f este de
n ori derivabilă ı̂n x0 s, i f 0 (x0 ) = f 00 (x0 ) = . . . = f (n−1) (x0 ) = 0.

a) Dacă n = 2k s, i f(n) (x0 ) > 0, atunci x0 este punct de minim local pentru f

b) Dacă n = 2k s, i f(n) (x0 ) < 0, atunci x0 este punct de minim local pentru f

c) Dacă n = 2k + 1, x0 ∈ ˚
I s, i f(n) (x0 ) < 0, atunci x0 nu este punct de extrem local
pentru f

10 Spat, ii normate
Fie X spat, iu vectorial peste corpul K ∈ {R, C}.

Definit, ia 1. Se numes, te normă pe X o funct, ie p : X → R+ care are următoarele

proprietăt, i:

a) p(x + y) ≤ p(x) + p(y), ∀x, y ∈ X

b) p(λx) = |λ|p(x), ∀x ∈ X, ∀λ ∈ K

c) p(x) = 0 ⇔ x = 0x

not
NOTAT, IE p(x) kxk - norma elementului x.
not
P k k.

Definit, ia 2. Se numes, te spat, iu normat un spat, iu vectorial X peste K ∈ {R, C} pe care

se defines, te o normă k k.

NOTAT, IE (X, k k)

Teorema 1. Orice spat, iu normat (X, k k) este spat, iu metric. Reciproca teoremei este
falsă!.

Definit, ia 3. Distant, a construită ı̂n Teorema 1 se numes, te distant, a asociată

normei k k.

Definit, ia 4. Prin topologia normei k k se ı̂nt, elege topologia generată de distant, a aso-
ciată normei.

NOTAT, IE τk k

Definit, ia 5. Se numes, te spat, iu Banach un spat, iu normat ı̂n care orice s, ir Cauchy este
convergent.

21
Definit, ia 6. Se numes, te aplicat, ie liniară o funct, ie T : (X, k kX ) → (Y, k kY ) pentru
care
T (x + y) = T (x) + T (y), ∀x, y ∈ X;
T (λx) = λT (x), ∀x ∈ X, ∀λ ∈ K.

Definit, ia 7. Se numes, te aplicat, ie continuă ı̂ntre spat, iile normate (X, k kX ) s, i (Y, k kY )
orice funct, ie continuă T : (X, τk kX ) → (Y, τk kY ).

def
NOTAT, IE L(X, Y ) {T : X → Y |T este aplicat, ie liniară s, i continuă}.

Definit, ia 8. Normele p1 , p2 : X → R+ se numesc echivalente dacă ∃c1 s, i c2 > 0 astfel

ı̂ncât
c1 p1 (x) ≤ p2 (x) ≤ c2 p1 , ∀x ∈ X.

NOTAT, IE p1 ∼ p2

Teorema 2. Fie p1 , p2 : X → R+ două norme. Următoarele afirmat, ii sunt echivalente:

a) p1 ∼ p2

b) τp1 = τp2

Teorema 3. O aplicat, ie liniară T : (X, k kX ) → (Y, k kY ) este continuă dacă s, i numai

dacă ∃c > 0 astfel ı̂ncât kT kY ≤ ckxkX , ∀x ∈ X.

Cursul VII
Exemple de spat, ii normate

1) R
dimR R = 1, B = {1}
| | : R → R+ norma pe R

2 ) Rk = {(x1 , . . . , xk )|xi ∈ . . . R, ∀1 ≤ i ≤ k}, k ≥ 2

dimR Rk = k
B = {e1 , . . . , ek } - baza canonică a lui Rk ,
e1 = (1, 0, . . . , 0)
e2 = (0, 1, . . . , 0)
..
.
ek = (0, 0, . . . , 1)

• k k2 : Rk → R+
def p 2
k(x1 , . . . , xk )k2 x1 + x22 + . . . + x2k - norma euclidiană a lui Rk .

22
 • k k1 : Rk → R+
def
k(x1 , . . . , xk )k1 |x1 | + |x2 | + . . . + |xk | - normă pe Rk
• k k∞ : Rk → R+
def
k(x1 , . . . , xk )k∞ max{|x1 |, |x2 |, . . . , |xk |} - normă pe Rk

Teorema 1. Orice două norme definite pe Rk sunt echivalente.

Teorema 2. Orice aplicat, ie liniară T : Rk → Rp este continuă.

Observat, ii

1 ) T : R → Rp aplicat, ie liniară ⇔ ∃! v ∈ Rp astfel ı̂ncât T (x) = x · v, ∀x ∈ R

2 ) T : Rk → R aplicat, ie liniară ⇔ ∃! α1 , . . . , αk ∈ R astfel ı̂ncât T (x1 , . . . , xk ) =

α1 x1 + . . . + αk xk , ∀x1 , . . . , xk ∈ Rk

3 ) T : Rk → Rp , k, p ≥ 2 aplicat, ie liniară ⇔ ∃! A ∈ Mp,k (R) astfel ı̂ncât

  t
x1
  x2  
T (x1 , . . . , xk ) = A  ..  , ∀(x1 , . . . , xk ) ∈ Rk .
  
  . 
xk

11 Funct, ii diferent, iabile ı̂n spat, ii Banach

f : D ⊆ (X, k kX ) → (Y, k kY ), x0 ∈ D ∩ D0 , X, Y spat, ii Banach.

Definit, ia 1. Funct, ia f se numes, te diferent, iabilă ı̂n x0 dacă ∃! T ∈ L(X, Y ) (T : X → Y ,

T aplicat, ie liniară s, i continuă) astfel ı̂ncât

kf (x) − f (x0 ) − T (x − x0 )kY

lim =0
x→x0 kx − x0 kX

not
NOTAT, IE T dfx0 - diferent, iala lui f ı̂n x0 .

Definit, ia 2. f se numes, te diferent, iabilă pe D dacă este diferent, iabilă ı̂n orice punct al
mult, imii D.

Teorema 1. Dacă f : D ⊆ (X, k kX ) → (Y, k kY ) este diferent, iabilă ı̂n x0 ∈ D ∩ D0 ,

atunci f este continuă ı̂n x0 .

23
 kf (x) − f (x0 )kY
Demonstrat, ie kf (x) − f (x0 )kY = · kx − x0 kX , ∀x 6= x0 ∈ D
kx − x0 kX
a b
z }| { z }| {
kf (x) − f (x0 ) − T (x − x0 ) + T (x − x0 )kY
kf (x) − f (x0 )kY = · kx − x0 kX ≤
kx − x0 kX

kf (x) − f (x0 ) − T (x − x0 ) + T (x − x0 )kY

≤ · kx − x0 kX =
kx − x0 kX
 
 kf (x) − f (x0 ) − T (x − x0 )kY kT (x − x0 )kY
= + ,

kx − x0 kX kx − x0 kX &
0

∀x 6= x0 ¬
T ∈ L(X, Y ) ⇒ ∃c > 0 astfel ı̂ncât kT (y)kY ≤ ckykX , ∀y ∈ X
kT (x − x0 )kY ckx − x0 kX
≤ = c, ∀x 6= x0 ­
kx − x0 kX kx − x0 kX

Din ¬ s, i ­ ⇒ ∃ lim kf (x) − f (x0 )kY = 0 ⇒ ∃ lim f (x) = f (x0 ) ⇒ f este continuă ı̂n
x→x0 x→x0
x0 .

Operat, ii cu funct, ii diferent, iabile

Considerăm f, g : D ⊆ (X, k kX ) → (Y, k kY ), h : D ⊆ (X, k kX ) → R s, i x0 ∈ D ∩ D0
astfel ı̂ncât f , g, h sunt diferent, iabile ı̂n x0 . Atunci funct, iile f +g, f −g, λf : D ⊆ X → Y
s, i hf : D → Y sunt diferent, iabile ı̂n x0 s, i au loc formulele:

• d(f + g)x0 = dfx0 + dgx0

• d(f − g)x0 = dfx0 − dgx0

• d(λf )x0 = λfx0

• d(hf )x0 = dhx0 · f (x0 + h(x0 ) · dfx0

Teorema 3. Dacă f : D ⊆ X → Y este funct, ie continuă (∃y0 ∈ Y astfel ı̂ncât f (x) =

y0 , ∀x ∈ D), atunci f este diferent, iabilă pe mult, imea D s, i dfx0 = 0 (funct, ia nulă).

Teorema 4. Dacă f : X → Y este aplicat, ie liniară s, i continuă atunci f este diferent, iabilă
pe mult, imea X s, i dfx0 = f , ∀x0 ∈ X.

Teorema 5. Considerăm f : D ⊆ X → B ⊆ Y s, i g : B ⊆ Y → Z, x0 ∈ D ∩ D0 astfel

ı̂ncât f (x0 ) ∈ B ∩ B 0 . Dacă f este diferent, iabilă ı̂n x0 s, i g este diferent, iabilă ı̂n f (x0 ),
atunci g ◦ f : D ⊆ X → Z este diferent, iabilă ı̂n x0 s, i d(g ◦ f )x0 = dgf (x0 ) ◦ dfx0 .

24
Cursul VIII

12 Derivate part, iale. Legătura cu diferent, iabilitatea

f : D = D̊ ⊆ Rk → Rp , k, p ∈ N∗
f (x1 , x2 , . . . , xk ) = (f1 (x1 , . . . , xk ), f2 (x1 , . . . , xk ), . . . , fp (x1 , . . . , xk )).
not
f1 , f2 , . . . , fp : D → R, f (f1 , f2 , . . . , fp ).
Rk este spat, iu vectorial real, dimR Rk = k.
B = {e1 , e2 , . . . , ek } - baza canonică ı̂n Rk ,
e1 = (1, 0, . . . , 0)
e2 = (0, 1, . . . , 0)
...
ek = (0, 0, . . . , 1)

Definit, ia 1. Spunem că f admite derivată part, ială ı̂n raport cu variabila xi , 1 ≤ i ≤ k
1
ı̂n punctul x0 ∈ D dacă ∃ lim (f (x0 + tei ) − f (x0 )) ∈ Rp .
t→0 t

1 not ∂f
NOTAT, IE lim (f (x0 + tei ) − f (x0 )) (x0 ) - derivata part, ială a funct, iei f ı̂n
t→0 t ∂xi
raport cu variabila xi ı̂n punctul x0 .

Observat, ie x0 = (a1 , a2 , . . . , ak )
x0 + tei = (a1 , a2 , . . . , ai−1 , ai + t, ai+1 , . . . , ak )
∂f 1
(x0 ) = lim (f (a1 , . . . , ai−1 , ai + t, ai+1 , . . . , ak ) − f (a1 , a2 , . . . , ak )) ∈ Rp .
∂xi t→0 t

Teorema 1. Fie f : D = D̊ ⊆ Rk → Rp , f = (f1 , . . . , fp ) s, i x0 ∈ D. Următoarele

afirmat, ii sunt echivalente:

a) f admite derivată part, ială ı̂n raport cu variabila xi ı̂n x0 ;

b) f1 , f2 , . . . , fp admit derivată part, ială ı̂n raport cu variabila xi ı̂n x0 .

 
∂f ∂f1 ∂fp
În plus, (x0 ) = (x0 ), . . . , (x0 ) .
∂xi ∂xi ∂xi

Exemplu: f : R2 → R2 , f (x, y) = (xy, x2 + y 2 ). Studiat, i dacă f admite derivată

part, ială ı̂n origine (0, 0).
f1 , f2 : R2 → R, f1 (x, y) = xy, f2 (x, y) = x2 + y 2 .
f1 ((0, 0) + t(1, 0)) − f1 (0, 0) f1 (t, 0) − f1 (0, 0) t·0−0·0
lim = lim = lim = 0 ∈ R ⇒
t→0 t t→0 t t→0 t
∂f1
∃ (0, 0) = 0.
∂x
25
 f2 ((0, 0) + t(1, 0)) − f2 (0, 0) f2 (t, 0) − f2 (0, 0) t2 + 02 − 0
lim = lim = lim = 0 ∈ R ⇒
t→0 t t→0 t t→0 t
∂f2 ∂f
∃ (0, 0) = = 0 ⇒ Conform teoremei 1 ⇒ ∃ (0, 0) = 0
∂x ∂x

f1 ((0, 0) + t(0, 1)) − f1 (0, 0) f1 ((0, t)) − f1 (0, 0) 0−0 ∂f1

lim = lim = lim =0⇒∃ (0, 0) =
t→0 t t→0 t t→0 t ∂y
0
f2 ((0, 0) + t(0, 1)) − f2 (0, 0) f2 (0, t) − f2 (0, 0) t2 − 0 ∂f2
lim = lim = lim =0∈R⇒∃ (0, 0) =
t→0 t t→0 t t→0 t ∂y
∂f
0 ⇒ Conform teoremei 1 ⇒ ∃ (0, 0) = 0.
∂y

Teorema 2. Dacă f : D = D̊ ⊆ Rk → Rp este diferent, iabilă ı̂n x0 ∈ D, atunci f admite

toate derivatele part, iale ı̂n x0 s, i avem următoarele formule:
∂f
a) (x0 ) = dfx0 (ei ), ∀ 1 ≤ i ≤ k
∂xi
b) dfx0 : Rk → Rp
∂f ∂f ∂f
dfx0 (x1 , x2 , . . . , xk ) = x1 (x0 ) + x2 (x0 ) + . . . + xk (x0 ), ∀ (x1 , . . . , xk ) ∈ Rk
∂x1 ∂x2 ∂xk

Corolar. Dacă f nu admite cel put, in o dervată part, ială ı̂n x0 , atunci f nu este diferent, iabilă
ı̂n x0 .

Teorema 3. Fie f : D = D̊ ⊆ Rk → Rp , x0 ∈ D s, i V ∈ V(x0 ) ⊆ D astfel ı̂ncât f admite

toate derivatele part, iale pe V s, i acestea sunt continue ı̂n x0 . Atunci f este diferent, iabilă
ı̂n x0 .

Cazuri particulare

1 ) f : D = D̊ ⊆ R → Rp (k = 1)
f (x) = (f1 (x), f2 (x), . . . , fp (x)), f1 , f2 , . . . , fp : D ⊆ R → R

• f este diferent, iabilă ı̂n x0 ∈ D ⇔ f1 , f2 , . . . , fp sunt derivabile ı̂n x0 .

• dfx0 : R → Rp , dfx0 (x) = x · (f10 (x0 ), f20 (x0 ), . . . , fp0 (x0 )), ∀ x ∈ R.

2 ) f : D = D̊ ⊆ Rk → R, (p = 1), k ≥ 2, f (x1 , x2 , . . . , xk ) ∈ R, dfx0 : Rk → R

∂f ∂f ∂f
dfx0 (x1 , . . . , xk ) = x1 (x0 ) + x2 (x0 ) + . . . + xk (x0 ).
∂x1 ∂x2 ∂xk

3 ) f : D = D̊ ⊆ Rk → Rp , k, p ≥ 2
f (x1 , . . . , xk ) = (f1 (x1 , . . . , xk ), . . . , fp (x1 , . . . , xk ))
f1 , f2 , . . . , fp : D ⊆ Rk → R, dfx0 : Rk → Rp

26
   t
x1
∂f ∂f   x2 
dfx0 (x1 , . . . , xk ) = x1 (x0 ) + . . . + xk (x0 ) = A ·   ,
  
..
∂x1 ∂xk   . 
xk
 
∂f1 ∂f1 ∂f1
 ∂x1 (x0 ) ...
 ∂x1 (x0 ) ∂x1 (x0 ) 

 
 ∂f1 ∂f1 ∂f1 

 ∂x1 (x0 ) ... 
 ∂x1 (x0 ) ∂x1 (x0 ) 

unde A ∈ Mp,k (R), A = 
 .. .. .. ..



 . . . . 

 
 ∂f1 ∂f1 ∂f1 
 
 ... 
∂x1 (x0 ) ∂x1 (x0 ) ∂x1 (x0 )

Cursul IX
Operat, ii cu funct, ii diferent, iabile

a) Fie f, g : D ⊆ Rk → Rp s, i x0 ∈ D ∩ D0 astfel ı̂ncât f s, i g sunt diferent, iabile ı̂n x0 .

Atunci f + g, f − g, αf : D ⊆ Rk → Rp sunt diferent, iabile ı̂n x0 s, i

• d(f + g)x0 = dfx0 + dgx0

• d(f − g)x0 = dfx0 − dgx0
• d(αf )x0 = αdfx0

b) Fie f : D ⊆ Rk → R, g : D ⊆ Rk → Rq s, i x0 ∈ D ∩ D0 astfel ı̂ncât f s, i g

sunt diferent, iabile ı̂n x0 . Atunci f, g : D ⊆ Rk → Rq este diferent, iabilă ı̂n x0 s, i
d(f g)x0 = g(x0 ) · dfx0 + f (x0 ) · dgx0 .

c) Fie f : D ⊆ Rk → A ⊆ Rq s, i g : A ⊆ Rq → Rs , x0 ∈ D ∩ D0 astfel ı̂ncât

f (x0 ) ∈ A ∩ A0 . Dacă f este diferent, iabilă ı̂n x0 s, i g este diferent, iabilă ı̂n f (x0 ),
atunci g ◦ f : D ⊆ Rk → Rs este diferent, iabilă ı̂n x0 s, i d(g ◦ f )x0 = dgf (x0 ) ◦ dfx0 .

Definit, ia 1. O funct, ie f : D = D◦ ⊆ Rk → Rq se numes, te de clasă C 1 pe mult, imea D

s, i
df : D → L(Rk , Rq ) este continuă.

def
NOTAT, IE C1 (D, Rq ) {f : D = D◦ ⊆ Rk → Rq | f funct, ie de clasă C1 pe D }

admite toate derivatele part, iale pe mult, imea D

k
Observat, ie f ∈ C1 (D, R ) ⇔ ∂f ∂f
 ,..., : D → Rq sunt continue pe mult, imea D
∂x1 ∂xk

27
12.1 Teorema de inversiune locală
Fie f : D = D◦ ⊆ Rk → Rk astfel ı̂ncât f ∈ C1 (D, Rk ) s, i x0 ∈ D astfel ı̂ncât dfx0 : Rk →
Rk este bijectivă s, i (dfx0 )−1 : Rk → Rk este liniară s, i continuă.
Atunci ∃r1 , r2 > 0 astfel ı̂ncât B(x0 , r1 ) ⊆ D, f |B(x0 ,r1 ) : B(x0 , r1 ) → B(f (x0 ), r2 ) este
bijectivă, (f |B(x0 ,r1 ) )−1 ∈ C1 (B(f (x0 ), r2 ), Rk ).

12.2 Teorema funct, iilor implicite

Fie f : D = D◦ ⊆ Rk+p → Rp , f = (f1 , f2 , . . . , fp ) s, i (x0 , y0 ) ∈ Rk+p astfel ı̂ncât

a) f (x0 , y0 ) = (0, 0, . . . , 0) ∈ Rp

b) f este continuă ı̂n (x0 , y0 )

∂fi
c) ∃ : D → Rq s, i sunt continue ı̂n (x0 , y0 ), ∀1 ≤ i, j ≤ p.
∂xk+j
∂f1 ∂f1
(x0 , y0 ) . . . (x0 , y0 )
∂xk+1 ∂xk+p
∂f2 ∂f2
(x0 , y0 ) . . . (x0 , y0 )
d) ∂xk+1 ∂xk+p 6= 0.
..
.
∂fp ∂fp
(x0 , y0 ) . . . (x0 , y0 )
∂xk+1 ∂xk+p
Atunci ∃r1 , r2 > 0 astfel ı̂ncât B(x0 , r1 ) × B(y0 , r2 ) ⊆ D.
(∃!) h : B(x0 , r1 ) → B(y0 , r2 ) o funct, ie continuă astfel ı̂ncât h(x0 ) = y0 s, i f (x, h(x)) =
(0, 0, . . . , 0) ∈ Rp , ∀x ∈ B(x0 , r1 ).

Caz particular p = 1
f (x1 , . . . , xk , xk+1 ) = 0, (x0 , y0 ) ∈ Rk+1 solut, ie a ecuat, iei, f : D = D◦ ⊆ Rk+1 → R.

a) f (x0 , y0 ) = 0

b) f continuă ı̂n (x0 , y0 )

∂f
c) ∃ : D ∈ R s, i este continuă ı̂n (x0 , y0 )
∂xk+1
∂f
d) (x0 , y0 ) 6= 0
∂xk+1

∃r1 , r2 > 0 astfel ı̂ncât B(x0 , r1 ) × B(y0 , r2 ) ⊆ D.

(∃!) h : B(x0 , r1 ) → B(y0 , r2 ) o funct, ie continuă astfel ı̂ncât h(x0 ) = y0 s, i f (x, h(x)) =
0 ∈ Rp , ∀x ∈ B(x0 , r1 ).

28
Cursul X

13 Aplicat, ii biliniare s, i continue

Definit, ia 1.

a) T : Rk × Rk → Rp se numes, te biliniară dacă

• T (αu + βv, w) = αT (u, w) + βT (v, w)

• T (u, αv + βw) = αT (u, v) + βT (u, w)

∀α, β ∈ R, ∀u, v, w ∈ Rp

b) O aplicat, ie biliniară T : Rk × Rk → Rp se numes, te simetrică dacă T (u, v) = T (v, u),

∀u, v ∈ Rk

Definit, ia 2. Fie T : Rk × Rk → R o aplicat, ie biliniară.

a) T se numes, te pozitivă (T ≥ 0) dacă T (u, u) ≥ 0, ∀u ∈ Rk

b) T se numes, te strict pozitivă (T > 0) dacă T (u, u) > 0, ∀u ∈ Rk \ {0}

c) T se numes, te negativă (T ≤ 0) dacă T (u, u) ≤ 0, ∀u ∈ Rk

d ) T se numes, te strict negativă (T < 0) dacă T (u, u) < 0, ∀u ∈ Rk \ {0}

Propozit, ia 1. Aplicat, ia T : Rk × Rk → Rp este biliniară dacă s, i numai dacă ∃ {aij |1 ≤

k
X
p
i, j ≤ k} ⊆ R astfel ı̂ncât T ((x1 , x2 , . . . , xk ), (y1 , y2 , . . . , yk )) = xi yj aij , ∀(x1 , . . . , xk ), (y1 , . . . , yk ) ∈
i,j=1
k
R .
În plus, T este aplicat, ie biliniară simetrică dacă s, i numai dacă aij = aji , ∀1 ≤ i, j ≤ k.

Propozit, ia 2. Fie T : Rk × Rk → R o aplicat, ie biliniară simetrică s, i A = (aij )1≤i,j≤k ∈

Mk (R) matricea asociată lui T .

a) T > 0 ⇔ ∀1 ≤ l ≤ k, det(aij )1≤i,j≤l

b) T < 0 ⇔ ∀1 ≤ l ≤ k, (−1)l det(aij )1≤i,j≤l > 0

Propozit, ia 3. Orice aplicat, ie biliniară T : Rk × Rk → Rp este continuă.

def
NOTAT, IE L(Rk , Rk , Rp ) {T : Rk × Rk → Rp | T aplicat, ie liniară s, i continuă }

29
14 Derivate part, iale de ordinul doi.
Diferent, iala de ordinul doi
f : D ⊆ Rk → Rp
f (x1 , x2 , . . . , xk ) = (f1 (x1 , . . . , xk ), . . . , fp (x1 , . . . , xk ))
f = (f1 , f2 , . . . , fp )
f1 , f2 , . . . , fp : D ⊆ Rk → R

Definit, ia 1. Spunem că f admite derivată part, ială de ordinul doi, ı̂n raport cu varia-
bilele xi s, i xj ı̂n punctul x0 ∈ D ∩ D0 dacă ∃ V ∈ V(x0 ) astfel ı̂ncât f admite derivată
∂f
part, ială ı̂n raport cu variabila xj pe D ∩ V s, i admite derivată part, ială ı̂n raport cu
∂xj
variabila xi ı̂n x0 .

∂ 2f
 
∂ ∂f
NOTAT, IE (x0 ) = (x0 )
∂xi ∂xj ∂xi ∂xj

∂ 2f ∂ 2 f1 ∂ 2 fp
Observat, ie ∃ (x0 ) ∈ Rp ⇔ ∃ (x0 ), . . . , (x0 ) ∈ R.
∂xi ∂xj ∂xi ∂x j ∂xi ∂xj
∂ 2f ∂ 2 f1 ∂ 2 fp
 
(x0 ) = (x0 ), . . . , (x0 ) .
∂xi ∂xj ∂xi ∂xj ∂xi ∂xj

Definit, ia 2. Spunem că f este diferent, iabilă de două ori ı̂n x0 ∈ D ∩ D0 dacă ∃
V ∈ V(x0 ) astfel ı̂ncât f este diferent, iabilă pe V ∩ D s, i df este diferent, iabilă ı̂n x0 .

NOTAT, IE d2 fx0 = d(df )x0 , d2 fx0 : Rk × Rk → Rp aplicat, ie biliniară s, i continuă.

14.1 Teorema lui Schwarz

Dacă f este diferent, iabilă de două ori ı̂n x0 , atunci f admite toate derivatele part, iale de
ordinul doi ı̂n x0 . În plus, au loc următoarele egalităt, i:
∂ 2f ∂ 2f
a) (x0 ) = (x0 ), ∀1 ≤ i, j ≤ k
∂xi ∂xj ∂xj ∂xi
k
2
X ∂ 2f
b) d fx0 ((x1 , . . . , xk ), (y1 , . . . , yk )) = xi yj (x0 ), ∀(x1 , . . . , xk ), (y1 , . . . , yk ) ∈
i,j=1
∂xi ∂xj
k
R .

Observat, ii
1 ) Dacă f : D ⊆ Rk → Rp este diferent, iabilă de două ori ı̂n x0 ∈ D ∩ D0 , d2 f :
Rk × Rk → Rp este aplicat, ie biliniară, continuă s, i simetrică.

2 ) Dacă f : D ⊆ Rk → R este diferent, iabilă de două ori ı̂n x0 ∈ D ∩ D0 , d2 f :

Rk × Rk → R este aplicat, ie biliniară, continuă s, i simetrică.

30
 ∂ 2f
 
I se asociază matricea A = ∈ Mk (R) care se numes, te hessiana funct, iei
∂xi ∂xj 1≤i,j≤k
f ı̂n x0 .

14.1.1 Corolare la teorema lui Schwarz

1 ) Dacă f nu admite cel put, in o derivată part, ială de ordin doi ı̂n x0 , atunci f nu este
diferent, iabilă de două ori ı̂n x0 .

2 ) Dacă f admite derivatele part, iale de ordinul doi ı̂n x0 s, i ∃ 1 ≤ i, j ≤ k astfel ı̂ncât
∂ 2f ∂ 2f
(x0 ) 6= (x0 ) atunci f nu este diferent, iabilă de două ori ı̂n x0 .
∂xi ∂xj ∂xj ∂xi

14.2 Teorema lui Young

Fie f : D ⊆ Rk → Rp , x0 ∈ D̊, V ∈ V(x0 ) astfel ı̂ncât V ⊆ D s, i f admite toate
derivatele part, iale de ordin doi pe V s, i acestea sunt funct, ii continue ı̂n x0 . Atunci f este
diferent, iabilă de două ori ı̂n x0 .

Corolar Fie f : D ⊆ Rk → Rp , G = G̊ ⊆ D astfel ı̂ncât f admite toate deriva-

tele part, iale de ordin doi pe G s, i acestea sunt funct, ii continue pe G. Atunci f este
diferent, iabilă de două ori pe G.

Cursul XI

15 Puncte de extrem local pentru funct, ii care depind

de mai multe variabile reale
f : D ⊆ Rk → R

Definit, ia 1.

a) x0 ∈ D se numes, te punct de maxim local pentru f dacă ∃ V ∈ V(x0 ) astfel ı̂ncât

f (x) ≤ f (x0 ), ∀x ∈ V ∩ D.

b) x0 ∈ D se numes, te punct de minim local pentru f dacă ∃ V ∈ V(x0 ) astfel ı̂ncât

f (x) ≥ f (x0 ), ∀x ∈ D ∩ V 0 .

Definit, ia 2. x0 ∈ D ∩ D0 se numes, te punct critic pentru f dacă f este diferent, iabilă

ı̂n x0 s, i dfx0 = 0.

Observat, ie x0 ∈ D ∩ D0 este punct critic pentru f ⇔

• f este diferent, iabilă ı̂n x0

31
 
∂f
(x0 ) = 0


∂x1



 ∂f (x ) = 0



0
• ∂x2
 ..


 .
∂f


(x0 ) = 0



∂xk

15.1 Teorema lui Fermat. Cazul multidimensional

Fie f : D ⊆ Rk → R, x0 ∈ D̊ astfel ı̂ncât f este diferent, iabilă ı̂n x0 s, i x0 este punct de
extrem local pentru f . Atunci x0 ∈ D̊ este punct critic pentru f .

15.2 Criteriul lui Sylvester

Fie f : D ⊆ Rk → R, x0 ∈ D̊ astfel ı̂ncât f este diferent, iabilă de două ori ı̂n x0 s, i x0 este
punct critic pentru f .

a) Dacă d2 fx0 > 0, atunci x0 este punct de minim local pentru f

b) Dacă d2 fx0 < 0, atunci x0 este punct de maxim local pentru f

2
Remarcă d fx0 : Rk × R k
→R
2
∂ f
d 2 f x0 → A = (x0 ) ∈ Mk (R)
∂xi ∂xj 1≤i,j≤k
∂ 2f
∆1 = 2 (x0 )
∂ x1
∂ 2f ∂ 2f
(x 0 ) (x0 )
∆2 = ∂ 2 x1 ∂x1 ∂x2
∂ 2f ∂ 2f
(x0 ) (x0 )
∂x2 ∂x1 ∂ 2 x2
..
.  2 
∂ f
∆k = det (x0 )
∂xi ∂xj i,j∈1,k

• ∆1 , ∆2 , . . . , ∆k > 0 ⇒ x0 punct de minim local pentru f .

• ∆1 < 0, ∆2 > 0, . . . , (−1)k ∆k > 0 ⇒ x0 punct de maxim local pentru f .

Dacă ∆1 , . . . , ∆k ≥ 0 sau ∆1 ≤ 0, ∆2 ≥ 0, . . ., (−1)k ∆k ≥ 0, ∃1 ≤ i ≤ k astfel ı̂ncât

∆i = 0 atunci criteriul lui Sylvester nu se poate aplica.
Dacă nu suntem ı̂n niciuna din situat, iile anterioare, x0 nu este punct de extrem local
pentru f .

32
16 Funct, ii integrabile Riemann
16.1 Diviziunea unui interval [a, b], norma diviziunii, sistemul
de puncte intermediare ale unei diviziuni
I = [a, b] (1)

Definit, ia 1. Se numes, te diviziune a intervalului [a, b] o mult, ime finită ∆ = {x0 , x1 , . . . , xp−1 , xp }
unde x0 = a < x1 < x2 < . . . < xp−1 < xp = 0

NOTAT, IE D([a, b]) = mult, imea tuturor diviziunilor invervalului [a, b].
∆ : a = x0 < x1 < . . . < xp−1 < xp = b

Definit, ia 2. ∆ ∈ D([a, b]), ∆ : a = x0 < x1 < . . . < xp−1 < xp = b

def
Norma diviziunii ∆ este numărul real k∆k max{x1 − x0 , x2 − x1 , . . . , xp − xp−1 }.

Exemplu [0, 1]
1 2 n−1
∆ : 0 < < < ... < <1
n n
 n
1 1 1 1
k∆n k = max , ,..., = .
n n n n

Definit, ia 3. Se numes, te  sistem de puncte intermediare al diviziunii ∆ mult, imea finită


 t1 ∈ [x0 , x1 ]
t2 ∈ [x1 , x2 ]

T = {t1 , t2 , . . . , tp } unde

 ...
tp ∈ [xp−1 , xp ]


16.2 Sume Riemann. Sume Darboux

f : [a, b] → R
∆ : a = x0 < x1 < . . . < xp−1 < xp = b
T = {t1 , t2 , . . . , tp }

Definit, ia 4. Se numes, te sumă Riemann asociată funct, iei f , diviziunii D s, i sistemului

de puncte intermediare numărul real σ∆ (f, T ) = f (t1 )(x1 − x0 ) + f (t2 )(x2 − x1) + . . . +
p
X
f (tp )(xp − xp−1 ) = f (ti )(xi − xi−1 ).
i=1
Alegem f : [a, b] → R o funct, ie mărginită.

1 2 n−1
• ∆:0< < < ... < <1
n n n

• Mi = sup f (x)
x∈[xi−1 ,xi ]

33
 • mi = inf f (x)
x∈[xi−1 ,xi ]

Definit, ia 5.

a) Se numes, te suma Darboux superioară asociată funct, iei f s, i diviziunii ∆ numărul

real S∆ (f ) = M1 (x1 − x0 ) + M2 (x2 − x1 ) + . . . + Mp (xp − xp−1 ).

b) Se numes, te suma Darboux inferioară asociată funct, iei f s, i diviziunii ∆ numărul

real s∆ (f ) = m1 (x1 − x0 ) + m2 (x2 − x1 ) + . . . + mp (xp − xp−1 ).

Cursul XII
16.3 Definit, ia funct, iei integrabile Riemann, criterii de integra-
bilitate, operat, ii cu funct, ii integrabile Riemann
Definit, ia 1. Funct, ia f : [a, b] → R se numes, te integrabilă Riemann dacă ∃I ∈ R cu
proprietatea că ∀ε > 0, ∃δε > 0 astfel ı̂ncât ∀∆ ∈ D([a, b]) cu k∆k < δε , ∀T un sistem de
puncte intermediare al diviziunii ∆ avem |δ∆ (f, T ) − I| < ε.
Z b
def
NOTAT, IE I f (x)dx (integrala definită a funct, iei f pe [a, b]).
a
def
R([a, b]) {f : [a, b] → R | f este integrabilă Riemann pe [a, b]}

Observat, ii Dacă f ∈ R([a, b]), (∆n )n∈N ⊆ D([a, b]) cu lim k∆n k = 0, (Tn )n∈N s, ir
n→∞
de sisteme de puncte intermediare asociate diviziunii (∆n )n∈N atunci lim σ∆n (f, Tn ) =
n→∞
Z b
f (x)dx.
a

16.3.1 Criteriul lui Darboux de integrabilitate

Următoarele afirmat, ii sunt echivalente:

a) f ∈ R([a, b])

b) f este funct, ie mărginită pe [a, b] s, i ∀ε > 0, ∃δε > 0 astfel ı̂ncât S∆ (f ) − s∆ (f ) < ε,
∀∆ ∈ D([a, b]) cu k∆k < δε .

Definit, ia 2. O mult, ime A ⊆ R se numes, te neglijabilă Lebesque X dacă ∀ε > 0, ∃((an , bn ))n∈N
un s, ir de intervale deschise astfel ı̂ncât A ⊆ ∪ (an , bn ) s, i (bn − an ) < ε.
n∈N
n∈N

34
Exemple de mult, imi neglijabile Lebesque

1) φ

2 ) Orice mult, ime finită din R

3 ) Orice mult, ime numărabilă din R

16.3.2 Criteriul lui Lebesque de integrabilitate

Următoarele afirmat, ii sunt echivalente:

a) f ∈ R([a, b])

b) f este funct, ie mărginită pe [a, b] s, i {x ∈ [a, b] | f nu este continuă ı̂n x} este

neglijabilă Lebesque.

Teorema 1. Fie f, g : [a, b] → R astfel ı̂ncât f ∈ R([a, b]) s, i g este funct, ie mărginită pe
[a, b]. Dacă {x ∈ [a, b] | f (x) + g(x)} este ori finită, ori numărabilă, atunci g ∈ R([a, b]).
Z b Z b
f (x)dx = g(x)dx
a a

Operat, ii cu funct, ii integrabile Fie f, g ∈ R([a, b]). Atunci f +g, f −g, f ·g, αf, |f | ∈
R([a, b]) s, i au loc următoarele relat, ii:
Z b Z b Z b
• (f (x) ± g(x))dx = f (x)dx ± g(x)dx.
a a a
Z b Z b
• αf (x)dx = α f (x)dx
a a
Z b Z b
• f (x)dx ≤ |f (x)|dx
a a

16.4 Clase de funct, ii integrabile Riemann

Teorema 2. Orice funct, ie monotona f : [a, b] → R este integrabilă Riemann.

Demonstrat, ie Presupunem funct, ia f crescătoare s, i demonstrăm că f ∈ R([a, b]) folo-

sind criteriul lui Darboux.
f (a) ≤ f (x) ≤ f (b), ∀x ∈ [a, b] ⇒ f este funct, ie mărginită.
Mi = sup f (x)
x∈[xi−1 ,xi ]
mi = inf f (x) = f (xi−1 )
x∈[xi−1 ,xi ]
p p
X X
S∆ (f ) − ∆∆ (f ) = Mi (xi − xi−1 ) − mi (xi − xi−1 ) =
i=1 i=1

35
 p p
X X
= (Mi − mi )(xi − xi−1 ) = (f (xi ) − f (xi−1 ))(xi − xi−1 ) ≤ k∆k
i=1 i=1
p
X
S∆ (f ) − s∆ (f ) ≤ (f (xi ) − f (xi−1 )) · k∆k
i=1
S∆ (f ) − s∆ (f ) ≤ k∆k(f (x1 ) − f (x0 ) + f (x2 ) − f (x1 ) + . . . + f (xp ) − f (xp−1 ))
S∆ (f ) − s∆ (f ) ≤ k∆k(f (b) − f (a)) ¬
ε
Fie ε > 0. Alegem δε = .
f (b) − f (a) + 1
¬
Dacă k∆k < δε ⇒ k∆k(f (b) − f (a)) < ε ⇒ S∆ (f ) − s∆ (f ) < ε ⇒ f ∈ R([a, b])

Teorema 3. Orice funct, ie continuă f : [a, b] → R este integrabilă Riemann.

Demonstrat, ie Demonstrăm că f ∈ R([a, b]) folosind criteriul lui Lebesque.

f continuă pe[a, b]
⇒ f este mărginită s, i ı̂s, i atinge marginile.
[a, b] ⊆ R mult, ime compactă

{x ∈ [a, b] | f nu este continuă ı̂n x } = φ este neglijabilă Lebesque ⇒ f ∈ R([a, b]).

16.5 Permutarea limitei cu integrala

16.5.1 Teorema lui Weierstrass
u
Fie (fn )n∈N ⊆ R([a, b]) s, i f : [a, b] → R astfel ı̂ncât fn GGGGGGAf pe [a, b]. Atunci f ∈
Z b Z b n→∞
R([a, b]) s, i f (x)dx = lim fn (x)dx.
a n→∞ a

16.5.2 Teorema convergent, ei mărginite

s
Fie (fn )n∈N ⊆ R([a, b]) s, i f : [a, b] → R astfel ı̂ncât fn GGGGGGAf pe [a, b] s, i ∃M > 0 astfel
Z b n→∞ Z
b
ı̂ncât |fn (x) ≤ M |, x ∈ [a, b], ∀n ∈ N. Atunci f (x)dx = lim fn (x)dx.
a n→∞ a

16.6 Proprietăt, ile funct, iilor integrabile Riemann

Teorema 5. Fie f ∈ R([a, b]) s, i considerăm funct, iile F, G : [a, b] → R, F (x) =
Z x
f (t)dt,
a Z b
G(x) = f (t)dt. Atunci F, G funct, ii continue pe [a, b].
x
Dacă f este continuă ı̂n x0 ∈ [a, b] atunci F, G sunt derivabile ı̂n x0 s, i F 0 (x0 ) = f 0 (x0 ) s, i
G0 (x0 ) = −f (x0 ).

36
Dacă f este continuă pe [a, b], atunci F, G derivabile peste tot s, i F 0 (x) = f (x), G0 (x) =
−f (x), ∀x ∈ [a, b].

Cursul XIII
Propozit, ia 1. Fie f ∈ R([a, b]) s, i considerăm funct, iile F, G : [a, b] → R definite prin
Z x Z b
F (x) = f (t) dt, G(x) = f (t) dt. Atunci F, G sunt funct, ii continue pe [a, b].
a x
Dacă f este continuă ı̂n x0 ∈ [a, b], F, G sunt derivabile ı̂n x0 s, i F 0 (x0 ) = f (x0 ), G0 (x0 ) =
−f (x0 ).
Dacă f este continuă pe [a, b], F, G sunt derivabile pe [a, b] s, i F 0 (x) = f (x), G0 (x) =
−f (x), ∀x ∈ [a, b].

Corolar Orice funct, ie continuă f : I ⊆ R → R admite primitive.

interval

Z b
Construct, ia unei primitive: a ∈ I se fixează. F : I → R, F (x) = f (t) dt.
a

Propozit, ia 2. Fie f : I⊆ R → R o funct, ie continuă s, i g, h : J ⊆ R → I ⊆ R două

interval
Z f (x)
funct, ii derivabile pe J. Atunci funct, ia F : J → R, F (x) = f (t) dt este derivabilă
g(x)
pe J s, i
F 0 (x) = f (h(x) · h0 (x)) − f (g(x) · g 0 (x)), ∀x ∈ J.

16.6.1 Formula Leibniz-Newton

Z b b
Fie f ∈ R([a, b]) astfel ı̂ncât f admite primitive. Atunci f (x) dx = F (x) = F (b) −
a a
F (a), unde F este o primitivă a lui f .

16.6.2 Formula de integrare prin părt, i

Fie f, g : [a, b] → R două funct, ii derivabile pe [a, b] astfel ı̂ncât f 0 , g 0 ∈ R([a, b]). Atunci
Z b b
Z b
0
f (x)g (x) dx = f (x)g(x) − f 0 (x)g(x) dx.
a a a

16.6.3 Schimbarea de variabilă pentru integralele definite

Fie f ∈ R([a, b]) s, i f : [α, β] → [a, b] o funct, ie bijectivă cu ϕ(α) = a, ϕ(β) = b,
Z β
0 0
derivabilă cu ϕ funct, ie continuă. Atunci (f ◦ ϕ) · ϕ ∈ R([a, b]) s, i f (ϕ(x)) · ϕ0 (t) dt =
Z b=ϕ(β) α

f (x) dx.
a=ϕ(α)

37
Teorema 1. Fie f, g ∈ R([a, b]).
Z b
a) Dacă f (x) ≥ 0, ∀x ∈ [a, b], atunci f (x) dx ≥ 0.
a
Z b Z b
b) Dacă f (x) ≥ g(x), ∀x ∈ [a, b], atunci f (x) dx ≥ g(x) dx.
a a
Z b
c) Are loc inegalitatea m(b − a) ≤ f (x) dx ≤ M (b − a), unde m = inf f (t),
a t∈[a,b]
M = sup f (t).
t∈[a,b]

Z b
d ) Fie f : [a, b] → R o funct, ie continuă astfel ı̂ncât f (x) ≥ 0, ∀x ∈ [a, b] s, i f (x) dx =
a
0. Atunci f (x) = 0, ∀x ∈ [a, b].

e) Fie f : [a, b] → R o funct, ie continuă astfel ı̂ncât f (x) ≥ 0, ∀x ∈ [a, b] s, i ∃ x0 ∈ [a, b]

Z b
astfel ı̂ncât f (x0 ) > 0. Atunci f (x) dx ≥ 0.
a

16.6.4 Prima teoremă de medie pentru integralele definite

Fie f, g ∈ R([a, b]) astfel ı̂ncât f are proprietatea lui Darboux pe [a, b] s, i g ≥ 0. Atunci
Z b Z b
∃ c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât f (x)g(x) dx = f (c) · g(x) dx.
a a

Corolar Dacă f : [a, b] → R este funct, ie continuă, ∃ c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât

Z b Z b
f (x) dx = f (c) · 1 dx = f (c) (b − a).
a a

16.6.5 A doua teoremă de medie pentru integralele definite

Fie f, g ∈ R([a, b]) astfel ı̂ncât g este funct, ie monotonă. Atunci ∃ c ∈ [a, b] astfel ı̂ncât
Z b Z c Z b
f (x) g(x) dx = g(a) · f (x) dx + g(b) · f (x) dx.
a a c

Corolar Fie f : [a, b] → R o funct, ie continuă s, i g : [a.b] → R+ .

Z b Z c
a) Dacă g este crescătoare, ∃ c ∈ [a, b] astfel ı̂ncât f (x) g(x) dx = g(b) · f (x) dx.
a b
Z b Z c
b) Dacă g este descrescătoare, ∃ c ∈ [a, b] astfel ı̂ncât f (x) g(x) dx = g(a)· f (x) dx.
a a

16.7 Integrala improprie

f :I→R
I = [a, b) ∨ (a, b] ∨ (a, b) ∨ (−∞, a] ∨ (−∞, a) ∨ (a, +∞) ∨ [a, +∞) ∨ R (∨ = sau).

38
Definit, ia 1. Funct, ia f : I → R se numes, te local integrabilă pe I dacă ∀ α < β ∈ I,
f [α,β] ∈ R([α, β].

def
NOTAT, IE Rloc (I) {f : I → R | f este local integrabilă pe I}.

Exemple de funct, ii local integrabile:

1 ) Orice funct, ie monotonă f : I → R este local integrabilă pe I.

2 ) Orice funct, ie continuă f : I → R este local integrabilă pe I.

Z b−0
f : [a, b) → R, f (x) dx.
a

Z b−0
Definit, ia 2. Fie f ∈ Rloc ([a, b]). Integrala improprie f (x) dx se numes, te conver-
Z x a

gentă dacă ∃ lim f (t) dt ∈ R.

x→b a
x<b
Z y
f : (a, b) → R, ∃ x→a
lim f (t) dt ∈ R.
x>a x
y→b
y<b
Z x
f : [a, +∞) → R, ∃ lim f (t) dt ∈ R.
x→∞ a
Z b−0
Integrala improprie f (x) dx se numes, te divergentă dacă nu este convergentă.
Z ab−0 Z b−0
Integrala improprie f (x) dx se numes, te absolut convergentă dacă integrala |f (x)| dx
a a
este convergentă.

16.7.1 Criteriul lui Cauchy pentru integralele improprii

Fie f ∈ Rloc ([a, b]).
Z b−0 Z y
a) f (x) dx este convergentă ⇔ ∀ ε > 0, ∃ tε ∈ [a, b) astfel ı̂ncât f (t) dt < ε,
a x
∀tε < x < y < b.
Z b−0 Z y
b) f (x) dx este absolut convergentă ⇔ ∀ ε > 0, ∃ tε ∈ [a, b) astfel ı̂ncât |f (t)| dt <
a x
ε, ∀tε < x < y < b.

39
 Z b−0
Teorema 1. Dacă f (x) dx este absolut convergentă atunci este convergentă.
Z b−0 a
Criteriul lui
Dacă f (x) dx este absolut convergentă =======⇒ ∀ ε > 0, ∃ tε ∈ [a, b) astfel ı̂ncât
a Cauchy (b)
Z y
|f (t)| dt < ε, ∀ tε < x < y < b ¬.
x
Z y Ry
S, tim că f (t) dt ≤ x
|f (t)| dt, ∀x < y ­.
x
Z y Z b−0
Criteriul lui
Din ¬ s, i ­ ⇒ f (t) dt < ε, ∀ tε < x < y < b =======⇒ f (x) dx este conver-
x Cauchy (b) a
gentă.
Reciproca teoremei este falsă.

Cursul XIV
16.8 Criterii de convergent, ă pentru integralele improprii
f : [a, b) → R local integrabilă pe [a, b).

16.8.1 Criteriul de comparat, ie cu inegalităt, i

Fie f, g ∈ Rloc ([a, b)) astfel ı̂ncât 0 ≤ f (x) ≤ g(x), ∀ x ∈ [a, b).
Z b−0 Z b−0
Dacă g(x) dx este convergentă atunci f (x) dx este convergentă.
a
Z b−0 a
Z b−0
Dacă f (x) dx este divergentă atunci g(x) dx este divergentă.
a a

16.8.2 Criteriul de comparat, ie cu limite

f (x)
Fie f, g ∈ Rloc ([a, b)) astfel ı̂ncât f (x), g(x) ≥ 0, ∀ x ∈ [a, b) s, i ∃ lim = l ∈ [0, +∞)∪
x→b g(x)
x<b
{+∞}.
Z b−0 Z b−0
• Dacă l ∈ (0, +∞), f (x) dx s, i g(x) dx au aceias, i natură.
a a
Z b−0 Z b−0
• Dacă l = 0 s, i g(x) dx este convergentă, atunci f (x) dx este convergentă.
a a
Z b−0 Z b−0
• Dacă l = +∞ s, i g(x) dx este divergentă, atunci f (x) dx este divergentă.
a a

40
16.8.3 Formula Leibniz-Newton pentru integralele improprii
Fie f ∈ Rloc ([a, b))f admite primitive pe [a, b) s, i ∃ lim F (x) ∈ R, unde F : [a, b) → R
x→b
x<b
este primitivă a lui f . Următoarele afirmat, ii sunt echivalente:
Z b−0
a) f (x) dx este convergentă.
a

b) lim F (x) ∈ R.
x→b
x<b
Z b−0 b−0
În plus, f (x) dx = F (x) = lim(F (x) − F (a)).
a a x→b
x<b

16.8.4 Formula de integrare prin părt, i a integralelor improprii

Fie f, g : [a, b) → R două funct, ii derivabile pe [a, b) astfel ı̂ncât f 0 , g 0 ∈ Rloc ([a, b)) s, i
∃ lim f (x) g(x) ∈ R. Următoarele afirmat, ii sunt echivalente:
x→b
x<b
Z b−0
a) f (x) g 0 (x) dx este convergentă.
a
Z b−0
b) f 0 (x) g(x) dx este convergentă.
a
Z b−0 b−0
Z b−0
0
f (x) g (x) dx = f (x) g(x) − f 0 (x) g(x) dx,
a a a
b−0
unde f (x) g(x) = lim f (x) g(x) − f (a) g(a).
a x→b
x<b

16.8.5 Formula de schimbare de variabilă pentru integralele improprii

Fie f ∈ Rloc ([a, b)) s, i ϕ : [c, d) → [a, b) astfel ı̂ncât
• ϕ este derivabilă cu derivata funct, iei continuă;
• ϕ este bijectivă;
• ϕ(c) = a, lim ϕ(y) = b.
y→d
y<d

Următoarele afirmat, ii sunt echivalente:

Z b−0
a) f (x) dx este convergentă;
a
Z d−0
b) f (ϕ(y))ϕ0 (y) dy este convergentă.
c
Z b−0 Z d−0
În plus, f (x) dx = f (ϕ(y))ϕ0 (y) dy.
a c

41
16.8.6 Criteriile Abel-Dirichlet pentru integralele improprii
Fie f, g ∈ Rloc ([a, b)) astfel ı̂ncât f este funct, ie descrescătoare pe [a, b) s, i ∃ lim f (x) =
x→b
x<b
l ∈ R ∪ {−∞}.
Z b−0 Z b−0
a) Dacă l ∈ R s, i g(x) dx este convergentă atunci f (x) g(x) dx este conver-
a a
gentă;
Z b−0
b) Dacă l = 0 s, i ∃ M > 0 astfel ı̂ncât g(x) dx ≤ M , ∀c ∈ [a, b), atunci
Z b−0 a

f (x) g(x) dx este convergentă.

a

Teorema 1. Fie f : [a, +∞) → R o funct, ie descrescătoare s, i pozitivă pe [a, +∞).

Următoarele afirmat, ii sunt echivalente:
Z +∞
a) f (x) dx este convergentă;
a
X
b) f (n) este convergentă.
n≥[a]

Bibliografie
[1] Nicu Boboc. Analiză Matematică. Editura Universităt, ii Bucures, ti, 1992, 1993 (2
vol.).

[2] Ion Colojoară. Analiză Matematică. Editura Didactică s, i Pedagogică Bucures, ti, 1983.

[3] XXX. Analiză Matematică. Editura Didactică s, i Pedagogică Bucures, ti, Edit, ia V,
1980 (2 vol.).

42