4.

Concluzii asupra generalizării cartografice

1. Obiectele localizate în puncte sunt generalizate pe calea reducerii numărului deosebirii lor
calitative şi cantitative folosind diferite „censuri” şi norme de selecţionare.
2. Obiectele liniare în timpul generalizării la fel sunt supuse reducerii numărului deosebirilor
calitative şi cantitative. Un rol important în generalizarea detaliilor liniare este schematizarea şi
simplificarea formei acestora. Generalizarea elementelor liniare contribuie la majorarea lăţimii lor în
comparaţie cu dimensiunile reale, care duce la încălcarea preciziei geometrice.
3. Generalizarea obiectelor localizate în suprafaţă ca relieful, vegetaţia are loc în primul rând prin
majorarea intervalelor cantitative şi a caracteristicilor calitative. Generalizarea reliefului are loc prin
majorarea echidistanţei curbelor de nivel, sau ale izohipselor pe hărţile geografice de ansamblu.
Generalizarea are loc iniţial prin reducerea detaliilor formei de relief, iar apoi şi a formelor mici de relief
în întregime.
4. Harta geografică nu poate cuprinde toate detaliile terenului, ci numai acelea alese în funcţie de
scara, destinaţia şi specializarea ei. Chiar hărţile la scara cea mai mare, cum sunt hărţile topografice nu
pot cuprinde toate detaliile terenului, deci necesită o generalizare a conţinutului, care începe o dată cu
activitatea în teren a topografului care alege detaliile pe care le reprezintă.
5. Generalizarea cartografică în funcţie de scara nu înseamnă eliminarea amănuntelor, detaliilor, a
căror dimensiune nu poate fi redată respectând scara, ca dispariţia elementelor mici pe fotografii efectuate
de la distanţe din ce în ce mai mari, ci eliminarea detaliilor neesenţiale din punct de vedere al
conformităţii geografice, având în vedere specializarea şi destinaţia hărţii.
6. Hărţile, chiar de aceeaşi scară, dar cu o altă specializare sau destinaţie sunt diferite în conţinut.
Diferenţa constă nu numai în felul detaliilor, dar şi în cantitatea lor. Pe o hartă geologică a ţării noastre la
scara 1 : 500 000 vor fi alte detalii decât pe hartă geobotanică la aceeaşi scară; pe hărţile fizice şcolare la
scara 1 : 400 000 vor fi mai puţine detalii decât pe o hartă fizică de informare ştiinţifică la aceeaşi scară.
7. Hartă completă nu este harta încărcată cu semne cartografice, ci aceea care ne dă o imagine
esenţială, multilaterală, a teritoriului sau fenomenului reprezentat.
8. Precizia geometrică a hârţii scade inevitabil pe măsura micşorării scării.
9. Clasificarea judicioasă, calitativă şi cantitativă a detaliilor de reprezentat ajută extrem de mult
procesul generalizării cartografice.
10. În folosul generalizării cartografice nu este numai înţelegerea adâncă a caracteristicilor
teritoriului sau fenomenului reprezentat, dar şi ale posibilităţilor tehnice de reprezentare, specifice
diferitelor scări.
11. Generalizarea cartografică, unul din procesele cele mai complexe ale executării harţilor
geografice, asigură autenticitatea geografică a conţinutului hărţilor, asigură caracterul ştiinţific al
reprezentării unui teritoriu, sau fenomen pe o hartă geografică.
1