EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL

4.1. Notiune Scopul pentru care se incheie un act juridic este, prin definitie, tocmai producerea de efecte juridice. Care sunt aceste efecte, ce consecinte are incheierea unui act juridic? Asupra cui se vor putea face simtite aceste efecte? Sunt ele facultative sau obligatorii? Pot fi ele modificate de catre parti sau incheierea actului juridic conduce implacabil la producer ea efectelor prestabilite? Acestea sunt intrebarile la care vom raspunde in acest capitol. Prin efectele actului juridic civil se inteleg drepturile subiective si obligatiile civile la care acesta da nastere, pe care le modifica sau le stinge. Efectele actului juridic civil sunt guvernate de trei principii, in functie de care se stabileste cum si fata de cine se produc aceste efecte: principiul fortei obligatorii, principiul irevocabilitatii si principiul relativitatii. 4.2. Principiul fortei obligatorii Principiul fortei obligatorii a actului juridic este consacrat de art. 969 alin. 1 din Codul civil, conform caruia Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante. Ele se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege. Intr-adevar, actul juridic civil este obligatoriu si nu facultativ. Trebuie sa ne conformam dispozitiilor actelor juridice pe care le-am incheiat in aceeasi masura in care ne conformam legilor. Principiul fortei obligatorii reprezinta, in fond, reflectarea in plan juridic a obligativitatii respectarii cuvantului dat, pentru ca incheierea unui act juridic nu este decat promisiunea, imbracata in forma juridica, a unei anumite conduite. In ceea ce priveste actele bilaterale (contractele), acest principiu se ex prima si prin sintagma contractul este legea partilor. Ele (si, in principiu, numai ele) trebuie sa execute intocmai obligatiile pe care, in deplina libertate, si le-au asumat contractual. Libertatea contractuala presupune, asa cum deja stim, posibilitatea partilor de a incheia orice contract, in functie de interesele lor, si de a conferi contractului incheiat orice continut doresc, in limitele prevazute de lege. Dar od ata incheiat, in conditii de consimtamant neviciat, de obiect si cauza licite si morale etc., contractul trebuie respectat cu aceeasi strictete si exigenta cu care este respectata insasi legea. Pe langa considerentele de ordin moral, principiul fortei obligatorii este impus de necesitatea asigurarii stabilitatii raporturilor juridice generate de actele juridice civile si, prin aceasta, a sigurantei circuitului civil. Exceptiile de la principiul fortei obligatorii a actului juridic civil sunt acele situatii in care efectele actului nu se produc asa cum au intentionat partile la incheierea lui si asa cum s-au inteles; aceste efecte sunt fie mai restranse, fie mai intinse decat cele prevazute si dorite de parti. Constituie cazuri de restrangere a fortei obligatorii acele ipoteze in care actul juridic civil inceteaza inainte de termen, din cauza disparitiei unui element al sau. Spre exemplu: - incetarea contractului de mandat prin moartea sau insolvabilitatea uneia dintre parti; - desfiintarea contractului de locatiune ca urmare a pieirii lucrului. In astfel de situatii executarea contractului nu mai poate continua din motive obiective, independente de vointa partilor. Constituie cazuri de extindere a fortei obligatorii acele ipoteze

in care actul juridic civil este prorogat (prelungit) prin lege sau cazul suspendarii efectelor actelor cu executare succesiva, ca urmare a unui caz de forta majora. Spre exemplu, printr-un contract de prestari-servicii, prestatorul s-a angajat la zugravirea unei case, lucrare ce trebuie finalizata in decurs de o luna de la inch eier ea contractului. Dar, daca un caz de forta majora a impiedicat lucrul pentru o saptamana, contractul se va prelungi (desi partile n-au dorit-o) cu inca o saptamana. 4.3. Principiul irevocabilitatii actului juridic civil 4.3.1. Continut Principiul irevocabilitatii actului juridic civil este prevazut expres, de art. 969 alin 2 din Codul civil, dar numai in ceea ce priveste actele bilaterale. Pentru actele unilaterale, principiul este consacrat implicit. Potrivit principiului irevocabilitatii, actului bilateral nu i se poate pune capat prin vointa uneia singure dintrei parti, iar actului unilateral nu i se poate pune capat prin simpla manifestare de vointa a autorului actului. Putem spune ca principiul irevocabilitatii actului juridic este un corolar al principiului fortei obligatorii a actului juridic civil. Intr-adevar, din moment ce incheierea unui act juridic naste obligatia de respectare a acestuia in aceeasi masura in care trebuie respectate insesi legile, fireste ca cel care il incheie nu se poate pur si simplu razgandi, optand pentru a nu-l mai respecta. Daca actul incheiat este bilateral, desfiintarea va presupune acordul celeilate parti, iar daca este unilateral desfiintarea este, ca regula, imposibila. Staruim putin asupra cazului contractelor, in care, cum am vazut, desfiintarea este posibila, daca ambele parti sunt de acord. Aceasta raspunde asa-numitului principiu al simetriei: un contract legat prin intelegere, prin consimtamantul mutual al partilor va putea fi dezlegat, in mod simetric, prin consimtamantul mutual in sens contrar al partilor. Spre ex emplu, daca debitorul si creditorul unei rente decid de comun acord sa puna capat contractul de r enta, acordul lor de vointa conduce la incetarea efectelor contractuale in acelasi fel si cu aceleasi conditii (consimtamant neviciat, obiect, cauza etc.) cu care acordul lor initial de vointe condusese la nasterea acestor efecte. De la principiul irevocabilitatii exista unele exceptii, intre care vom distinge dupa cum sunt: - exceptii de la irevocabilitatea actelor bilaterale (sau multilaterale) sau - exceptii de la irevocabilitatea actelor unilaterale. 4.3.2. Exceptiile de la irevocabilitatea contractelor Exceptiile de la irevocabilitatea contractelor apar in situatiile in care contractul isi inceteaza efectele prin voia uneia singure dintre parti. Ele sunt expres reglementate de lege si au motivatii diferite, in functie de categoria de interese pe care legiuitorul a urmarit sa o protejeze prin prevederea respectivei derogari de la regula. Astfel: - orice donatie realizata intre soti, in timpul casatoriei, este revocabila. Intr-adevar, daca s-ar permite sotilor sa-si faca, unul altuia, donatii irevocabile, s-ar putea eluda (ocoli) normele Codului familiei privind comunitatea de bunuri. Daca se ajunge la partaj (cand este de presupus ca partile nu se mai afla in relatii atat de bune ca atunci cand au incheiat donatiile). Donatorul isi poate solicita inapoi bunurile daruite sotului/sotiei pe parcursul casatoriei; - contractul de locatiune fara termen poate inceta prin manifestarea de vointa a oricareia dintre parti. De observ at ca, dimpotriva, daca s-a prevazut un termen in contractul de locatiune, acesta va trebui respectat si numai acordul partilor va face cu putinta incetarea anticipata a contractului;

- depozitul se restituie de indata ce s-a pretins restituirea. Intr-adev ar, chiar daca s-ar fi prevazut un termen pentru depozit, si cu atat mai mult daca nu s-a prevazut, depozitarul (cel la care bunul este lasat in depozit) trebuie sa-i restituie bunul deponentului, in orice moment l-ar cere acesta; - stingerea mandatului, in anumite imprejurari. Potrivit Codului civil, mandatul se stinge: 1. prin revocarea mandatarului; 2. prin renuntar ea mandatarului la mandat. Observam ca mandatul se poate stinge, asadar, prin manifestarea de vointa a oricareia dintre parti. Mandantul nu poate fi silit sa fie reprezentat in continuare de catre manadatar, daca nu mai doreste, dupa cum mandatarul nu poate fi silit sa-l reprezinte pe mandant in continuare. Aceasta prevedere de exceptie se explica prin faptul ca mandatul este un contract incheiat intutu personae (cu luarea in considerare a calitatilor celeilalte parti) si presupune un anume grad de incredere reciproca a partilor. Daca aceasta incredere inceteaza, nici contractul nu mai poate fi mentinut. Incetarea manadatului la initiativa oricareia dintre parti este admisibila indiferent daca mandatul s-a incheiat cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. Daca insa incetarea contractului a fost decisa in mod unilateral de catre una dintre parti in conditii pagubitoare pentru cealalta parte, se vor putea stabili despagubiri. Spre exemplu, X, in calitate de mandant, a emis o procura prin care il numeste pe Y reprezentant (mandatar) al sau la incheierea unui contract de v anzare. In mijlocul unor negocieri esentiale pentru incheierea contr actului de vanzar e, Y renunta sa il mai reprezinte pe X, punand astfel in pericol vanzarea. Y va raspunde pentru prejudicier ea intereselor mandantului, dar nu va putea fi constrans sa continue negocierea. 4.3.3. Exceptiile de la irevocabilitatea actelor unilaterale Exceptiile de la irevocabilitatea actelor unilaterale sunt cazurile in care actul juridic unilateral este desfiintat prin manifestarea de voin ta, in sens contrar, a celui care l-a incheiat: - testamentul este esentialmente revocabil, potrivit art. 922 din Codul civil. Aceasta insemna ca testatorul isi poate modifica testamentul de cate ori doreste; va fi valabil ultimul testament incheiat. Trebuie totusi sa pastram in minte rezerva ca, atunci cand vorbim despre principiul irevocabilitatii actelor juridice avem in vedere acte cu o minima eficienta juridica, acte care au intrat deja in viata juridica, care au produs sau au devenit apte sa produca efecte juridice. Or, testamentul nu are o asemenea valoare. Pana la moartea testatorului el nu poate produce nici un efect. Abia dupa moartea testatorului testamentul intra, propriu-zis, in viata juridica si atunci el, prin forta imprejurarilor, nu mai este revocabil! - renuntarea la mostenire este revocabila. Avem in vedere un mostenitor care a renuntat la succesiune si care, ulterior, se razgandeste, si doreste sa o accepte. Aceasta este posibil, daca sunt indeplinite doua conditii: mostenirea sa nu fi fost acceptata, intre timp, de catre alt mostenitor si de la data deschiderii succesiunii sa nu fi trecut 6 luni. Trebuie notat ca, dimpotriva, acceptarea mostenirii nu este revocabila. O persoana car e a acceptat mostenirea nu v a putea, ulterior (de exemplu, pentru ca descopera ca mostenirea cuprinde multe datorii) sa se razgandeasca si sa nu o mai accepte; - oferta de a contracta po ate fi revocata, pana in momentul ajungerii ei la destinatar.

Dupa ce a ajuns la destinatar, revocarea o fertei poate duce la obligarea ofertantului de a acoperi prejudiciile produse astfel destinatarului. 4.4. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil 4.4.1. Continut Consacrarea legala a principiului relativitatii efectelor actului juridic civil este cuprinsa in art. 973 din Codul civil. Conform acestui principiu actul juridic civil produce efecte numai fata de autorii sau autorul lui, neputand sa avantajeze tertii sau sa dauneze tertilor. Intr-adevar, potrivit principiului obligativitatii efectelor actului juridic civil, suntem datori sa respectam actele pe car e le incheiem. Dar numai pe cele pe care le incheiem noi insine (sau care sunt incheiate in numele nostru), nu si pe care le incheie altii. Conform principiului relativitatii, actul juridic are efecte relative (de la relatie) adica nu-i poate afecta decat pe cei care il incheie. Intelegerea acestui principiu presupune clarificarea a trei notiuni esentiale: parti, avanzi-cauza si terti; in raport cu un anumit act juridic, toate subiectele de drept civil pot fi incluse in una dintre aceste trei categorii. Prin parte se intelege persoana ce incheie (personal sau prin reprezentare) actul juridic civil. In patrimoniul acestei persoane sau fata de aceasta perso ana se produc efectele actului juridic civil, in virtutea principiului relativitatii. Se numeste parte si autorul actului unilateral, precum si fiecare din partile actului bi sau multilateral; Tertii sunt persoanele care nu au incheiat nici personal, nici prin reprezentare, actul juridic. Prin aplicarea principiului relativitatii, asupra lor nu se pot produce nici un fel de efecte, nici favor abile nici defavorabile, ale incheierii actului juridic; Avanzii-cauza sunt acele persoane care nu sunt nici parti, nici terti si care suporta efecte ale actului juridic civil din cauza legaturii existente intre ei si parti. 4.4.2. Avanzii-cauza Exista urmatoarele trei categorii de avanzi-cauza: succesorii universali si succesorii cu titlu universal; succesorii cu titlu particular; creditorii chirografari. a) Succesorii universali si succesorii cu titlu universal fac parte, impreuna, din prima categorie de avanzi-cauza. Succesorul universal este persoana fizica sau juridica ce dobandeste un patrimoniu, o universalitate patrimoniala (intreaga aver e a celui pe care il mosteneste) la decesul altei persoane fizice respectiv reorganizarea altei persoane juridice. El ia, in viata juridica, locul celui pe care il mosteneste. Sunt succesori universali: mostenitorul unic (stabilit de lege sau testament) si persoana juridica dobanditoare a unui patrimoniu prin efectul comasarii (prin fuziune sau absorbtie). Succesorul cu titlu universal este persoana fizica sau juridica ce dobandeste o fractiune dintr-un patrimoniu la decesul altei persoan e fizice, respectiv reorganizarea altei persoane juridice. Spre exemplu, daca exista trei frati mostenitori unici ai averii tatalui lor, fiecare va avea dreptul, in principiu, la o treime din averea succesorala. Sunt succesori cu titlu universal: mostenitorul (stabilit prin lege sau testament), atunci cand ex ista mai multi mostenitori, precum si persoana juridica dobanditoare a unei parti din patrimoniul altei persoane juridice divizate (total sau partial). Succesorii universali si cei cu titlu universal preiau, in principiu, toate drepturile si obligatiile autorului lor, respectiv o parte a lor.

Deosebirea dintre succesorii universali si succesorii cu titlu universal este numai una cantitativa: primii dobandesc o universalitate (intregul partimoniu al unei persoane fizice sau juridice) in timp ce cei din a doua categorie mostenesc doar o fractiune dintr-o universalitate. Regimul lor juridic este insa identic - succesorii universali si cei cu titlu universal ocupa exact locul ocupat de cel pe care il mostenesc, continua drepturile si obligatiile acestuia. Ca urmare, ei vor fi afectati de actele juridice incheiate de catre acesta. Spre exemplu, prin actele incheiate pe parcursul vietii unei persoane, aceasta isi poate mari sau diminua patrimoniul, ceea ce se va repercuta asupra cuantumului averii succesorale. Mostenitorii vor avea mai mult sau mai putin de mostenit. In concluzie, desi nu au luat parte la actele incheiate de autorul lor (de catre cel pe care il mostenesc), aceste acte ii vor avantaja sau dezavantaja pe succesor. Cu toate acestea, principiul relativitatii este respectat, d eoarece succesorii sunt continuatorii autorului lor, in patrimoniul lor transmitandu se direct dr epturile si obligatiile acestuia. b) Cea de a doua categorie de avanzi-cauza o formeaza succesorii cu titlu particular. Acestia sunt persoane ce dobandesc un anumit drept individual. Uneori, alaturi de efectele actului juridic incheiat, efecte pe care le suporta in virtutea calitatii de parte, subiectul respectiv de drept poate fi in situatia de a suporta efecte ale unor acte juridice incheiate de fostii titulari ai dreptului respectiv. Spre exemplu, cumparatorul unui bun imobil inchiriat va trebui sa respecte contractul de inchiriere incheiat de vanzator cu chiriasul. Desi cumparatorul nu a participat la incheierea contractului de inchiriere, el va suporta efectele acestuia, in sensul ca nu il va putea evacu a pe chirias mai inainte de expirarea contractului de inchiriere. Asadar, succesorii cu titlu particular, in actul juridic prin care dobandesc acel drept au calitatea de parte, dar in raport cu alte acte ale autorului lor (ale celui care le-a transmis dreptul, de exemplu ale vanzatorului), anterioare, incheiate cu alte persoane, ei au calitatea de avanzi-cauza. c) A treia categorie de avanzi-cauza este formata din creditorii chirografari. Ei sunt creditorii care nu dispun decat de o chitanta scrisa de mana. De altfel, denumirea de chirografari provine din punct de vedere etimologic din alaturarea cuvintelor grecesti: cheir, cheiros (= mana) si grapein (= a scrie). Creditorii chirografari nu dispun de o garantie r eala (ipoteca, gaj) pentru creanta lor. Ei nu si-au constituit nici un drept de ipoteca sau de gaj asupra vr eunui bun al debitorului lor, ceea ce inseamna ca, la scadenta, daca debitorul nu plateste, nu vor avea prioritate fata de alti creditori in recuperarea sumei. Totusi, nici creditorii chirografari nu sunt in imposibilitatea de a-si acoperi creanta, chiar daca debitorul nu plateste de buna-voie la scadenta. Ei vor putea cere executarea silita a bunurilor debitorului, pentru ca, din pretul obtinut prin vanzarea la licitatie publica a acestora, sa-si vada acoperita creanta. Care bunuri vor putea fi executate silit? In principiu, oricare. Art. 1718 din Codul civil dispune: Oricine este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile si imobile, prezente si viitoare. Aceasta inseamna ca intreg patrimoniul debitorului poate fi pus la dispozitia creditorilor chirografari, in caz de neplata a datoriei, pentru a le acoperi creanta. De aceea, spunem ca patrimoniul debitorului este gajul general al cr editorilor chirografari.

In pofida acestui drept, situatia creditorilor chirografari este mai putin avantajoasa decat a celor ipotecari sau gajisti. Aceasta pentru ca ei nu au certitudinea ca, la scadenta, vor putea executa silit un anumit bun, deoarece nu pot ex ecuta decat bunurile care se afla in patrimoniul debitorului. Daca debitorul a instrainat un anumit bun, el nu va mai putea fi executat silit. Asadar, creditorii chirografari au de suportat efectele actelor juridice incheiate de debitorul lor, ceea ce ii include in categoria avanzilor cauza. Intr-adevar, ca avanzi-cauza, creditorul chirografar suporta influenta actelor patrimoniale incheiate de debitor cu alte persoane, acte care pot mari sau micsora activul patrimonial; dar creditorul chirografar nu poate interveni in actele debitorului sau. El poate doar intenta actiunea pauliana, pe care am intalnit-o cand am analizat clasificarea actelor incheiate cu titlu gratuit in liberalitati si acte dezinteresate. Am vazut atunci ca actiunea pauliana poate fi intentata pentru anularea liberalitatilor incheiate de debitor in frauda creditorilor sai chirografari. 4.4.3. Exceptii aparente de la principiul relativitatii efectelor actelor juridice civile De la principiul relativitatii exista insa o serie de exceptii. Sunt astfel de exceptii acele cazuri in care actul juridic civil produce efecte si fata de alte persoane decat partile, ca o consecinta a vointei partilor ce au incheiat actul. Unele situatii nu constituie insa propriu-zis exceptii de la principiul relativitatii efectelor actului juridic. Pentru ca numai la prima vedere par ca se abat de la principiul relativitatii, in realitate efectele actului subordonandu-se acestui principiu, aceste exceptii se numesc aparente. Constituie exceptii aparente de la principiul relativitatii efectelor actelor juridice civile: Situatia avanzilor-cauza. Dupa cum am vazut, succesorii universali si cei cu titlu universal sunt, practic, continuatori ai autorilor lor; pentru succesorii cu titlu particular, dobandirea calitatii de avand-cauza se face cu voia lor; pentru creditorii chirografari dreptul de a ataca actul fraudulos izvoraste din lege, si nu din actul incheiat intre debitor si tert. Asadar, avanzii-cauza reprezinta o categorie intermediara de persoane, asupra carora efectele actului juridic se produc nu prin dero gare de la principiul relativitatii, ci tocmai in virtutea acestui principiu. Promisiunea faptei altuia este conventia prin care o parte (denumita promitent) se obliga fata de cealalta parte sa determine un tert sa aiba o anumita conduita. Spre exemplu, X se obliga fata de Y sa-l convinga pe Z, un bun prieten al lui X, sa-i vanda automobilul lui Y, la un pret mai mic. Avem de-a face cu o intelegere intre X si Y, dar care priveste conduita unui tert, a lui Z, care nu a participat nici personal, nici prin reprezentare la contractul incheiat intre X si Y. Suntem oare in prezenta unei ex ceptii de la principiul relativitatii? Sa decurga din contractul incheiat intre X si Y obligatii pentru Z? Nu, in realitate, ceea ce se promite este fapta promitentului (a lui X): aceea d e a depune staruinte p entru a determina tertul (pe Z) sa adere la un anumit act. Daca Z nu va fi de acord sa-i vand a autoturismul lui Y la un pret mai mic, el nu va putea fi silit sa o faca. Nu se poate angaja raspunder ea unui tert, in temeiul unui contract la care nu a participat. In schimb, va raspunde X, pentru ca nu si-a indeplinit obligatia contractuala, aceea de a-l convinge pe Z sa actioneze intr-un anume fel. De observat ca obligatia lui X este o obligatie de rezultat; ea se considera neindeplinita daca rezultatul urmarit de parti (adica convingerea lui Z de a vinde la un anumit pret) nu a fost indeplinit, indiferent daca X a depus sau nu staruinte in acest sens.

 Simulatia. Uneori partile unui act juridic civil nu doresc sa isi faca publice intentiile, nu doresc ca tertii sa cunoasca fie adevarata natura a actului incheiat, fie adevarata identitate a celor care il incheie. Ele simuleaza atunci incheierea unui act juridic, care este facut public, si incheie in ascuns un alt act, care ramane necunoscut tertilor. De multe ori simulatia ascunde o intentie de frauda. Spre exemplu, pentru a nu plati impozitele datorate corespunzator pretului imobilului vandut, vanzatorul si cumparatorul se inteleg sa incheie doua acte: un prim contract de vanzarecumparare public, in care este trecut un pret mai mic, care va fi luat in calcul la stabilirea impozitului si un al doilea contract, ascuns, in car e este trecut pretul real. Simulatia se utilizeaza si pentru fraudarea creditorilor. Spre exemplu, pentru a nu face posibila introducerea actiunii pauliene, care tinde sa anuleze liberalitatile incheiate de debitor, acesta din urma poate masca donatiile sub chipul unei vanzari. Dar simulatia nu este, in sine, interzisa de lege. Nu intotdeauna partile sunt animate de intentia de frauda. Un caz de simulatie poate fi si acela care intervine atunci cand donatorul, spre exemplu, nu intentioneaza sa isi faca cunoscuta identitatea, dorind sa ramana anonim. Asadar, simulatia este cladita pe doua operatii juridice: una sincera, dar secreta; alta publica, dar mincinoasa. Ca urmare, simulatia poate avea una din urmatoarele trei forme: a) actul fictiv (cand actul public este incheiat doar de forma, el fiind contrazis de actul secret, numit si contrainscris). Spre exemplu, X, dorind sa evite executarea silita a unui imobil al sau, i-l vinde lui Y printr-un contract facut public fata de terti, dar incheie in ascuns cu Y un al doilea act, care il contrazice pe primul, si in care se arata ca d reptul de proprietate nu se transfera de la X la Y, imobilul ramanand al acestuia din urma; b) actul deghizat (cand in actul public se vorbeste de un anumit act juridic, iar prin actul secret se arata adevaratul act dorit de parti). a Spre exemplu, in dreptul nostru, o persoana nu isi poate lasa intrega avere mostenire unuia dintre copii, dezmostenindu-i pe ceilalti, deoarece fiii sunt mostenitori rezervatari (au o anumita fractiune din avere rezervata, pe care o vor mosteni obligatoriu). Ca sa favorizeze totusi unul dintre copii si sa-i dezmosteneasca pe ceilalti, X incheie cu unul dintre fiii sai un contract de donatie a terenului, casei si celorlalte bunuri importante. In felul acesta, la deschiderea succesiunii lui X (la moartea lui X), aceste bunuri nu se vor mai afla in masa succesorala, spre a fi impartite intre mostenitori. Intr-o asemenea situatie insa, legea permite mostenitorilor rezervatari sa cear a raportul donatiilor, adica readucerea la patrimoniul initial al lui X a bunurilor donate pe parcu rsul vietii acestuia, spre a putea fi impartite intre mostenitori. Raportul donatiilor poate fi evitat, daca X incheie o simulatie: un act public, care este contract de vanzare-;cumparare si un act secret cu fiul privilegiat, care este donatie. Contractul de vanzarecumparare nu poate fi anulat de catre mostenitori, astfel incat scopul urmarit de X (dezmostenirea celorlalti fii) a reusit, afara doar daca acestia vor putea dovedi existenta actului secret; c) interpunerea de persoane, in situatia in care adevaratele parti rezulta doar din actul secret. Spre exemplu, societatea comerciala X isi scoate la v anzare unele bunuri imobile. Ea nu doreste sa i le vanda lui Y, care este o societate concurenta. Y incheie contractul prin interpunere de persoane, astfel incat in contractul public, de care are cunostinta X, apare in calitate de cumpar ator Z. Intre Y si Z s-a inch eiat insa un act secret in care se arata ca dreptul de

proprietate se transfera lui Y, care reuseste astfel sa cumpere bunuri pe care altminteri X nu i lear fi vandut. Potrivit art. 1175 din Codul civil, referitor la simulatie, actul secret, care modifica un act public, nu poate avea putere decat intre partile contractante si succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect in contra altor persoane. Asadar, intre parti produce efecte actul adevarat, secret, real, dar, fata de tertul de buna credinta, produce efecte actul public. Daca insa tertul ia cunostinta despre actul secret, el va avea dreptul de a opta intre invocarea actului public si a celui secret. Cu alte cuvinte, tertul (fie el creditor, mostenitor etc.) poate sa intenteze o actiune in instanta intemeiata pe un act juridic la care nu a luat parte: actul incheiat in secret de catre partile participante la simulatie, cel mai adesea in scopul fraudarii sale. Dar este simulatia o exceptie de la principiul relativitatii efectelor actului juridic? Nu, deoarece dreptul tertului de optiune intre actul public si actul secret izvoraste din lege si nu din conventia partilor participante la simulatie. Ca urmare, aceasta situatie se include in randul exceptiilor aparente de la principiul relativitatii. Reprezentarea. Reprezentarea constituie un procedeu juridic prin care o persoana (reprezentant) incheie un act juridic in numele si pe seama altei persoane (reprezentat), ef ectele actului respectiv producandu se direct in persoana r eprezentatului. Dupa izvorul ei, reprezentarea poate fi: a) conventionala. In acest caz, ea izvoraste din vointa partilor, care au incheiat un contract de mandat. In temeiul acestuia, una dintre parti, denumita mand atar, se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama unei alte persoane, denumita mandant, care ii da aceasta imputernicire (procura) si pe care o reprezinta. Stim deja ca mandatul este un contract unilateral atunci cand se incheie cu titlu gratuit (iar gratuitatea este de esenta sa) si bilateral atunci cand se incheie cu titlu oneros. b) legala. In acest caz, ea izvoraste din lege. Spre exemplu, persoana lipsita de capacitate de exercitiu incheie acte juridice prin reprezentantul sau legal. Observam ca reprezentatul nu participa personal la incheierea actului juridic respectiv. Totusi, efectele acestuia se produc in persoana sa, in sensul ca va fi obligat sa execute obligatiile contractuale care decurg din acest act, si va beneficia de drepturile care decu rg din acesta. Pe de alta parte, reprezentantul, desi a incheiat propriu-zis actul juridic, nu va suporta consecintele acestuia. Cu toate acestea, reprezentarea nu constituie o derogare nici de la principiul relativitatii efectelor actului juridic, nici de la cel al obligativitatii acestora. Reprezentarea este doar o exceptie aparenta de la principiul relativitatii deoarece, daca reprezentarea este conventionala, r eprezentatul este considerat parte a actului juridic civil. Prin incheierea contr actului de mandat, el si-a dat consimtamantul la a deveni titularul drepturilor si obligatiilor care vor rezulta din actul juridic incheiat de mandatar in numele sau. Spre exemplu, X emite o procura pentru Y, prin care prevede ca Y il va reprezenta la incheierea contractului de vanzare-cumparare a casei sale. Vanzarea casei este perfectata de Y, el este cel care negociaza incheierea contractului si tot el este cel care semneaza actul doveditor al acestuia. Dar suma obtinuta ca pret nu ii apartine lui Y, ci lui X; tot astfel, nu Y, ci X va avea obligatia de a elibera casa si de a o pune la dispozitia cumparatorului, ca si obligatia de a i garanta utila si linistita folosinta a acesteia. X suporta aceste efecte nu ca exceptie de la principiul relativitatii, ci in virtutea propriei lui

vointe contractuale; consimtamantul exprimat la incheierea contractului de mandat este cel care il leaga de aceste efecte. Daca reprezentarea este legala, reprezentatul (spre exemplu, minorul mai mic de 14 ani) devine in temeiul legii titular al drepturilor si obligatiilor care decurg din actul juridic incheiat in numele si pe socoteala sa de catre reprezentant. Actiunile directe. Uneori, cand exista doua contracte succesive, legea permite unei persoane care este parte in primul contract sa introduca actiune impotriva unei alte persoane, care este parte in cel de al doilea contract. Spre exemplu, Codul civil prevede ca mandantul poate sa intenteze direct actiunea contra persoanei ce mandatarul si-a substituit. Asadar, ipoteza este aceea in care mandatarul, la randul sau, emite o procura prin care imputerniceste o alta persoana sa incheie actul juridic pentru care primise el insusi, initial, procura de la mandant pentru a-l incheia. Mandantul, daca este p rejudiciat, va putea actiona, direct, impotriva mandatarului sau, desi nu este parte decat la primul contract de mandat, dintre cele doua car e s-au incheiat succesiv. Si de aceasta data ne aflam in prezenta unei exceptii aparente de la principiul relativitatii, intrucat dreptul la actiune izvoraste din lege. 4.4.4. Stipulatia pentru altul Stipulatia pentru altul constituie o exceptie reala de la principiul relativitatii efectelor actului juridic civil. Stipulatia pentru altul este numita si contractul in favoarea unei a treia persoane si reprezinta acel contract prin care o parte, d enumita promitent se obliga fata de cealalta parte, denumita stipulant sa execute o prestatie in favoarea unui tert denumit tert beneficiar, care nu a participat la incheierea actului juridic. Spre exemplu, contractul de asigur are se incheie intre asigurat si societatea de asigurari. Dar intr-un asemenea contract se poate prevedea ca indemnizatia de asigurare se va plati, in cazul producerii cazului asigurat, nu asiguratului, ci unui tert. Concret, X incheie cu societatea de asigurari Y un contract de asigurare in temeiul caruia societatea Y se obliga sa plateasca o anumita suma de bani (indemnizatia de asigurare) lui Z, daca va surveni decesul lui X. Z, tert in raport cu contractul de asigurare intervenit intre X si Y, poate sa nici nu aib a cunostinta despre existenta contractului. Totusi, la data decesului lui X, Z este beneficiarul sumei cuvenite, el o poate pretinde si chiar are posibiltatea de a introduce actiune in instanta pentru a constrange societatea de asigur ari Y sa plateasca. Temeiul actiunii il va constitui un contract la care Z nu a participat nici personal, nici prin reprezentar e. De observat insa ca exceptia de la principiul relativitatii efectelor actului juridic este limitata la posibilitatea prevederii de drepturi in favoarea tertului beneficiar. In nici o ipoteza nu s-ar putea prevedea, prin contractul incheiat intre doua parti, obligatii in sarcina celui de al treilea. Categorii de subiecte de drept, in raport cu un anumit act juridic: Parti -; asupra lor se produc pe deplin efectele actului juridic Terti -; asupra lor nu se produc efecte ale actului juridic, cu exceptia stipulatiei pentru altul Succesori universali Avanzi-cauza -; asupra lor se produc efectele Succesori cu titlu universal actului juridic

intocmai ca asupra partilor: Succesori cu titlu p articular Creditori chirografari Bibliografie BELEIU, Gh. Drept civil roman. Introducere in dreptul civil roman. Subiectele dreptului civil roman, Bucuresti, Casa de Editura si Presa Sansa S.R.L., 1994, p. 166 -; 177; HAMANGIU, C. ROSETTI BALANESCU, I. BAICOIANU, Al. Tratat de drept civil roman, vol. I, Bucur esti, Editura ALL, 1996, p. 107- 113; BOROI, G. Drept civil. Teoria generala, Bucuresti, Editura ALL, 1997, p. 153 -; 171; RADUCAN, G. MARAVELA, T.G. Drept civil. Culegere de spete, Bucur esti, Editura ALL BECK, 1998, p. 80 -; 84; UNGUREANU, O. Manual de Drept civil. Partea generala, Bucuresti, Editura ALL -; BECK, 1999, p. 148 -; 15; MURESAN, M. Drept civil. Partea generala, Cluj -; Napoca, Editura Cordial Lex, 1994, p. 175 -; 190; URS, I. ANGHENI, S. Drept civil. Partea generala. Persoanele, Bucuresti, Editura Oscar Print, 1998, p. 148 -; 157. DEAK, F. Tratat de drept civil. Contracte speciale, Bucuresti, Editura Actami, 1998, p. 268 -; 291; 378 -; 406; COSMA, D. Teoria generala a actului juridic civil, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1969, p. 417 -; 433; COJOCARU, A. Drept civil. Partea generala, Bucu resti, Editura Lumina Lex, 2000, p. 251 -; 270; TAMAS, T. Unele consideratii referitoare la revocarea unilaterala a contractelor, in revista Dreptul, nr. 12/1999, p. 52 -; 58.

Principiile efectelor actului juridic

Efectele actului juridic civil sunt guvernate de trei principii (reguli de drept civil), in functie de care se stabileste cum si fata de cine se produc aceste efecte. Principiul fortei obligatorii Acest principiu este dat de art. 969 alin.1 din Codul Civil: conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante. Ele se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege. Actul juridic odata incheiat nu este facultativ si este obligatoriu, adica da nastere la drepturi si obligatii care se impun partilor precum legea. Astfel, principiul fortei obligatorii reprezinta reflectarea in plan juridic a obligativitatii respectarii cuvantului dat. Pentru contractele bilaterale, acest principiu este sinonim cu formularea: contractul este legea partilor, acestea trebuind sa execute obligatiile pe care si le-au asumat contractual. Libertatea contractuala presupune posibilitatea partilor de a incheia orice contract doresc, insa odata acesta incheiat contractul trebuie respectat precum legea. De la acest principiu exista si exceptii, si anume atunci cand efectele actului juridic nu se produc asa cum au intentionat partile. Principiul irevocabilitatii actului juridic Art.969 alin.2 Codul civil: actului bilateral nu i se poate pune capat prin vointa unei singure parti, iar actului juridic unilateral nu i se poate pune capat prin simpla manifestare de vointa a autorului actului. In momentul incheierii unui act juridic se naste obligatia respectarii acestuia iar cel care incheie un astfel de act nu se poate razgandi, nerespectandu-l. Daca actul este bilateral anularea acestuia se poate face doar daca exista acordul ambelor parti, dar daca actul este unilateral desfiintarea acestuia este imposibila. De la principiul irevocabilitatii actului juridic exista doua exceptii ce vizeaza, prima, actul juridic bilateral, iar a doua, actul juridic unilateral. Exceptii de la irevocabilitatea actelor unilaterale fac actele unilaterale in materie contractuala (oferata poate fi revocata pana in momentul ajungerii ei la destinatar), testamentele (sunt acte juridice revocabile prin natura lor) si renuntarea mostenirii. Exceptii de la irevocabilitatea actelor bilaterale sau multilaterale sunt donatiile intre soti, contractele de locatiune pe durata nelimitata, stingerea manadatului, restituirea unui depozit. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil Art.969 alin.1 Codul civil spune ca puterea de lege a conventiilor legal facute au putere numai intre partile contractante. Art.973 Codul civil: conventiile produc efecte numai intre partile contractante nu si fata de al treilea.

Prin raportare la pincipiul obligativitatii un individ este obligat sa respecte actele juridice incheiate de el dar nu si pe acelea incheiate de alte persoane. Conform acestui principiu, actul juridic are efecte relative, adica nu ii poate afecta decat pe cei care il incheie. Acest principiu presupune existenta a trei notiuni: parte, avanzi-cauza si terti. Parte este persoana care incheie, personal sau prin reprezentant, un act juridic civil. Avanzii-cauza sunt persoanele care nu sunt nici parti nici terti si care suporta efectele actului juridic din cauza legaturii existente intre ei si parti. Sunt trei categorii de avanzi-cauza, si anume: succesorii universali si cei cu titlu universal; succesorii cu titlu particular; creditorii chirografari. Succesorul universal este fie o persoana fizica ce dobandeste un patrimoniu la decesul altei persoane fizice, fie o persoana juridica ce obtine un patrimoniu prin fuziune sau absorbtie. Succesorul cu titlu universal este persoana fizica ce dobandeste o fractiune din patrimoniul unei alte persoane fizice ce a decedat, sau este persoana juridica care dobandeste o parte din patrimoniul unei persoane juridice divizate. Succesorii cu titlu particular sunt cei care dobandesc un anumit drept individual. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu au o garantie reala pentru creanta lor, dar au drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului lor. Tertii sunt persoanele care nu au incheiat nici personal, nici prin reprezentant un act juridic civil. Asupra lor nu se produce nici un fel de efecte ale incheierii actului juridic. Exceptiile de la acest principiu sunt acele cazuri in care actul juridic produce efecte si fata de alte persoane decat partile, ca o consecinta a vointei partilor ce au incheiat acel act. Sunt doua tipuri de exceptii: reale si aparente. Exceptiile aparente (sunt cele care numai la o prima vedere par ca se abat de la acest principiu, efectele actului subordonandu-se insa acestuia) includ situatia avanzilor-cauza, promisiunea faptei altuia (o parte se obliga sa determine un tert sa aiba o anumita conduita), simulatia, reprezentarea. Exceptiile reale sunt cele in care actul juridic civil produce efecte si fata de alte persoane decat partile, ca o consecinta a vointei partilor ce au incheiat actul. Stipulatia pentru altul, sau contractul in favoarea unei a treia persoane, este o astfel de exceptie: promitentul se obliga fata de stipulant sa execute o prestatie in favoarea tertului beneficiar.

DREPT
Dreptul reprezint un ansamblu de reguli de comportare n relaiile sociale, al cror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impus - pentru toi membrii societii organizate. Aceasta categorie conine articole i resurse juridice de interes, referate, legislaie, rspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home DREPT drept civil

Efectele actului juridic civil

EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL
SECTIUNEA I NOTIUNEA DE EFECTE ALE ACTULUI JURIDIC CIVIL Efectele actului juridic civil constau in drepturile subiective si obligatiile civile corelative care se nasc, se modifica sau se sting prin incheierea actului juridic civil, alcatuind continutul raportului j 111h76b uridic civil stabilit intre parti30. Sunt reglementate de art. 969-985 C. civ. si in alte acte normative cu prevederi speciale referitoare la efectele altor contracte civile31. Determinarea efectelor actului juridic civil presupune stabilirea drepturilor civile subiective si a obligatiilor civile corelative, create, modificate sau stinse prin actul juridic civil32. Operatiunea de determinare a efectelor actului juridic civil se realizeaza prin dovedirea si interpretarea actului juridic civil, ultima fiind necesara pentru a califica actul juridic sau pentru a determina intelesul clauzelor actului juridic.

Calificarea actului juridic presupune incadrarea lui intr-o anumita categorie, in functie de care se determina regimul juridic aplicabil actului respectiv. Astfel, daca actul juridic este numit (tipic), va fi guvernat de regulile expres prevazute de lege pentru actul juridic respectiv, iar daca actul juridic este nenumit (atipic), vor fi incidente normele generale aplicabile obligatiilor civile. Atunci cand efectele unui act juridic nu sunt suficient de clare, pe langa operatiunea de calificare este necesara si stabilirea intelesului unor clauze ale acestuia. Interpretarea actului juridic civil este supusa regulilor prevazute de art. 970 alin. 2 C. civ. si de art. 977-985 C. civ.: - efectele actului juridic sunt cele avute in vedere la incheierea sa, dar si cele pe care echitatea, obiceiul sau legea le confera obligatiei; - actul juridic va fi interpretat in functie de vointa reala a partilor si nu dupa sensul literal al termenilor; - atunci cand o clauza poate primi doua intelesuri, ea se va interpreta in sensul in care poate avea un efect si nu in sensul in care nu ar produce nici unul; - termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce se potriveste mai mult cu natura contractului; - dispozitiile indoielnice se interpreteaza potrivit obiceiului locului unde s-a incheiat actul juridic; - clauzele obisnuite ale unui act juridic se subinteleg, chiar daca nu sunt prevazute in mod expres in cadrul actului juridic; - clauzele unui act juridic se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecareia dintre ele intelesul care rezulta din actul intreg; - cand exista indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea celui care se obliga; - conventia nu cuprinde decat lucrurile asupra carora partile si-au propus a contracta, oricat de generali ar fi termenii in care s-a incheiat; - atunci cand se da un exemplu pentru explicarea efectelor unui act juridic, nu se poate sustine ca efectele au fost restranse la cele din exemplul folosit. Principiile care guverneaza efectele actului juridic civil ne arata fata de cine, cum si in ce conditii se produc aceste efecte si sunt urmatoarele: 1. principiul relativitatii efectelor actului juridic civil; 2. principiul fortei obligatorii a actului juridic civil;

3. principiul irevocabilitatii actului juridic civil. SECTIUNEA II PRINCIPIUL RELATIVITATII EFECTELOR ACTULUI JURIDIC CIVIL Acest principiu raspunde la intrebarea fata de cine se produc efectele actului juridic civil si este consacrat de dispozitiile art. 973 C. civ., potrivit carora conventiile n-au efect decat intre partile contractante, si de cele ale art. 969 alin. 1 C. civ., conform carora conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil reprezinta regula potrivit careia actul juridic produce efecte numai fata de autorul (autorii) lui33. Stabilirea unui raport juridic creeaza pentru creditor posibilitatea de a-si exercita drepturile si genereaza pentru debitor obligatii pe care trebuie sa le indeplineasca. Persoanele care nu au participat la incheierea actului juridic nu pot exercita drepturi si nici nu pot executa obligatii, fiind straine de actul incheiat34. Principiul se intemeiaza pe caracterul volitional al actului juridic, avand la baza manifestarea de vointa a partilor. Este firesc ca actul juridic sa produca efecte numai fata de partile care si-au exprimat vointa de a-l incheia, altminteri ar insemna ca persoanele care nu au participat la incheierea actului juridic sa dobandeasca calitatea de debitor sau de creditor, fara voia lor. De asemenea, principiul in discutie este fundamentat si pe ideea de libertate individuala a persoanei, care ar fi infranta daca s-ar admite solutia contrara. Pentru a intelege acest principiu este necesara clarificarea notiunilor de parti, terti, avanzicauza, opozabilitate si inopozabilitate. Partile sunt autorii unui act juridic incheiat personal sau prin reprezentare. Prin parte se desemneaza atat autorul unui act juridic unilateral, cat si una din partile unui act juridic bilateral sau multilateral. O parte nu presupune intotdeauna o singura persoana, ci in componenta ei pot intra mai multe persoane fizice sau juridice care au acelasi interes (ex.: doi soti, reprezentand o parte cumparatorul, achizitioneaza un apartament de la alti doi soti, reprezentand cealalta parte - vanzatorul). Tertii sunt persoanele care nu au participat la incheierea unui act juridic, nici personal si nici prin reprezentare, fiind straine fata de actul juridic incheiat. Avanzii-cauza sunt persoanele care, desi nu au participat la incheierea actului juridic, suporta unele efecte ale acestuia, datorita legaturii juridice cu partile actului juridic. Sunt avanzi-cauza succesorii universali, cu titlu universal sau cu titlu particular (notiuni deja studiate) si creditorii chirografari. Creditorii chirografari reprezinta categoria creditorilor obisnuiti, care nu beneficiaza de o garantie reala (gaj, ipoteca, privilegiu) pentru realizarea dreptului lor de creanta, ci au un drept de gaj general asupra bunurilor debitorului lor. Ei pot

interveni in actele incheiate de debitor in frauda lor, prin care acesta fie isi micsoreaza activul, fie isi mareste pasivul. Astfel, art. 974 C. civ. consacra actiunea oblica (subrogatorie) prin care, in numele debitorului lor, creditorii chirografari pot exercita drepturi sau actiuni pe care debitorul pasiv nu le exercita, conservandu-i astfel patrimoniul. Art. 975 C. civ. consacra actiunea pauliana (revocatorie), prin care, in numele lor personal, creditorii chirografari pot ataca actele viclene ale debitorului, savarsite in frauda drepturilor lor. De asemenea, creditorii chirografari pot exercita actiunea in declararea simulatiei. Conform art. 1175 C. civ., actul secret care modifica un act public nu poate avea putere decat intre partile contractante si succesorii lor universali, nu in contra altor persoane. Prin opozabilitatea unui act juridic se intelege dreptul partilor de a invoca existenta si efectele actului juridic incheiat fata de terti si obligatia tertilor de a respecta actul juridic si efectele sale. Prin inopozabilitatea unui act juridic se intelege lipsa dreptului partilor de a impune actul juridic incheiat si efectele sale tertelor persoane. Exista exceptii de la principiul relativitatii efectelor actului juridic civil, cand actul juridic produce efecte si fata de persoane care nu au participat la incheierea actului juridic. Acestea pot fi impartite in doua categorii: a. exceptii reale, care constau in aceea ca, prin manifestarea de vointa a partilor, actul juridic produce efecte si fata de o persoana straina de actul juridic respectiv, care nu a participat nici personal si nici prin reprezentant la incheierea acestuia. Exceptia reala de la principiul relativitatii efectelor actului juridic este stipulatia pentru altul (contractul in folosul unei terte persoane), nereglementata de Codul civil, ci numai aplicatii ale acesteia, precum renta viagera (art. 1642 C. civ.) si donatia cu sarcini (art. 828 C. civ.). Stipulatia pentru altul este acel act juridic bilateral prin care o parte (stipulantul) convine cu cealalta parte (promitentul) ca aceasta sa execute o prestatie in favoarea unei terte persoane (tertul beneficiar), care nu a participat la incheierea actului juridic nici direct si nici prin reprezentant (ex.: asigurarile facultative in favoarea unei terte persoane). b. exceptii aparente: 1. avanzii-cauza; 2. reprezentarea - acel procedeu tehnico-juridic prin care o persoana numita reprezentant incheie un act juridic in numele si pe seama altei persoane numita reprezentat, astfel incat actul juridic incheiat isi produce efectele direct in persoana reprezentatului. 3. promisiunea faptei altuia (conventia de porte-fort) - conventia prin care promitentul se obliga fata de creditorul promisiunii sa depuna toate diligentele pentru a determina o terta

persoana sa incheie, sa adere sau sa ratifice actul juridic incheiat pe seama sa. 4. simulatia - operatiunea juridica in virtutea careia printr-un act juridic public, aparent, dar simulat, se creeaza o situatie juridica diferita de cea reala, stabilita prin actul juridic secret, dar care corespunde adevarului. Este necesar ca actul juridic aparent si actul juridic secret sa fie incheiate concomitent sau actul juridic secret sa fie incheiat anterior actului juridic aparent. Simulatia poate imbraca trei forme: - actul fictiv, caz in care actul juridic aparent este incheiat doar formal, existenta sa fiind contrazisa de actul juridic secret, numit si contrainscris (ex.: pentru a sustrage un imobil de la urmarirea silita a creditorilor sai, debitorul vinde fictiv bunul imobil, in realitate convenind cu cumparatorul printr-un act juridic secret ca proprietatea imobilului nu se transmite cumparatorului); - actul deghizat, ipoteza in care se incheie un act juridic aparent care ascunde natura juridica adevarata a actului juridic secret, dar real (ex.: se incheie un contract de vanzare-cumparare aparent, prin care se ascunde un contract de donatie); - interpunerea de persoane, caz in care actul juridic public se incheie intre anumite persoane, iar prin actul juridic secret se precizeaza adevaratele parti ale actului juridic (ex.: printr-un act juridic aparent, o persoana doneaza un bun unei anumite persoane, insa, prin actul juridic secret, se arata ca adevaratul donatar este o terta persoana). 5. actiunile directe - situatiile in care o persoana, straina de actul juridic incheiat, exercita o actiune impotriva uneia din partile actului juridic, cu care nu se afla in raporturi juridice contractuale, in schimb se afla in raporturi contractuale cu o alta persoana, care are astfel de raporturi juridice cu paratul. Conform art. 1488 C. civ., in materia contractului de antrepriza, lucratorii angajati de antreprenor (terti fata de contractul de antrepriza) au dreptul de a exercita in mod direct o actiune pentru plata drepturilor lor impotriva clientului pentru care antreprenorul executa lucrarea, insa numai in masura in care clientul ar fi dator antreprenorului. Conform opiniei unor autori35, sunt, de asemenea, exceptii aparente de la principiul relativitatii efectelor actului juridic civil cesiunea de creanta, gestiunea de afaceri, actele juridice colective si contractul colectiv de munca. SECTIUNEA III PRINCIPIUL FORTEI OBLIGATORII A ACTULUI JURIDIC CIVIL Exprimat prin formula contractul este legea partilor 36, acest principiu este consacrat de art. 969 alin. 1 C. civ., potrivit caruia conventiile legal facute au putere de lege intre partile

contractante. Principiul fortei obligatorii reprezinta regula de drept conform careia actul juridic incheiat cu respectarea legii se impune partii (daca actul juridic este unilateral) sau partilor (daca actul juridic este bilateral) intocmai ca si legea. Puterea obligatorie a actului juridic civil isi are fundamentul in necesitatea stabilitatii si sigurantei raporturilor juridice si in obligatia morala a respectarii cuvantului dat. De la principiul fortei obligatorii exista o serie de exceptii: a. situatii de restrangere a fortei obligatorii, prevazute in mod expres de lege, in care efectele actului juridic inceteaza inainte de termen din cauza disparitiei unui element al actului juridic respectiv: - incetarea actului juridic incheiat intuitu personae in cazul decesului persoanei ale carei calitati au fost avute in vedere la incheierea actului juridic (ex.: incetarea contractului de mandat datorita decesului mandatarului); - incetarea actului juridic ca urmare a disparitiei bunului ce face obiectul actului juridic (ex.: incetarea contractului de locatiune datorita pieirii lucrului). b. situatii de extindere a fortei obligatorii privesc: - cazul in care efectele actului juridic se prelungesc prin lege peste termenul convenit de parti (ex.: prelungirea din 5 in 5 ani sau la alte termene a contractelor de inchiriere); - cazul in care efectele actului juridic cu executare succesiva se prelungesc din cauza suspendarii temporare a executarii acestuia. c. revizuirea judiciara a efectelor actului juridic, din cauza ruperii echilibrului dintre prestatiile partilor, ca urmare a modificarii imprejurarilor avute in vedere de parti la incheierea actului juridic, fundamentata pe teoria impreviziunii. Partile au dreptul sa ceara instantei de judecata revizuirea efectelor actului juridic potrivit noilor conditii, prin micsorarea prestatiei uneia din parti sau prin majorarea prestatiei celeilalte parti. d. posibilitatea recunoscuta de lege uneia din parti de a modifica unilateral actul juridic (ex.: concedentul poate modifica unilateral contractul de concesiune, cu notificarea prealabila a concesionarului, din motive exceptionale legate de interesul national sau local si in cazul in care modificarea aduce un prejudiciu concesionarului, acesta este indreptatit sa primeasca o despagubire adecvata). SECTIUNEA IV

PRINCIPIUL IREVOCABILITATII ACTULUI JURIDIC CIVIL Acesta este consacrat in art. 969 alin. 2 C. civ., care prevede ca orice conventie se poate revoca prin consimtamant mutual sau din cauze autorizate de lege. Principiul irevocabilitatii actului juridic civil este acea regula potrivit careia actului juridic bilateral sau multilateral nu i se poate pune capat prin manifestarea de vointa a unei singure parti, iar actului juridic unilateral nu i se poate pune capat prin manifestarea de vointa contrara a autorului sau. De la regula irevocabilitatii actului juridic exista si exceptii, adica acele cazuri in care actele juridice bilaterale pot fi revocate prin manifestarea de vointa a unei singure parti, actele juridice multilaterale pot fi revocate prin vointa uneia sau mai multor parti (dar nu a tuturor partilor), iar actele juridice unilaterale pot fi revocate prin vointa contrara a autorului lor. In cazul actelor juridice bilaterale sau multilaterale exista urmatoarele exceptii: - contractul de donatie intre soti este revocabil; - contractul de societate civila poate inceta prin manifestarea expresa de vointa a unuia sau a mai multor asociati; - contractul de mandat inceteaza prin revocarea mandatarului sau prin renuntarea lui la mandat; - contractul de depozit inceteaza la cererea deponentului, - contractul de inchiriere a locuintei poate fi denuntat in mod unilateral de catre chirias. In cazul actelor juridice unilaterale exista urmatoarele exceptii: - testamentul, care este un act juridic revocabil; - retractarea renuntarii la succesiune, daca nu a expirat termenul de 6 luni pentru acceptarea succesiunii si succesiunea nu a fost acceptata intre timp de catre un alt mostenitor; - revocarea marturisirii, in cazul unei erori de fapt; - revocarea ofertei de a contracta, pana in momentul ajungerii ei la destinatar; - revocarea consimtamantului parintilor sau al parintelui pentru adoptia copilului de catre o persoana sau familie, in termen de 30 de zile de la data exprimarii lui prin inscris autentic. Bibliografie:

1. Apetrei I., Drept civil. Partea generala, Ed. Venus, Iasi, 2005; 2. Beleiu Gh., Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2003; 3. Boroi G., Drept civil. Partea generala. Persoanele, Ed. All Beck, Bucuresti, 2002; 4. Poenaru E., Drept civil. Teoria generala. Persoanele, Ed. All Beck, Bucuresti, 2002; 5. Rauschi St., Popa Gh., Rauschi St., Drept civil. Teoria generala. Persoana fizica. Persoana juridica, Ed. Junimea, Iasi, 2000; 6. Ungureanu O., Manual de drept civil. Partea generala, Ed. All Beck, Bucuresti, 1999; 7. Andrei Petru P., Apetrei I., Drept civil. Partea generala. Persoana fizica, Ed. Ankarom, Iasi, 1998; 8. Dogaru I., Elementele dreptului civil, Ed. Sansa, Bucuresti, 1998; 9. Lupan E., Introducere in dreptul civil, Cluj-Napoca, Ed. Argonaut, 1998; 10. Pop T., Drept civil roman. Teoria generala, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1993; 11. Cosmovici P.M., Introducere in dreptul civil, Ed. All Beck, Bucuresti, 1993; 12. Ionascu T., Tratat de drept civil, Partea generala, vol. I, Ed. Academiei, 1967; 13. Codul civil.

Prin principiul relativitii efectelor actului juridic civil desemnm regula de drept potrivit creia actul juridic civil produce efecte numai fa de autorul sau, dup caz, autorii lui, fr a putea s profite ori s duneze terelor persoane. ntr-o alt formulare, se poate spune c actul juridic civil bilateral sau multilateral d natere la drepturi subiective i obligaii numai pentru prile lui, iar actul juridic unilateral oblig doar pe autorul acestuia.

n literatura de specialitate, uneori, se subliniaz necesitatea de a distinge principiul relativitii efectelor actului juridic de problema opozabilitii fa de teri a actului juridic. Dac un act juridic, ca regul, nu poate s dea natere la drepturi subiective i obligaii dect n beneficiul, respectiv n sarcina prilor actului juridic (principiul relativitii), aceasta nu nseamn c actul juridic nu ar reprezenta nimic pentru terele persoane, c acestea din urm ar putea s l ignore sau s l nesocoteasc. Dimpotriv, actul juridic, ca realitate social (ca situaie juridic), este opozabil i persoanelor strine de el, desigur n privina drepturilor i obligaiilor ce revin prilor actului juridic. n concret, opozabilitatea actului juridic fa de teri nseamn dreptul prii de a invoca acel act juridic mpotriva terului care ar ridica pretenii n legtur cu un drept subiectiv dobndit de parte prin actul juridic respectiv, iar prin inopozabilitatea actului juridic fa de teri se nelege lipsa unui asemenea drept. De regul, opozabilitatea fa de teri a unui act juridic este condiionat de respectarea anumitor formaliti. Trebuie precizat c pot exista cazuri n care i terele persoane ar avea interesul s invoce, n favoarea lor, un act juridic mpotriva prilor acestuia. nelegerea coninutului principiului relativitii efectelor actului juridic, precum i a excepiilor de la acest principiu necesit precizarea noiunilor de parte, avnd-cauz i ter, ntruct, n raport cu un anumit act juridic civil, toate subiectele de drept civil se plaseaz ntr-una din aceste trei noiuni. Prin parte se nelege persoana care ncheie actul juridic civil, personal sau prin reprezentare, i n patrimoniul ori fa de care se produc efectele actului respectiv. Terii sunt persoanele strine de un anumit act juridic, care nu au participat nici direct i nici prin reprezentare la ncheierea acestuia. n principiu, terii nu sunt afectai prin ncheierea unui act juridic, n sensul c acesta nu le profit, dar nici nu le duneaz.

Prin avnd-cauz se desemneaz persoana care, dei nu a participat la ncheierea actului juridic civil, este totui ndrituit s profite de efectele actului respectiv sau, dup caz, este inut s suporte aceste efecte, datorit legturii sale juridice cu una din prile acelui act juridic. De regul, se apreciaz c exist trei categorii de avnzi-cauz:

succesorii universali i succesorii cu titlu universal; succesorii cu titlu particula; creditorii chirografari.

Constituie excepii de la principiul relativitii efectelor actului juridic acele cazuri n care efectele actul juridic civil s-ar produce i fa de alte persoane care nu au participat la ncheierea actului respectiv, deci fa de alte persoane dect prile. Excepiile de la principiul relativitii pot fi mprite n excepii aparente i excepii reale. O excepie real de la principiul relativitii ar presupune c, prin voina prilor actului juridic (i numai prin voina acestora, nu ns i n temeiul legii ori al unui consimmnd implicit), actul respectiv creaz drepturi subiective sau obligaii pentru o persoan ce nu a participat la ncheierea lui, nici personal, nici prin reprezentant. Singura excepie real de la principiul relativitii actului juridic civil este stipulaia pentru altul (numit i contractul n folosul unei tere persoane), adic acel contract prin care o parte (promitentul) se oblig fa de cealalt parte (stipulantul) s execute o prestaie n favoarea unei a treia persoane (terul beneficiar), fr ca aceasta din urm s participe la ncheierea conveniei respective nici direct i nici reprezentat de stipulant. Categoria excepiilor aparente de la acest principiu include: situaia succesorilor universali, cu titlu universal ori cu titlu particular ai prilor actului juridic, promisiunea faptei altuia, reprezentarea, aciunile directe,

cesiunea de crean, ipoteza gestiunii intereselor altei persoane, actele juridice colective i contractul colectiv de munc. De reinut c situaia creditorilor chirografari i simulaia sunt excepii de la opozabilitatea actului juridic fa de teri (ca de altfel i alte cazuri n care, potrivit legii, terul ce ar justifica un interes ar putea s atace un act juridic).
Efectele Notiunea si actului determinarea juridic efectelor actului civil juridic civil

Scopul pentru care se incheie un act juridic este producere de efecte juridice, acestea desemnand drepturile subiective si obligatiile civile la care da nastere, pe care le modifica sau le stinge un asemenea act. Aceste efecte reprezinta continutul unui act juridic civil. De aici rezulta ca a stabili efectele unui act juridic inseamna a cunoaste continutul acestuia, a cauzelor care precizeaza drepturile si obligatiile civile nascute, modificate sau stinse. Efectele actului juridic civil sunt reglementate de Codul Civil prin doua grupe de norme: norme care reglementeaza efectele conventiilor sau contractelor, in general norme care reglementeaza efectele diferitelor contracte civile (ex. contractele de vanzarecumparare, schimbul, societatea, mandatul, depozitul, amanetul, tranzactia, donatia) dar si efectele actului unilateral Pentru a stabili efectele unui act juridic trebuie mai intai sa se stabileasca existenta acestuia. Atunci cand exista mijloace de proba suficiente si concludente, dovedirea existentei actului juridic atrage dupa sine stabilirea efectelor sale, acestea fiind clar exprimate. In practica, insa, desi se poate dovedi existenta actului juridic sunt intampinate dificultati la stabilirea efectelor acestora pentru ca acestea nu apar cu claritate, existand indoieli cu privire la continutul acelui act. In astfel de situatii se pune problema calificarii actului, adica stabilirea daca acesta este civil, comercial sau apartine altui domeniu. Pentru stabilirea efectelor actului juridic in situatia prezentata mai sus se apeleaza la reguli de interpretare a actului juridic civil. Aceste reguli sunt: 1. Conventiile obliga nu numai la ceea ce este expres in ele, dar la toate urmarile, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa. 2. Clauzele obisnuite intr-un contract se subinteleg, desi nu sunt exprese intr-insul (art.981 C.civ) 3. Interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literar al termenilor (art.977 C.civ) 4. Cand este indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea celui ce se obliga (art.983 C.civ) 5. Cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ce poate avea

un efect, iar nu in acela in care nu ar putea produce nici unul (art. 978 C.civ) 6. Toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecareia intelesul ce rezulta din actul intreg (art.982 C.civ.) 7. Termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce se potriveste mai mult cu natura contractului (art.979 C.civ) 2 8. Dispozitiile indoioase se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul (art.980 C.civ) 9. Conventia nu cuprinde decat lucrurile asupra carora se pare ca partile si-au propus a contracta, oricat de generali ar fi termenii cu care s-a incheiat (art.984 .civ) 10. Cand intr-un contract s-a pus anume un caz pentru a se explica obligatia, nu se poate sustine ca printr-acesta s-a restrans intinderea ce angajamentul ar avea de derept in cazurile neexprese (art. 985 C.civ) Principiile efectelor actului juridic

Efectele actului juridic civil sunt guvernate de trei principii (reguli de drept civil), in functie de care se stabileste cum si fata de cine se produc aceste efecte. Principiul fortei obligatorii Acest principiu este dat de art. 969 alin.1 din Codul Civil: conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante. Ele se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege. Actul juridic odata incheiat nu este facultativ si este obligatoriu, adica da nastere la drepturi si obligatii care se impun partilor precum legea. Astfel, principiul fortei obligatorii reprezinta reflectarea in plan juridic a obligativitatii respectarii cuvantului dat. Pentru contractele bilaterale, acest principiu este sinonim cu formularea: contractul este legea partilor, acestea trebuind sa execute obligatiile pe care si le-au asumat contractual. Libertatea contractuala presupune posibilitatea partilor de a incheia orice contract doresc, insa odata acesta incheiat contractul trebuie respectat precum legea. De la acest principiu exista si exceptii, si anume atunci cand efectele actului juridic nu se produc asa cum au intentionat partile. Principiul irevocabilitatii actului juridic Art.969 alin.2 Codul civil: actului bilateral nu i se poate pune capat prin vointa unei singure parti, iar actului juridic unilateral nu i se poate pune capat prin simpla manifestare de vointa a autorului actului. In momentul incheierii unui act juridic se naste obligatia respectarii acestuia iar cel care incheie un astfel de act nu se poate razgandi, nerespectandu-l. Daca actul este bilateral anularea acestuia se poate face doar daca exista acordul ambelor parti, dar daca actul este unilateral desfiintarea acestuia este imposibila. De la principiul irevocabilitatii actului juridic exista doua exceptii ce vizeaza, prima, actul juridic

bilateral, iar a doua, actul juridic unilateral. Exceptii de la irevocabilitatea actelor unilaterale fac actele unilaterale in materie contractuala (oferata poate fi revocata pana in momentul ajungerii ei la destinatar), testamentele (sunt acte juridice revocabile prin natura lor) si renuntarea mostenirii. Exceptii de la irevocabilitatea actelor bilaterale sau multilaterale sunt donatiile intre soti, contractele de locatiune pe durata nelimitata, stingerea manadatului, restituirea unui depozit. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil Art.969 alin.1 Codul civil spune ca puterea de lege a conventiilor legal facute au putere numai intre partile contractante. Art.973 Codul civil: conventiile produc efecte numai intre partile contractante nu si fata de al treilea. Prin raportare la pincipiul obligativitatii un individ este obligat sa respecte actele juridice incheiate de el dar nu si pe acelea incheiate de alte persoane. Conform acestui principiu, actul juridic are efecte relative, adica nu ii poate afecta decat pe cei care il incheie. Acest principiu presupune existenta a trei notiuni: parte, avanzi-cauza si terti. Parte este persoana care incheie, personal sau prin reprezentant, un act juridic civil. Avanzii-cauza sunt persoanele care nu sunt nici parti nici terti si care suporta efectele actului juridic din cauza legaturii existente intre ei si parti. 3 Sunt trei categorii de avanzi-cauza, si anume: succesorii universali si cei cu titlu universal; succesorii cu titlu particular; creditorii chirografari. Succesorul universal este fie o persoana fizica ce dobandeste un patrimoniu la decesul altei persoane fizice, fie o persoana juridica ce obtine un patrimoniu prin fuziune sau absorbtie. Succesorul cu titlu universal este persoana fizica ce dobandeste o fractiune din patrimoniul unei alte persoane fizice ce a decedat, sau este persoana juridica care dobandeste o parte din patrimoniul unei persoane juridice divizate. Succesorii cu titlu particular sunt cei care dobandesc un anumit drept individual. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu au o garantie reala pentru creanta lor, dar au drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului lor. Tertii sunt persoanele care nu au incheiat nici personal, nici prin reprezentant un act juridic civil. Asupra lor nu se produce nici un fel de efecte ale incheierii actului juridic. Exceptiile de la acest principiu sunt acele cazuri in care actul juridic produce efecte si fata de alte persoane decat partile, ca o consecinta a vointei partilor ce au incheiat acel act. Sunt doua tipuri de exceptii: reale si aparente. Exceptiile aparente (sunt cele care numai la o prima vedere par ca se abat de la acest principiu, efectele actului subordonandu-se insa acestuia) includ situatia avanzilor-cauza, promisiunea faptei altuia (o parte se obliga sa determine un tert sa aiba o anumita conduita), simulatia, reprezentarea. Exceptiile reale sunt cele in care actul juridic civil produce efecte si fata de alte persoane decat partile, ca o consecinta a vointei partilor ce au incheiat actul. Stipulatia pentru altul, sau contractul in favoarea unei a treia persoane, este o astfel de exceptie: promitentul se obliga fata de stipulant sa execute o prestatie in favoarea tertului beneficiar.

EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL

Prin efecte ale actului juridic civil intelegem drepturile si obligatiile pe care le-au generat, modificat, sau stins un astfel de act juridic. Cum efectele sunt specifice fiecarui tip de act juridic in parte,- ex. efectele c.de v.-c. sunt transferul proprietatii si plata pretului, efectul imprumutul 818j92i ui este restituirea imprumutului,- acestea nu pot forma obiectul unui studiu in general. Pentru aceste motive, vom analiza in termeni generali, comuni tuturor tipurilor de acte juridice, aspecte legate de modul in care se produc efectele si fata de cine. Acestea se numesc principiile efectelor actului juidic civil. 1. Principiul fortei obligatorii pacta sunt servanda -arata ca actul juridic civil legal incheiat se impune autorilor sai intocmai ca legea. Uneori, prin exceptie, efectele pot fi mai restranse sau mai extinse. 2. Principiul irevocabilitatii, interzice ca actului juridic sinalagmatic sa i se puna capat prin manifestarea de vointa a unei singure parti, sau actului juridic unilateral prin vointa manifestata in sens contrar a autorului sau. Exceptii: donatiile intre soti, testamentul,oferta ce n-a ajuns inca la destinatar, etc. 3. Principiul relativitatii desemnat prin adagiul res inter alios acta,aliis neque nocere,neque prodesse potest. stabileste ca actul juridic nu poate produce efecte decat fata de partile ce sau obligat, neputand nici sa profite nici sa dauneze altora. Exceptie veritabila de la regula este stipulatia pentru altul (contractul incheiat in favoarea unui tert).

Principiile efectelor actului juridic civil sunt regulile de drept civil care arat cum i fa de cine se produc aceste efecte.
Exceptiile de la principii sunt situatii in care,pentru anumite ratiuni,regulile mentionate nu-si gasesc aplicatie.