Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Vechiul Regat Egiptean
Vechiul Regat Egiptean
Cuprins
Începutul: A III-a dinastie egipteană
Epoca de aur: A IV-a Dinastie Egipteană
Îmbălsămarea, mumificarea și
conservarea
Piramidele
Declinul și prăbușirea: A V-a Dinastie
Egipteană a VI-a
Arta
Arhitectura Egiptul Predinastic
Sculptura Perioada protodinastică
Basoreliefurile Perioada Dinastică Timpurie
prima, a II-a dinastie
Pictura
Vechiul Regat
Artele decorative
III-a, a IV-a, a V-a, a VI-a dinastie
Legături externe Prima Perioadă Intermediară
Referințe, bibliografie a VII-a, a VIII-a, a IX-a a X-a
a XI-a dinastie (Doar Theba)
Regatul Mijlociu
Începutul: A III-a dinastie a XI-a dinastie (întregul Egipt)
a XII-a a XIII-a, a XIV-a dinastie
egipteană A doua Perioadă Intermediară
a XV-a, a XVI-a, a XVII-a dinastie
Egiptologii consideră Vechiul Regat începând cu Noul Regat
A III-a dinastie egipteană. Primul faraon notabil
a XVIII-a, a XIX-a, a XX-a dinastie
din Vechiul Regat a fost Djoser (2630-2611 î.Hr.)
A treia Perioadă Intermediară
din dinastiea a treia, el a ordonat construirea unei
a XXI-a , a XXII-a , a XXIII-a , XXIV-a , XXV-a dinastie
piramide în trepte, în necropola Memphis de la
Saqqara. O persoană importantă din timpul Perioada Târzie
domniei lui Djoser a fost vizirul său și arhitectul a XXVI-a , a XXVII-a, a XXVIII-a
regal Imhotep, cel care a fost mai târziu zeificat. a XXIX-a , a XXX-a , a XXXI-a dinastie
Acesta a fost era când fostele state antice Perioada Greco-Romană
independente egiptene au devenit cunoscute sub Alexandru cel Mare | Dinastia Ptolemeică | Romană
numele de Egipt, conducător fiind doar faraonul.
Ulterior foștii conducători au fost forțați să-și asume rolul de guvernatori ai Egiptului și printre altele să se
ocupe de colectarea taxelor. Egiptenii în această eră își venerau faraonul ca pe un zeu, crezând că el e cel ce
provoacă inundațiile anuale ale Nilului, atât de necesare pentru culturile lor. Egiptenii au observat
schimbările naturii survenite în timp și, de aceea, în această perioadă a apărut credința lor în ciclicitatea
universului și convingerea că Faraonul este cel de pe Pământ care lucrează pentru a asigura stabilitatea
acestor cicluri. De asemenea ei înșiși s-au văzut ca un popor special ales, ca singurele adevărate ființe
umane de pe Pământ.[1]
Cadavrul era împachetat, acoperit cu carbonat de sodiu cristalizat (un tip de sare) și
lăsat să se deshidrateze timp de 40 zile. Corpul era apoi înfășurat în bandaje îmbibate
în rășină, carbonat de sodiu și uleiuri aromate, iar toate orificiile corpului erau
astupate. În final, corpul era acoperit cu rășini și bandajat încă o dată, iar preoții
plasau diferite amulete între straturile de bandaje. Întregul proces, însoțit de rugăciuni
și descântece elaborate, dura aproximativ 70 zile, însă corpurile astfel prelucrate s-au
conservat perfect timp de mii de ani.
Piramidele
Articol principal: Piramidele egiptene.
Caracteristica artei acestei perioade poate fi definită succint prin: semeție, grandoare, mister, liniște
interioară, seninătate și echilibru.
Arhitectura
Primele mari manifestări arhitectonice ale Vechiului Regat sunt mormintele faraonilor din primele dinastii,
adevărate palate-fortăreață.
În perioada celei de-a treia dinastii, sub îndrumarea arhitectului Imhotep, care îi era și consilier, faraonul
Djoser construiește, la Saqqara (lângă Memphis), o piramidă în trepte spre a-i servi drept mormânt. Acest
complex funerar, cel mai mare ansamblu arhitectural al epocii, este alcătuit dintr-o mare piramidă în trepte,
construită pe foste galerii funerare subterane, și un grup de capele și alte construcții conexe.
Piramida în trepte ridicată de acest faraon este prima structură cunoscută, construită în întregime din piatră și
prima de formă piramidală. Înaltă de 60 m, aceasta primă piramidă a Egiptului este cel mai vechi exemplu
din domeniul arhitecturii monumentale egiptene și cea mai veche construcție din piatră de asemenea
dimensiune. Construcția acesteia reflecta o mutație tehnologică decisivă: înlocuirea cărămizii din pământ ars
cu materiale mai dure precum calcar sau granit, obținându-se astfel construcții monumentale, capabile să
reziste timpului.
Dar cele mai mari piramide sunt cele de la Giza, unde se afla înmormântați faraonii celei de-a IV-a dinastii
(Sneferu, Kheops, Khephren si Mykerinos) și care dovedesc pe deplin măiestria la care au ajuns arhitecții
egipteni în materie de edificii monumentale. Marea Piramidă din Giza, construita de către Kheops, este cea
mai mare construcție din lume realizată prin munca manuală, remarcabilă prin dimensiunile monumentale:
142 m înălțime și latura bazei de 428 m, fiind considerată una din cele șapte minuni ale lumii.
În perioada Vechiului Regat, se mai construiesc multe alte piramide, dar de dimensiuni mai mici, temple
funerare, morminte. Astfel, în zona celor trei mari piramide de la Giza s-a dezvoltat o întreaga necropolă
compusa din mastabale, morminte rezervate membrilor familiei regale, marilor demnitari și funcționari.
Fiecare astfel de mastaba are în subteran sarcofagul celui decedat însoțit de ofrande. Unele asemenea
morminte sunt săpate direct în stâncile calcaroase. Toate ilustrează nu numai puterea faraonilor, dar și
dorința acestora de a-și asigura nemurirea.
Sculptura
În perioada domniei lui Djoser, egiptenii încep să ridice mari statui cu imaginea faraonilor și având drept
scop protejarea spiritului acestora.
simetria formelor, excepția constituind doar în cazul reprezentării trupurilor faraonilor, la care
piciorul stâng este ușor flectat anterior (indicând primul pas către lumea de dincolo, către
eternitate), sau brațul drept dus către piept.
respectarea legii frontalității: figura corpului omenesc îmbină viziunea din față cu cea din
profil. Considerată ca o imagine atemporală ce conține esența personajului reprezentat,
statuia este concepută spre a fi privită frontal.
modularea volumelor: volumele intermediare sunt interpuse în mod subtil, încât întreaga
lucrare pare să posede ritm.
monumentalitatea: prezentă mai ales la sculpturile care au drept scop glorificarea faraonilor
sau zeilor, care sunt reprezentați în poziții statice, într-o postură demnă.
Un exemplu în acest sens îl constituie statuia lui Khefren (Muzeul Egiptean din Cairo): faraonul este așezat
pe tron având asupra sa emblema celor două teritorii egiptene unificate, cu mâinile puse pe genunchi, capul
ridicat și ochii îndreptați în depărtare. Pe un umăr se afle zeul Horus, în ipostaza de șoim, ceea ce semnifică
faptul că faraonul este considerat urmaș al zeilor, un Horus reîncarnat.
piatra: statuia prințului Rahotep si a soției sale, Nofret (a IV-a dinastie, Muzeul Egiptean din
Cairo);
lemnul: statuia lui Ka-aper (a V-a dinastie, Muzeul Egiptean din Cairo)
metalul: (utilizat ceva mai rar) statuia de cupru a faraonului Pepi I (2289 - 2255 î.Hr.).
Multe din asemenea statui sunt pictate, iar ochii personajelor sunt realizați cu ajutorul altor materiale (pietre
prețioase fin prelucrate), astfel redându-se expresivitate figurii. S-au descoperit și grupuri statuare care
prezintă scene din viața cotidiană.
Basoreliefurile
Arta basoreliefului, supusa aceluiași principiu al frontalității, are două scopuri principale:
Pentru demnitari se respectă principiul lateralității: capul este prezentat din profil, iar trupul și ochii sunt
înfățișați ca priviți frontal. În cazul servitorilor și țăranilor, acest canoane de exprimare artistică devin mai
puțin rigide. Basoreliefurile din capele și mastabale oferă informații privind viața cotidiană și obiceiurile
egiptenilor.
Una din capodoperele acestui gen este basorelieful sculptat pe mastabaua lui Ti: este înfățișat un grup de
păstori și animale care traversează un râu, compoziție indicând o deosebita măiestrie;
Pictura
Dezvoltarea picturii este mai lentă. Cea mai veche operă pictată egipteană, care a supraviețuit până astăzi,
este lucrarea numită Gâștele de la Meidun, pictură pe stuc, care, alături de lucrarea Pisica la pândă
constituie dovada unei evoluții a stilului compozițional și cromatic.
Artele decorative
Ceramica bogat decorată a perioadei predinastice devine mai simplă în perioada Vechiului Regat. Bijuteriile
de aur sau din pietre semiprețioase au ca teme diverse forme animale sau vegetale, care constituie o sursă de
inspirație constantă de-a lungul întregii istorii a Egiptului antic.
Cu excepția câtorva piese rare - cum ar fi tronul din lemn încrustat cu aur al reginei Hetepheres I (soția lui
Sneferu si mama lui Kheops) - puține piese de mobilier au dăinuit până în zilele noastre. Totuși arta
funerară ne oferă suficiente informații privind forma scaunelor, a paturilor sau a meselor. Având un aspect
simplu, acestea sunt împodobite cu forme vegetale, iar picioarele reproduc pe cele de diverse animale.
Legături externe
Middle East on the Matrix: Egypt, The Old Kingdom (http://www.on-the-matrix.com/mideast/O
ldKingdom.asp)
fr Chloé Durand-Parenti, L'énigme de la construction des pyramides égyptiennes enfin
résolue? (http://www.lepoint.fr/science/l-enigme-de-la-construction-des-pyramides-egyptienn
es-enfin-resolue-12-05-2014-1821670_25.php), în română: „Enigma construirii piramidelor
egiptene în sfârșit rezolvată?” In LePoint.fr, consultat la 13 mai 2014.
Referințe, bibliografie
Sir Alan Gardiner, Egypt of the Pharaons, Oxford University Press 1964
Naguib Kanawati, Conspiracies in the Egyptian Palace: Unis to Pepy I, Routledge 2003
Ian Shaw, The Oxford History of Ancient Egypt, Oxford University Press 2000
J. H. Breasted, Ancient Records of Egypt, Part One, Chicago 1906.
1. ^ Ancient African Civilizations to ca. 1500: Pharaonic Egypt to Ca. 800 BC (http://www.louisv
ille.edu/a-s/history/herlin/textsup.htm#_ftn18), by Dr. Susan J. Herlin, 2003, p 27.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Vechiul_Regat_Egiptean&oldid=14908517
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.