"Povestea lui Harap Alb", de Ion Creangă - rezumat

Un crai are trei fii. Fratele său, Verde-Împărat, care stăpânea o ţară îndepărtată, neavând moştenitori
băieţi, îi scrie să-i trimită pe unul dintre feciori pentru a-l lăsa pe tron la moartea sa.

Fiul cel mare al craiului pleacă la drum. Ca să-i încerce puterile, tatăl său îi iese în cale îmbrăcat în piele
de urs. Flăcăul se sperie şi se întoarce înapoi, stârnind batjocura părintelui său. Tot aşa păţeşte şi
mijlociul.

Mezinul este sfătuit de o bătrână cerşetoare cum să procedeze pentru a nu mai păţi ruşinea fraţilor săi.
Îi cere tatălui său calul, armele şi hainele din tinereţe. Deşi uimit, craiul este totuşi de acord. Calul se
dovedeşte a fi un cal fermecat, care nu se sperie de urs atunci când îi iese în faţă. Astfel, mezinul pleacă
mai departe, primind de la tatăl său blana de urs şi sfatul să se ferească de oamenii spâni sau roşii.

Cutreieră mult timp, până când, într-un codru întâlneşte un om spân, care îi apare de trei ori sub trei
înfăţişări diferite, oferindu-se să-i fie slugă. În cele din urmă, fiul cel mic al craiului, nemaiştiind pe ce
cărări să o apuce, acceptă ultima propunere a spânului. Cei doi străbat o bucată de drum, după care
spânul, prin vicleşug, îl convinge pe fiul craiului să coboare într-o fântână ca să se răcorească. Îl închide
acolo şi îl obligă să i se supună. Cei doi schimbă între ei hainele şi identitatea. Fiul craiului devine sluga
spânului şi este botezat Harap-Alb.

Cei doi îşi continuă drumul spre ţara lui Verde-Împărat. Ajunşi acolo, spânul este primit şi tratat cu tot
respectul cuvenit moştenitorului tronului, iar Harap-Alb este trimis la grajduri.

Curând după aceea, spânul, pentru a-l impresiona pe împărat, îl trimite pe Harap-Alb să aducă o salată
rară, din grădina ursului, apoi o piatră nestemată din fruntea cerbului, două sarcini foarte periculoase. Cu
ajutorul bătrânei cerşetoare – care se dovedeşte a fi Sfânta Duminică -, tânărul reuşeşte să ducă la bun
sfârşit cele două îndatoriri.

A treia oară este trimis s-o aducă pe fata împăratului Roş, cunoscută ca mare vrăjitoare. Drumul către
împăraţia acestuia este lung. Harap-Alb are ocazia să facă fapte bune: să ajute nişte furnici şi un roi de
albine, primind de la acestea câte o aripă fermecată. Se întovărăşeşte apoi cu cinci făpturi ciudate, care
se oferă să îl ajute: Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă. Cu ajutorul acestora şi cu
darurile de la furnici şi albine, Harap-Alb reuşeşte să depăşească încercările la care îl supune împăratul
Roş şi să o capete pe fiica acestuia pentru a o duce spânului.

Pe drum cei doi tineri prind drag unul de altul. Când ajung la palatul împăratului Verde, fata dezvăluie
tuturor adevărata identitate a lui Harap-Alb. Spânul, mânios că a fost trădat, se repede şi îi taie acestuia
capul. Imediat, calul lui Harap-Alb îl ucide pe spân, azvârlindu-l din înaltul cerului. Fata împăratului Roş îl
readuce la viaţă pe Harap-Alb cu apă moartă şi apă vie.

Cei doi se căsătoresc şi împăratul Verde le dă binecuvântarea şi împărăţia totodată.