Sunteți pe pagina 1din 4

De la lumea unipolara la lumea multipolara

nceputul mileniului al treilea anticipeaz schimbri de proporii n devenirea istoric a marilor puteri ale lumii. Dintr-o ar divizata, Germania s-a reunificat, redevenind "motorul" economic al Europei. Fostul imperiu sovietic sa destrmat, iar urmaul sau, Federaia Rus, a fost "degradat" din rangul de superputere n cel de mare putere. Dintr-un bastion al comunismului dur i pur, China a devenit o ar comunisto-capitalista, iar marile puteri europene, ca Marea Britanie, Frana i Germania, se pregtesc s renune la statutul lor, de bun voie, n favoarea materializrii unui proiect pe ct de vechi pe att de actual - constituirea unei structuri continentale, care s reuneasc toate statele Btrnului Continent Uniunea European, care ar urma s joace un rol capital n ierarhia puterii mondiale. Japonia, dup o perioad de recesiune economic, revine n for, ncercnd prin capacitile pe care le dezvolta s se afirme i c mare putere militar. n ceea ce privete SUA, beneficiind de avantajele conferite de un sistem democratic funcional i pragmatic, de o economie performanta i eficient, de resurse financiare i militare impresionante, n lipsa unui challenger pe msur, s-au afirmat c singura superputere mondial real megaputere. Datorit rspndirii tehnologiilor bazate pe cunoatere i a liberei circulaii a ideilor, SUA, Europa Occidental i Japonia au reuit s consacre superioritatea economiei capitaliste fa de cea socialista. Aceleai tehnologii au contribuit n mod evident i la diferenierea uria a puterii militare n perioada bipolaritii. De fapt, acest lucru este recunoscut de Mihail Gorbaciov ntr-un discurs din 1989, anul nceperii declinului total al sistemului comunist: "Am fost aproape printre ultimii care s ne dm seama c, n epoca tiinei informaiilor, cel mai costisitor patrimoniu e cunoaterea" . Deschiderea,de la inceputul deceniului IX a sistemelor democratice occidentale spre tarile desprinse din blocul cumunist,amplificarea dialogului si cooperarii cu acestea au pus in dezbatere publica teorii potrivit carora perioada confruntarilor militare majore ar fi luat sfarsit si ca lumea se indreapta ,de fapt, catre sfarsitul istoriei. In aceste conditii lumea postbipolara era considerata astfel unipolara din punct de vedere ideologic. Castigarea initiativei in plan ideologic prin urmarirea cu rigurozitate a politicii traditionale a democratiilor occidentale,promovarea drepturilor omului si a libertatii persoanei,a falicitat perceperea ,mai intai de cercurile intelectuale si treptat sib de catre marea masa populatiei din tarile central si est-europene,a impasului fara iesire in care se gasea ,de fapt,sistemul comunist si a esecului ,fara dubii,al acestuia. Acest lucru a accelerat sfarsitul experimentului comunist in Europa si adus lumii occidentale victoria in razboiul rece. Pierderea influenei sovietice asupra rilor din centrul i sud-estul Europei, concomitent cu destructurarea imperiului bolevic i accelerarea

demersurilor de unificare printre rile de pe Vechiul Continent, prea s arate ca pe locul rmas gol se va instala puterea "Europa", cu un potenial economic i militar care o va face capabil s rezolve crizele din preajma ei i s influeneze politica mondial. Departe de a asigura democratia,aflata inca in faza incipienta ,disparitia sistemului bipolar a creat un vid de securitate inflamabil,care a favorizat redesteptarea unor vechi dispute teritoriale,nationale,etnice,religioase, degenerand nu de putine ori in conflicte sangeroase. Desfurarea evenimentelor de dup anii '90 au evideniat c nici o alt putere din lume, fie ea i nuclear, nu poate lua iniiative politico-economice sau militare de anvergur fr asentimentul i uneori asistenta SUA. Astzi, SUA au o poziie absolut hegemonica n lume, cum nu s-a mai vzut de la cderea Imperiului Roman. Rzboiul din Golf i interveniile din fosta Iugoslavie i Afganistan au dovedit statistic c ponderea SUA n asemenea aciuni este de peste 80%, iar tehnologia, armamentul i logistica utilizate au reprezentat capaciti militare att de sofisticate i costisitoare, nct ceilali aliai nu le pot avea nc. "America are i intenioneaz s menin o putere militar capabil s nu poat fi contestata", a declarat preedintele SUA, George W. Bush. Procesul de trecere de la bipolaritate la unipolaritate este considerat c se afla n faza sa final; Statele Unite ale Americii sunt singura putere capabil s intervin oricnd i oriunde dorete, atunci cnd interesele sale sunt afectate. Contiente de unicitatea puterii lor la nivel mondial, SUA realizeaz c, totui, nu pot aciona singure fr a risca s atrag asupra lor unele nemulumiri. Recenta opoziie, n special a Franei, Germaniei, Belgiei, la care s-au adugat cea a Rusiei i Chinei, fa de decizia SUA i aliailor si de a se interveni militar n Irak reprezint un element de referin n competiia pentru supremaia mondial. Demersul de la unipolaritate catre o lume multipolara va fi de lunga durata ,timp in care Comunitatea Internationala va cunoaste ,probabil,o restructurare profunda,iar integrarea globala si cea regionala vor coexista cu tendinta contradictorie de fragmentare si ierarhizare a lumii. Din punctul de vedere al lui Samuel Hungtington in lumea care a urmat Razboiului Rece, pentru prima oara in istorie, politica globala a devenit multipolara si multicivilizationala. De-a lungul existentei umane contactele intre civilizatii au fost intermitente sau nu au existat deloc. Apoi, o data cu inceputul erei moderne ( aproximativ anul 1500), politica globala isi afirma doua dimensiuni. Timp de aproape patru sute de ani, statele-natiuni ale Occidentului Anglia, Franta, Spania, Austria, Prusia, Germania, Statele Unite si altele au constituit un system international multipolar inauntrul civilizatiei occidentale, interactionand, aflandu-se in competitie si luptand in razboaie indreptate unele impotriva altora. In acelasi timp, natiunile Occidentului s-au extins, au cucerit si

au colonizat ori au influentat in mod decisive orice alta civilizatie. In timpul Razboiului Rece, politica globala a devenit bipolar si lumea a fost divizata in trei parti. Un grup de societati, in marea lor majoirtatea bogate si democratice, conduse de Statele Unite, au fost angajate intr-o patrunzatoare competitive ideological, politica, economica si, uneori, militara cu un grup de cateva dintre cele mai sarace societati comuniste associate si conduse de Uniunea Sovietica. O mare parte din acest conflict s-a produs in Lumea a Treia, in afara celor doua lagare, compusa din tari de regula sarace, lipsite de stabilitate politica, care-si dobandisera independent de putin timp si pretinzand a fi nealiniate. Pe masura ce puterea lor economica si increderea in fortele proprii cresc, societatiile non-occidentale isi afirma din ce in ce mai mult propriile lor valori culturale si le resping pe cele impuse de catre Occident. Henry Kissinger nota ca sistemul international al secolului XXI.. va contine cel mai putin sase mari puteri Statele Unite, Europa, China, Japonia, Rusia si probabil, India impreuna cu o multime de tari de marime mijlocie si mici. Cele sase mari puteri descries de Kissinger apartin de cinci civilizatii foarte diferite si, in plus, exista importante state islamice ale caror pozitii, populatii, si/sau resurse de petrol le fac influente in afaceri mondiale. In lumea posterioara Razboiului Rece, cultura este o forta ce deopotriva divide si uneste. Popoare separate de ideologie, insa unite prin cultura, se unesc, asa cum cele doua Corei si diferitele Chine incep sa o faca. Societati unite de ideologii au de circumstante istorice, insa divizate de civilizatie, se separa, asa cum s-a intamplat in Uniunea Sovietica. Tari cu afinitati cultural coopereaza economic si politic. Organizatii international bazate pe state cu trasaturi cultural commune, ca de exemplu Uniunea Europeana, au cu mai mult success decat cele care incearca sa transceada culturile. Timp de 45 de ani Cortina de Fier a fost principal linie de diviziune in Europa. Aceasta linie s-a miscat cateva sute de kilometric mai la est. Ea este acum linia ce separa popoarele crestinitatii occidentale, pe de o parte, de popoarele musulmane si ortodoxe, pe de alta parte. Occidentul este si va ramane in anii ce vin cea mai puternica civilizatie . Acum, puterea sa raportata la o civilizatie sau alta, este in declin. Asa cum Occidentul incearca sa-si afirme valorile sis a-si protejeze interesele, societatile non-occidentale se confrunta cu o alegere. Unele incearca sa egaleze sau chiar sa intreaca Occidentul si sa i se alature sau sa tina pasul cu acesta. Alte societati confucianiste sau islamice incearca sa-si extinda puterea economica sau militara pentru a rezista impactului cu Occidentul sau pentru a echilibra situatia. O axa centrala a politicii in lumea de dupa Razboiului Rece este cea a interactiunii puterii si culturii occidentale cu puterea si cultura civilizatiilor non-occidentale. Pe scurt, lumea care a urmat Razboiului Rece este o lume a sapte sau opt mari civilizatii. Punctele commune cultural si diferentele configureaza interesele, antagonismele si asocierile intre state. Cele mai importante tari din lume provin, devin razboaie generalizate, sunt cele intre grupuri si state provenind din civilizatii diferite.

Modelul predominant al dezvoltarii politice si economice difera de la o civilizatie la alta. Problemele-cheie de pe agenda international implica diferente intre civilizatii. Puterea se schimba de la civilizatiile predominant occidentale la cele non-occidentale. Politica globala a devenit multipolara si multicivilizationala.