STRUCTURA UNUI PROGRAM C++

Structura unui program C++ este următoarea:

1. Directive preprocesor
2. Declarații globale
3. Funcții
1. În C++ directivele preprocesor sunt include și define. Directiva preprocesor începe
cu simbolul # si nu este terminata cu ';'. Directivele preprocesor sunt prelucrate de
către compilator înainte de compilarea programului. Toate directivele sunt procesate
mai întâi iar simbolurile ce apar în cadrul programului sunt înlocuite de valoarea lor.
De abia după aceasta, programul este compilat. Directivele preprocesor cuprind:
- Includerea de biblioteci: #include <nume_biblioteca>
Ex. #include <iostream>
- Includerea de fișiere: #include <nume_fisier> sau #include “nume_fisier”
Directiva catre preprocesor include determina includerea unui fișier sursă în alt
fișier sursă.
- Definirea de macrocomenzi cu ajutorul directivei define. În general, directivele
preprocesor definite cu define sunt scrise cu litere mari. În mod uzual directivele
preprocesor sunt scrise la începutul fișierului sursă.
#define N 50 //se defineste constanta N cu valoarea 50
#define MAX1(a,b) (a>b?a:b)
2. Declarații globale – este zona unde se pot efectua declarații de variabile, constante,
tipuri de date simple și/sau structurate. Aceste declarații fiind în afara oricăror
funcții sunt cunoscute de acestea și pot fi utilizate de către oricare dintre funcțiile
definite în program.
3. Funcții – orice program C++ conține o funcție cu numele main. Execuția
programului începe cu această funcție.

VOCABULARUL LIMBAJULUI C++

Vocabularul limbajului C++ este format din:
 setul de caractere;
 identificatori;
 separatori;
 comentarii.
Setul de caractere reprezintă ansamblul de caractere cu ajutorul cărora se poate realiza un
program C++. Acesta este alcătuit din toate caracterele care au reprezentare ASCII:
 literele mari și mici ale alfabetului englez (A-Z,a-z);
 cifrele sistemului de numerație în baza 10 (0-9);
 caractere speciale: +, -, *, /, =, ^, <, >, (, ), [, ], {, },. ,” ,: , ;, # ,$, @, _, blank(spațiu)
etc
Identificatori. Prin identificatori înțelegem o succesiune de litere, cifre sau caracterul special
‘_’ din care primul nu trebuie să fie cifră. Cu ajutorul identificatorilor se asociază nume
constantelor, variabilelor, funcțiilor etc.
Exemple de identificatori scriși corect: a1, tasta, un_numar, _variabila.
Exemple de identificatori scriși incorect: 1ar, mt& (primul începe cu o cifră, al doilea conține
un caracter nepermis, &).
O categorie specială de identificatori este dată de cuvintele cheie ale limbajului. Ele au
un înțeles bine definit și nu pot fi folosite în alt context. Exemplu: for, while sunt nume de
instrucțiuni.
Separatori și comentarii. Cele mai simple elemente alcătuite din caractere cu semnificație
lingvistică poartă denumirea de unități lexicale. Acestea se separă între ele, după caz, prin unul
sau mai multe blancuri, TAB, caracterele CR+LF (obținute prin tasta Enter), caracterul ‘,’ sau
caracterul ‘;’.
Pentru ca un program să fie ușor de înțeles se folosesc comentariile. Acestea se plasează
oriunde în program. Un comentariu poate fi scris în două feluri:
1. Între perechile de caractere ‘/*’ si ‘*/’. Un astfel de comentariu poate ocupa mai multe
linii ale textului sursă.
Exemplu: /* Acesta este
un comentariu */
2. În cazul în care dorim să scriem un comentariu pe o singură linie sursă, tastăm două
caractere ‘/’.
Exemplu: a=2; // Aceasta este o atribuire