Evaluarea funcțiilor limbajului diferențiază deficitele în procesul limbajului de articulare și alte deficite

motorii orale care pot avea un impact semnificativ asupra producției de vorbire. De exemplu,
pacienții pot dezvolta apraxii orale, care se reflectă incapacitatea de a mișca în mod corespunzător
musculatura gurii, limbii și laringelui. Apraxiile motorii se pot distinge de afazii prin faptul că
dificultățile în deplasarea musculaturii gurii, limbii și laringelui vor fi prezente și în alte sarcini decât
vorbirea, cum ar fi înghițirea, folosirea unui pai, încercarea de a fluiera sau mesteca. Pacienții cu
apraxii orale pot avea, de asemenea, dificultăți în a zâmbi adecvat la efort.

Poate exista însă slăbiciune motorie (de exemplu, hemipareză) asociată cu o leziune corticală
contralaterală sau o leziune ipsilaterală a nervilor cranieni care inervează fața, buzele și limba. De
asemenea, evaluarea funcțiilor de bază ale auzului și vederii ar trebui să precedă orice evaluare
pentru a evalua înțelegerea limbii.

Corelate anatomice

Funcția limbajului este descrisă ca incluzând zona perisilviană (cortexul din jurul fisurii silviei sau
fisurii laterale) a emisferei dominante (stânga). Funcția limbajului poate fi împărțit în două zone
neuroanatomice largi, o zonă de limbaj expresiv anterioară și o zonă de limbaj receptiv posterioară.
Limbajul expresiv este asociat cu funcția cortexului frontal posterior stâng, denumită de obicei zona
lui Broca și corespunde zonei lui Brodmann. Limbajul receptiv (înțelegerea) este asociat cu zona
temporal-parietală posterioară stângă, în care aria lui Wernicke este identificată clasic. ca localizare
neuroanatomica pentru limbajul receptiv.

Funcțiile prozodice sunt reprezentate în mod similar ca funcții ale limbajului expresiv și receptiv în
emisfera stângă, funcțiile prozodice expresive fiind asociate cu zonele anterioare drepte (frontale) și
prozodia receptivă fiind asociate cu regiunile posterioare drepte (temporoparietale). Efectul
deficitelor de prozodie în comunicare poate fi profund, ducând la o comunicare literală, ineficientă,
care are un impact semnificativ asupra comunicării emoționale.

Producția lor verbală este monotonă, plată și lipsită de tonul și inflexiunea care comunică starea
emoțională adecvată. Când sunt întrebați direct, ei sunt adesea capabili să verbalizeze prezența unor
stări emoționale pe care nu sunt capabili să le afișeze în mod adecvat în tonul și inflexiunea lor
verbală. În mod similar, indivizii cu aprosodii receptive sunt adesea priviți ca indisponibili din punct de
vedere emoțional, lipsiți de perspectivă asupra stărilor emoționale ale altora sau lipsiți de grijă.
Adesea le scapă indicii verbale care ar comunica stările emoționale ale altora. Aceasta, la rândul său,
duce la o scădere a receptivității emoționale adecvate și la o interpretare în general literală a ceea ce
se spune verbal cu puțină apreciere pentru modul în care a fost verbalizat sau pentru contextul în
care s-a produs.

Limbajul receptiv și aprosodiile receptive

Examinarea limbajului receptiv include comunicarea receptivă orală și scrisă, precum și examinarea
prozodiei receptive, fiind abilități esențiale pentru evaluarea atât a aspectelor mai mari, cât și a celor
mai dificile.
Limbajul expresiv și aprosodiile expresive

Limbajul expresiv trebuie evaluat atât verbal, cât și în scris. În mod similar, limbajul expresiv ar trebui
evaluat de la funcții simple la cele complexe. Este recomandat să se acorde o atenție sporită oricăror
erori parafazice de tip fonemic sau semantic, precum și orice deficit de articulație sau motricitate
orală.

Limbajul receptiv și aprosodiile receptive

Examinarea limbajului receptiv include comunicarea receptivă orală și scrisă, precum și examinarea
prozodiei receptive. Aceste funcții de bază sunt abilități esențiale pentru evaluarea atât a aspectelor
mai mari, cât și a celor mai dificile moduri de limbaj (fluență fonemică sau semantică) și raționament
verbal.

Limbajul expresiv și aprosodiile expresive

Limbajul expresiv trebuie evaluat verbal și scris. În mod similar, limbajul expresiv ar trebui evaluat atât
în funcții simple, cât și treptat mai complexe. Evaluarea trebuie să includă atât răspunsuri la întrebări
simple, cât și răspunsuri la întrebări mai nestructurate, deschise. Din nou, ar trebui să se acorde
atenție oricăror erori parafazice de tip fonemic sau semantic, precum și orice deficit de articulație sau
motricitate orală.