Scrisul reprezintă o îndemânare necesară în diferitele împrejurări alevieții și în același timp o premisă a

comunicării între oameni. În scriereapersonală sau informală, oamenii își comunică sentimentele sau
gândurileunor persoane apropiate sau lor înșiși. Judecățile personale sunt adeseaincluse în scrisul
informal, acesta nepresupunând un anumit stil. Nu existăaici o structură particulară ce trebuie respectată
Scrierea academică, spre deosebire de cea informală, are însă propriilereguli și practici ce trebuie respectate. Ea
are o structură bine organizată încare sunt prezentate ideile, alături de citări ale lucrărilor de
specialitatescrise în domeniul respectiv. De asemenea, scrierea academică adoptă unanumit ton și aderă la
convenții tradiționale de punctuație, gramatică șiortografie.Scrierea academică este de obicei o scriere
impersonală, fără accentepasionale, adresată unei audiențe informate, critice și bazată pe ocunoaștere
profundă, intenționând fie să confirme, fie să aducă o provocareconceptelor sau argumentelor existente în
literatura de specialitate. În mod tipic, scrierea academică are un caracter obiectiv, formuleazăcu claritate
semnificația subiectului abordat și este organizată cu detaliiadecvate, astfel încât alți cercetători să
poată da o replică rezultatelorobținute. Lucrările de calitate vor utiliza corect retorica academică formală șinu
vor avea un caracter general, analizând în profunzime subiectele tratate.Înainte de a prezenta principiile
scrierii academice, considerămnecesară precizarea originilor termenului academie.Academia a fost, în
Grecia antică, o instituție filozofică fondată dePlaton. Academia era la începuturi o grădină publică
sau un crâng dinsuburbiile Atenei, împrumutându-și numele de la eroul mitic Academus (sauHecademus), care
o lăsase cetățenilor pentru gimnastică (gymnasium).

Revenind la prezent, principalele tipuri de documente academice sunturmătoarele:CarteCapitol într-un volum

editatRaport asupra unei cărțiLucrare prezentată la o conferință (conference paper) Dizertație (cu o lungime
cuprinsă de obicei între 6000 și 20000de cuvinte)Articol de cercetare (research paper) - un eseu mai
lungimplicând cercetare de bibliotecă și având între 3000 și 6000 decuvinteRaport tehnicTeza de doctorat
(având adesea peste 20000 de cuvinte șireprezentând rezultatul unei munci de câțiva ani)Traducere a unei
lucrări de specialitateTipologia lucrărilor științifice include, la nivelul studiiloruniversitare
și:ReferatulRecenziaEseulLucrarea de licență
M1.U1.5. Principiile generale ale scrierii academiceScrierea academică respectă următoarele principii
generale(Whitaker, 2009):1. Un obiectiv clar Scopul lucrării științifice este acela de a răspunde unei
întrebăriformulate de la bun început. Aceasta dă sens cercetării. Scopurilegenerale ale scrierii academice sunt: de a
convinge, a analiza/asintetiza și de a informa.-Scopul persuasiv. În scrierea academică persuasivă,
scopuleste de a-i determina pe cititori să adopte răspunsul pe care îlformulăm la întrebarea formulată. Astfel,
vom alege un răspuns la acea întrebare, ne vom susține răspunsul pe bazarațiunii și a evidenței și vom încerca să
schimbăm punctul devedere al cititorilor despre tema respectivă. Temele de scrierepersuasivă includ lucrări
argumentative și de luare de poziție.-Scopul analitic. În scrierea academică analitică scopul este dea explica și
evalua posibilele răspunsuri la întrebareaformulată, alegând cel mai bun răspuns pe baza
propriilorcriterii. Temele analitice investighează adesea cauzele,examinează efectele, evaluează
eficacitatea, adreseazămoduri de rezolvare a problemelor, găsesc legătura întrediferitele idei sau
analizează argumentele altor persoane.Partea de “sinteză” a scopului se realizează atunci când suntpuse cap
la cap toate părțile explicației și se ajunge larăspunsul propriu la întrebarea formulată. Exemple
deasemenea teme includ analizele critice.
Scopul informativ. În scrierea academică informativă, scopuleste de a explica răspunsurile posibile la întrebarea
formulată,furnizând cititorilor informații noi despre tema respectivă.Acest scop diferă de cel analitic prin
faptul că nu se încearcăimpunerea propriului punct de vedere, ci mai degrabă lărgireaorizontului de cunoaștere al
cititorului.2. Angajarea audienței Ca orice scriere, și cea academică este îndreptată către oaudiență
specifică, căreia trebuie să îi captăm atenția, săutilizăm logica adecvată pentru a o convinge și a-i
transmitepropriile idei.3. Un punct de vedere bine argumentat Scrierea academică, chiar și cea cu scop
informativ, nureprezintă doar o listă de fapte sau o inventariere de surse.Chiar și atunci când prezentăm ideile și
rezultatele cercetăriiîntreprinse de alte persoane, scopul lucrării este acela de a arăta ce gândește autorul despre
acele idei. Lucrarea trebuiesă susțină propriile idei originale asupra subiectului prezentat.
4. Organizare logică Scrierea academică urmează un model standard de organizarea prezentării. Eseurile și
lucrările academice vor aveaobligatoriu o introducere, un corp al lucrării și o parte deconcluzii.
Fiecare parte conduce pe cale logică la următoarea.-Introducerea captează atenția cititorului, furnizează
informațiigenerale asupra temei și aduce la cunoștință cititorului ce areacesta de așteptat. Ea cuprinde și afirmația
de bază a lucrării.-Secțiunile ce alcătuiesc corpul lucrării vor susține afirmația debază și vor decurge logic una din
cealaltă. Cititorul nu trebuiesă încerce să găsească el conexiunea dintre idei.-Concluzia sintetizează rezultatele
cercetării și demonstreazăcititorului semnificația acestora.
. Utilizare efectivă a surselor de cercetare existente Lucrarea trebuie să facă referire la o varietate de
surseprofesionale și academice de înaltă calitate. Aceste surse vorfi introduse, citate, analizate și explicate.
Citările din texttrebuie făcute potrivit anumitor stiluri, cum ar fi Chicago sauHarvard, iar lista referințelor
bibliografice corect întocmită. 6. Stilul exprimării Se va utiliza un stil cât mai natural, evitându-se
exprimărilegreoaie, plictisitoare sau discursul ultra-formal. Scriereatrebuie să fie clară, concisă, ușor de citit
și înțeles. Nu suntpermise greșeli de gramatică, ortografie, punctuație sau devocabular în scrierea academică
pentru că ele pericliteazăgrav calitatea lucrării, mai mult – denotă ignoranță sau nepăsare și lipsă de
respect față de cititori.
Structura unei lucrări de cercetare
În domeniul economic avem de-a face de obicei cu lucrăriempirice care au următoarea structură de
bază:-Titlu și autori-Rezumat (Abstract)-Introducere-Trecere în revistă a literaturii de specialitate-Metodologie-
Rezultate-Discutarea rezultatelor-Concluzii-Bibliografie-Anexe (dacă e cazul)
TITLUL
Acesta trebuie să fie cât mai exact și mai scurt posibil și să nu conținăabrevieri. Abrevierile pot fi folosite doar
dacă sunt cunoscute de publicul larg.Nu există nici o scuză în a formula un titlu inexact sau incorect. Unasemenea
titlu va crea o proastă impresie de la bun început, cu mult înainteca lucrarea să fie efectiv citită și să îi fie evaluată
calitatea.Numele autorilor va fi însoțit de afilierea acestora și de adresa decontact
RezumatulRezumatul reprezintă o descriere scurtă, obiectivă a unei resurseintelectuale. Atunci când
scriem un rezumat, trebuie să avem în vederescopurile acestuia.Un prim scop este acela de a oferi cititorilor
informații utile despredocumentul respectiv. Un alt scop important al unui rezumat este de a ajutacititorii să
evalueze și să selecteze un document pe care l-ar găsi util pentrupropria lor cercetare științifică. Un rezumat
trebuie să permită cititorului săîși facă o idee despre un document fără a fi nevoie de parcurgerea integralăa
acestuia.Un rezumat nu este însă doar un simplu sumar al unui document și nicinu reprezintă o critică a acestuia.
Având în vedere că rezumatul constituiedescrierea unui întreg document, el va putea fi scris numai arunci
cânddocumentul a fost finalizat. Vom începe scrierea rezumatului doar cândlucrarea este gata !La
scrierea unui rezumat trebuie să respectăm următoarele reguli:-Acuratețea – un rezumat bun va include doar
informații existente îndocumentul original.-Concizia - un rezumat bun merge direct la subiect, folosește un
limbajprecis, exact și nu utilizează adjective superflue
Claritatea – un rezumat bun nu va conține termeni de jargon sau devorbire colocvială și întotdeauna va explica
orice acronime folosite.Rezumatul unei lucrări academice conține, de regulă, următoarele părțicomponente:1.
Scopul lucrării2. Metodologia utilizată3. Rezultatele obținute4. Concluziile
1. Scopul lucrăriiAici vom menționa motivul pentru care întreprindem cercetarearespectivă și obiectivele
pe care le urmărim. Tot aici putem includeși ipotezele de lucru.2. Metodologia utilizatăAici descriem tehnicile
utilizate (calitative sau cantitative) pentru arealiza cercetarea.3. Rezultatele obținuteLa rezultate vom relaționa
observațiile sau datele colectate în timpulcercetării. Exprimarea trebuie să fie concisă și
informativă,incluzându-se doar cele mai importante rezultate obținute.4. ConcluziilePartea de concluzii va consta
în evaluarea sau analiza rezultatelorcercetării. Aceasta se va referi pe scurt și la implicațiile rezultatelorrespective.
Concluziile vor putea de asemenea menționa dacăipotezele de la care am pornit au fost confirmate sau
infirmate.