Bătălia de la Maraton

În ziua de 23 septembrie a anului 490 înainte de Hristos avea loc una dintre bătăliile legendare ale
Antichității. Este vorba de bătălia de la Maraton, care a pus capăt mitului invincibilității armatei
persane. Într-un fel, această bătălie a schimbat cursul istoriei Europei.

În urmă cu 2.500 de ani, Imperiul Persan era o adevărată superputere a lumii antice.

Perșii dispuneau de o armată bine echipată, bine organizată și bine aprovizionat ă.

Treptat, ei au supus toate regatele din Orient, apoi au ajuns pe coasta estic ă a M ării

Mediterane. Au supus și orașele grecești din regiune.

Despotismul regilor persani contrasta puternic cu viața liberă din polisurile grece ști,
de aceea, integrarea cetăților elene în sistemul politic persan a reprezentat un
adevărat șoc pentru greci. Și aceasta cu atât mai mult cu cât Imperiul Persan s-a
extins în Europa, după cucerirea unei părți însemnate a Traciei. Darius I, cel care
purta numele de Regele Regilor, a ajuns și pe teritoriul României de azi, în
Dobrogea, în timpul unei expediții împotriva sciților.
În aceste condiții, grecii din Asia Mică s-au revoltat. La început, au cucerit cea mai
mare parte a satrapiei înființate de perși. Însă doar Atena și Eretria au sprijit cu
trupe revolta lor. Trupele ateniene debarcate în Asia Mică au fost înfrânte, apoi a
urmat înfrângerea grecilor din Asia. A urmat o represiune crunt ă. Miletul, de
exemplu, un oraș cu o cultură extraordinară, a fost distrus din temelii, iar cet ățenii
săi au fost transformați în sclavi.
Acum, Regele Regilor își îndrepta mânia împotriva Atenei. Darius I era înfuriat mai
ales de faptul că atenienii din corpul expediționar distruseser ă templul persan din
Sardes. Acum, Darius I pretindea răzbunare. Și-a trimis ginerele, pe Mardonius, s ă
caute victoria. Acesta a recucerit cea mai mare parte a Traciei și a for țat
Macedonia să accepte statutul de regat vasal Imperiului Persan. Apoi Darius și-a
trimis soli în orașele grecești, cărora le-a cerut supunere. Atena și Sparta au refuzat
categoric.
Drept urmare, în anul 490 î. Ch., s-au pus în mișcare armata și flota persane. Au
cucerit mai multe insule grecești din Marea Egee, apoi, perșii au distrus Eretria.
Locuitorii cetății au fost deportați în Asia. Un trădător atenian, Hippias, îl înso țea pe
Darius.
Perșii au ajuns la Maraton, la doar 42 de kilometri depărtare de Atena. Per șii aveau
o flotă compusă din 600 de corăbii și o armata formată din 10.000 de c ăl ăre ți și între
200.000 și 300.000 de pedestrași, potrivit surselor antice, contestate par țial de
istoricii moderni.
Armata ateniană era mult inferioară numeric. Atenienii erau lipsi ți de sprijinul
spartanilor, care au întârziat din motive religioase. Doar Plateea a îndr ăznit s ă ofere
sprijin pe față Atenei. Însă atenienii aveau un strateg genial: Miltiades cel Tân ăr.
Acesta a folosit infanteria grea a atenienilor, hopliții, pentru a disloca armata
persană. Iscusința acestor războinici a înclinat balanța în favoarea grecilor.
Atena a obținut o victorie incredibilă. Un hoplit, Fidipide, a fost desemnat să anunțe victoria concetățenilor săi. A
alergat cei 42 de kilometri până la Atena. A ajuns în agora din Atena, a strigat: Am învins, apoi a murit, din cauza
rănilor și a epuizării. În memoria sa, a fost instituită o probă atletică dificilă, în care concurenții trebuie să parcurgă
cei 42 de kilometri care simbolizează distanța de la Atena la Maraton.