De ce este Machiavelli un scriitor important

- Un om al Renașterii și al umanismului, bazându-i scrierea pe individ, pe om (prinicipele) –

diferență față de Antichitate unde individul exista și avea valoare doar în raport cu comunitatea.
Tot în spirit renascentist, atunci când exemplele din Antichitate nu mai sunt suficiente,
Machiavelli apelează la mituri
- Machiavelli este un scriitor important în special pentru ceea ce înseamnă lucrările politice, el
fiind un predecesor al realismului politic modern (viziune conform căreia principali actori pe
scena politică sunt statele preocupate de propria securitate, acționează în funcție de interesul
național, elementul cel mai important fiind lupta pentru putere). Primul care a vorbit în acești
termeni ar putea fi considerat Tucidide, descriind războiul peloponeisiac
- „Principele” a fost foarte discutat și disputat și continuă să fie de mare interes și în zilele
noastre
- Autocenzura lui Machiavelli (prin analogii și apel la personaje istorice) generata de posibila
atitutdine a bisericii
- Spirit anticipativ în încheierea scrierii, prin îndemnul de unificare a Italiei
- Lucrarea sa a avut o influență considerabilă: a fost interzisă de biserică, apreciată de J.J
Rousseau (ca o lecție de republicanism) și l-a marcat pe Mussolini
- „Principele” reprezintă un fundament al gândirii moderne în ceea ce privește politica

Care sunt eroii lui Machiavelli din „Principele” și de ce

- „Principele” este o scriere presărată cu o multitudine de trimiteri istorice (din Antichitate și
până în zilele lui Machiavelli), autorul având foarte bune cunoștințe de istorie și experiențe
acumulate ca o urmare a responsabilităților sale diplomatice
- O credință importantă a lui Machiavelli este aceea conform căreia un principe trebuie să își
aleaga modele dintre liderii de seamă ai istoriei pe care să încerce să îi imite, cu mențiunea că
este imposibil să devii modelul ales (acești oameni fiind cazuri rare), dar este important să
încerci să te apropii cât mai mult cu putință de acel ideal
- Personajele menționate și folosite de Machiavelli ca exemplu, pot fi împărțite așadar în două
categorii:
 Contemporani: principi italieni, Papa Alexandru Borgia și fiul său Cezare (duce de
Valentino), Ferdinand de Aragon, Ludovic XII (regele Franței)
  Din Antichitate: cele mai importante nume fiind Moise, Cirus, Romulus și Tezeu.
Caracteristici comune: conducători/întemeietori de națiuni (Moise – scoate poporul evreu
din Egipt, Cirus – regele Persiei și mare cuceritor, Romulus – întemeietorul și primul rege
al Romei, Tezeu – întemeietorul legendar al Atenei), legiuitori, generali (dețin arme,
conduc popoarele în război, reușind să se impună în acest fel atât în fața străinilor cât și a
supușilor + bunătate)  ingredientele fundamental necesare pentru un principe.
Important: toți au ajuns la conducere prin puterile proprii, nu prin noroc (referința la
soartă și ultimul capitol)
Semnificatia ultimului capitol din „Principele”
- Ultimul capitol este diferit de restul scrierii, iar atât tonul lui Machiavelli cât și conținutul se
schimbă
- Machiavelli dedică acestă lucrare fraților de Medici, unde îndemnul principal, care sugerează și
un oarecare patriotism, este unificarea Italiei, susținând că dacă există cineva care îi poate alunga
spaniolii și francezii și poate unii cetățile Italiei divizate, aceia sunt oamenii din familia de
Medici
- Capitolul e scrisă într-o manieră neobișnuită pentru Machiavelli, inserat cu metafore, într-un
stil aproape profetic, mesianic
- Reușește să convingă că totul trebuie privit în cheia acestui ultim capitol, iar principele pe care
el l-a descris (și care ar putea deveni Lorenzo Magnificul) trebuie să lucreze în scopul
patriotismului