1.

Plan de ingrijire pacient cu diabet zaharat tip 2

1. Întocmiţi planul de îngrijire

2. Tehnica: Recoltarea sângelui pentru glicemie şi hemoglobina glicolizat ă.
Planul de îngrijire
1. Nevoia de a bea şi a mânca
P: sete exagerată, în surplus
E: Diabet zaharat
S: polidipsie, poliurie, scădere în greutate
Obiective:
- Pacientul să se alimenteze şi hidrateze în raport cu nevoile sale cantitative şi
calitative în 24 ore;
- Bolnavul să obţină echilibrul metabolismului glucidic;
- Pacientul să fie conştient că prin respectarea alimentaţiei şi a tratamentului
poate duce o viata cvasinormală;
- Pacientul să fie echilibrat psihic
Intervenţii autonome
- Explorez gusturile bolnavului la diferite categorii de alimente;
- Învăţ bolnavul valoarea energetică a alimentelor şi necesarul în func ţie de
activităţile fizice şi vârstă;
- Alcătuiesc un regim alimentar hipocaloric;
- Urmăresc bolnavul să consume numai alimente cuprinse în regim;
- Urmăresc orarul şi distribuţia meselor;
- Stabilesc raţia alimentară cu: proteine 13-15%, lipide 30-50%, glucide 50% în 24
ore, la adult 2/3 glucide complexe cu absorbţie lentă şi 1/3 glucide simple cu
absorbţie rapidă, repartizate pe diferite mese şi adaptate efortului fizic. Când
pacientul are o activitate uşoară îi recomand 30-35 cal/kg corp/24 ore. Num ărul
meselor în 24 ore: 4-6 mese (3 mese principale şi 2-3 gustări);
- Aleg alimentele în funcţie de conţinutul de glucide;
- Conştientizez bolnavul de importanţa activităţilor zilnice moderate;
- Împreună cu bolnavul, stabilesc un program de activităţi fizice, în func ţie de
gusturi şi de capacitate;
- Permit bolnavului exprimarea sentimentelor, emoţiilor;
- Îl învăţ tehnici de relaxare
Intervenţii delegate
- Recoltez sânge şi urină pentru examenele de laborator;
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: medicaţie hipoglicemiantă pe cale
orală, sulfamide hipoglicemiante sau biguanide şi urmăresc efectele secundare
ale acestora (greţuri, vărsături, epigastralgii, inapetenţă);
- Administrez medicaţia adjuvantă: vitaminoterapia, KCL
- La nevoie, administrez medicaţie sedativă
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate bolnavul se alimentează şi hidratează corect.
Pacientul este echilibrat psihic.
2. Nevoia de a evita pericolele
P: risc de complicaţii acute (coma hipo- sau hiperglicemică) sau cronice
(scăderea acuităţii vizuale – retinopatie, dureri în membrele inferioare – nevrite,
arterite)
E: Diabet zaharat
S: scădere în greutate, poliurie, polidipsie, astenie
Obiective:
- Pacientul să beneficieze de un mediu de siguranţă;
- Pacientul să fie echilibrat psihic;
- Pacientul să îşi satisfacă nevoile în funcţie de starea de sănătate şi gradul de
dependenţă
Intervenţii autonome
- Asigur condiţiile de mediu adecvate pentru a evita pericolele;
- Iau măsuri sporite de evitare a infecţiilor nosocomiale (aerisirea salonului,
condiţii de cazare, microclimat, respectarea circuitelor, alimenta ţie,
aprovizionare cu apă, îndepărtarea reziduurilor, sterilizare, cur ăţenie, dezinfec ţie);
- Favorizez adaptarea persoanei la noul mediu;
- Creez un mediu optim pentru ca pacientul să îşi poată exprima emo ţiile, nevoile;
- Ajut pacientul să îşi recunoască anxietatea;
- Furnizez explicaţii clare şi deschise asupra îngrijirilor programate;
- Evaluez manifestările de deshidratare: aspectul pielii şi a mucoaselor, ;
- Monitorizez funcţiile vitale şi vegetative;
- Educ pacientul cu privire la păstrarea igienei corporale, în general, şi a
picioarelor, în special, pentru a preveni excoriaţiile, fisurile, b ăt ăturile, care se
pot infecta uşor;
- Sesizez unele modificări care au drept cauză diverse complicaţii: schimb ări ale
comportamentului (obnubilarea), transpiraţii, respiraţie Kusmaul, coma;
- Ajut şi suplinesc pacientul în satisfacerea nevoilor organismului;
- Determin pacientul să participe la luarea deciziilor privind îngrijirile;
- Aplic măsuri de prevenire a complicaţiilor septice
Intervenţii delegate
- În coma hiperglicemică:
Administrez doza de insulină ordinară recomandată de medic pe cale subcutanat ă
şi intravenoasă la intervalul stabilit;
Recoltez periodic sânge pentru monitorizarea glicemiei, al rezervei alcaline şi
urină pentru glicozurie;
Reechilibrez hidroelectrolitic şi acido-bazic pacientul prin perfuzii cu ser
fiziologic, soluţie Ringer sau Fischer şi soluţie de bicarbonat de sodiu 14‰
- În coma hipoglicemică:
Administrez la recomandarea medicului soluţie glucozată hiperton ă 10-20%, 250-
500 ml/oră, repetat, până la revenirea din starea de comă şi reluarea alimenta ţiei
pe cale naturală, sub controlul glicemiei
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul beneficiază de un mediu de siguran ţă, este
echilibrat psihic şi îşi satisface nevoile în funcţie de starea lui de s ăn ătate
3. Nevoia de a elimina
P: eliminare inadecvată cantitativ şi calitativ
E: Diabet zaharat
S: poliurie
Obiective:
- Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic şi acido-bazic;
- Pacientul să nu prezinte complicaţii cutanate, respiratorii sau urinare;
Intervenţii autonome
- Zilnic, fac bilanţul hidric măsurând cu conştiinciozitate ingestia şi excre ţia;
- Cântăresc zilnic pacientul;
- Corectez dezechilibrul hidric prin hidratarea sau reducerea aportului de lichide
şi electroliţi, în funcţie de ionograma serică şi urinară;
- Asigur igiena corporală riguroasă;
- Servesc pacientul la pat cu urinar şi bazinet dacă este cazul;
- Schimb lenjeria de pat şi de corp ori de câte ori este nevoie
Intervenţii delegate
- Corectez dezechilibrul acido-bazic, în funcţie de rezerva alcalin ă, la indica ţia
medicului;
- Administrez antiseptice urinare, sulfamide, antibiotice la indica ţia medicului,
conform antibiogramei
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul este echilibrat hidro-electrolitic şi acido-
bazic şi nu prezintă complicaţii cutanate, respiratorii sau urinare.
4. Nevoia de a comunica
P: comunicare ineficientă la nivel afectiv
E: Diabet zaharat
S: anxietate
Obiective:
- Pacientul să se poată afirma, să aibă o percepţie pozitivă de sine
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să ia singur decizii;
- Învăţ bolnavul tehnici de afirmare, de comunicare şi de relaxare;
- Pun la dispoziţia pacientului exemple de diabetici cu evolu ţie favorabil ă
îndelungată;
- Ajut bolnavul să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu
alţii, de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilit ăţii
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă: antidepresive, anxiolitice
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o percepţie pozitiv ă de sine şi este ferit
de pericole interne şi externe.
5. Nevoia de a învăţa
P: lipsa cunoştinţelor
E: Diabet zaharat
S: anxietate
Obiective:
- Pacientul să acumuleze noi cunoştinţe;
- Pacientul să dobândească atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi
Intervenţii cu rol autonom
- Explorez nivelul de cunoştinţe a bolnavului privind boala, modul de manifestare,
modul de participare la intervenţii şi la procesul de recuperare;
- Stimulez dorinţa de cunoaştere;
- Motivez importanţa acumulării de noi cunoştinţe;
- Conştientizez bolnavul asupra propriei responsabilităţi privind s ăn ătatea;
- Verific dacă bolnavul a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a însuşit
cunoştinţele;
- Ţin lecţii de formare a deprinderilor igienice, alimentaţie raţional ă, mod de via ţă
echilibrat, administrare a diferitelor tratamente;
- Încurajez şi ajut la dobândirea noilor deprinderi
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul a acumulat noi cunoştin ţe despre boala sa
şi a dobândit atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi.
2. Administrarea insulinei
Insulina este un hormon secretat de insulele lui Langerhans din pancreas. Insulina este cel mai important hormon
care participă în metabolismul glucidelor.
Insulina scade concentrația glucozei din sânge. Antagonistul insulinei este glucagonul

Scopul tratamentului insulinic

 Tratarea diabetului zaharat.
 Normalizarea nivelului glucidic în sânge.

Calea de administrare
 Calea subcutanată.
Locul de elecţie pentru administrarea insulinei
 Flancurile peretelui abdominal.

 Regiunea externă a braţului.

 Regiunea anterioară a coapselor.

 Regiunea fesieră.

 Regiunea supra şi subspinoasă.

Locul de administrare trebuie alternate, dar vor respecta aceiași schemă:

o Dimineața → flancurile abdominale.

o Seara → coapsă.

Preparate de insulină
• Cu acțiune rapidă – incepe sa acționeze în aproximativ 15 minute.
• Cu acțiune scurtă– ajunge sa acționeze în aproximativ 30 de minute.
• Cu acțiune intermediară – va ajunge în sânge in 2 pana la 4 ore dupa injectare.
• Cu acțiune lenta sau prelungită – durează câteva ore pentru a ajunge in sistemul sanguin si are acțiune
aproximativ 24 de ore.
Forme
 Insulină în flacon de sticla. Din el se poate scoate insulina cu o seringa care aspira soluția.
 Insulină în seringi preumplute.

 Insulină sub forma de cartuse preumplute (numite si stilouri sau pen-uri).

 Dispozitiv pompa (sau micropompa) –Dispozitivul care acționează ca un pancreas

Injectarea insulinei
 Se dezinfectează locul şi zona înconjurătoare.

 Se lasă să se evapore alcoolul → alcoolul inactivează insulina.

 Se execută pliul cutanat şi se injectează insulina subcutanat (vezi injecția subcutanată).

 Nu se freacă şi nu se masează locul puncţiei.

 Se păstrează o distanţă de minim 4 cm de injecţia precedentă.

Reacţii la insulină
Nivelul normal de glucoză în sângele omului trebuie să se mențină între 70 și 110 mg/dl.

Dacă concentrația de glucoză este mai mică de 70 mg/dl, atunci este hipoglicemie.

O valoare de peste 180 mg/dl, reflectă hiperglicemie.