Principiile fundamentale ale procesului penal Seciunea I-a Noiunea i sistemul principiilor fundamentale Prin principii fundamentale ale

procesului penal se neleg regulile cele mai generale n temeiul crora este reglementat i se desfoar procesul penal. Principiile care guverneaz procesul penal i gsesc consacrarea n dispoziiile Codului de procedur penal (art.2-7) i n cele ale Constituiei Romniei (art.16, art.21, art.26-28). Seciunea a II-a Coninutul principiilor fundamentale 1. Legalitatea procesului penal Principiul legalitii, instituit de art.2 al.1, pretinde ca procesul penal s se desfoare att n faza de urmrire penal ct i n cursul judecii, potrivit dispoziiilor prevzute de lege. Dei textul se refer doar la primele dou faze ale procesului penal, el trebuie neles ca referindu-se la ntreg procesul penal; i faza de punere n executare a hotrrilor trebuie s se supun cu aceeai rigurozitate prevederilor legale ca i urmrirea penal i judecata. 2. Oficialitatea procesului penal Conform art.2 al.2 actele necesare desfurrii procesului penal se ndeplinesc din oficiu, afar de cazul cnd prin lege se dispune altfel. Principiul oficialitii acioneaz n latura penal a procesului penal; n latura civil acioneaz principiul disponibilitii, caracteristic procesului civil. Totui, n cazul n care victima este o persoan lipsit de capacitate de exerciiu sau cu capacitate de exerciiu restrns, principiul oficialitii i va gsi aplicarea i n latura civil a cauzei (art.17 al.1). De la acest principiu exist i unele excepii, n sensul c, n anumite cazuri, legea interzice autoritilor judiciare s acioneze din oficiu, impunnd existena unei manifestri de voin din partea unei persoanei sau a unui anumit organ. 3. Aflarea adevrului Principiul aflrii adevrului este nscris n art.3, conform cruia, n desfurarea procesului penal trebuie s se asigure aflarea adevrului cu privire la faptele i mprejurrile cauzei, precum i cu privire la persoana fptuitorului.

4. Rolul activ al organelor judiciare Potrivit art.4, organele de urmrire penal i instanele de judecat sunt obligate s aib rol activ n desfurarea procesului penal. Rolul activ al organelor judiciare penale nseamn dreptul i obligaia acestora de a interveni, din proprie iniiativ, n procesul penal pentru a ajuta prile s desfoare o activitate de calitate sau pentru a suplini inactivitatea acestora, n vederea soluionrii legale i temeinice a cauzei. 5. Garantarea libertii persoanei Dispoziiile Codului de procedur penal (art.5) ca i cele ale Constituiei (art.23) garanteaz libertatea persoanei n tot cursul procesului penal. Regula o constituie aadar, desfurarea cauzelor penale cu inculpatul aflat n stare de libertate. n anumite situaii, reglementate judicios de lege, ns, este permis i privarea de libertate a persoanei urmrite sau judecate, fr ca prin aceasta s se aduc atingere acestui principiu. 6. Respectarea demnitii umane Legiuitorul a instituit principiul respectrii demnitii umane ca principiu fundamental al procesului penal n art.51, prin care a prevzut c orice persoan care se afl n curs de urmrire sau judecat trebuie tratat cu respectarea demnitii umane, iar supunerea acesteia la tortur sau la tratamente cu cruzime, inumane sau degradante este pedepsit de lege. 7. Prezumia de nevinovie Prezumia de nevinovie i gsete consacrarea att n prevederile Declaraiei Universale a Drepturilor Omului (art.11) ct i n cele ale Constituiei Romniei (art.23 pct.11) i ale Codului de procedur penal (art.52). Potrivit acestei prezumii, ridicat la rang de principiu, orice persoan este considerat nevinovat pn la stabilirea vinoviei sale printr-o hotrre penal definitiv. Prezumia de nevinovie decurge din cerina ca nici o persoan nevinovat s nu fie tras la rspundere, constituind o garanie pentru orice persoan c, n lipsa probelor de vinovie, nu poate fi trimis n judecat i condamnat. 8. Garantarea dreptului de aprare Principiul garantrii dreptului de aprare este reglementat de art.6 conform cruia dreptul de aprare este garantat nvinuitului, inculpatului i celorlalte pri n tot cursul procesului penal. Dreptul de aprare const n totalitatea mijloacelor instituite de lege pentru constatarea i invocarea mprejurrilor ce susin aprarea, precum i pentru aplicarea dispoziiilor favorabile prii care se apr.

9. Desfurarea procesului penal n limba romn Potrivit art.7 al.1, n procesul penal procedura judiciar se desfoar n limba romn. Acest principiu presupune folosirea limbii romne att n dezbaterea oral ce are loc n faa instanei ct i n actele procedurale scrise ntocmite de organele judiciare sau de pri. Reglementarea permite totui prilor i altor persoane chemate n proces s foloseasc n faa organelor judiciare limba matern, impunnd ns ntocmirea actelor procedurale n limba romn (art.7 al.2). De acelai drept se bucur i prile care nu vorbesc, nu neleg sau nu se pot exprima n limba romn, crora li se asigur posibilitatea de a lua cunotin de piesele dosarului, de a vorbi i de a pune concluzii n instana, prin interpret (art.8). 10. Egalitatea n faa legilor i a organelor judiciare Principiul egalitii este reglementat de Constituie care, prin art.16 al.1, statueaz c cetenii sunt egali n faa legii i a autoritilor publice, fr privilegii i fr discriminri. Se prevede, de asemenea, n al.2 al aceluiai articol c nimeni nu este mai presus de lege, iar n art.124 al.2 c justiia este unic, imparial i egal pentru toi. 11. Accesul liber la justiie Accesul liber la justiie const, conform art.21 din Constituie, n faptul c orice persoan se poate adresa justiiei pentru aprarea drepturilor, a libertilor i a intereselor sale legitime fr ca vreo lege s poat mpiedica exercitarea acestui drept. 12. Respectarea vieii intime, familiale sau private Potrivit prevederilor art.26 al.1 din Constituie, autoritile publice respect i ocrotesc viaa intim, familial i privat. Ca urmare, n cauzele penale, strngerea probelor i desfurarea actelor de urmrire penal i de judecat se vor desfura n condiii care s nu aduc atingere vieii intime, familiale sau private a celor care au calitatea de pri n procesul penal. 13. Inviolabilitatea domiciliului i a secretului corespondenei Domiciliul i reedina sunt, potrivit art.27 al.1 din Constituie, inviolabile; nimeni nu poate ptrunde sau rmne n domiciliul unei persoane fr nvoirea acesteia. Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri, al convorbirilor telefonice i al celorlalte mijloace legale de comunicare este, de asemenea, declarat inviolabil de ctre Constituie prin art.28. 14. Operativitatea procesului penal Principiul operativitii constituie un principiu fundamental al procesului penal, cu toate c el nu este reglementat explicit n Codul de procedur penal sau n Constituia Romniei. El decurge ns din chiar

scopul procesului penal, respectiv, constatarea la timp a faptelor care constituie infraciuni, precum i din cerina desfurrii procesului penal ntr-un termen rezonabil impus de Constituie n art.21 al.3. Capitolul III Participanii la procesul penal Seciunea I-a Noiunea de participant Participanii la procesul penal sunt persoanele care iau parte la activitatea judiciar desfurat n cauzele penale n vederea realizrii scopului legii penale si al procesului penal. Seciunea II-a Organele judiciare penale Organele judiciare penale sunt organele de stat competente s realizeze activitile procesuale ce formeaz coninutul procesului penal. n desfurarea procesului penal intervin ca organe judiciare: instanele judectoreti, Ministerul Public i organele de cercetare penal, fiecare cu atribuii proprii. 1. Instanele judectoreti Instanele judectoreti alctuiesc un sistem unitar i sunt organizate sub forma unei piramide avnd n vrf nalta Curte de Casaie i Justiie care este instana suprem n stat. Veriga imediat urmtoare este format din Curile de Apel i Curtea Militar de Apel, urmat de veriga alctuit din Tribunale i Tribunalul Militar Teritorial. Baza piramidei cuprinde instanele cele mai mici n grad, anume Judectoriile i Tribunalele Militare. Modul de compunere a completelor de judecat Completele de judecat sunt alctuite din judectori, ntr-un numr stabilit de lege, i sunt prezidate de ctre un preedinte numit dintre acetia. La judecata n prim instan desfurat la oricare dintre instanele judectoreti stabilite de lege, cu excepia naltei Curi de Casaie i Justiie, completul de judecat este format dintr-un singur judector. La judecata n apel, completul de judecat este compus din 2 judectori, iar la judecata n recurs din 3 judectori.

La nalta Curte de Casaie i Justiie completul de judecat n prim instan este alctuit din 3 judectori, iar n recurs se judec n complet de 3 judectori sau de 9 judectori, dup cum hotrrea atacat a fost pronunat de o Curte de Apel sau de nalta Curte de Casaie i Justiie. Constituirea instanei de judecat Instana de judecat se constituie cu procuror i cu grefier. La nalta Curte de Casaie i Justiie, rolul grefierului este preluat de un magistrat-asistent. Poziia procesual a instanei Activitatea instanei se desfoar n principal n faza de judecat. n aceast faz, instana de judecat este conductorul procesului penal, ntreaga procedur judiciar desfurndu-se n faa sa i fiind singura autoritate ndrituit s hotrasc n tot ceea ce privete cauza. n afar de aceast funcie, instana desfoar i activiti legate de urmrirea penal, de punerea n executare a hotrrilor penale rmase definitive i de unele proceduri speciale care nu realizeaz un proces penal propriu zis, dar soluioneaz probleme importante legate de anumite cauze penale. 2. Ministerul Public Potrivit normelor constituionale (art.131 al.1) i a Legii privind organizarea judiciar (art.4 al.1), Ministerul Public reprezint n cadrul activitii judiciare, interesele generale ale societii i apr ordinea de drept, precum i drepturile i libertile cetenilor. Ministerul public i exercit atribuiile prin procurori constituii n parchete. Parchetele funcioneaz pe lng instanele judectoreti dar nu sunt subordonate acestora. De regul, pe lng fiecare instan judectoreasc funcioneaz cte un parchet, excepie fcnd Tribunalele Militare pe lng care funcioneaz mai multe parchete. Procurorul, ca reprezentant al Ministerului Public, i desfoar activitatea pe parcursul ntregului proces penal, potrivit principiilor legalitii, imparialitii i controlului ierarhic i n conformitate cu legea. Rolul primordial l ocup n faza de urmrire penal, pe care fie o efectueaz personal, fie o supravegheaz. n faza de judecat, procurorul se afl pe o poziie de egalitate cu prile i de subordonare fa de instan, exercitnd funcia de nvinuire (acuzare). n faza de punere n executare a condamnrii penale, procurorul supravegheaz modul n care este adus la ndeplinire executarea mandatelor de executare i vegheaz la respectarea legii la locurile de executare a pedepselor, msurilor educative i de siguran. De asemenea, particip obligatoriu la procedurile desfurate n faa instanei de executare,

3. Organele de cercetare penal Organele de cercetare penal i desfoar activitatea n cadrul procesului penal numai n prima sa faz, faza de urmrire penal, efectund urmrirea penal sub supravegherea procurorului. Conform art.201 al.2 sunt organe de cercetare penal: organele de cercetare ale poliiei judiciare i organele de cercetare speciale. Poliia judiciar Poliia judiciar este constituit din ofieri i ageni de poliie specializai n efectuarea activitilor de constatare a infraciunilor, de strngere a datelor n vederea nceperii urmririi penale i de cercetare penal. Organele de cercetare ale poliiei judiciare sunt organizate i funcioneaz n structura Inspectoratului General al Poliiei, Inspectoratului General al Poliiei de Frontier i a unitilor teritoriala ale acestuia. Ele i desfoar activitatea, n mod nemijlocit, sub conducerea, supravegherea i controlul procurorului. Organele de cercetare penal speciale Conform art.208, sunt organe de cercetare speciale: organele de cercetare penal militare ofierii poliiei de frontier pentru infraciunile de frontier prevzute n Legea privind frontiera cpitanii porturilor pentru infraciunile contra siguranei navigaiei pe ap i contra ordinii i

de stat a Romniei. disciplinei la bord precum i pentru infraciunile de serviciu sau n legtur cu serviciul svrite de personalul navigant al marinei civile, dac fapta a pus n pericol sau ar fi putut pune n pericol sigurana navei sau a navigaiei. Seciunea a III-a Prile n procesul penal Prile sunt acele persoane participante la procesul penal care au interese proprii n rezolvarea cauzei penale i care, potrivit art.23 i 24 c.p.p., au drepturi i obligaii ce izvorsc direct din exercitarea aciunii penale i aciunii civile n cadrul procesului penal. Au calitatea de pri n procesul penal inculpatul, partea vtmat, partea civil i partea responsabil civilmente. 1. Inculpatul Persoana care a svrit o infraciune i este chemat s rspund penal n faa organelor judiciare penale poart denumiri diferite n raport de stadiul de desfurare a procesului penal. Codul de procedur penal folosete denumirea de fptuitor (art.200, 214, 215) atunci cnd se refer la persoana bnuit de a fi svrit o infraciune, dar fa de care nu s-a nceput nc procesul penal.

Din momentul nceperii urmririi penale i pn la punerea n micare a aciunii penale, fptuitorul poart denumirea de nvinuit (art.229), iar dup punerea n micare a aciunii penale, nvinuitul dobndete calitatea de inculpat (art.23). Aceast calitate este pstrat pe tot parcursul procesului penal pn la pronunarea unei hotrri definitive de condamnare n cauz cnd va dobndi calitatea de condamnat. Codul atribuie att nvinuitului, n faza de urmrire penal, ct i inculpatului, n tot cursul procesului penal, o serie de drepturi procesuale de natur a le asigura exercitarea dreptului de aprare, dar i mai multe obligaii a cror respectare este impus de realizarea scopului procesului penal. 2. Partea vtmat Conform art.24 al.1, persoana care a suferit prin fapta penal o vtmare fizic, moral sau material, dac particip n procesul penal se numete parte vtmat. Pentru ca o persoan s devin parte vtmat n procesul penal se cer a fi ndeplinite urmtoarele condiii: s existe o vtmare fizic, moral sau material; vtmarea s fie urmarea svririi unei fapte penale; s existe o manifestare de voin din partea persoanei vtmate cu privire la tragerea la i partea vtmat are la ndemn pentru aprarea intereselor sale i exercitarea funciei de nvinuire mai multe modaliti procesuale. Calitatea de parte vtmat nceteaz prin deces sau prin renunarea persoanei vtmate la aceast calitate. 3. Partea civil Conform art.24 al.2, persoana vtmat care exercit aciunea civil n cadrul procesului penal are calitatea de parte civil. Pentru a putea dobndi calitatea de parte civil n procesul penal, persoana vtmat trebuie s aib dreptul, potrivit legii civile, de a obine n justiie repararea prejudiciului cauzat prin infraciune. Dobndirea calitii de parte civil se face prin constituirea ca parte civil. Partea civil ndeplinete n procesul penal funcia procesual de susinere a preteniilor civile decurgnd din pagubele provocate de infraciune astfel c se bucur de toate drepturile acordate prii vtmate dar numai n ceea ce privete latura civil. 4. Partea responsabil civilmente Potrivit art.24 al.3, persoana chemat n procesul penal s rspund, potrivit legii civile, pentru pagubele cauzate prin fapta nvinuitului sau inculpatului se numete parte responsabil civilmente. Au vocaia de a fi chemate n calitate de parte responsabil civilmente urmtoarele persoanele prevzute de legea civil (art.1000 al.2-4 C.civ.) Calitatea de parte responsabil civilmente n procesul penal se poate dobndi, conform art.16, prin dou modaliti:

rspundere a fptuitorului.

prin introducerea persoanei responsabile civilmente n cauz de ctre organul judiciar din

oficiu sau la cererea prii civile. Introducerea n cauz poate avea loc fie n cursul urmririi penale, fie n faa instanei de judecat pn la citirea actului de sesizare a instanei. prin intervenia persoanei responsabile civilmente, din proprie iniiativ, n cauz. Intervenia voluntar poate avea loc n tot cursul urmririi penale i al judecii n prim instan pn la terminarea cercetrii judectoreti, lundu-se procedura din stadiul n care se afl. Partea responsabil civilmente particip n proces, numai n latura civil, aprndu-i interesele legitime n legtur cu rspunderea sa civil. Seciunea a III-a Aprtorul 1. Asistena juridic Conform art.6 al.4, orice parte are dreptul s fie asistat de aprtor n tot cursul procesului penal. Aprtorul este persoana care particip n procesul penal pentru a acorda asisten juridic nvinuitului, inculpatului sau celorlalte pri din proces. Asistena juridic se acord, de regul, de ctre avocai. Asistena juridic n procesul penal este facultativ. n unele cazuri, expres prevzute de lege, asistena juridic a nvinuitului i a inculpatului este ns obligatorie (art.171 al.2). Dac, n aceste cazuri, partea nu i angajeaz aprtor, organul judiciar este obligat s ia msuri pentru desemnarea unui aprtor din oficiu. 2. Poziia procesual a aprtorului Aprtorul nu este parte n proces, ci doar un subiect procesual care se situeaz pe poziia prii pe care o apr, ndeplinind funcia procesual de aprare. Participarea sa la procesul penal este ocazionat de aprarea drepturilor i intereselor prii pe care o asist, astfel c el poate exercita drepturile procesuale acordate de lege acesteia. Exercitarea drepturilor procesuale ale prilor are loc n limitele prevzute de lege. Afar de drepturile procesuale ale prii pe care o asist, aprtorul are i unele drepturi procesuale proprii. Seciunea a IV-a Ali participani la procesul penal

1. Reprezentantul Reprezentantul este persoana mputernicit s ndeplineasc n procesul penal acte procesuale n numele i n interesul unei pri din proces care nu dorete sau nu poate s se prezinte la chemarea organelor judiciare. Reprezentarea n procesul penal poate fi legal i convenional. Reprezentarea legal are loc n baza legii i intervine n cazul persoanelor lipsite de capacitate de exerciiu i al persoanelor juridice. Reprezentarea convenional are loc n baza unui acord de voin i intervine n urma ncheierii unui contract de mandat ntre una din pri, ca reprezentat (mandant) i o alt persoan ca reprezentant (mandatar). 2. Substituitul judiciar (procesual) Substituitul procesual este persoana mputernicit de lege s ndeplineasc activiti procesuale n nume propriu pentru realizarea unui drept al altuia. Calitatea de substituit nu poate aprea dect n temeiul legii i se poate referi numai la actele pe care legea le autorizeaz n mod expres. 3. Succesorii Potrivit art.21, prin succesori se neleg persoanele fizice sau juridice care, n condiiile legale, succed n drepturi persoanelor fizice decedate sau persoanelor juridice reorganizate, desfiinate sau dizolvate i anume motenitorii, unitile succesoare n drepturi i lichidatorii. Capitolul IV Aciunile ce se exercit n cadrul procesului penal

Seciunea I-a Consideraii generale privind aciunile n justiie

1. Noiunea i elementele aciunii n justiie Aciunea n justiie este instrumentul (mijlocul) juridic prin care o persoan este tras la rspundere juridic n faa autoritii judectoreti pentru a fi obligat s suporte constrngerea de stat corespunztoare normei de drept nclcate. Pentru a avea eficien juridic, aciunea n justiie este condiionat de existena unor elemente care permit o reglementare precis a ei i asigur corecta desfurare a ntregii activiti judiciare. Aceste elemente sunt: temeiul, obiectul, subiecii i aptitudinea funcional.

2. Aciunile n justiie ce se exercit n cadrul procesului penal n cadrul procesului penal se exercit aciunea penal i eventual i aciunea civil accesorie aciunii penale. Aciunea penal este specific procesului penal i nu se poate promova i exercita dect n cadrul unui proces penal. Aciunea civil este specific procesului civil. n cazul n care aciunile sunt exercitate mpreun n cadrul procesului penal, aciunea penal constituie principalul, iar aciunea civil accesoriul. Aciunea civil poate fi promovat i separat de aciunea penal n cadrul unui proces civil. n cazul n care cele dou aciuni sunt exercitate concomitent judecata n faa instanei civile se suspend pn la rezolvarea definitiv a cauzei penale. Seciunea a II-a Aciunea penal

1. Noiunea i elementele aciunii penale Aciunea penal este mijlocul procesual prin care o persoan care a svrit o infraciune este adus n faa organului judiciar penal n vederea tragerii la rspundere penal. Elementele aciunii penale sunt cele comune oricrei aciuni n justiie: temeiul, obiectul, subiecii i aptitudinea funcional. Temeiul de drept al aciunii penale l constituie norma de drept care incrimineaz fapta i d dreptul la aciune; temeiul de fapt const n svrirea unei infraciuni. Aciunea penal are ca obiect tragerea la rspundere penal a persoanelor care au svrit infraciuni (art.9 al.1). Subiecii activi ai aciunii penale sunt procurorul, partea vtmat i instana de judecat. Subiectul pasiv este inculpatul. Aciunea penal are aptitudine funcional atunci cnd folosirea ei poate determina pornirea procesului penal, iar actele procesuale efectuate n exercitarea sa pot servi la dinamizarea desfurrii activitii procesuale. Codul de procedur penal prevede la art.10 unele situaii n care aptitudinea funcional a aciunii este nlturat n sensul c aciunea penal nu poate conduce la realizarea obiectului ei i, ca urmare, nu mai poate fi pus n micare, sau dac a fost promovat, ea nu mai poate fi exercitat. Aptitudinea funcional a aciunii penale este nlturat n urmtoarele situaii: lit.a) fapta nu exist; lit.b) fapta nu e prevzut de legea penal; lit.b1) fapta nu prezint gradul de pericol social al unei infraciuni; lit.c) fapta nu a fost svrit de nvinuit sau inculpat; lit.d) faptei i lipsete unul din elementele constitutive ale infraciunii;

lit.e) exist una din cauzele care nltur caracterul penal al faptei; lit.f) lipsete plngerea prealabil a persoanei vtmate, autorizarea sau sesizarea organului lit.g) a intervenit amnistia, prescripia sau decesul fptuitorului; lit.h) a fost retras lit.i) s-a dispus nlocuirea rspunderii penale; lit.i1) exist o cauz de nepedepsire prevzut de lege; lit.j) exist autoritate de lucru judecat.

competent ori o alt condiie prevzut de lege necesar pentru punerea n micare a aciunii penale; plngerea prealabil sau prile s-au mpcat;

2. Trsturile aciunii penale Avnd n vedere obiectul su specific, precum i cadrul legal n care se desfoar, aciunea penal se manifest prin trsturi particulare ce o difereniaz de alte aciuni judiciare. Cele mai importante trsturi caracteristici ale aciunii penale sunt urmtoarele: aciunea penal aparine statului; aciunea penal este obligatorie; aciunea penal este indisponibil; aciunea penal este personal; aciunea penal este indivizibil. 3. Momentele desfurrii aciunii penale Desfurarea aciunii penale presupune existena a trei momente eseniale: punerea n micare a aciunii penale, exercitarea i epuizarea sau stingerea ei. Punerea n micare a aciunii penale Aciunea penal se pune n micare de subiecii si activi procurorul, partea vtmat i instana de judecat fiecare dintre acetia putnd realiza acest act numai n cazurile anume prevzute de lege. Procurorul poate pune n micare aciunea penal prin urmtoarele acte de inculpare: prin ordonan, n cursul urmririi penale; prin rechizitoriu, la terminarea urmririi penale; prin declaraie oral, n cursul judecii, n cazul extinderii procesului penal cu privire la

alte fapte sau alte persoane. Partea vtmat pune n micare aciunea penal n cazul infraciunilor prevzute la art.279 al.2 lit.a pentru care plngerea prealabil se adreseaz direct instanei. Aciunea penal se pune n micare de instana de judecat, prin ncheiere, numai n mod excepional, n cazul extinderii procesului penal cu privire la alte fapte i numai dac procurorul nu este prezent la judecat. Exercitarea aciunii penale Aciunea penal se exercit de procuror i de partea vtmat.

Soluionarea aciunii penale Aciunea penal se soluioneaz de ctre instana de judecat. Instana de judecat sesizat cu judecarea cauzei poate da aciunii penale una din urmtoarele rezolvri: (art.345 al.2); achitarea, cnd se constat existena uneia din situaiile prevzute la art.10 lit. a-e (art.11 ncetarea procesului penal cnd se constat existena uneia din situaiile prevzute la art.10, pct.2 lit.a i art.345 al.3); lit. f-j (art.11 pct.2 lit.b i art.345 al.3). 4. Continuarea procesului penal n caz de amnistie, prescripie, retragere a plngerii prealabile, precum i n cazul existenei unei cauze de nepedepsire, nvinuitul sau inculpatul pot cere continuarea procesului penal, pentru a-i dovedi nevinovia (art.13). Seciunea a III-a Aciunea civil condamnarea, atunci cnd fapta exist, constituie infraciune i a fost svrit de inculpat

1. Noiunea i elementele aciunii civile Aciunea civil ce se exercit n cadrul procesului penal este mijlocul legal prin intermediul cruia persoana pgubit material sau moral n urma svririi unei infraciuni, cere organelor judiciare penale s-i fie reparat prejudiciul cauzat sau daunele morale. Temeiul aciunii civile l va constitui aadar producerea unui prejudiciu material sau moral ca urmare a svririi unei infraciuni. Obiectul aciunii civile const n tragerea la rspundere civil a persoanei ce a svrit infraciunea ce a produs prejudiciul reclamat sau/i a persoanelor care rspund din punct de vedere civil pentru prejudiciul cauzat de acesta. Aciunea civil poate avea ca obiect i tragerea la rspundere civil pentru repararea daunelor morale, potrivit legii civile (art.14 al.5). Subiecii activi ai aciunii civile sunt partea civil i procurorul. Subiecii pasivi sunt inculpatul i partea responsabil civilmente. Pentru ca aciunea civil ce se exercit n cadrul procesului penal s aib aptitudine funcional trebuie ndeplinite cumulativ urmtoarele condiii: infraciunea s fi produs un prejudiciu material sau moral; ntre infraciunea svrit i prejudiciul reclamat s existe un raport de cauzalitate; prejudiciul s fie cert.; prejudiciul s nu fi fost reparat;

s existe o manifestare de voin a persoanei vtmate n legtur cu dezdunarea sa.

2. Trsturile aciunii civile Trsturile caracteristice aciunii civile desfurate n procesul penal sunt urmtoarele: aciunea civil aparine persoanei care a suferit un prejudiciu prin infraciune; aciunea civil este facultativ; aciunea civil este disponibil; aciunea civil este patrimonial; aciunea civil este divizibil. 3. Dreptul de opiune Prejudiciul material sau moral rezultat dintr-o infraciune poate fi reparat pe calea unei aciuni civile promovat fie n faa unei instane penale, fie n faa unei instane civile. Persoana vtmat este cea care hotrte pe care dintre cele dou ci o va folosi. Odat ce dreptul de opiune a fost exercitat prin alegerea cii prin intermediul creia persoana vtmat a neles s-i valorifice preteniile sale civile, opiunea devine irevocabil. Partea vtmat nu poate prsi calea aleas pentru a se ndrepta pe cealalt cale sub sanciunea pierderii dreptului de a obine repararea pagubei pe cale judiciar, afar de cazurile exceptate de lege. 4. Momentele desfurrii aciunii civile n faa instanei penale Desfurarea aciunii civile n faa instanei penale presupune existena a trei momente principale: punerea n micare, exercitarea i soluionarea aciunii civile. Punerea n micare a aciunii civile Punerea n micare a aciunii civile se realizeaz de ctre subiecii si activi: partea civil i procurorul. Aciunea civil se pune n micare n procesul penal de ctre persoana vtmat printr-o declaraie de constituire ca parte civil, fcut n faa organelor de urmrire penal sau instanei de judecat, n scris sau oral (art.15 al.2). Procurorul pune n micare aciunea penal, din oficiu, n cazurile n care cel vtmat este o persoan lipsit de capacitate de exerciiu sau cu capacitate de exerciiu restrns (art.17 al.1). Exercitarea aciunii civile Aciunea civil se exercit de partea civil concomitent cu aciunea penal exercitat de procuror pentru ca instana s soluioneze concomitent cele dou aciuni. Aciunea civil promovat de partea civil poate fi exercitat i de procuror (art.18 al.1). n cazul n care cel vtmat este o persoan lipsit de capacitate de exerciiu sau cu capacitate de exerciiu restrns procurorul este obligat s exercite din oficiu aciunea civil, chiar dac acesta nu s-a constituit parte civil sau a renunat, cu nclcarea legii, la preteniile civile (art18 al.2). Soluionarea aciunii civile

Aciunea civil exercitat n cadrul procesului penal se soluioneaz de ctre instan odat cu aciunea penal prin aceeai hotrre judectoreasc. Soluionarea aciunii civile presupune adoptarea unei soluii de admitere sau de respingere. n mod excepional, codul permite lsarea nerezolvat a aciunii civile n anumite situaii, expres prevzute (art.346 al.4). 5. Exercitarea aciunii civile n faa instanei civile Dac persoana vtmat a ales calea civil pentru valorificarea preteniilor sale civile, se vor aplica regulile procesului civil n ceea ce privete promovarea, exercitarea i soluionarea aciunii civile. Cnd, dup sesizarea instanei civile, se pune n micare aciunea penal n procesul penal, judecata n faa instanei civile se suspend pn la soluionarea definitive a aciunii penale de ctre instana penal (art.14 al.2). Capitolul V Competena n materie penal Seciunea I-a Noiunea i formele competenei 1. Noiune Competena, n materie procesual, const n mputernicirea recunoscut de lege unui organ judiciar de a urmri, respectiv de a judeca i soluiona o cauz penal, cu excluderea altor organe judiciare de la ndeplinirea acestei activiti. Competena are n vedere att organele de urmrire penal ct i instanele judectoreti i cele mai multe reguli privitoare la competen sunt aplicabile att n faza de urmrire penal ct i n faza de judecat. 2. Formele competenei Formele competenei reprezint criteriul sau modalitatea n funcie de care se difereniaz capacitatea organelor judiciare de a urmri sau judeca diversele cauze penale. Criteriile avute n vedere de legiuitor privesc fapta svrit, persoana fptuitorului ori a persoanei vtmate i organele judiciare. n raport de aceste elemente, n procesul penal se ntlnesc patru forme fundamentale de competen: funcional, material, personal i teritorial. Competena funcional este acea form a competenei care determin sfera de atribuii ce revine fiecrui organ judiciar n cursul soluionrii unei cauze penale. Competena material este acea form a competenei care mparte cauzele penale pe linie vertical, ntre organe judiciare de grad diferit, n funcie de natura i gravitatea infraciunii svrite.

Competena personal este acea form a competenei care mparte cauzele penale pe linie vertical, ntre organe judiciare de grad diferit, n funcie de calitatea sau starea fptuitorului n momentul svririi faptei. n determinarea competenei personale, se are n vedere calitatea fptuitorului din momentul svririi infraciunii i de regul, nu se cere s existe o legtur ntre calitatea fptuitorului i infraciunea svrit, fiind suficient ca n momentul svririi faptei, fptuitorul s aib una din calitile prevzute de lege. Competena teritorial este acea form a competenei care repartizeaz cauzele penale ntre organe judiciare de acelai grad, pe linie orizontal, n raport de circumscripiile teritoriale n care aceste organe i exercit atribuiile i de localizrile speciale artate de lege. n determinarea competenei teritoriale se au n vedere dou modaliti, dup cum infraciunea este svrit n ar sau n strintate. n cazul n care infraciunea a fost svrit pe teritoriul rii, competena teritorial se determin, conform art.30 al.1, n funcie de urmtoarele criterii: locul unde a fost svrit infraciunea (locul unde s-a desfurat activitatea infracional, n tot sau locul unde a fost prins fptuitorul, locul unde locuiete fptuitorul, locul unde locuiete persoana vtmat. Judecarea cauzei se va face ns la acea instan din cele artate n a crei circumscripie s-a efectuat urmrirea penal; urmrirea se efectueaz la primul organ de urmrire penal sesizat, iar n caz de sesizri simultane se are n vedere ordinea de preferin stabilit de cod n art.30 al.1. n cazul n care infraciunea a fost svrit n strintate, ea va fi judecat de instana civil sau militar n a crei circumscripie i are domiciliul sau locuiete fptuitorul (art.31 al.1). Dac acesta nu are domiciliul i nici nu locuiete n ar, fapta se va judeca la instana competent dup materie i calitatea persoanei din Bucureti, iar dac e de competena judectoriei la Judectoria sectorului 2, afar cnd prin lege se dispune altfel. Seciunea a II-a Competena instanelor judectoreti n parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia),

Reglementarea actual a competenei dup calitatea persoanei mparte instanele judectoreti n dou categorii: instane de drept comun i instane militare. Competena instanelor militare este dat, n principal,

de calitatea fptuitorului n momentul svririi faptei calitatea de militar, iar la unele dintre instanele militare i de existena unei legturi ntre aceste calitate i ndatoririle de serviciu ale fptuitorului. Seciunea a III-a Prorogarea de competen

Prin prorogare de competen se nelege extinderea competenei unui organ judiciar asupra unei cauze care, conform regulilor generale de competen, nu intr n competena sa. Prorogarea de competen n procesul penal poate avea loc n urmtoarele cazuri: n caz de indivizibilitate i de conexitate, n cazul chestiunilor prealabile i n caz de schimbarea a ncadrrii juridice sau calificrii faptei. Prorogarea de competen n caz de indivizibilitate sau conexitate Art.33 prevede trei cazuri de indivizibilitate: a) b) cnd la svrirea unei infraciuni au participat mai multe persoane; cnd dou sau mai multe infraciuni au fost svrite prin acelai act; c) a) b) c) d) cnd dou sau mai multe acte materiale alctuiesc o singur infraciune. dou sau mai multe infraciuni au fost svrite prin acte diferite, de una sau mai multe persoane dou sau mai multe infraciuni au fost svrite n timp ori n loc diferit, dup o prealabil o infraciune este svrit pentru a pregti, a nlesni sau a ascunde comiterea unei infraciuni sau ntre dou sau mai multe infraciuni exist o legtur i reunirea cauzelor se impune pentru o bun Conform art.34 exist conexitate atunci cnd: mpreun, n acelai timp i n acelai loc; nelegere ntre fptuitori; pentru a nlesni sau a asigura sustragerea de la rspundere penal a fptuitorului unei alte infraciuni; nfptuire a justiiei. Regulile de determinare a competenei prin prorogare dau prioritate, conform art.35, instanei celei dinti sesizate (instane egale n grad i de aceeai categorie), instanei militare (instane egale n grad i de categorii diferite) i instanei mai mari n grad (instane de aceeai categorie i de grad diferit). Cnd infraciunile sunt de competena unor instane de categorii i grade diferite, iar instana civil este mai mare n grad ca instana militar prorogarea competenei se face n favoarea instanei militare echivalente n grad cu instana civil. Reunirea cauzelor se dispune n faza de judecat de instan, iar n faza de urmrire de procuror. n faza de judecat, reunirea cauzelor se hotrte de instana competent s judece cauzele reunite, afar de cazul n care competena revine instanei militare egale n grad cu instana civil, cnd reunirea se dispune de instana civil care trimite apoi cauzele reunite instanei militare competente prin prorogare (art.36). Alte cazuri de prorogare a competenei Potrivit art.44, instana penal este competent s judece orice chestiune prealabil de care depinde soluionarea cauzei, chiar dac, prin natura ei, acea chestiune este de competena altei instane.

Schimbarea ncadrrii juridice a faptei intervenit dup efectuarea cercetrii judectoreti la instana ierarhic superioar celei competente s judece fapta respectiv determin prorogarea competenei acestei instanei asupra cauzei respective (art.41 al.1). Schimbarea calificrii faptei printr-o lege nou intervenit n cursul judecrii cauzei nu atrage incompetena instanei, afar de cazul cnd prin acea lege s-ar prevede altfel. Prorogarea de competen poate interveni i n cursul urmririi penale. Organul de cercetare penal prorog competena n cazuri urgente, cnd efectueaz acte de cercetare ce nu sufer amnare ntr-o cauz ce nu este de competena lui (art.213) sau n afara circumscripiei sale judiciare (art.212). Seciunea a IV-a Regularizarea competenei penale Controlul regularitii competenei se poate face din oficiu sau la cerere, prin ridicarea excepiilor de necompeten. Excepia de necompeten este mijlocul legal prin care subiecii procesuali pot invoca lipsa de competen a organului judiciar n faa cruia se desfoar procedura judiciar i pot solicita desesizarea organului respectiv. Respingerea excepiei duce la continuarea judecrii cauzei n faa instanei sesizate. Admiterea excepiei de necompeten va determina declinarea de competen n favoarea instanei competente. Declinarea de competen reprezint manifestarea de voin a unei instane de a se dezinvesti de judecarea unei cauze penale cu care a fost sesizat i de a trimite cauza unei alte instane pe care o consider competent n raport de infraciunea svrit, de calitatea fptuitorului sau de criteriile teritoriale stabilite de legiuitor. Conflictele de competen reprezint dezacordurile ce se pot ivi ntre dou sau mai multe instane penale sesizate simultan sau succesiv cu aceeai cauz, n ceea ce privete competena de soluionare. Conflictele de competen pot fi pozitive sau negative. Rezolvarea conflictelor de competen este de competena instanei ierarhic superioare comune. Instana ierarhic superioar comun soluioneaz conflictul de competen, cu citarea prilor, stabilind situaia de fapt ce rezult din dosarul de urmrire penal i ncadrarea juridic dat a faptei i, n raport de acestea, instana competent s judece n cauz. Hotrrea instanei poart denumirea de regulator de competen i nu este supus nici unei ci de atac. Seciunea a V-a Incompatibilitatea i remediile sale procedurale

Incompatibilitatea este instituia prin intermediul creia anumite persoane ce fac parte din organele care desfoar procesul penal sau care ajut la soluionarea acestuia sunt mpiedicate s participe la activitatea procesual. mpiedicarea prevzut de lege se justific prin intervenia unor mprejurri de natur a pune sub semnul ndoielii obiectivitatea acestor persoane n soluionarea cauzei penale. Cazurile de incompatibilitate sunt expres prevzute de Codul de procedur penal n art.46-49 i 54 i se refer la urmtoarele categorii de persoane: judectori, procurori, magistraii-asisteni, grefierii de edin, organele de cercetare penal, experi i interprei. Remediile procesuale ale incompatibilitii sunt abinerea i recuzarea.

Abinerea constituie modalitatea prin care persoana care are cunotin c se afl n vreunul din cazurile de incompatibilitate arat c nelege s nu participe la desfurarea procesului penal. Recuzarea este modalitatea prin care, n lipsa unei declaraii de abinere, oricare dintre prile n proces cere ca persoana aflat ntr-un caz de incompatibilitatea s fie oprit de la participarea la desfurarea procesului penal. Recuzarea se formuleaz oral sau scris, printr-o cerere. n faza de urmrire penal, declaraia de abinere i cererea de recuzare se soluioneaz de procuror prin ordonan, n cel mult 3 zile. n faza de judecat, abinerea sau recuzarea judectorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se soluioneaz de un alt complet, n edin secret, fr participarea celui presupus incompatibil, printr-o ncheiere. Seciunea a VI-a Strmutarea Strmutarea este instituia prin care se realizeaz transferul unei cauze de la instana competent la o alt instan de acelai grad i de aceeai categorie cu scopul de a se asigura desfurarea normal a procesului penal. Strmutarea unei cauze poate fi cerut de partea interesat, de procuror sau de ministrul justiiei i se adreseaz naltei Curi de Casaie i Justiie care are competena exclusiv de a o judeca. Procedura de rezolvare a cererii de strmutare parcurge trei etape: informarea (art.57), ntiinarea prilor (art.58) i examinarea cererii (art.59). Cererea de strmutare se soluioneaz printr-o hotrre care mbrac forma unei ncheieri semnat de toi judectorii care au luat parte la deliberare i care nu se motiveaz. Capitolul VI Probele n procesul penal Seciunea I-a Noiune i clasificare Prin probe se neleg elementele de fapt care servesc la constatarea existenei sau inexistenei unei infraciuni, la identificarea persoanei care a svrit-o i la cunoaterea tuturor mprejurrilor necesare pentru justa soluionare a cauzei (art.63 al.1). Probele pot fi clasificate dup mai multe criterii, dintre care cele mai importante sunt funcia procesual pentru care intervin, izvorul din care provin i faptul la care se refer. Dup funcia procesual pentru care intervin, probele sunt n aprare i n acuzare (nvinuire). Dup izvorul din care provin, probele sunt imediate i mediate. n raport de faptul la care se refer, probele se clasific n probe directe i probe indirecte.

Seciunea a II-a

Cerinele probelor Pentru ca probele folosite de organele judiciare s conduc la aflarea adevrului i la realizarea scopului legii penale, e necesar ca ele s ndeplineasc anumite cerine: s fie admisibile, s fie pertinente, s fie concludente i s fie utile. Admisibilitatea n procesul penal este admisibil, n principiu, orice prob cu condiia de a fi concludent i util pentru soluionarea just a cauzei penale. Regula general a admisibilitii probelor (principiul libertii probelor) cunoate dou categorii de limitri: limitri legale i limitri impuse de concepiile generale despre lume. Dac intervin asemenea limitri, proba devine inadmisibil. Pertinena Sunt pertinente probele care conduc la constatarea unor fapte sau mprejurri care au legtur cu cauza urmrit sau judecat. Probele ce nu sunt n legtur cu mprejurrile de fapt ce formeaz obiectul probaiunii nu sunt pertinente. Concludena Probele sunt concludente dac servesc la dovedirea unor fapte i mprejurri de care depinde aflarea adevrului i soluionarea just a cauzei penale. Aprecierea unei probe, n sensul c este sau nu concludent, are loc atunci cnd prile cer administrarea unei probe i nu dup ce proba a fost deja administrat. Probele contrare celor deja administrate sunt ntotdeauna concludente. Utilitatea Probele sunt utile cnd administrarea lor este necesar pentru soluionarea legal i temeinic a cauzei penale. Sunt utile i deci trebuie administrate numai probele concludente; nu toate probele concludente sunt ns utile cauzei. O prob concludent poate deveni inutil n situaia n care faptele sau mprejurrile pe care le dovedea au fost deja dovedite prin administrarea altor probe. Seciunea a III-a Obiectul probaiunii Activitatea de strngere i verificare a probelor desfurat de organele judiciare poart denumirea de probaiune. Prin obiect al probaiunii se nelege ansamblul faptelor i mprejurrilor de fapt ce trebuie dovedite ntr-o cauz penal, pentru a fi legal i temeinic soluionat. n ansamblul de fapte i mprejurri care formeaz obiectul probaiunii se disting:

fapte i mprejurri ce se refer la fondul cauzei; fapte i mprejurri ce se refer la normala desfurare a cauzei.

Obiectul probaiunii are n vedere, n principal, faptele i mprejurri ce se refer la fondul cauzei. n cadrul acestor fapte se face distincie ntre faptul principal i faptele probatorii.

Faptul principal l constituie faptele ce formeaz obiectul procesului penal infraciunea i autorul ei. Faptele probatorii sunt acele fapte sau mprejurri care dei nu cuprind faptul principal, prin existena sau inexistena lor asigur constatarea existenei sau inexistenei faptului principal. n afara faptelor i mprejurrilor care au legtur cu faptul principal, mai exis i altele care, dei nu au aceast legtur, prin datele pe care le pot furniza pot s ajute la rezolvarea unei cauze penale. Asemenea fapte pot fi: auxiliare, similare i negative. Exist ns i o categorie de fapte sau mprejurri care, dei se refer la faptul principal, nu trebuie dovedite n cauz. Aceste fapte intr in obiectul probaiunii, dar pentru ele exist dispens de prob ntruct legea sau cunotinele noastre despre lume le consider existente. Asemenea fapte sunt prezumiile legale, faptele notorii i faptele necontestate. Seciunea a IV-a Procedura probaiunii 1. Sarcina probaiunii Potrivit art.65, sarcina administrrii probelor n procesul penal revine organelor judiciare: organului de urmrire penal n faza de urmrire i instanei de judecat n faza de judecat. Prilor n proces nu le revine sarcina dovedirii mprejurrilor pe care le invoc, ci li se acord dreptul de a propune probe i de a cere administrarea lor (art.67 al.1). 2. Administrarea probelor Administrarea probelor const n deducerea n faa organului judiciar a faptelor i mprejurrilor faptice care configureaz orice prob, n aa fel nct s se formeze o reprezentare exact a celor petrecute. Deducerea probelor n faa organelor judiciare se realizeaz prin intermediul mijloacelor de prob. Administrarea probelor n procesul penal este guvernat de principiul libertii, astfel c organele judiciare au posibilitatea de a alege dintre mijloacele de prob prevzute de lege pe acelea prin care se pot administra cele mai sigure probe. Probele sunt administrate de organele judiciare care instrumenteaz cauza. Exist ns i situaii n care administrarea unor probe se poate face i de un alt organ judiciar. Potrivit art.132, cnd un organ de urmrire penal sau instana de judecat nu are posibilitatea s asculte un martor, s fac o cercetare la faa locului, s procedeze la ridicarea unor obiecte sau s efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmrire penal sau unei alte instane, care are posibilitatea s le efectueze. n acest fel, se procedeaz la efectuarea actului procedural prin comisie rogatorie sau prin delegare.

3. Aprecierea probelor Aprecierea probelor reprezint operaia final a activitii de probaiune. n cadrul acesteia, organele judiciare determin msura n care probele le formeaz ncrederea c sunt n conformitate cu adevrul, n sensul c faptele la care se refer au avut loc sau nu n realitatea obiectiv. n materia aprecierii probelor opereaz principiul liberei aprecieri a probelor consacrat de dispoziiile art.63 al.2 care prevede c probele nu au valoare mai dinainte stabilit. Libera apreciere a probelor i egalitatea valorii probante a acestora oblig organele judiciare s aprecieze fiecare prob n parte nu n raport de anumite elemente prestabilite, ci n raport de ncrederea pe care le-o produce c este veridic. Capitolul VII Mijloacele de prob Seciunea I-a Noiunea de mijloc de prob

Mijloacele de prob sunt mijloacele legale prin care se constat elementele de fapt ce pot servi ca prob n procesul penal. Conform art.64 al.1, mijloacele de prob ce pot fi folosite n procesul penal sunt: declaraiile nvinuitului sau ale inculpatului, declaraiile prii vtmate, ale prii civile i ale prii responsabile civilmente, declaraiile martorilor, nscrisurile, nregistrrile audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de prob, constatrile tehnico-tiinifice, constatrile medico-legale i expertizele. Fiecare mijloc de prob, n funcie de specificul su, i are procedeele sale de administrare. Cele mai des ntlnite procedee probatorii sunt ascultarea (audierea), confruntarea, ridicarea de obiecte i nscrisuri, percheziia, cercetarea la faa locului i reconstituirea. Seciunea a II-a Declaraiile nvinuitului sau ale inculpatului 1. Noiune Declaraiile nvinuitului i inculpatului constituie mijloace de prob dac sunt fcute n cursul procesului penal, n faa organelor judiciare i doar dac au fost obinute prin procedeele prevzute de lege i cu respectarea tuturor prevederilor legale. Declaraiile nvinuitului i inculpatului sunt obinute n procesul penal prin trei procedee probatorii: luarea unei declaraii scrise personal, ascultarea i confruntarea. Dintre acestea, rolul cel mai important l are ascultarea, folosirea celorlalte dou procedee fiind condiionat de ascultare.

2. Ascultarea nvinuitului sau inculpatului Procedura de ascultare a nvinuitului sau inculpatului este, n principiu, aceeai att n faza de urmrire penal ct i n faza de judecat. Ca regul general, nvinuitul i inculpatul sunt ascultai la sediul organului judiciar. Fiecare nvinuit sau inculpat este ascultat separat. nainte de a fi ascultat, nvinuitul sau inculpatul este ntrebat cu privire la unele date necesare pentru stabilirea situaiei sale personale. I se aduce apoi la cunotin fapta care formeaz obiectul cauzei, dreptul de a avea un aprtor, precum i dreptul de a nu face nici o declaraie, atrgndu-i-se atenia totodat c ceea ce declar poate fi folosit mpotriva sa. nvinuitul sau inculpatul este lsat mai nti s declare tot ce tie n cauz. Dup terminarea expunerii libere, nvinuitului sau inculpatului i se pot pune ntrebri cu privire la fapta care formeaz obiectul cauzei i la nvinuirea care i se aduce, de natur a completa sau a preciza relatarea fcut sau pentru a se verifica exactitatea celor declarate. De asemenea, este ntrebat cu privire la probele pe care nelege s le propun n susinerea celor declarate. 3. Consemnarea declaraiilor Declaraiile nvinuitului sau inculpatului se consemneaz n scris, complet i exact. Declaraia scris se citete apoi celui ascultat sau, dac cere, i se d s o citeasc. Cnd acesta este de acord cu coninutul ei, o semneaz pe fiecare pagin i la sfrit. nvinuitul i inculpatul pot reveni asupra declaraiilor date anterior sau pot aduce completri, rectificri sau precizri la declaraiile date anterior. 4. Valoarea probatorie a declaraiilor nvinuitului sau inculpatului Conform art.69, declaraiile nvinuitului sau ale inculpatului pot servi la aflarea adevrului numai n msura n care sunt coroborate cu fapte i mprejurri ce rezult din ansamblul probelor existente n cauz. Declaraia inculpatului luat independent de celelalte mijloace de prob nu are valoare probatorie. Seciunea a III-a Declaraiile celorlalte pri din proces (art.75-77) Art.64 enumer n categoria mijloacelor de prob ce pot fi folosite n procesul penal i declaraiile prii vtmate, ale prii civile i ale prii responsabile civilmente. Dac persoana vtmat alege s participe la proces ca parte vtmat sau/i ca parte civil, ea va fi ascultat n aceast calitate. n cazul contrar, persoana vtmat va fi ascultat ca martor, aplicndu-i-se toate dispoziiile prevzute de lege pentru aceast calitate.

Ascultarea acestor persoane se face potrivit dispoziiilor privitoare la ascultarea nvinuitului sau inculpatului. i declaraiile prii vtmate, ale prii civile i ale prii responsabile civilmente au o valoare probatorie condiionat de existena unor probe care s le sprijine. Seciunea a IV-a Declaraiile martorilor 1. Calitatea de martor Martorul este persoana care are cunotin despre vreo fapt sau despre vreo mprejurare de natur s serveasc la aflarea adevrului i care este chemat de organele judiciare pentru a fi ascultat cu privire la acestea (art.78). Nu pot fi ascultate ca martor urmtoarele categorii de persoane: persoanele care au calitatea de pri n cauz. persoanele obligate a pstra secretul profesional (art.79). soul i rudele apropiate ale inculpatului, dac acestea nu consimt s dea declaraii (art.80).

Dobndirea calitii de martor atrage dup sine i unele drepturi i obligaii procesuale. 2. Msurile de protecie a martorului Msurile de protecie a martorilor vizeaz urmtoarele aspecte: protecia datelor de identitate a martorului; ascultarea martorului protejat de ctre organele judiciare, sub o alt identitate dect cea real msuri sporite de siguran la domiciliu, precum i de protejare a deplasrii martorului la i

sau prin modaliti speciale de distorsionare a imaginii i vocii; de la organele judiciare. 3. Ascultarea martorilor Ascultarea martorilor se face n ambele faze ale procesului penal, la sediul organului judiciar sau acolo unde se afl, atunci cnd deplasarea sa nu este posibil. Martorii sunt ascultai pe rnd, fr a fi de fa martorii care nu au fost deja ascultai pentru a nu se influena unii pe alii. nainte de a fi ascultat martorul este ntrebat cu privire la nume, prenume, vrst, adres i ocupaie i cu privire la raporturile n care se afl cu prile n proces, dac este so sau rud apropiat cu vreuna dintre ele sau dac a suferit vreo pagub de pe urma infraciunii. Martorul este invitat apoi s depun jurmntul. Dup depunerea jurmntului sau a formulei prevzute de lege, martorului i se pune n vedere c, dac nu spune adevrul, svrete infraciunea de mrturie mincinoas. Martorul este lsat apoi s fac o relatare liber, fr a fi ntrerupt. Dup ce martorul a fcut declaraii, i se pot pune ntrebri cu privire la faptele i mprejurrile care trebuie constatate n cauz, cu privire la persoana prilor, precum i n ce mod a luat cunotin despre cele relatate.

4. Consemnarea declaraiilor Consemnarea declaraiilor se face de organul judiciar care a procedat la ascultarea martorului dup aceleai reguli ca i consemnarea declaraiei nvinuitului sau inculpatului. n declaraia scris se va face meniune i despre jurmntul care a fost depus i despre ndeplinirea obligaiei organului judiciar de a-i atrage atenia asupra consecinelor ascunderii adevrului. 5. Valoarea probatorie a declaraiilor martorului Declaraiile martorilor sunt guvernate de regula general a liberei aprecieri a probelor, avnd o valoare probatorie independent. Pentru declaraiile date de martorii cu identitate protejat, codul a condiionat ns valoarea probatorie de existena unor alte probe care s ateste veracitatea lor. Seciunea a V-a Confruntarea

Confruntarea este un procedeu probatoriu complementar prin care se urmrete lmurirea contrazicerilor care exist ntre declaraiile date anterior de dou sau mai multe persoane n aceeai cauz. Confruntarea se realizeaz prin ntrebri formulate de ctre organul de urmrire penal sau de instana de judecat i va privi doar faptele i mprejurrile n privina crora declaraiile date anterior se contrazic. Declaraiile date ca i ntrebrile formulate se consemneaz ntr-un proces verbal ce va fi semnat att de persoanele confruntate ct i de organul judiciar care a realizat confruntarea. Seciunea a VI-a Interceptrile i nregistrrile audio sau video Interceptrile i nregistrrile audio sau video sunt mijloacele de prob din al cror coninut rezult fapte sau mprejurri de natur s contribuie la aflarea adevrului n cauzele penale. Aceste mijloace de prob pot fi folosite n procesul penal doar n cazurile i condiiile prevzute expres de lege.

1. Condiiile i cazurile de interceptare i nregistrare a convorbirilor i comunicrilor Pentru a se putea dispune efectuarea de interceptri i nregistrri audio sau video se cer a fi ndeplinite urmtoarele condiii: interceptarea sau nregistrarea s fie necesar pentru aflarea adevrului i realizarea scopului procesului penal;

s existe date sau indicii temeinice privind pregtirea sau svrirea unei infraciuni ce se s existe o autorizare din partea organelor competente.

urmrete din oficiu; Interceptarea i nregistrarea convorbirilor sau comunicrilor poate fi autorizat doar n cazul infraciunilor ce se urmresc din oficiu, expres artate de cod n art.911 al.2. 2. Autorizarea interceptrilor i nregistrrilor Autorizarea interceptrilor i nregistrrilor pe band magnetic sau pe orice alt tip de suport se dispune, la cererea procurorului, de ctre preedintele instanei creia i-ar reveni competena s judece cauza n prim instan, n camera de consiliu. Autorizarea poate fi cerut i de partea vtmat pentru interceptarea i nregistrarea comunicrilor ce i sunt adresate. Autorizarea se d, prin ncheiere, pentru durata necesar nregistrrii pn la cel mult 30 de zile, cu posibilitatea de prelungire pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputnd depi 30 de zile. Durata maxim a nregistrrilor autorizate este de 4 luni. 3. Efectuarea interceptrilor i nregistrrilor Efectuarea interceptrilor i nregistrrilor este de competena procurorului care poate proceda personal la aceasta sau poate dispune efectuarea lor de ctre organul de cercetare penal. 4. Certificarea nregistrrilor Dup efectuarea interceptrilor i nregistrrilor, procurorul sau organul de cercetare penal ntocmete un proces-verbal cu privire la nregistrrile efectuate. Convorbirile nregistrate sunt redate integral n form scris i se ataeaz la procesul-verbal, cu certificarea pentru autenticitate de ctre organul de cercetare penal, verificat i contrasemnat de procurorul care efectueaz sau supravegheaz urmrirea penal n cauz. Banda magnetic sau orice alt tip de suport, nsoit de transcrierea integral i copii de pe procesele-verbale, se pstreaz la grefa instanei, n locuri speciale, n plic sigilat. 5. Valoarea probant a interceptrilor i nregistrrilor Interceptrile i nregistrrile audio sau video autorizate au o valoare probant independent, de sine stttoare. Seciunea a VII-a nscrisurile nscrisurile constituie mijloace de prob dac n coninutul lor se arat fapte sau mprejurri de natur s contribuie la aflarea adevrului n cauz.

Cele mai des folosite nscrisuri n cauzele penale sunt procesele verbale. Pot ncheia procese verbale cu privire la faptele care constituie infraciuni sau la mprejurrile referitoare la acestea, organele de cercetare penal, procurorul, instana de judecat, investigatorii sub acoperire, organele de constatare precum i alte organe i persoane, dac legea prevede aceasta. Pentru a servi ca mijloc de prob, procesul verbal trebuie s cuprind fapte i mprejurri legate de svrirea infraciunii, constatate prin propriile simuri de ctre persoana care l ncheie. nscrisurile au valoare probant independent, putnd servi la aflarea adevrului n cauz fr a fi necesar coroborarea lui obligatorie cu alte probe. Seciunea a VIII-a Mijloacele materiale de prob (art.94-95) Mijloacele materiale de prob sunt obiecte care orin legtura lor cu infraciunea svrit ajut la aflarea adevrului n cauz. Din definiia dat noiunii de mijloace materiale de prob de art.94 rezult c exist 5 categorii de mijloace de prob: obiecte care conin sau poart o urm a infraciunii obiecte care au fost folosite sau au fost destinate s serveasc la svrirea infraciunii; obiecte care sunt produsul infraciunii orice alte obiecte care servesc la aflarea adevrului.

Obiectele care pot constitui mijloace materiale de prob ajung la ndemna organelor judiciare ca urmare a descoperirii lor cu ocazia unei cercetri la faa locului, unei ridicri de obiecte i nscrisuri sau a unei percheziii sau ca urmare a prezentrii lor de ctre pri. Mijloacele materiale de prob nu au o valoare probatorie dinainte stabilit. Seciunea a IX-a Procedeele de descoperire i de ridicare a nscrisurilor i mijloacelor materiale de prob Codul de procedur penal reglementeaz 3 procedee probatorii prin intermediul crora nscrisurile i mijloacele materiale de prob pot ajunge la ndemna organelor judiciare: ridicarea de obiecte i nscrisuri, percheziia i cercetarea la faa locului. 1. Ridicarea de obiecte i nscrisuri (art.96-99) Ridicarea de obiecte i nscrisuri este procedeul probatoriu prin intermediul creia organele judiciare procedeaz la strngerea obiectelor i nscrisurilor ce pot servi ca mijloc de prob n procesul penal despre a cror existen i situare au cunotin.

Organul de urmrire penal se prezint personal la persoana fizic sau juridic la care se afl mijloacele de prob respective, le solicit de la aceasta i le ridic, ncheind despre aceasta un proces verbal. Instana de judecat solicit, prin adres, persoanei juridice s predea obiectele sau nscrisurile necesare cauzei ori dispune prii prezente s le nfieze. n ipoteza n care se refuz predarea, organul de urmrire penal sau instana de judecat va dispune ridicarea silit. Procedura ridicrii silite a obiectelor i nscrisurilor este aceeai cu procedura efecturii percheziiei domiciliare. 2. Percheziia (art.100-111) Percheziia este procedeul probatoriu prin intermediul cruia sunt cutate i ridicate obiecte sau nscrisuri ce pot servi ca mijloace de prob n procesul penal a cror existen sau situare este doar bnuit de organele judiciare. Percheziia poate fi corporal sau domiciliar. Percheziia corporal poate fi dispus, dup caz, de organul de cercetare penal, de procuror sau de judector i se efectueaz de organul judiciar care a dispus-o, cu obligaia de a se legitima n prealabil, sau de persoana desemnat de acest organ. Persoana care procedeaz la efectuarea percheziiei corporale trebuie s fie de acelai sex cu persoana percheziionat. Percheziia domiciliar poate fi dispus numai dup nceperea urmririi penale, numai de ctre judector, prin ncheiere motivat. Ea se efectueaz de ctre procuror sau de organul de cercetare penal, nsoii dup caz, de lucrtori operativi. 3. Procedura efecturii percheziiei i a ridicrii de obiecte i nscrisuri Ridicarea de obiecte i nscrisuri, precum i percheziia domiciliar se pot efectua numai ntre orele 620, iar n celelalte ore, numai n caz de infraciune flagrant sau cnd percheziia urmeaz a se efectua ntr-un local public. Percheziia nceput ntre orele 6-20 poate continua i n timpul nopii. Ambele procedee probatorii se efectueaz n prezena persoanei de la care se ridic obiecte sau nscrisuri ori la care se face percheziia, a unui reprezentant, a unui membru al familiei sau a unui vecin cu capacitate de exerciiu. nainte de a proceda la efectuarea percheziiei organul judiciar este obligat s se legitimeze i s prezinte, dac este cazul, autorizaia dat de judector. Se procedeaz apoi la cutarea obiectelor i nscrisurilor, organul judiciar avnd dreptul de a deschide orice ncperi sau alte mijloace de pstrare n care s-ar putea gsi obiecte sau nscrisuri. Despre efectuarea percheziiei sau a ridicrii de obiecte i nscrisuri se ntocmete un proces verbal. 4. Cercetarea la faa locului (art.129, art.131) Cercetarea la faa locului este procedeul probatoriu care const n deplasarea organului judiciar la locul unde s-a svrit infraciunea, unde s-a produs rezultatul acesteia sau unde au rmas urme, n vederea constatrii situaiei locului svririi infraciunii, a descoperirii i fixrii urmelor infraciunii i a stabilirii poziiei i a strii mijloacelor materiale de prob i a mprejurrilor n care a fost svrit infraciunea. Cercetarea la faa locului se poate efectua att n cursul urmririi penal ct i n cursul judecii. Activitatea desfurat cu ocazia cercetrii la faa locului se consemneaz ntr-un proces verbal la care se pot anexa schie, desene sau fotografii fcute cu aceast ocazie. 5. Reconstituirea Reconstituirea este procedeul probatoriu care const n reproducerea, n ntregime sau n parte, a modului i condiiilor n care a fost svrit fapta, n scopul verificrii sau precizrii unor date de la locul faptei.

Despre efectuarea reconstituirii se ntocmete un proces verbal care va trebui s arate cu precizie modul n care s-a desfurat reconstituirea i rezultatele ce au fost obinute. Seciunea a XI-a Constatrile tehnico-tiinifice i constatrile medico-legale 1. Constatarea tehnico-tiinific Efectuarea unei constatri tehnico-tiinifice poate fi dispus numai n faza de urmrire penal, de organul de urmrire penal, din oficiu sau la cerere, printr-o rezoluie. Organul de urmrire penal l cheam pe specialist sau tehnician n faa sa i i pune n vedere s efectueze constatarea tehnico-tiinific i s rspund la ntrebrile puse, prezentndu-i totodat i datele i materialele necesare. Constatarea tehnico-tiinific se efectueaz asupra materialului i datelor puse la dispoziie de ctre organul de urmrire penal. 2. Constatarea medico-legal Constatarea medico-legal se efectueaz de organele medico-legale competente potrivit normelor de organizare a instituiilor i serviciilor medico-legale. Potrivit art.114, este obligatorie efectuarea unei constatri medico-legal n urmtoarele cazuri: n caz de moarte violent; n caz de moarte a crei cauz nu se cunoate ori este suspect; cnd este necesar o examinare corporal asupra nvinuitului sau asupra persoanei vtmate pentru a se constata pe corpul acestora existena urmelor infraciunii. Procedura dispunerii i efecturii constatrii medico-legale se desfoar dup aceleai reguli ca i constatarea tehnico-tiinific. 3. Raportul de constatare tehnico-tiinific sau medico-legal Operaiile efectuate de specialist sau tehnician i concluziile la care acesta a ajuns se consemneaz ntr-un raport ce va fi depus la organul de urmrire penal care a dispus efectuarea constatrii (art.115). Dac raportul depus nu rspunde la toate ntrebrile puse sau dac rspunsurile date nu sunt precise, organul de urmrire penal, din oficiu sau la cererea uneia dintre pri, dispune prin rezoluie completarea sau refacerea constatrii efectuate sau efectuarea unei expertize dac nu mai exist urgen. 4. Valoarea probatorie a constatrilor Rapoartele de constatare tehnico-tiinific i medico-legal nu au o valoare probatorie preferenial fa de celelalte mijloace de prob, ci au o valoare probatorie egal cu cea a celorlalte mijloace de prob, putnd fi reinute numai dac formeaz ncrederea ca sunt conforme cu adevrul.

Seciunea a XII- a Expertizele

1. Noiune

Efectuarea unei expertize poate fi dispus, din oficiu sau la cererea prilor interesate, att n faza de urmrire penal ct i n faza de judecat. De regul, expertiza este facultativ. Exist ns i unele situaii n care legea impune, n mod expres, efectuarea obligatorie a unei expertize. Organele de urmrire penal dispun efectuarea expertizei prin rezoluie sau prin ordonan (expertiza tehnic i cea contabil), iar instana de judecat prin ncheiere. 2. Desemnarea expertului i efectuarea expertizei n ceea ce privete numirea expertului, codul utilizeaz dou sisteme: fie expertul este desemnat de organul judiciar din lista experilor oficiali n specialitatea respectiv, fie organul judiciar se adreseaz unei instituii specializate pentru efectuarea expertizei, urmnd ca aceasta s desemneze unul sau mai muli experi. Expertiza este efectuat pe baza materialului pus la dispoziia expertului de ctre organul judiciar. 3. Raportul de expertiz Dup efectuarea expertizei, expertul ntocmete un raport scris care se depune la organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei. Raportul de expertiz cuprinde, potrivit art.123, trei pri. Dac se constat c expertiza nu este complet va dispune efectuarea unui supliment de expertiz de ctre acelai expert sau de ctre un altul. Dac organul judiciar are ndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiz, se poate dispune efectuarea unei noi expertize. 4. Valoarea probatorie a raportului de expertiz Raportul de expertiz nu are o valoare probatorie superioar altor mijloace de prob, cu toate c el este fundamentat pe nite cunotine de specialitate. Aprecierea lui se va face de ctre organul de urmrire penal sau de instana de judecat n urma examinrii tuturor probelor administrate n cauz. Capitolul VIII Msurile procesuale Seciunea I-a Noiunea de msuri procesuale Msurile procesuale sunt mijloacele prevzute de lege prin care organele judiciare asigur desfurarea normal a procesului penal, executarea sanciunilor aplicate i repararea pagubei produse prin infraciune sau previn svrirea de fapte antisociale. Seciunea a II-a Msurile preventive

Msurile preventive sunt msurile procesuale ce pot fi luate de organele judiciare penale pentru a se asigura buna desfurare a procesului penal sau pentru a se mpiedica sustragerea nvinuitului sau inculpatului de la urmrirea penal, de la judecat ori de la executarea pedepsei (art.136 al.1). Msurile preventive pot fi mprite, n funcie de constrngerea pe care o exercit, n dou categorii: msuri privative de libertate (reinerea i arestarea preventiv) i msuri restrictive de libertate (obligarea de a nu prsi localitatea i obligarea de a nu prsi ara). 1. Luarea msurilor preventive Pentru a putea fi luat o msur preventiv mpotriva nvinuitului sau inculpatului, legea cere ndeplinirea urmtoarelor condiii: sau a nchisorii;
a)

s existe probe sau indicii temeinice c s-a svrit o fapt prevzut de legea penal; infraciunea urmrit sau judecat s fie sancionat de lege cu pedeapsa deteniunii pe via s existe vreunul din cazurile anume prevzute de lege la art.148 i anume: identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa datelor necesare; infraciunea este flagrant, iar pedeapsa nchisorii prevzut de lege este mai mare de un inculpatul a fugit ori s-a ascuns n scopul de a se sustrage de la urmrire sau de la b)

an; c) judecat, ori a fcut pregtiri pentru asemenea acte, precum i dac n cursul judecii sunt date c inculpatul urmrete s se sustrag de la executarea pedepsei; d) asemenea fapte; e) f) h) inculpatul a comis din nou o infraciune ori din datele existente rezult necesitatea inculpatul este recidivist; inculpatul a svrit o infraciune pentru care legea prevede pedeapsa deteniunii pe via mpiedicrii svririi unei alte infraciuni; sunt date suficiente c inculpatul a ncercat s zdrniceasc aflarea adevrului prin influenarea vreunui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de prob sau prin alte

alternativ cu pedeapsa nchisorii sau pedeapsa nchisorii mai mare de 4 ani i exist probe certe c lsarea sa n libertate prezint un pericol concret pentru ordinea public; i) exist date sau indicii suficiente care justific temerea c inculpatul va exercita presiuni asupra persoanei vtmate sau c va ncerca o nelegere frauduloas cu aceasta. Luarea msurilor preventive se dispune prin ordonan, de ctre organul de cercetare penal sau de procuror, i prin hotrre (ncheiere, sentin sau decizie), de ctre instana de judecat sau de judector. 2. nlocuirea i revocarea msurilor preventive Potrivit art.139 al.1, msura preventiv se nlocuiete cu o alt msur atunci cnd s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea msurii.

Revocarea unei msuri preventive se dispune, din oficiu sau la cerere, atunci cnd nu mai exist vreun temei care s justifice meninerea ei (art.139 al.2). nlocuirea i revocarea se dispun, de regul, de organul judiciar care a dispus luarea msurii preventive. 3. ncetarea de drept a msurilor preventive ncetarea de drept constituie un obstacol legal n meninerea msurilor preventive, organul judiciar fiind obligat s pun de ndat n libertate pe cel reinut sau arestat sau s ridice obligaia de a nu prsi localitatea sau ara impus nvinuitului sau inculpatului. Conform art.140 al.1, toate msurile preventive nceteaz de drept n urmtoarele cazuri:

la expirarea termenelor prevzute de lege sau stabilite de organele judiciare; n caz de scoatere de sub urmrire penal, de ncetare a urmririi penale sau a procesului penal Reglementarea msurilor preventive Reinerea (art.143-144) Reinerea poate fi luat att de organul de cercetare penal ct i de procuror, printr-o ordonan n

4.

sau de achitare;

care se menioneaz ziua i ora la care reinerea a nceput. Msura reinerii poate dura cel mult 24 de ore. mpotriva ordonanei prin care s-a dispus reinerea se poate face plngere, n termen de maxim 24 de ore de la luarea msurii. Plngerea se adreseaz procurorului care supravegheaz urmrirea penal, dac reinerea a fost dispus de organul de cercetare penal, i procurorului ierarhic superior, dac a fost dispus de procuror. Procurorul competent trebuie s se pronune asupra plngerii nainte de expirarea msurii, prin ordonan (art.1401). Obligarea de a nu prsi localitatea (art.145) n faza de urmrire penal, obligarea de a nu prsi localitatea se dispune de ctre procuror, printr-o ordonan a crei copie se comunic att nvinuitului sau inculpatului, ct i seciei de poliie n a crei circumscripie locuiete acesta. Msura poate fi luat pe o durat de cel mult 30 de zile. mpotriva ordonanei prin care s-a dispus obligarea de a nu prsi localitatea, nvinuitul sau inculpatul poate face plngere, n termen de 3 zile de la luarea msurii, la instana creia i-ar reveni competena s judece cauza n prim instan. Durata msurii poate fi prelungit n caz de necesitate i numai motivat, fiecare prelungire neputnd depi 30 de zile. Competena de a dispune prelungirea obligrii de a nu prsi localitatea i revine instanei creia i-ar reveni competena s judece cauza n fond.

n faza de judecat, obligarea de a nu prsi localitatea se dispune de ctre instana de judecat printr-o ncheiere supus recursului n termen de 24 de ore. Msura se ia n faza de judecat pe o perioad nedeterminat de timp i poate dura, dac se menin temeiurile care au justificat luarea ei, pn la soluionarea cauzei. Obligarea de a nu prsi ara (art.1451) Dispoziiile prevzute de cod cu privire la luarea, durata i prelungirea msurii obligrii de a nu prsi localitatea se aplic n mod corespunztor i n ceea ce privete obligarea de a nu prsi ara. Arestarea preventiv Arestarea preventiv se poate dispune, n tot cursul procesului penal, numai de judector. Arestarea preventiv se dispune printr-o hotrre judectoreasc pe baza creia se emite, de ndat dup luarea msurii, mandat de arestare. Codul de procedur penal reglementeaz arestarea preventiv n dou modaliti, n funcie de calitatea pe care o are n procesul penal persoana arestat. Arestarea preventiv a nvinuitului (art.146-147) Arestarea preventiv a nvinuitului const n privarea de libertate a nvinuitului pentru o perioad de cel mult 10 zile atunci cnd interesul urmririi penale o impune i dac sunt ndeplinite condiiile impuse de lege. n cursul urmririi penale, arestarea preventiv se poate dispune doar la propunerea procurorului de ctre judector. mpotriva ncheierii prin care s-a dispus arestarea sau s-a respins propunerea de arestare se poate declara recurs de nvinuit i de procuror, n termen de 24 de ore de la pronunarea instanei, respectiv de la comunicarea ncheierii. Arestarea preventiv a inculpatului (art.148 160b) n cursul urmririi penale, arestarea preventiv a inculpatului se dispune numai de ctre judector la propunerea motivat a procurorului. Durata arestrii inculpatului n aceast faz nu poate depi 30 de zile, afar de cazul cnd ea este prelungit n condiiile legii. n faza de judecat, arestarea preventiv a inculpatului se dispune de ctre instana sesizat cu judecarea fondului cauzei, pe termen nelimitat, prin ncheiere motivat, susceptibil de recurs n termen de 24 de ore. Dei nu prevede o durat a arestrii preventive a inculpatului n faza de judecat, codul impune instanei s verifice periodic, dar nu mai trziu de 60 de zile, legalitatea i temeinicia arestrii preventive. Prelungirea arestrii preventive a inculpatului

Arestarea inculpatului poate fi prelungit, n cursul urmririi penale, motivat, dac temeiurile care au determinat arestarea iniial impun n continuare privarea de libertate sau exist temeiuri noi n acest sens. Prelungirea arestrii preventive este de competena instanei creia i-ar reveni spre judecare fondul cauzei sau a instanei corespunztoare n a crei circumscripie se afl locul de deinere. Arestarea preventiv a inculpatului poate fi prelungit de instan cu cel mult 30 de zile. n cauz pot fi acordate mai multe prelungiri, fiecare neputnd depi 30 de zile. Durata total a arestrii inculpatului n faza de urmrire penal nu poate depi ns un termen rezonabil i oricum, nu mai mult de 180 de zile. 5. Dispoziii speciale pentru minori Msurile preventive se pot lua n cadrul procesului penal i fa de nvinuiii i inculpaii minori, aplicndu-se, n principiu, aceleai reguli ca i pentru majori. Exist ns i unele dispoziii cu caracter special n ceea ce privete reinerea i arestarea preventiv a minorilor. Reinerea nvinuiilor minori cu vrsta ntre 14 i 16 ani poate fi dispus numai n mod excepional dac exist date certe c minorul a comis o infraciune pedepsit de lege cu deteniunea pe via sau nchisoare de 10 ani ori mai mare. Reinerea nvinuitului minor poate dura cel mult 10 ore, cu posibilitatea de a fi prelungit numai dac se impune, prin ordonan motivat, de procuror, pentru o durat de cel mult 10 ore. Pentru reinerea nvinuitului minor cu vrsta ntre 16 i 18 ani, se aplic dispoziiile prevzute de cod pentru reinerea nvinuiilor majori (art.143-144), ne fiind instituite dispoziii speciale. Arestarea minorilor ntre 14 i 16 ani poate fi dispus doar dac pedeapsa prevzut de lege pentru fapta de care este nvinuit este deteniunea pe via sau nchisoarea de 10 ani ori mai mare i o alt msur preventiv nu este suficient. Dac minorul are calitatea de nvinuit, arestarea preventiv dureaz cel mult 3 zile. Dac minorul are calitatea de inculpat, arestarea preventiv dureaz, n cursul urmririi penale, cel mult 15 zile. Durata msurii poate fi prelungit n cursul urmririi penale, numai n mod excepional, fiecare prelungire neputnd depi 15 zile. Durata total a arestrii n cursul urmririi penale nu poate s depeasc, n total, un termen rezonabil i nu mai mult de 60 de zile. n cursul judecii, arestarea preventiv a inculpatului minor ntre 14 i 16 ani se dispune pe perioad nedeterminat, dar instana este obligat s verifice legalitatea i temeinicia msurii luate periodic, dar nu mai trziu de 30 de zile. Minorii cu vrsta peste 16 ani fi arestai preventiv ca nvinuii pentru cel mult 3 zile. Dac minorul are calitatea de inculpat, arestarea preventiv dureaz, n cursul urmririi penale, cel mult 20 de zile, cu posibilitatea de prelungire a acestei durate, de fiecare dat cu 20 de zile. Arestarea preventiv a inculpatului minor n cursul urmririi penale nu poate s depeasc, n total, un termen rezonabil i nu mai mult de 90 de zile. Verificarea legalitii i temeiniciei arestrii preventive a inculpatului minor mai mare de 16 ani n cursul judecii se efectueaz periodic, dar nu mai trziu de 40 de zile.

Seciunea a III-a Liberarea provizorie (art.1601 16010) 1. Noiune i modaliti Liberarea provizorie este o msur procesual cu un caracter accesoriu fa de msura arestrii preventive, care const n punerea n libertate provizorie a nvinuitului sau a inculpatului arestat preventiv sub condiia respectrii anumitor obligaii impuse de lege sau stabilite de instan. Msura se dispune de instana de judecat att n cursul urmririi penale, ct i n cursul judecii (art.1602a). Codul de procedur penal reglementeaz liberarea provizorie n dou modaliti: sub control judiciar i pe cauiune. Liberarea provizorie sub control judiciar const n condiionarea ca pe toat perioada de liberare, nvinuitul, respectiv inculpatul s respecte una sau mai multe obligaii impuse la acordarea liberrii, urmat de verificarea modului de ndeplinire a acestor obligaii. Obligaiile ce i pot fi impuse nvinuitului sau inculpatului sunt prevzute de art.1602 al.3. Liberarea provizorie pe cauiune presupune condiionarea nvinuitului sau a inculpatului de a respecta anumite obligaii pe timpul liberrii, precum i plata unei sume de bani, numit cauiune, ca o garanie a respectrii obligaiilor impuse(art.1604). Cuantumul cauiunii este stabilit de instan i nu poate fi mai mic de 10 milioane lei. Consemnarea cauiunii se face pe numele nvinuitului sau inculpatului i la dispoziia instanei. 2. Procedura liberrii provizorii Condiiile liberrii (art.1602 al.1 i 2) Pentru acordarea liberrii provizorii, n oricare din cele dou modaliti, se impune ndeplinirea cumulativ a urmtoarelor condiii: -

nvinuitul sau inculpatul s fi fost arestat preventiv i s se menin temeiurile care au stat la nvinuitul sau inculpatul s fi svrit o infraciune din culp sau o infraciune intenionat nvinuitul sau inculpatul s nu fie recidivist; din datele existente n cauz s nu rezulte necesitatea de a-l mpiedica pe cel arestat preventiv s se aprecieze c nu mai este necesar privarea de libertate.

baz arestrii preventive; pentru care legea prevede pedeapsa nchisorii care nu depete 12 ani;

s svreasc alte infraciuni sau s zdrniceasc aflarea adevrului; n cazul liberrii provizorii pe cauiune, se cere a fi ndeplinit i condiia de a se fi depus cauiunea stabilit de instan.

Cererea de liberare provizorie (art.1606 al.1-3) Liberarea provizorie, n oricare dintre modalitile sale, se dispune de ctre instana de judecat la cerere. Cererea de liberare provizorie poate fi fcut, att n cursul urmririi penale, ct i n cursul judecii, de ctre nvinuit sau de inculpat, de soul i rudele apropiate ale acestuia. Cererea se soluioneaz de ctre instana creia i-ar reveni competena s judece cauza n fond, n faza de urmrire penal, i instanei sesizate cu judecarea cauzei, n faza de judecat. Procedura de soluionare a cererii de liberare (art.1607 1609) Procedura de soluionare a cererii de liberare provizorie parcurge trei etape: verificarea prealabil a meniunilor cuprinse n cerere, examinarea admisibilitii n principiu a cererii i soluionarea cererii. Cererea de liberare provizorie se respinge atunci cnd: nu sunt ndeplinite condiiile prevzute de lege; cererea este nentemeiat; cererea a fost fcut de o alt persoan dect inculpatul i acesta nu i-a nsuit-o.

Dac sunt ndeplinite condiiile legii i cererea este ntemeiat, instana va dispune, prin ncheiere, admiterea cererii i punerea n libertate provizorie a inculpatului, stabilind i obligaiile pe care acesta trebuie s le respecte. ncheierea instanei este supus recursului n termen de 24 de ore de la pronunare, pentru cei prezeni, i de la comunicare, pentru cei lips la pronunare. Revocarea liberrii provizorii (art.16010) Revocarea liberrii provizorii se poate dispune n cazul n care se constat, n cursul liberrii provizorii, c aceasta a fost dispus fr temei sau c cel liberat nu respect obligaiile ce i-au fost impuse. Revocarea liberrii provizorii este de competena instanei ce a admis cererea de liberare provizorie. Revocarea se dispune prin ncheiere dup ascultarea nvinuitului sau inculpatului asistat de aprtor. ncetarea liberrii provizorii ncetarea liberrii provizorii se poate dispune n tot cursul procesului penal. n faza de urmrire penal, procurorul va dispune ncetarea liberrii provizorii, n caz de scoatere de sub urmrire penal sau de ncetare a urmririi penale. n faza de judecat, instana va dispune ncetarea liberrii provizorii odat cu soluia asupra fondului cauzei, indiferent c aceasta este de achitare, de condamnare sau de ncetare a procesului penal. Liberarea provizorie va nceta i ca urmare a dispariiei temeiurilor care au justificat luarea msurii arestrii preventive, ncetarea fiind dispus prin ncheiere de ctre instan. Seciunea a IV-a Msurile asigurtorii

1. Noiunea i scopul msurilor asigurtorii Msurile asigurtorii sunt msurile procesuale cu caracter real ce pot fi luate n cursul procesului penal de ctre procuror i de ctre instan i constau n indisponibilizarea prin instituirea unui sechestru a bunurilor mobile i imobile aparinnd nvinuitului, inculpatului sau prii responsabile civilmente, n vederea reparrii pagubei produse prin infraciune, precum i pentru garantarea executrii pedepsei amenzii. n funcie de bunul asupra cruia se aplic sechestrul, msurile asigurtorii sunt de trei feluri : sechestrul propriu-zis (care privete bunurile mobile), inscripia ipotecar (bunurile imobile) i poprirea (sumele de bani). 2. Procedura lurii msurilor asigurtorii Luarea msurilor asigurtorii este, n principiu, facultativ i se poate dispune att la cererea prii civile ct i din oficiu. n faza de urmrire penal, msurile asigurtorii se dispun de procuror, prin ordonan, i se aduc la ndeplinire de ctre acesta sau de secretarul parchetului (atunci cnd procurorul este cel ce efectueaz urmrirea penal) ori de organele proprii de executare ale unitii pgubite n cazul n care aceasta este una din cele la care se refer art.145 C.p. n cursul judecii, luarea unei msuri asigurtorii se dispune de ctre instan, prin ncheiere, i se aduce la ndeplinire prin executorul judectoresc. Procedura de luare a msurilor asigurtorii este reglementat difereniat, n funcie de felurile sechestrului penal. Sechestrul propriu-zis (art.165) n vederea indisponibilizrii bunurilor, organul care aplic sechestrul procedeaz mai nti la identificarea i evaluarea bunurilor persoanei mpotriva creia s-a luat msura, iar apoi la inventarierea acestora ntr-un proces verbal. Bunurile sechestrate pot fi ridicate sau lsate n pstrare. Despre aplicarea sechestrului se ntocmete un proces verbal. Un exemplar de pe procesul verbal se las persoanei creia i s-a aplicat sechestrul, iar n lips celor cu care locuiete, administratorului, portarului ori celui care n mod obinuit l nlocuiete sau unui vecin, iar alt exemplar se nainteaz organului care a dispus luarea msurii asigurtorii n termen de 24 de ore de la ncheierea procesului verbal. Inscripia ipotecar (art.166 al.3) n cazul n care sechestrul privete bunuri imobile, indisponibilizarea acestor bunuri se realizeaz prin luarea inscripiei ipotecare. n acest sens, organul care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent luarea inscripiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate. Poprirea (art.167) Poprirea const n indisponibilizarea sumelor de bani datorate nvinuitului, inculpatului sau prii responsabile civilmente, cu orice titlu, de ctre cel pgubit sau de un ter. Sumele datorate sunt poprite n

minile debitorilor de la data primirii actului prin care se nfiineaz sechestrul pn la scaden. n termen de 5 zile de la scaden, debitorii vor trebui s consemneze aceste sume la dispoziia organului care a dispus poprirea sau a organului de executare i s predea recipisa de consemnare acestora n termen de 24 de ore de la consemnare. 3. Contestarea msurilor asiguratorii nvinuitul, inculpatul, partea responsabil civilmente, precum i orice alt persoan interesat pot face plngere mpotriva msurii asigurtorii dispuse sau mpotriva modului de ndeplinire a acesteia. Plngerea se adreseaz procurorului n faza de urmrire penal i instanei n faza de judecat. Seciunea a V-a Restituirea lucrurilor i restabilirea situaiei anterioare Restituirea lucrurilor (art.169) Restituirea lucrurilor se dispune de ctre procuror sau de instan, n condiiile n care se constat c bunurile ridicate de la nvinuit sau inculpat sau de la orice persoan care le-a primit de la acetia pentru a le pstra, sunt proprietatea persoanei vtmate sau au fost luate pe nedrept din posesia sau deinerea sa. Restabilirea situaiei anterioare (art.170) Restabilirea situaiei anterioare se dispune atunci cnd, n urma svririi infraciunii, s-a produs, n mod vdit, o schimbare a situaiei de fapt sau de drept. Procurorul i instana pot lua msuri prin care s restabileasc situaia anterioar svririi infraciunii, dac restabilirea este posibil. Capitolul IX Actele procesuale i procedurale comune Seciunea I-a Actele procesuale i procedurale 1. Noiune i clasificare Actele procesuale i procedurale sunt instrumentele juridice prin intermediul crora se dinamizeaz i se nfptuiete activitatea procesual penal din momentul nceperii acesteia i pn la soluionarea cauzei. Actele procesuale sunt actele prin care participanii la procesul penal i manifest voina, n condiiile i n formele prevzute de lege, de ncepere i de desfurare a procesului n vederea realizrii scopului acestuia. Actele procedurale sunt actele prin care se aduce la ndeplinire un act sau o msur procesual ori se constat efectuarea i se consemneaz coninutul unui act procesual sau procedural ori a unei msuri procesuale. Actele procedurale prin care se atest ndeplinirea unor acte procesuale sau procedurale se mai numesc i acte procedurale constatatoare sau documente procedurale.

Actele procesuale i procedurale sunt de mai multe feluri, putnd fi clasificate dup urmtoarele criterii: 1. 2. 3. 4. dup obligativitatea efecturii lor, sunt acte imperative i facultative; dup forma lor, sunt acte materiale, acte scrise i acte orale; dup momentul ndeplinirii lor, actele sunt comune i speciale; dup subiecii procesuali care le efectueaz, sunt oficiale i neoficiale.

2. Rectificarea actelor procedurale Rectificarea actelor procedurale se poate produce pe calea modificrii actelor procedurale, ndreptrii erorilor materiale sau a nlturrii unor omisiuni vdite Modificarea (art.194 al.1 i 2) poate avea loc n cursul ntocmirii actului sau imediat dup aceasta, putnd fi fcut doar de cel care a ncheiat actul. ndreptarea erorilor materiale (art.195) cuprinse n actele procedurale se face de ctre organul de urmrire penal sau de instana de judecat care a ntocmit actul, la cererea celui interesat sau din oficiu. ndreptarea erorii se consemneaz de organul de urmrire penal ntr-un proces verbal i de instan ntr-o ncheiere, fcndu-se meniune i la sfritul actului corectat. Procedura de ndreptare a erorilor materiale se aplic i n cazul n care, ca urmare a unor omisiuni vdite, organul de urmrire penal sau instana de judecat nu s-a pronunat asupra unor chestiuni adiacente fondului. 3. Comunicarea actelor procedurale Comunicarea este actul procedural scris prin care se transmite unui participant la procesul penal un alt act procedural scris, ndeplinit n cauz, spre a lua cunotin de coninutul su. Comunicarea actelor procedurale este obligatorie, ori de cte ori legea impune aceasta. Ea se poate realiza prin transmiterea unei copii integrale dup act sau a unei copii pariale. Comunicarea se face potrivit acelorai dispoziii ca i citarea. Seciunea a II-a Citarea 1. Noiunea de citare Citarea este actul de dispoziie prin care o persoan este chemat n faa unei autoriti judiciare la o anumit dat, sub prevederea unei sanciuni n caz de neprezentare. Citarea se realizeaz de regul prin citaie scris, dar se permite i citarea prin not telefonic sau telegrafic (art.175 al.1). 2. Citaia Citaia se prezint ca un formular cu dou pri: prima parte o constituie citaia propriu-zis care se nmneaz sau se afieaz, iar cea de a doua este dovada de ndeplinire a procedurii de citare ce se restituie organului judiciar i se ataeaz la dosar. Citaia trebuie s cuprind obligatoriu meniunile prevzute de art.176. 3. Locul de citare (art.177)

Ca regul general, citarea se face la adresa unde locuiete inculpatul, deci adresa efectiv din momentul citrii care poate fi diferit de domiciliul stabil. Dac nu se cunoate adresa, inculpatul se citeaz la locul de munc prin serviciul personal al unitii respective. Dac nu se cunosc adresa i locul de munc, inculpatul se citeaz la sediul Consiliului Local n a crui raz teritorial s-a svrit infraciunea. Cnd activitatea infracional s-a desfurat n mai multe locuri, afiarea se face la sediul Consiliului Local n a crei raz teritorial se afl organul care a efectuat urmrirea penal. Bolnavii aflai n spital sau case de sntate se citeaz prin administraia acestora. Deinuii se citeaz prin administraia locului de deinere, iar militarii ncazarmai se citeaz prin comandantul unitii militare. Dac inculpatul locuiete n strintate, citarea se face prin scrisoare recomandat dac adresa este cunoscut, n caz contrar, inculpatul se citeaz prin afiare la sediul Consiliului Local de la locul svririi faptei. Persoana juridic se citeaz la sediul ei prin serviciul de registratur. 4. nmnarea citaiei (art.178-179) nmnarea citaiei se face de agentul anumit nsrcinat cu ndeplinirea acestei atribuii sau prin mijlocirea serviciului potal. nmnarea citaiei se face personal celui citat, dac este gsit la locul citat, acesta trebuind s semneze dovada de primire a citaiei. Dac cel citat nu este gsit acas, citaia se nmneaz soului, unei rude sau oricrei persoane care locuiete cu cel citat sau unei persoane care i primete corespondena n mod obinuit. Dac nu este gsit nici una dintre aceste persoane sau acestea efuz primirea, citaia se afieaz pe ua locuinei. nmnarea citaiei se face numai personal n situaia n care citarea se face prin serviciul personal al locului de munc sau administraia spitalului sau locului de detenie sau prin comandantul unitii militare. n cazul n care scrisoarea recomandat prin care este citat inculpatul ce locuiete n strintate nu poate fi nmnat datorit refuzului primirii ei sau din orice alt motiv, citaia se va afia la sediul parchetului sau al instanei, dup caz. La fel se procedeaz i n situaia n care statul destinatarului nu permite citarea prin pot a cetenilor si. 5. Dovada de ndeplinire a procedurii de citare (art.181) Dovada de ndeplinire a procedurii de citare se face prin dovada de primire a citaiei sau procesulverbal ncheiat de agentul procedural. Procesul-verbal ncheiat cu ocazia nmnrii sau afirii citaiei cuprinde aceleai date la care se adaug i cauza care a determinat ncheierea procesului-verbal. n cazul citrii persoanelor aflate n strintate prin scrisoare recomandat, avizul de primire a scrisorii, semnat de destinatar, ine loc de dovad a ndeplinire procedurii de citare (art.177 al.8).

Seciunea a III-a Mandatul de aducere (art.183) Mandatul de aducere este actul procedural prin care se ordon aducerea silit a unei persoane n faa organului judiciar n situaia n care aceasta, dei citat, nu s-a prezentat i ascultarea sau prezena sa este necesar. Aducerea cu mandat poate fi dispus de organul de urmrire penal i de instana de judecat i se execut de ctre organele de poliie, mai puin n cazul militarilor, pentru care executarea mandatului se face prin comandantul unitii militare sau prin comandantul garnizoanei. Persoana adus cu mandat va fi ascultat de ndat de organul judiciar, ne putnd fi inut la dispoziia organului judiciar dect timpul strict necesar pentru audiere, afar de cazul cnd s-ar dispune reinerea sau arestarea sa preventiv. Seciunea a IV-a Termenele 1. Noiune Termenele sunt intervale de timp nuntrul crora sau dup expirarea crora poate fi ndeplinit un act procesual sau procedural sau poate fi luat o msur procesual. n desfurarea procesului penal intervin dou categorii de termene: termene substaniale i termene procedurale. Termenele substaniale sunt cele ce ocrotesc drepturi i interese extraprocesuale, preexistente procesului penal i independente de acesta limitnd durata unor msuri sau condiionnd ndeplinirea unor acte sau promovarea unor aciuni care ar anihila un drept sau un interes extraprocesual. Termenele procedurale sunt termenele care ocrotesc drepturile i interesele procesuale ale participanilor la procesul penal i contribuie la disciplinarea i sistematizarea activitii procesuale n vederea asigurrii realizrii la timp i n mod just a scopului procesului penal. 2. Clasificarea termenelor procedurale Termenele procedurale se pot clasifica n mai multe categorii, n funcie de urmtoarele criterii: dup factorul ce stabilete termenul, sunt termene legale i termene judiciare; dup efectele pe care le produc, termenele pot fi: imperative, prohibitive i de recomandare; dup modul de fixare, termenele pot fi: fixe, maxime i minime; dup sensul n care sunt calculate, termenele pot fi de succesiune i de regresiune.

3. Calcularea termenelor (art.186 i art.188) Modul de calcul al termenelor este diferit dup cum termenul este substanial sau procedural, respectiv dup unitatea de timp pe care este stabilit. Termenele procedurale pe ore i pe zile se calculeaz potrivit sistemului pe uniti libere de timp n sensul c nu intr n calcul nici ora sau ziua cnd termenul ncepe s curg i nici ora sau ziua cnd termenul expir. Termenele substaniale pe ore i pe zile se calculeaz potrivit sistemului pe uniti pline de timp n sensul c intr n calcul i ora sau ziua cnd termenul ncepe i ora sau ziua cnd termenul expir. Termenele procedurale pe luni i pe ani se calculeaz potrivit sistemului calendaristic, n sensul c termenul expir n ziua corespunztoare din ultima lun, respectiv ultimul an. n ceea ce privete termenele substaniale pe luni i pe ani, conform dispoziiilor Codului penal (art.154), luna i anul se socotesc mplinite cu o zi nainte de ziua corespunztoare datei la care au nceput s curg. 4. Modificarea termenelor procedurale Durata efectiv a termenele procedurale poate fi modificat prin prorogare (ceea ce presupune extinderea duratei lor) sau prin abreviere (scurtarea duratei lor). Prorogarea termenelor procedurale intervine atunci cnd ultima zi a termenului este o zi nelucrtoare, caz n care termenul va expira la sfritul primei zile lucrtoare care urmeaz (art.186 al.4). Abrevierea intervine n cazul termenelor procedurale pe luni, atunci cnd ultima zi a termenului cade ntr-o lun care nu are zi corespunztoare, caz n care termenul va expira n ultima zi a acelei luni (art.186 al.3). 5. Actele considerate ca fcute n termen (art.187) Actele ce trebuie depuse ntr-un anumit termen la un anumit organ judiciar sunt considerate ca fcute n termen dac sunt depuse n termenul respectiv la un alt organ expres prevzut de lege. Organele la care se poate depune actul sunt limitativ prevzute de lege i anume, locul de deinere (pentru arestai i deinui), unitatea militar (pentru militari) i oficiul potal. n ceea ce privete actele efectuate de procuror care trebuie depuse la alte organe judiciare, cu excepia cilor de atac, acestea vor fi considerate ca fcute n termen dac data la care este trecut actul n registrul de ieiri al parchetului este nuntrul termenului cerut de lege pentru efectuarea actului. 6. Consecinele nerespectrii termenelor (art.185) Nerespectarea termenelor impuse de lege produce efecte diferite dup cum termenul procedural este imperativ sau prohibitiv. n cazul termenelor imperative, neefectuarea actului nuntrul termenului conduce la decderea din exerciiul dreptului a titularului care nu i-a exercitat dreptul n termenul prevzut de lege..

n cazul termenelor prohibitive, dac actul este efectuat nainte de a expira termenul impus de lege, el va fi lipsit de efecte juridice, fiind lovit de nulitate ca prematur. Dup expirarea termenului, actul va putea fi efectuat din nou, putnd produce efecte juridice. n ceea ce privete termenele substaniale, cnd o msur procesual nu poate fi luat dect pe un anumit termen, expirarea acestuia atrage de drept ncetarea msurii luate. Seciunea a V-a Sanciunile procesual penale Sanciunile procesual penale constau fie n pierderea unor drepturi procesuale, fie n lipsirea de valabilitate a actelor procesuale sau procedurale efectuate ori a msurilor procesuale dispuse cu nclcarea dispoziiilor care reglementeaz desfurarea procesului penal. Codul de procedur penal reglementeaz patru categorii de sanciuni procesual penale: decderea din exerciiul dreptului, inadmisibilitatea, inexistena i nulitatea. 1. Decderea din exerciiul dreptului (art.185 al.1) Decderea din exerciiul dreptului este sanciunea care intervine n cazul n care nu s-a respectat un termen imperativ i const n pierderea unui drept procesual ca urmare a neexercitrii lui n termen. Dac, totui, actul va fi efectuat el va fi lovit de nulitate ca tardiv i nu va produce efecte juridice. 2. Indmisibilitatea Inadmisibilitatea const n lipsirea de efecte a unui act procesual sau procedural pe care legea nu l prevede ori l exclude, precum i a unui act prin care a fost exercitat sau se ncearc exercitarea unui drept procesual exercitat i epuizat anterior. Inadmisibilitatea este o sanciune procesual-penal care mpiedic efectuarea unui act; dac totui actul este efectuat, nu produce efecte juridice, fiind lovit de nulitate. 3. Inexistena Inexistena este sanciunea procesual ce caracterizeaz actele i msurile procesual penale ce nu sunt ndeplinite sau efectuate cu respectarea condiiilor eseniale pretinse de lege pentru existena lor. Actul inexistent este o simpl realitate de fapt care, ns, nu poate produce nici un efect juridic, datorit modului cum a fost conceput. 4. Nulitatea (art.197) Nulitatea este sanciunea procesual care atrage nevalabilitatea actelor procesuale i procedurale efectuate cu nclcarea dispoziiilor care reglementeaz desfurarea procesului penal, dac s-a produs o vtmare ce nu poate fi nlturat dect prin remedierea sau refacerea actelor viciate, cnd acest lucru este posibil.

Clasificarea nulitilor Principala clasificare a nulitilor se face dup natura, modul de aplicare i efectele pe care le produc. Dup acest criteriu, nulitile sunt: oficiu. nuliti relative. Nulitile relative sunt, de regul, cele virtuale i sunt incidente n cazul nclcrii oricrei alte dispoziii legale dect cele enumerate anterior. Nulitatea relativ poate fi invocat numai de partea care a suferit vtmarea prin nclcarea legii, numai ntr-o anumit stare a procesului i poate fi acoperit prin voina prilor. Nulitile pot fi clasificate i n raport de urmtoarele criterii: dup modul de exprimare n norma juridic, nulitile pot fi exprese si virtuale; dup cum legea permite acoperirea nulitilor prin voina prilor sau prin trecerea unui termen dup limitele la care se extind consecinele, nulitatea poate fi total sau parial. Condiiile nulitii Coninutul procesual al nulitii este determinat de ntrunirea unor condiii necesare pentru existena ei ca sanciune procesual i de prezena unor trsturi pentru valorificarea ei n procesul penal. Att nulitile absolute ct i cele relative presupun mai nti ndeplinirea unor condiii generale de existen a nulitii: penal; legii. Invocarea nulitii Nulitatea nu opereaz automat, prin simpla nclcare a legii ci trebuie invocat n faa autoritii judiciare de ctre partea ndrituit sau trebuie luat n discuie din oficiu de ctre organul judiciar. Nulitatea se invoc, n cursul procesului penal, prin excepia de nulitate. Constatarea i declararea nulitii Pentru ca nulitatea s devin operant n procesul penal nu este suficient ca ea s fie invocat i pus n discuia prilor, ci este necesar ca ea sa fie constatat i declarat de organul judiciar competent. Constatarea i declararea nulitii se poate face n tot cursul procesului penal, att n faza urmririi penale, ct i a judecaii. Astfel n faza de urmrire penal organul judiciar mputernicit s constate i s declare nulitatea va fi s se produc o vtmare procesual; vtmarea produs s nu poat fi nlturat dect prin anularea actului ndeplinit prin nclcarea s se constate o nclcare a dispoziiilor legale care reglementeaz desfurarea procesului nuliti absolute. Nulitile absolute intervin n cazurile expres prevzute de lege (art.197 al.2) i pot fi invocate oricnd n cursu1 procesului penal i de ctre oricine, putnd fi luate n considerare i din

util pentru a putea fi invocate, nulitile se clasific n sanabile i nesanabile (neacoperibile);

n primul rnd organul de urmrire penal care instrumenteaz cauza, iar n cursul judecii instana n faa creia s-a produs nclcarea legii. Efectele nulitii Odat constatat i declarat, nulitatea trece n stare activ i produce efecte specifice de sanciune i remediu procesual. Dup declararea ei judiciar nulitatea produce dou efecte principale, consecutive: lipsete de efecte juridice actele efectuate cu nclcarea legii; creeaz posibilitatea i atrage obligativitatea restabilirii legalitii prin refacerea sau remedierea

actelor neregulate. Seciunea a VI-a Cheltuielile judiciare Cheltuielile judiciare sunt cheltuielile fcute de organele judiciare sau de pri pentru ndeplinirea actelor de procedur, administrarea probelor i conservarea mijloacelor materiale de prob, retribuirea aprtorilor, precum i pentru orice alte activiti inerente desfurrii procesului penal. Cheltuielile judiciare se acoper n cursul procesului penal de ctre pri sau din sumele avansate de stat. 1. Cheltuielile judiciare avansate de stat (art.191 i 192) Obligaia de a suporta cheltuielile judiciare avansate de stat se determin n raport de soluia procesual dat cauzei penale. Cheltuielile judiciare vor fi suportate de partea aflat n culp procesual. n caz de condamnare, obligaia plii i revine inculpatului mai puin n ceea ce privete cheltuielile privind interpreii i aprtorul, dac s-a dispus acordarea de asisten gratuit, care rmn n sarcina statului. Dac partea responsabil civilmente a fost obligat n solidar cu inculpatul la repararea pagubei, ea va fi obligat n mod solidar i la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. n caz de achitare sau de scoatere de sub urmrire penal, plata cheltuielilor revine: prii vtmate, n msura n care au fost determinate de aceasta; prii civile creia i s-a respins n totul preteniile civile, n msura n care au fost determinate inculpatului, n cazul cnd, dei achitat, a fost obligat la repararea pagubei.

de aceast parte; n caz de ncetare a urmririi penale sau a procesului penal, obligaia de a suporta cheltuielile judiciare avansate de stat i revine : inculpatului, dac s-a dispus nlocuirea rspunderii penale sau exist o cauz de nepedepsire; ambelor pri, n caz de mpcare; prii vtmate, n caz de retragere a plngerii prealabile.

Dac inculpatul cere continuarea procesului penal, n condiiile art.13, cheltuielile judiciare sunt suportate de ctre partea vtmat, dac inculpatul este scos de sub urmrire penal sau achitat i de ctre inculpat, atunci cnd, neputndu-i dovedi nevinovia, procesul penal a ncetat fa de acesta. n cazul declarrii apelului sau recursului ori introducerii oricrei alte cereri, persoana creia i s-a respins ori care i-a retras apelul, recursul sau cererea va fi cea obligat la plata cheltuielile judiciare. n toate celelalte cazuri, cheltuielile avansate de stat rmn n sarcina statului. 2. Cheltuielile judiciare fcute de pri (art.193) n ceea ce privete cheltuielile judiciare fcute de pri, plata acestora se face tot de partea aflat n culp procesual. n caz de condamnare i n caz de admitere a aciunii civile, inculpatul este obligat s plteasc prii vtmate, i respectiv prii civile, cheltuielile fcute de aceasta. n caz de achitare, partea vtmat este obligat s plteasc inculpatului i prii responsabile civilmente cheltuielile judiciare fcute de acetia, n msura n care au fost provocate de ea. n toate celelalte cazuri, obligaia de restituire se stabilete potrivit legii civile. Seciunea a VII-a Amenda judiciar (art.198-199) Amenda judiciar este msura procedural ce poate fi luat n cazul svririi unei abateri judiciare n scopul asigurrii bunei desfurri a procesului penal i mpiedicrii oricrei tergiversri a soluionrii cauzelor. Art.198 reglementeaz abaterile judiciare ce pot fi comise n trei categorii, n funcie de consecinele pe care le pot produce, cuantumul amenzii fiind diferit. Amenda se aplic de organul de urmrire penal prin ordonan, iar de instan prin ncheiere. Urmarirea penala Urmarirea penala se justifica pe deplin deoarece daca faptele penale nu sunt dovedite prin probe preconstituite, elementele probante urmeaza a fi descoperite si adunate ulterior savarsirii infractiunii, iar infractorii trebuie in primul rand identificati, prinsi si abia apoi trasi la raspundere penala. Constituie o activitate necesara sub aspectul ocrotirii celor nevinovati impotriva unor constrangeri nejustificate, aflarea adevarului impiedica tragerea la raspundere a celor nevinovati. Urmarirea penala consta in activitatea desfasurata de organelle de urmarire penala in care se strang si verifica probele cu privire la savarsirea infractiunii, se descopera faptuitorul stabilindu-se raspunderea acestuia in vederea trimiterii in judecata si se iau masurile menite sa asigure una desfasurare a procesului penal Ob: strangerea proelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata Organele de urmarire au obligatia stabilirii adevarului sub toate aspectele si in mod complet Trasaturi: sunt aplicabile toate regulile procesului penal. Particularitatile pot influenta modul specific in care unele din regulile de baza se realizeaza in aceasta faza: lipsa de colegialitate a organului de urmarire penala,

subordonarea ierarhica in efectuarea actelor de urmarire penala, caracterul nepublic al urmaririi penale, lipsa caracterului expres (manifest) contradictoriu al urmaririi penale, caracterul preponderant al formei scrise Organelle de urmarire penala: procuror si organelle de cercetare. Procurorul competent sa exercite supravegherea asupra activitatilor de cercetare penala e procurorul de la parchetul corespunzator instantei care, potrivit legii, judeca in prima instanta. Stabilirea raspunderii penale In continutul cercetarilor penale intra, pe langa audierile de persoane, perche-zitii, cercetarea la fata locului, inregistrari si masurile procesuale pe care le pot lua OCP (retinerea, masurile asiguratorii). Tot aici se includ si propunerile pe care le inainteaza procurorul ce supravegheaza cercetarea penala si care vizeaza actele si masurile procesuale cu privire la care nu poate dispune decat procurorul si care trebuie sa se materializeze intr-un referat. O simpla adresa nu este suficienta. Refera-tul trebuie intocmit cu respectarea conditiilor generale prevazute de art. 258, c.pr.pen. OCP poate propune si arestarea preventiva a inculpatului. Ultimul act de cercetare penala il constituie referatul de terminare a urmaririi penale. OCP propune trimiterea in judecata a invinuitului. Procurorul efectueaza doua mari categorii de acte procesuale care corespund celor doua forme de urmarire penala: 1) Supravegherea urmaririi penale -; priveste supravegherea cercetarii penale. Are mai multe forme: a) Verificarea sistematica a actelor de cercetare penala de catre procuror, care poate avea loc fie la sediul OCP, fie la sediul Parchetului, cand OCP se prezinta cu dosarele la procuror in vederea verificarii lor. b) Participarea procurorului la efectuatea unor acte de cercetare penala -; prezinta doua aspecte diferite: - Asistarea -; Procurorul se limiteaza doar la consilierea OCP cu privire la efectuarea actelor juridice. - Substituirea procurorului in actele si atributiile OCP -; Procurorul poate oricand sa efectueze acte de cercetare penala. c) Autorizarea, incuviintarea, confirmarea sau avizarea unor acte de cerecetare penala potrivit legii. Unele trebuie efectuate anterior, iar altele, ulterior. d) Dispozitiile obligatorii pe care le poate da procurorul organului de cerce-tare penala. In orice moment al urmaririi penale, procurorul poate da nu numai sfaturi, ci si dispozitii. e) Plangerea impotriva actelor de cercetare penala -; Se solutioneaza de procu-rorul ce supravegheaza cercetarile penale. 2) Urmarirea penala proprie a procurorului -; Are doua forme: a) Facultativa (art. 209 (2), c.pr.pen.) -; Procurorul poate lua orice dosar aflat in curs de cercetare penala. b) Cazurile de urmarire penala obligatorie (art. 209 (3), c.pr.pen.) -; Sub sanctiunea nulitatii absolute, procurorul este obligat sa efectueze personal acte de urmarire penala. In ipoteza in care se dispune fie din oficiu, fie la propunere punerea in miscare a actiunii penale in mod obligatoriu, procurorul trebuie sa se pronunte asupra continuarii cercetarilor penale. Cercetarea penala continua fata de inculpat. Din acest moment exista urmarire penala cu actiune penala pusa in miscare (fata de inculpat). Avem deci un proces penal legal inceput. Daca se dispune continuarea cercetarilor penale, atunci OCP are urmatoarele obligatii: a) Sa-l cheme in fata sa pe inculpat si sa-l asculte. OCP are obligatia sa-i explice drepturile procesuale, inclusiv dreptul de a face o declaratie suplimentara si de a aduce probe. b) Sa-i atraga atentia inculpatului asupra respectarii a doua obligatii procesu-ale corelative: - de a se prezenta la toate chemarile OUP; - de a comunica OUP orice schimbare de domiciliu sau resedinta; Incidente ivite in cursul urmaririi penale Sunt situatii care duc la o intrerupere cu caracter temporar sau definitiv a procedurilor. Ele sunt cunoscute sub denumirea de incidente procesuale. Pot fi: 1. Schimbarea incadrarii juridice -; Atunci cand intervin situatii sau impre-jurari care determina modificarea incadrarii juridice stabilite initial de catre OUP, fie cu ocazia inceperii urmaririi penale, fie cu ocazia punerii in miscare a actiunii penale. Incadrarea juridica determina insasi limitele procesului penal si competenta organului de urmarire penala. Schimbarea incadrarii juridice nu poate avea loc decat dupa o procedura spe-ciala. Ea poate avea loc doar dupa punerea in miscare a actiunii penale, pentru ca numai din acest moment procesul penal se considera

inceput. Aceasta poate fi dispusa numai de catre procuror, ea apartinand functiei procesuale a acuzarii. Legea nu prevede care este procedura de schimbare a incadrarii juridice. In pofida acestei lacune, consideram ca ea poate opera fie la propunerea OUP, fie din oficiu (de catre procuror). Schimbarea incadrarii juridice ar putea fi dispusa de pro-curor doar prin ordonanta, fiind aplicata procedura de punere in miscare a actiunii penale, in virtutea principiului simetriei. Din momentul in care se dispune schimbarea incadrarii, procurorului sau OCP-ului ii revine obligatia de a comunica noua incadrare inculpatului, in prezenta aparatorului sau. Se incheie un proces-verbal. 2. Extinderea cercetarilor penale Desi legiuitorul vorbeste de extinderea cercetarilor penale, in realitate este vorba de extinderea procesului penal. Ea are ca obiect insasi actiunea penala. De aceea, credem ca extinderea nu poate fi dispusa decat de procuror si numai prin ordonanta, atunci cand din cuprinsul actului de urmarire penala rezulta date privind savarsirea a noi fapte de catre acelasi inculpat ori participarea la fapta savarsita de inculpat a altor persoane sau a noi acte materiale care intra in continutul aceleiasi fapte ori savarsirea de catre oricare alte persoane a unor fapte in legatura cu fapta pentru care a fost pusa in miscare actiunea penala. Obiectul nu poate depasi faptele si persoanele pentru care s-a inceput urmari-rea penala si s-a pus in miscare actiunea penala. Urmarirea penala nu poate avea ca obiect alte fapte si alte persoane decat cele pentru care s-a inceput urmarirea penala si s-a pus in miscare actiunea penala. Extinderea este obligatorie pentru ca, in esenta, ea este ceruta de aceleasi ratiuni care stau la baza institutiei indivizibilitatii si a situatiei de conexitate a cauzelor penale. 3. Restituirea dosarului la OCP Priveste ipoteza in care OCP face propuneri procurorului care supravegheaza cercetarile penale fie in vederea stingerii urmaririi penale, fie in vederea trimiterii in judecata. Prima situatie o reprezinta aceea in care se fac propuneri, dupa caz, de clasare, de scoatere de sub urmarire penala si de incetare a urmaririi penale. Daca procurorul apreciaza ca urmarirea penala nu a fost efectuata cu respectarea dispozitiilor procedurale sau ca urmarirea penala este incompleta, va da rezolutie motivata prin care va dispune restituirea dosarului OCP in vederea refacerii sau completarii cercetarii penale. In mod obligatoriu, procurorul va indica in cuprinsul rezolutiei care sunt actele de cercetare penala ce trebuie refacute, acte de cercetare penala care trebuie completate, respectiv, daca mai trebuie audiate persoane ori daca trebuie efectuate un procedeu probatoriu ori daca trebuie administrata orice alta proba prin orice alt mijloc de proba in vederea stabilirii adevarului, avand ca efect reluarea cercetarii penale. A doua situatie este aceea in care OCP, finalizand cercetarile penale si intocmind un referat de terminare a urmaririi penale, propune procurorului trimiterea in judecata. Daca procurorul, primind dosarul si propunerea cuprinsa in referat, constata ca unele acte de cercetare penala au fost intocmite cu incalcarea legii sau ca actele efectuate sunt incomplete, va dispune prin ordonanta restituirea intregului dosar OCP fie in vederea refacerii cercetarii penale, fie in vederea completarii ei. Ca regula de baza, intotdeauna cand OCP propune procurorului trimiterea in judecata, iar acesta nu este de acord cu propunerea se va pronunta prin ordonanta, nu prin rezolutie. In afara acestor cazuri de intrerupere legea mai prevede si un al patrulea caz: suspendarea urmaririi penale. Aceasta poate interveni daca sunt indeplinite cumulativ doua conditii: 1) Daca inculpatul sufera de o boala grava constatata printr-o expertiza medico-legala. 2) Daca boala il pune in imposibilitatea de a participa la actele de urmarire penala. Suspendarea este justificata de existenta unei obligatii procesuale principale a inculpatului: de a participa la urmarirea penala, adica de a se prezenta la toate che-marile OUP si de a lua parte la actele de urmarire penala la care participarea sa este obligatorie in baza legii. La baza suspendarii sta si dreptul pe care il are un inculpat si anume, acela de a participa la toate actele de urmarire penala (si la cele la care participarea sa este facultativa in baza legii). Suspendarea nu poate avea o durata sine die, ea durand, in principiu, pana la insanatosirea inculpatului. Pentru a nu se ajunge la o prelungire nejustificata este absolut necesar ca in continutul raportului medico-legal sa fie cupinsa durata aproxi-mativa pana la care ar putea fi justificata neparticiparea la proces a inculpatului din

cauza bolii de care sufera. Daca este vorba de o boala psihica care il face irespon-sabil, nu se va mai dispune suspendarea, ci direct scoaterea de sub urmarire penala in temeiul art. 10, lit. e), c.pr.pen. In acest caz suspendarea nu se poate dispune decat pe durata stabilirii in cuprinsul raportului de expertiza medico-legala, urmand ca, daca boala subzista, sa se dispuna din nou suspendarea, limita maxima fiind insa-natosirea inculpatului. Suspendarea se dispune de procuror, fie la propunerea OCP, fie la cererea inculpatului (personal sau prin aparator), fie din oficiu. Ea se dispune numai prin ordonanta. Toate aceste incidente procesuale au ca efect o intrerupere temporara a urmaririi penale. Exista insa si incidente procesuale care intrerup cursul normal al procesului cu caracter definitiv, fara ca, in acelasi timp, sa conduca la acte ce intra in puterea de lucru judecat, in baza legii. Este vorba de asa-numitele solutii de neurmarire sau netrimitere in judecata. Desi in practica sunt numite solutii procesuale, in realitate ele nu sunt solutii procesuale. Procurorul nu are competenta de a solutiona o cauza penala, competenta exclusiva apartinand jurisdictiei de judecata. Pe parcursul urmaririi penale pot surveni anumite situatii sau imprejurari care justifica stingerea urmaririi penale, impiedicand inaintarea dosarului instantei de judecata. Ele au la baza principiul dupa care unicul titular al urmaririi este Ministerul Public. In materie penala, un dosar poate ajunge in fata unui judecator, numai daca procurorul dispune acest lucru. Aceste cazuri de stingere a urmaririi penale sunt prevazute expres in art. 10, c.pr.pen. Ele conduc in cursul urmaririi penale la urmatoarele rezolvari: 1. Incetarea urmaririi penale Se poate dispune numai de catre procuror, fie la propunerea OCP, fie din oficiu, in cazurile prevazute in art. 10, lit. f) - j), c.pr.pen., cu exceptia celui prevazut la lit. i), prin rezolutie sau prin ordonanta. Regula generala este ca ori de cate ori legea prevede expres se da ordonanta, iar atunci cand legea nu prevede se da rezolutie. Cu toate acestea, in toate cazurile in care exista inculpat procurorul trebuie sa se pronunte prin ordonanta. In privinta invinuitului, de regula, incetarea urmaririi penale se dispune prin rezolutie, in timp ce in privinta inculpatului se da intotdeauna ordonanta de incetare a urmaririi penale. Ordonanta de incetare a urmaririi penale este un act complex si cu forta superioara. Legea prevede ca ordonanta trebuie sa curpinda obligatoriu mentiuni referitoare la revocarea masurilor preventive si asiguratorii instituite pentru garantarea exectutarii pedepsei amenzii. Daca invinuitul sau inculpatul este arestat prin insasi efectul incetarii urmaririi penale, trebuie sa se constate incetarea de drept a masurilor preventive. Daca masurile asiguratorii se iau pentru repararea pagubei produsa prin infractiune, ele raman valabile 30 de zile de la data comunicarii ordonantei pentru ca partea civila sa formuleze actiunea civila in fata instantei civile. Procurorul nu va putea dispune prin ordonanta asupra desfiintarii totale sau partiale a unui inscris, ca modalitate de reparare a prejudiciului. Ordonanta va curpinde mentiunea referitoare la restituirea cautiunii, la confiscarea speciala in folosul statului, la celelalte masuri de siguranta si mentiunea referitoare la cheltuielile judiciare avansate de stat pentru efectuarea urmaririi penale. Intotdeauna ordonanta de incetarea a urmaririi penale se comunica partilor procesului penal. Diferenta dintre o ordonanta si o rezolutie este ca rezolutia se comunica numai persoanei ce a facut plangerea, in timp ce ordonanta se comunica tuturor persoanelor interesate. 2. Scoaterea de sub urmarire penala Este supusa acelorasi reguli ca si incetarea urmaririi penale. Se dispune doar de procuror fie prin rezolutie, fie prin ordonanta, cu diferenta de mai sus in cazul intervenirii vreunei situatii prevazute in art. 10, lit. a) -; e), c.pr.pen. Scoaterea de sub urmarire penala prezinta particularitati doar intr-un anumit caz, si anume atunci cand este incident art. 181, c.pen.: scoaterea de sub urmarire penala este insotita si de aplicarea de catre procuror a unei sanctiuni administrative. De aceea, scoaterea de sub urmarire penala se dispune mai aproape de momentul finalizarii urmaririi penale, dupa ce au fost administrate aproape toate probele. Scoaterea de sub urmarire penala corespunde solutiei de achitare pe care o dispune judecatorul. 3. Clasarea Este o rezolvare pe care procurorul o poate da numai in cazul unei urmariri penale in rem, fiind exclusa

punerea in miscare a actiunii penale, precum si insasi existenta unui invinuit. Clasarea poate fi dispusa in doua situatii: a) Se constata ca urmarirea nu se datoreaza unei actiuni omenesti sau eveni-mentelor materiale. b) Persoana invinuitului sau inculpatului nu este cunoscuta, din lipsa datelor necesare. Clasarea s-ar putea dispune, de exemplu, in temeiul inplinirii termenului de prescriptie al raspunderii penale (art. 10, lit. g), c.pr.pen.). Clasarea este supusa acelorasi reguli, putandu-se dispune prin rezolutie sau ordonanta, dupa caz. In mod exceptional, intr-un singur caz, procurorul poate da or-donanta de clasare, si anume atunci cand se face propunere de trimitere in judecata, cand procurorul va da ordonanta de clasare, nu rezolutie. Este vorba de ipoteza in care rechizitoriul, ca act complex, vizeaza fapte si persoane diferite, susceptibile de rezolvari diferite, caruia ii corespunde un referat de terminare a urmaririi penale cu acelasi continut. Daca prin referat se propune trimiterea in judecata a unei persoane cu privire la unele fapte pentru care sunt indeplinite conditiile clasarii (Ex: se constata ca este prezenta una din situatiile prevazute de art. 10, c.pr.pen.) si nu exista invinuit in cauza in sensul legii, adica fie urmarea nu este datorata vreunei fapte, fie persoana nu este cunoscuta, procurorul va da ordonanta de clasare. Daca cu privire la alte fapte si persoane sunt indeplinite conditiile, va da ordonanta de incetare a urmaririi penale sau de scoatere de sub urmarire penala. In celelalte situatii, cercetarea penala se finalizeaza cu un referat de terminare a urmaririi penale prin care se face propunerea de trimitere in judecata. El este precedat de prezentarea materialului de urmarire penala, care insemna punerea la dispozitia invinuitului sau inculpatului a intregului material al dosarului cauzei. Presupune efectuarea a trei operatii succesive: a) Explicarea dreptului de a studia intregul dosar si de a lua cunostinta de incadrarea juridica si de continutul probelor care stau la baza propunerii de trimitere in judecata. b) Obligatia de a pune la dispozitia inculpatului sau aparatorului sau intregul dosar. Legiuitorul nu stabileste nici o limita in timp. Trebuie oferite si explicatiile necesare pe care OUP este obligat sa le dea. c) Obligatia de a explica invinuitului sau inculpatului dreptul de a face declaratii suplimentare si de a propune probe in aparare. In cazul in care invinuitul sau inculpatul solicita probe noi sau formuleaza alte cereri (de exemplu, schimbarea incadrarii juridice), procurorul este obligat sa se pronunte prin ordonanta. Daca i se ia inculpatului o declaratie sau daca se admite o proba noua ulterior, se va proceda la o noua prezentare a materialului de urmarire penala. Intreaga procedura se consemneaza intr-un proces-verbal ce trebuie redactat dupa regulile prevazute in art. 8991, c.pr.pen, acesta putand fi folosit ca mijloc de proba in procesul penal. Unicul criteriu de delimitare a celor doua feluri de urmarire penala il constituie calitatea procesuala a persoanei fata de care se efectueaza. Aceasta conceptie denota insasi periculozitatea abstracta a faptelor ce formeaza obiectul judecatii, precum si natura si complexitatea cauzei penale, pentru ca aprecierea asupra probelor in sistemul normelor juridice nu incepe odata cu judecata, ci incepe inca din acest stadiu al procesului penal, adica din momentul inceperii urmaririi penale. De aceea, urmarire penala fara actiunea penala pusa in miscare trebuie sa constituie regula. Ea rebuie sa priveasca marea majoritate a cauzelor, iar urmarirea penala cu actiunea penala cusa in miscare trebuie sa constituie exceptia, din doua considerente: 1) Pentru ca, in cazul urmaririi penale cu actiunea penala pusa in miscare, trebuie sa existe temeiuri, ceea ce presupune inca din cursul urmaririi penale probe serioase, ori este neobisnuit ca in cursul urmaririi penale sa se produca probe serioase ce presupun o judecata de fond a cauzei. 2) In mod obisnuit, punerea in miscare a actiunii penale in cursul urmaririi penale este ceruta imperativ de luarea celei mai grave masuri procesuale: masura arestarii preventive a inculpatului, pentru ca, atunci cand se impune arestarea unei persoane pe o durata mai mare de 5 zile pana la 30 de zile, este necesar sa fie pusa in miscare actiunea penala. Ea se dispune prin ordonanta in cursul urmaririi penale. O alta regula este accea potrivit careia nici o persoana nu poate sta in fata unei instantei penale decat daca are calitatea de parte in proces, ceea ce presupune ca persoana fata de care s-au efectuat acte de urmarire penala sa aiba calitatatea de inculpat. Aceasta inseamna ca daca in cursul urmaririi penale nu a fost pusa in miscare actiunea penala fata de un invinuit prin ordonanta, atunci, in mod obligatoriu, la sfarsitul urmaririi penale, prin rechizitoriu, procurorul trebuie sa dispuna in prealabil punerea in miscare a actiunii penale. De aceea, la sfarsitul urmaririi penale, prin rechizitoriu se va dispune, daca sunt indeplinite conditiile legale, punerea in miscare a actiunii penale si apoi trimiterea in judecata a inculpatului, lucru care presupune indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: a) Sa existe fapta; b) Fapta sa fie prevazuta de legea penala; c) Fapta sa fie

savarsita de catre inculpat; d) Sa fie indeplinite conditiile raspunderii penale; e) Sa nu fie prezent nici unul din cazurile de impiedicare a trimiterii in judecata (trimiterea in judecata este o modalitate de sustinere a invinuirii sau acuzarii in procesul penal); f) Sa se refere la fapta si persoana cu privire la care s-a inceput urmarirea penala. Aceasta conditie este ceruta de existenta unor limite ale obiectului judecatii (art. 313, C.pr.pen.) care se rasfrang si asupra trimiterii in judecata. Daca se constata ca rechizitoriul priveste alte fapte sau persoane este motiv de refacere a urmaririi penale. Rechizitoriul isi produce efectele din momentul in care este inregistrat la secretariatul parchetului. Momentul inceperii judecatii nu coincide cu cel al primirii si inregistrarii dosarului penal, ci cu momentul inregistrarii rechizitoriului la secretariatul parchetului.

Seciunea a XIII-a Plngerea mpotriva msurilor i actelor de urmrire penal mpotriva actelor i msurilor de urmrire penal pot face plngere att prile ct i orice alt persoan, chiar strin de cauz, dac respectivul act a adus o vtmare intereselor sale legitime. Plngerea adresat procurorului Plngerea mpotriva actelor ntocmite de organul de cercetare penal se adreseaz procurorului care supravegheaz activitatea organului de cercetare penal i se depune fie direct la procuror, fie la organul de cercetare. Plngerea contra actelor procurorului sau contra actelor efectuate de organul de cercetare penal pe baza dispoziiilor procurorului se rezolv de procurorul ierarhic superior. Dac plngerea se ndreapt mpotriva rezoluiei de nencepere a urmririi penale, a ordonanei sau rezoluiei de scoatere de sub urmrire sau de ncetare a urmririi penale, ea trebuie s fie formulat n termen de 20 de zile de la data ntiinrii persoanelor interesate despre soluia dat. Procurorul este obligat s rezolve s rezolve plngerea n termen de cel mult 20 de zile de la primire i s comunice de ndat persoanei care a fcut plngerea modul n care a fost rezolvat. Plngerea adresat instanei Persoana vtmat i orice alt persoan a crei interese legitime au fost vtmate pot face plngere la instan dac plngerea lor mpotriva rezoluiei de nencepere a urmririi penale, a ordonanei sau rezoluiei de scoatere de sub urmrire, de ncetare a urmririi penale sau de clasare a fost respins de procuror sau dac acesta nu a fost soluionat de acesta n termenul legal. n soluionarea plngerii, instana poate adopta una din urmtoarele soluii: - respinge plngerea, prin sentin, meninnd soluia din rezoluia sau ordonana atacat; - admite plngerea, prin sentin, desfiineaz rezoluia sau ordonana atacat i trimite cauza procurorului n vederea nceperii sau redeschiderii urmririi penale. - admite plngerea, prin ncheiere, desfiineaz rezoluia sau ordonana atacat i, cnd probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reine cauza spre judecare n prim instan.

Sentina prin care instana s-a pronunat asupra plngerii poate fi atacat cu recurs. Capitolul XI Procedura plngerii prealabile Seciunea a I-a Noiunea, natura juridic i efectele plngerii prealabile Plngerea prealabil este actul procesual prin care persoana vtmat printr-o infraciune i manifest voina de a fi tras la rspundere penal autorul acelei infraciuni, act fr de care nu poate interveni rspunderea penal i, ca urmare nu poate ncepe i nici continua procesul penal. Afar de caracterul de condiie indispensabil pentru punerea n micare i exercitarea aciunii penale, plngerea prealabil are n procesul penal i rolul de act de sesizare a organului de urmrire penal sau chiar a instanei de judecat i rolul de act de inculpare atunci cnd ea se adreseaz direct instanei. Plngerea prealabil produce efecte in rem. Astfel, pentru a fi antrenat rspunderea penal a tuturor celor care au luat parte la infraciune e suficint ca doar una dintre prile vtmate s fi formulat plngere sau plngerea s se refere doar la unul dintre autori. ntruct plngerea produce efecte in rem i retragerea ei va avea consecine tot in rem. Astfel o retragerea parial a plngerii este lipsit de eficien i n raport cu ceilali participani i n raport de cel fa de care a fost retras, toi continund s fie trai la rspundere penal. mpcarea prilor, spre deosebire de retragerea plngerii prealabile, produce efecte in personam astfel c va fi nlturat rspunderea penal doar pentru inculpatul cu care persoana vtmat s-a mpcat. Seciunea a II-a Condiii de fond i form pentru introducerea plngerii prealabile 1. Titularul plngerii prealabile Conform art.279, punerea n micare a aciunii penale se face numai la plngerea prealabil a persoanei vtmate, n cazul infraciunilor pentru care legea prevede c este necesar o astfel de plngere. Dac persoana vtmat nu are capacitate de exerciiu, plngerea va fi introdus de reprezentantul su legal, iar dac are capacitate de exerciiu restrns, plngerea se face de ctre aceasta dar cu ncuviinarea reprezentantului su legal. Pentru aceste persoane, aciunea penal poate fi pus n micare i din oficiu de procuror, fr a fi nevoie de plngere prealabil.

2. Coninutul plngerii prealabile Plngerea prealabil trebuie s fie fcut n scris i semnat de persoana vtmat. Conform art.283, plngerea trebuie s cuprind descrierea faptei, indicarea autorului, artarea mijloacelor de prob, indicarea adresei prilor i a martorilor, precizarea dac persoana vtmat se constituie parte civil i indicarea persoanei responsabile civilmente, dac este cazul. Plngerea trebuie s arate totodat numele, prenumele i adresa persoanei vtmate, precum i manifestarea de voin a acesteia ca fptuitorul s fie tras la rspundere penal. Atunci cnd plngerea este fcut de reprezentantul legal sau de mandatar, la plngere trebuie s se anexeze actele din care rezult calitatea de reprezentant. 3. Termenul de introducere a plngerii prealabile Potrivit art.284 al.1, plngerea prealabil trebuie introdus n termen de 2 luni din ziua n care persoana vtmat a cunoscut cine este fptuitorul. n cazul n care persoana vtmat este un minor sau un incapabil, termenul curge de la data cnd persoana ndreptit a reclama a tiut cine este fptuitorul. Seciunea a III-a Organele crora li se adreseaz plngerea prealabil Conform art.279 al.2 plngerea se adreseaz fie instanei, fie organelor de cercetare penal, n funcie de infraciunea svrit sau de calitatea fptuitorului. Plngerea se adreseaz instanei de judecat n cazul infraciunilor expres prevzute de art.279 al.2 lit.a, dac fptuitorul este cunoscut. Activitatea procesual n faa instanei sesizat prin plngerea prealabil se desfoar potrivit normelor dreptului comun aplicabile n faza de judecat, cu deosebirea c lipsa nejustificat a prii vtmate la dou termene consecutive de judecat este considerat drept retragere a plngerii prealabile. Atunci cnd infraciunea svrit este o infraciune pentru care aciunea penal se pune n micare la plngere prealabil, oricare alta dect cele enumerate anterior, plngerea prealabil se adreseaz organului de cercetare penal sau procurorului (art.279 al.2 lit.b). n cazul n care, ns, fptuitorul are n momentul svririi infraciunii o anume calitate, plngerea prealabil se adreseaz organului competent s efectueze urmrirea penal n respectiva cauz (art.279 al.2 lit.c). Dac plngerea este greit ndreptat la organul de urmrire penal dei trebuia depus la instan sau viceversa, acest organ judiciar este obligat s o trimit organului competent. n aceste cazuri, plngerea se consider introdus n termen, lundu-se n considerare data cnd a fost depus la organul necompetent.

Seciunea a IV-a Aspecte speciale privind procedura plngerii prealabile

1. Procedura n cazul infraciunilor flagrante n cazul infraciunilor flagrante supuse plngerii prealabile, organul de urmrire penal este obligat s constate svrirea infraciunii, chiar i n lipsa plngerii prealabile. 2. Procedura n caz de conexitate sau de indivizibilitate n caz de conexitate sau de indivizibilitate ntre infraciunile cu plngere prealabil i infraciuni ce se urmresc din oficiu se procedeaz la disjungerea. Dac disjungerea nu este posibil cauzele se vor soluiona mpreun, fiind aplicabile regulile generale n materia conexitii i indivizibilitii. 3. Procedura schimbrii ncadrrii juridice a faptei n caz de schimbare a ncadrrii juridice dintr-o infraciune ce se urmrete din oficiu ntr-o infraciune pentru care este necesar plngerea prealabil, organul de cercetare penal ori instana trebuie s cheme partea vtmat i s o ntrebe dac nelege s fac plngere.

Judecata in cai ordinare si extraordinare Judecata in prima instanta b) Participantii la judecata si pozitia lor procesuala La sedinta de judecata in prima instanta participa organul judiciar si partile prin a caror prezenta isi aduc contributia la solutionarea cauzei deduse spre rezolvare. La judecata participa si procurorul care in aceasta faza numai detine pozitia de "stapan al procesului" capatand o pozitie procesuala subordonata instantei si egala cu a partilor. Organul de cercetare penala nu participa la judecata. Activitatea de judecata are loc numai in prezenta partilor insa absenta acestora daca au fost legal citate nu impiedica desfasurarea procesului. In cazul in care partea a fost impiedicata a se prezenta sau a cerut un nou termen de judecata, instantei ii revine obligatia de a amana judecata.Necesitatea prezentei partilor este lasata la aprecierea instantei de judecata iar daca aceasta considera ca este necesara va dispune citarea cu mandat de aducere (art. 183).Inculpatul poate fi adus cu mandat chiar inainte de a fi fost chemat prin citatie, daca instanta apreciaza ca se impune aceasta masura in interesul rezolvarii cauzei. Participarea procurorului la sedinta de judecata este reglementata de art. 315 si poate fi determinata de gradul sau felul instantei, de gravitatea infractiunii judecate, de starea in care se afla inculpatul si de situatia personala a acestuia astfel cum rezulta: - procurorul este obligat sa participe la sedintele de judecata ale judecatoriilor in cauzele in care instanta de judecata a fost sesizata prin rechizitoriu; - prezenta procurorului este obligatorie la judecatorie daca se judeca infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de trei ani sau mai mare;

- procurorul participa obligatoriu la sedintele care se desfasoara la judecatorie daca inculpatul este arestat (cand in cauza sunt mai multi inculpati, este suficient ca unul din ei sa se judece in stare de arest pentru ca prezenta procurorului in sedinta sa devina obligatorie); - procurorul participa in mod obligatoriu si in cazul in care se dispune inlocuirea pedepsei amenzii cu cea a inchisorii (art. 4491). La sedintele de judecata priviind alte infractiuni, procurorul participa atunci cand considera necesar.In desfasurarea cercetarii judecatoresti si a dezbaterilor procurorul exercita rolul sau activ in vederea aflarii adevarului si respectarii dispozitiilor legale. Procurorul este liber sa prezinte concluziile pe care le considera intemeiate, potrivit legii, tinand seama de probele administrate. Cererile si concluziile procurorului trebuie sa fie motivate. Cand cercetarea judecatoreasca nu confirma invinuirea sau cand a intervenit vreo una din cauzele de incetare a procesului penal prevazute in art. 10, procurorul pune, dupa caz, concluzii de anchetare a inculpatului sau de incetare a procesului penal. Incalcarea dispozitiilor priviind participarea procurorului la judecata la prima instanta este sanctionata cu nulitatea absoluta (art. 197 alin (2) ). Prin urmare, activitatea de judecata in prima instanta are drept scop aflarea adevarului cu privire la fapta si persoana cu care a fost sesizata instanta de judecata. In toate cazurile in care asistenta juridica a inculpatului este obligatorie, participarea aparatorului este obligatorie. Lipsa nejustificata a aparatorului ales sau desemnat din oficiu este sanctionata cu nulitatea absoluta a hotararii, potrivit dispozitiilor art. 197 alin. (2). Daca aparatorul ales nu se prezinta la termenele de judecata, cand prezenta sa este obligatorie si acesta nu-si poate justifica lipsa, instanta poate aplica aparatorului o amenda de la 500 lei la 5.000 lei. Alaturi de organele judiciare si de parti, la judecata in prima instanta participa si alte persoane precum: martori, experti, interpreti. Prezenta acestor persoane este asigurata prin intermediul institutiei citarii partilor. Lipsa nejustificata a martorului este sanctionata cu o amenda judiciara de la 250 lei la 5.000 lei. Obiectul judecatii in prima instanta Asa cum rezulta din dispozitiile art. 317, judecata se margineste la fapta si la persoana aratata in actul de sesizare al instantei, iar in caz de extindere al procesului penal, si la fapta si persoana la care se refera extinderea. In acceptiunea art. 317, prin fapta aratata in actul de sesizare nu se poate intelege numai simpla referire la o anumita fapta mentionata in rechizitoriu ci la descrierea acelei fapte intr-un mod susceptibil de a produce consecinte juridice, de a investi instanta. Daca o astfel de conditie nu este indeplinita nu se poate sustine ca instanta a fost investita cu o fapta aratata in actul de sesizare. Obiectul judecatii il poate forma si faptele si persoanele pentru care, in conditiile art. 2781 alin (8) litera c), judecatorul care a examinat plangerea persoanei interesate impotriva solutiei procurorului de netrimitere in judecata a dispus desfiintarea acesteia si a retinut cauza spre judecare. Extinderea obiectului judecatii (art. 335 art. 336 art. 337) Are loc in cursul judecatii, cand in urma probelor administrate se constata elemente defapt noi pe care procurorul nu le-a avut in vedere la intocmirea rechizitorului si care depasesc in rem si impersonal obiectul judecatii. Elementele noi se pot referi la alte acte materiale, alte infractiuni savarsite de inculpat, alte persoane participante la savarsirea infractiunii ce face obiectul cauzei. In toate aceste situatii legea permite extinderea obiectului judecatii cu respectarea anumitor reguli. Extinderea obiectului judecatii poate avea loc numai in cursul judecatii in prima instanta.

Desfasurarea judecatii in prima instanta a. Norme comune priviind desfasurarea judecatii. In fiecare etapa a judecatii se efectueaza urmatoarele activitati de judecata: - luarea masurilor de pregatire a sedintei de judecata; - desfasurarea sedintei de judecata; - deliberarea si luarea hotararii. Fiecare din aceste activitati au o reglementare deosebita in raport cu etapa de judecata careia ii apartine dar sunt si norme comune care le reglementeaza, indiferent din etapa din care fac parte. b. Norme comune priviind luarea masurilor de pregatire a sedintei de judecata. Fixarea termenului de judecata. In vederea repartizarii dosarelor pe complete acestea sunt transmise persoanei desemnate cu repartizarea aleatorie a cauzelor. Dosarele repartizate pe complete in mod aleatoriu sunt preluate de presedintele sau de unul din judecatorii completului care ia masurile necesare in scopul pregatirii sedintei de judecata. Verificari priviind arestarea inculpatului (art. 3002) Judecata in apel Reprezinta a doua etapa a fazei procesuale a judecatii dupa judecarea in prima instanta si inaintea judecarii in recurs, in care instanta de apel verifica hotararea pronuntata in prima instanta in vederea unei noi judecati in fapt si in drept pe baza materialelor din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi ce i se aduc. Judecata in recurs Prevazuta in sectiunea II, cap. III, t. II, si urm., C. proc. pen., partea speciala, este a treia treapta de judecata, realizand al treilea grad de jurisdictie in care instanta supune hatararea atacata unei minutioase verificari, atat sub aspectul legalitatii cat si al temeiniciei, pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi, prezentate instantei in recurs. Instanta este obligata sa se pronunte asupra tuturor motivelor de recurs invocate de procuror si de parti. Judecata in recurs cunoaste trei etape, ca si judecata in prima instanta: etapa pregatitoare, judecata recursului, deliberarea si solutionarea cauzei. La judecarea recursului se face citarea partilor, fiind obligatorie prezenta inculpatului, cand acesta se afla in stare de detinere si a procurorului, in toate cazurile. Instanta, judecand recursul, pronunta una din urmatoarele solutii: respinge recursul, mentinand hotararea atacata (daca recursul este tardiv sau inadmisibil ori este nefondat); admite recursul, casand hotararea atacata si pronunta una din solutii: mentine hotararea primei instante (cand apelul a fost gresit admis si hotararea primei instante a fost corecta); achita pe inculpat sau dispune incetarea procesului penal in cazurile prevazute de lege; dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost casata (casarea cu trimitere); dispune rejudecarea de catre instanta de recurs in cazurile prevazute de lege (casare cu retinere). La judecarea recursului se poate intocmi un raport scris de unul din judecatori care face parte din compunerea instantei de judecata (el poate fi intocmit si de catre un magistrat asociat), raport care cuprinde date succinte cu privire la obiectul procesului, solutiile pronuntate anterior, daca recursul este admisibil sau nu, precum si expunerea motivelor de recurs, cu referiri la jurisprudenta si doctrina. Dupa citirea raportului, se da cuvantul recurentului, apoi intimatului si in urma procurorului. Partile si procurorul au drept la replica, iar inculpatul are cel din urma cuvantul Recursul ordinar si apelul ordinar Dupa hotararea judecatoreasca sau sentinta apar mijloace de atac in instanta superioara celei care a eliberat hotararea

Aceasta cale de atac a hotararii se numeste cale ordinara de atac. La moment exista ca cai ordinare de atac Apelul, si Recursul Apelul. Apelul este o cale ordinara de atac. In apel pot fi atacate hotararile judecatoresti cu exceptia acestora conform legii procesual penale: 1. Sentintelor pronuntate de judecatorii privind infractiunile pentru savarsirea carora legea prevede pedeapsa nonprivativa de libertate; 2. Sentintelor pronuntate de judecatoria militara privind infractiunile pentru savarsirea carora legea prevede pedeapsa nonprivativa de libertate; 3. 4. 5. Sentintelor pronuntate de Curtea de Apel; Sentintelor pronuntate de Curtea Suprema de Justitie; Altor sentinte pentru care legea nu prevede aceasta cale de atac.

Incheierile date in prima instanta pot fi atacate cu apel numai odata cu sentinta. Apelul declarat impotriva sentintei se socoate facut si impotriva incheierilor, chiar daca acestea au fost date dupa pronuntarea sentintei. Persoanele care pot declara apel Pot declara apel: 1. procurorul, in ce priveste latura penala si latura civila; 2. inculpatul, in ce priveste latura penala si latura civila. Sentintele de achitare sau de incetare a procesului penal pot fi atacate si in ce priveste temeiurile achitarii sau incetarii procesului penal; 3. 4. 5. acestora; partea vatamata, in ce priveste latura penala; partea civila si partea civilmente responsabila, in ce priveste latura civila; martorul, expertul, interpretul si aparatorul, cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite

6. orice persoana ale carei interese legitime au fost vatamate printr-o masura sau printr-un act al instantei. Apelul poate fi declarat pentru persoanele prevazute de punctele 2) - 4) de catre aparator sau reprezentantul lui legal. Termenul de declarare a apelului este de 10 zile. Adica apelul poate fi declarat in decurs de 10 zile de la pronuntarea hotararii de catre instanta de judecata. Sau dupa ce a fost facuta incheierea. Deci numai dupa ce cauza in instanta a fost solutionata. Apelul peste termen. Participantul la proces care a lipsit atat la judecata, cit si la pronuntarea sentintei, poate declara apel si peste termen, dar nu mai tarziu decat 10 zile de la data inceperii executarii pedepsei sau a despagubirilor materiale. Apelul declarat peste termen nu suspenda executarea sentintei. Instanta de apel poate suspenda executarea sentintei atacate. Apelul se declara prin cerere scrisa, cererea de apel trebuie sa contina: 1. 2. Denumirea instantei la care se depune apelul; Numele si prenumele apelantului, calitatea procesuala si adresa lui;

3. Denumirea instantei care a pronuntat sentinta, data sentintei, numele si prenumele inculpatului in privinta caruia se ataca sentinta;

4.

Continutul si motivele cerintelor apelantului;

5. Indicarea probelor si mijloacelor cu ajutorul carora acestea pot fi administrate, daca se invoca necesitatea administrarii de noi probe; 6. 7. Data declararii apelului si semnatura apelantului; Lista documentelor ce se anexeaza la cererea de apel.

Pentru persoana care nu poate sa semneze, cererea se atesta de un judecator de la instanta a carei hotarare se ataca. Cererea poate fi atestata si de primarul localitatii unde domiciliaza apelantul. Cererea de apel se depune la instanta a carei sentinta se ataca, in atatea copii citi participanti la proces sunt. Persoana arestata poate depune cererea de apel la administratia locului de detinere, fara a anexa copii. Dupa expirarea termenului stabilit pentru declararea apelului, instanta judecatoreasca care a pronuntat sentinta trimite, in termen de cinci zile, dosarul penal, impreuna cu apelul in instanta judecatoreasca superioara. Judecarea apelului. Instanta de apel, judecand apelul, verifica hotararea atacata pe baza probelor examinate de prima instanta conform materialelor din dosar si oricaror documente noi, prezentate la instanta de apel. Instanta de apel poate da o noua apreciere probelor din dosarul cauzei si poate administra, la cererea partilor, orice noi probe pe care le considera necesare. Instanta de apel este obligata sa se pronunte asupra tuturor motivelor invocate in apel. Decizia instantei de apel. Instanta de apel, judecand apelul, adopta una din urmatoarele decizii: 1.

Respinge apelul, mentinand hotararea atacata: daca apelul este depus peste termen, cu exceptia cazurilor prevazute de legea daca apelul este inadmisibil; daca apelul este ne fondat. admite apelul, casand sentinta primei instante si: pronunta o noua hotarare potrivit ordinii stabilite pentru prima instanta;

procesual penala;

2.

trimite cauza la rejudecare pentru motivul: - judecarea cauzei a avut loc in lipsa unei parti, ne legal citate sau care, legal citata, n-a avut posibilitatea sa se prezinte si sa anunte instanta despre aceasta imposibilitate;

prin hotarare nu a fost rezolvat fondul cauzei; incalcarii esentiale a legii de procedura penala. competenta instantei dupa materie sau dupa calitatea persoanei; compunerea completului de judecata; publicitatea sedintei de judecata; participarii procurorului, inculpatului, aparatorului si interpretului in

Incalcarea esentiala a legii de procedura penala este incalcarea dispozitiilor legale care reglementeaza: 1. 2. 3.

4. obligativitatea sedinta de judecata. Recursul.

Recursul este o cale de atac a hotararilor instantelor de judecata ordinara. In recurs pot fi atacate urmatoarele hotarari:

1. Sentintele pronuntate de judecatorii privind infractiunile pentru savarsirea carora legea prevede pedeapsa nonprivativa de libertate; 2. Sentintele pronuntate de judecatoria militara carora legea prevede pedeapsa nonprivativa de libertate; 3. 4. Sentintele pronuntate de Curtea de Apel; Sentintele pronuntate de Curtea Suprema de Justitie; privind infractiunile pentru savarsirea

5. Deciziile pronuntate, ca instante de apel, de tribunale si de Curtea de Apel, cu exceptia deciziilor prin care s-a dispus rejudecare cauzelor; 6. Alte hotarari pentru care legea prevede aceasta cale de atac.

Incheierile pot fi atacate cu recurs numai o data cu sentinta sau decizia recurata, cu exceptia cazurilor cand, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs. Recursul declarat impotriva sentintei sau deciziei se considera facut si impotriva incheierilor, chiar daca acestea au fost date dupa pronuntarea hotararii recurate. Nu pot fi atacate cu recurs sentintele in privinta carora persoanele indicate in articolul 307 c.p.p. nu au folosit calea apelului ori cand apelul a fost retras, daca legea prevede aceasta cale de atac. Persoana care nu a folosit apelul poate ataca cu recurs decizia instantei de apel prin care i s-a inrautatit situatia. Procurorul care nu a folosit apelul poate ataca cu recurs decizia prin care a fost admis apelul altei persoane dintre cele prevazute in articolul 307 c.p.p. Persoanele care pot declara apel Pot declara recurs: 1. procurorul, in ce priveste latura penala si latura civila; 2. inculpatul, in ce priveste latura penala si latura civila. Sentintele de achitare sau de incetare a procesului penal pot fi atacate si in ce priveste temeiurile achitarii sau incetarii procesului penal; 3. 4. 5. acestora; partea vatamata, in ce priveste latura penala; partea civila si partea civilmente responsabila, in ce priveste latura civila; martorul, expertul, interpretul si aparatorul, cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite

6. orice persoana ale carei interese legitime au fost vatamate printr-o masura sau printr-un act al instantei. Recursul poate fi declarat pentru persoanele prevazute de punctele 2) - 4) de catre aparator sau reprezentantul lui legal. Termenul de declarare a recursului este de 10 zile daca legea nu prevede altfel. Iar in cazul redactarii deciziei in termen de 7 zile de la data redactarii acesteia in scris si decizia a fost semnata de toti membrii ai completului de judecata. Cazurile in care se poate face recurs Hotararile judecatoresti sunt supuse casarii in urmatoarele cazuri: 1. persoanei; nu au fost respectate dispozitiile privind competenta dupa materie sau dupa calitatea

2. instanta nu a fost compusa potrivit legii ori s-au incalcat prevederile articolelor 19, 20 si 22 din Codul de procedura penala; 3. sedinta de judecata nu a fost publica, in afara de cazurile cand legea prevede altfel;

4. judecata a avut loc fara participarea procurorului, inculpatului, precum si aparatorului si interpretului, cand aceasta era obligatorie potrivit legii; 5. judecata a avut loc fara citarea legala a partilor; 6. cand nu a fost efectuata expertiza judiciar-psihiatrica a inculpatului in cazurile prevazute de articolul 66 punctul 3) din Codul de procedura penala; 7. hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza solutia ori motivarea solutiei contrazice dispozitivul hotararii sau acesta este expus neclar; 8. instanta nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute in sarcina inculpatului sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esentiale pentru parti, de natura sa garanteze drepturile lor si sa influenteze solutia procesului; 9. instanta a admis o cale de atac neprevazuta de lege sau introdusa tardiv; 10. cand nu sunt intrunite elementele constitutive ale unei infractiuni sau cand instanta a pronuntat o hotarare de condamnare pentru o alta fapta decat cea pentru care condamnatul a fost pus sub invinuire, cu exceptia cazurilor reincadrarii juridice a actiunilor lui in baza unei legi mai blande; 11. cand inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevazuta de legea penala; 12. cand s-au aplicat pedepse in alte limite decat cele prevazute de lege sau gresit individualizate in raport cu prevederile articolului 36 din Codul penal; 13. cand persoana condamnata a fost inainte judecata in mod definitiv pentru aceeasi fapta sau daca exista o cauza de inlaturare a raspunderii penale sau aplicarea pedepsei a fost inlaturata de o noua lege sau anulata de un act de amnistie ori a intervenit decesul inculpatului; 14. cand in mod gresit inculpatul a fost achitat pentru motivul ca fapta savarsita de el nu este prevazuta de legea penala sau cand, in mod gresit, a fost clasat procesul pentru motivul ca exista o hotarare judecatoreasca definitiva in privinta aceleiasi fapte sau ca exista o cauza de inlaturare a raspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost inlaturata de o lege noua sau anulata de un act de amnistie ori ca a intervenit decesul inculpatului; 15. 16. cand faptei savarsite i s-a dat o gresita incadrare juridica sau s-a comis o eroare grava de fapt; cand hotararea este contrara legii sau cand prin hotarare s-a facut o gresita aplicare a legii;

17. cand judecatorii de fond au comis un exces de putere, in sensul ca au trecut in domeniul altei puteri constituite in stat; 18. cand a intervenit o lege penala mai favorabila condamnatului; 19. in prima instanta sau in apel cauza a fost judecata fara citarea legala a unei parti sau care, legal citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate; 20. cand dispozitivul hotararii redactate nu corespunde cu dispozitivul pronuntat dupa deliberare. Cazurile prevazute la punctele 1)-5), 8), 11), 12), 16)-18) se iau in considerare totdeauna din oficiu, iar cele de la punctele 9), 10) 13)

15) se iau in considerare din oficiu numai cand au influentat asupra hotararii in defavoarea inculpatului. Cand instanta ia in considerare motivele de casare din oficiu, este obligata sa le puna in discutia partilor. Caile extraordinare de atac in procesul penal Legiuitorul roman a dat posibilitatea partilor implicate in procesul penal sa atace hotararile penale nelegale sau netemeinice, uzand de calea de atac a apelului sau a recursului. Practica ne-a demonstrat, de multe ori, faptul ca si dupa ce o hotarare a devenit definitiva pot sa apara situatii care pun la indoiala corectitudinea hotararii pronuntate. Din fericire, parghiile legale nu se opresc doar la apel si recurs, legea reglementand expres 3 cai extraordinare de atac impotriva hotararii penale definitive. Este vorba despre revizuire, contestatie in anulare, si recursul in interesul legii. >>> Contestatia in anulare Calea extraordinara de atac care se poate exercita pentru urmatoarele motive: a. Cand procedura de citare a partii pentru termenul la care s-a judecat cauza de catre instanta de recurs nu a fost indeplinita conform legii; b. Cand partea dovedeste ca la termenul la care s-a judecat cauza de catre instanta de recurs a fost in imposibilitatea de a se prezenta si de a incunostinta instanta despre aceasta impiedicare c. Cand instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unei cauze de incetare a procesului penal dintre cele prevazute in art. 1 lit. f-i1 cu privire la care existau probe in dosar; Cine poate sa invoce contestatia in anulare? - pentru oricare din motivele prezentate partile; - pentru lit. c si d si procurorul poate sa faca uz de calea contestatiei in anulare. > La ce instanta se depune cererea de contestatie? - pentru cazurile prevazute la lit. a-c si e instanta competenta este cea de recurs care a pronuntat hotararea a carei anulare se cere; - pentru lit. d instanta la care a ramas definitiva ultima hotarare. > In ce termen se poate face contestatie? - pentru cazul de la lit. d oricand; - pentru celelalte cazuri: * de catre persoana impotriva careia se face executarea, cel mai tarziu in 10 zile de la inceperea executarii; ** pentru celelalte parti in termen de 30 de zile de la data pronuntarii hotararii a carei anulare se cere. > Alte aspecte cu privire la contestatia in anulare: - in cazurile prevazute la lit. a-c si e, instanta examineaza admisibilitatea in principiu a cererii fara citarea partilor; * Instanta ia in considerare daca cererea este facuta in termen, daca motivul este dintre cele prevazute de lege si daca se depun dovezi in sprijinul contestatiei.

* daca admite, in principiu instanta asculta la termenul fixat partile precum si pe procuror. * desfiinteaza hotararea atacata prin decizie in cazurile de la lit a-c si e. - in cazul de la lit. D, instanta desfiinteaza ultima hotararea prin decizie sau sentinta dupa caz. >>> Revizuirea Cale extraordinara de atac care se poate exercita pentru urmatoarele motive: a. s-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei; * numai daca pe baza faptelor descoperite se poate dovedi netemeinicia hotararii de achitare, de incetare a procesului penal ori de condamnare. b. un martor, un expert sau un interpret a savarsit infractiunea de marturie mincinoasa in cauza a carei revizuire se cere; c. un inscris care a servit ca temei al hotararii a carei revizuire se cere a fost declarat fals; d. un membru al completului de judecata, procurorul, ori persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infractiune in legatura cu cauza a carei revizuire se cere; * motivele prevazute la lit. b, c trebuie sa fi contribuit la darea unei hotarari nelegale sau netemeinice. e. cand doua sau mai multe hotarari judecatoresti definitive nu se pot concilia. > Cine poate sa ceara revizuirea? - oricare dintre partile implicate in proces in limitele calitatii procesuale avute; - sotul si rudele apropiate ale condamnatului, chiar si dupa moartea acestuia; - procurorul poate de asemenea din oficiu sa initieze procedura revizuirii; - organele de conducere ale unitatilor, la care se refera art. 145 din Codul penal - care au cunostinta despre vreo fapta sau imprejurare care ar motiva revizuirea, sunt obligate sa il sesizeze pe procuror. > In ce termen trebuie facuta cererea? - oricand atunci cand cererea este facuta in favoarea condamnatului, iar in caz contrar se poate face in termen de un an. * Termenul de un an cand cererea este facuta in defavoarea condamnatului curge: - in cazul prevazut la lit. a, precum si in cazurile prevazute la lit. b, c si d cand nu sunt constatate prin hotarare definitiva, de la data cand faptele sau imprejurarile au fost cunoscute de persoana care face cererea; - in cazurile de la lit. b, c si d cand sunt constatate prin hotarare definitiva, de la data cand hotararea a fost cunoscuta de persoana care face cererea. > Cum poate partea sa dovedeasca motivele de revizuire? - pentru lit. b, c si d prin hotarare judecatoreasca sau prin ordonanta procurorului, daca prin acestea s-a dispus asupra fondului; - cand organele de mai sus nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei, situatiile mentionate se constata in procedura de revizuire. > Unde se adreseaza cererea de revizuire? - procurorului de la parchetul de pe langa instanta care a judecat cauza in prima instanta. * Termenul de efectuare a actelor de cercetare este de doua luni si curge de la data introducerii cererii de revizuire. > Care este instanta competenta sa judece cererea de revizuire? - instanta care a judecat cauza in prima instanta; - cand revizuirea se face pentru motivul prevazut la lit. e hotarari care nu se pot concilia competenta este aceeasi cu cea pentru indivizibilitate sau conexitate. Astfel: * daca competenta in raport cu diferitii faptuitori ori diferitele fapte apartine, potrivit legii, mai multor instante de grad egal, competenta de a judeca toate faptele si pe toti faptuitorii revine instantei mai intai sesizate. ** in cazul in care competenta, dupa natura faptelor sau dupa calitatea persoanelor, apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare in grad.

> Cererea se admite in principiu printr-o incheiere in cazul in care cererea este facuta in conditiile prevazute de lege si daca din probele stranse rezulta suficiente date care determina luarea acestei masuri. > Sentintele instantei de revizuire sunt supuse acelorasi cai de atac ca si hotararile la care se refera revizuirea, iar deciziile date in apel sunt supuse recursului. * Revizuirea se mai poate exercita si in cazul in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat ca, prin hotarare definitiva, s-au incalcat drepturile prevazute de Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. >>> Recursul in interesul legii > Calea extraordinara de atac se face in scopul aplicarii si interpretarii unitare a legii. > Cine poate face recurs in interesul legii? - Procurorul general al parchetului de pe langa ICCJ; - Ministrul Justitiei prin intermediul procurorul general al parchetului de pe langa ICCJ; - Colegiile de conducere ale curtilor de apel si ale parchetelor de pe langa acesta. > Care este instanta competenta sa judece recursul in interesul legii? - Inalta Curte de Casatie si Justitie. Punerea in executare a hotararii judecatoresti Prevazuta in cap. I, t. III, C. proc. pen., partea speciala, face parte dintr-o faza distincta a procesului penal, prin care se executa hotararile penale definitive. La activitatea de executare a hotararii definitive concura instanta de executare, de regula care a judecat cauza in prima instanta, si organele care duc la indeplinire dispozitiile din hotarare, adica executorii judecatoresti, uneori si organele de politie. Legea procesual penala prevede reglementari precise referitoare la punerea in executare a pedepselorn principale, a masurilor de siguranta si a altor dispozitii din hotarare. Hotrrrile instanei penale devin executorii la data cnd au rmas definitive. Hotrrile nedefinitive sunt executorii atunci cnd legea dispune aceasta. Hotrrile primei instane rmn definitive: 1. la data pronunrii, cnd hotrrea nu este supus apelului i nici recursului; 2. la data expirrii termenului de apel: - cnd nu s-a declarat apel n termen; - cnd apelul declarat a fost retras nuntrul termenului; a. la data retragerii apelului, dac aceasta s-a produs dup expirarea termenului de apel; b. la data expirrii termenului de recurs n cazul hotrrilor nesupuse apelului sau dac apelul a fost respins: i. cnd nu s-a declarat recurs n termen; ii. cnd recursul declarat a fosr retras nuntrul termenului; c. la data retragerii recursului declarat mpotriva hotrrilor menionate la pct.4, dac aceasta s-a produs dup expirarea termenului de recurs; d. la data pronunrii hotrrii prin care s-a respins recursul declarat mpotriva hotrrilor menionate la pct.4. Hotrrile instanei de apel rmn definitive: 1. la data expirrii termenului de recurs; a. cnd apelul a fost admis fr trimitere pentru rejudecare i nu s-a declarat recurs n termen; b. cnd recursul declarat mpotriva hotrrii menionate la lit.a) a fost retras nuntrul termenului;

2. la data retragerii recursului declarat mpotriva hotrrii menionate la lit.a), dac aceasta s-a produs dup expirarea termenului de recurs; 3. la data pronunrii hotrrii prin care s-a respins recursul declarat mpotriva hotrrii menionate la lit.a). Hotrrile instaei de recurs rmn definitive la data pronunrii acesteia cnd : a) recursul a fost admis i procesul a luat sfrit n faa instanei de recurs, fr rejudecare; b) cauza a fost rejudecat, dup admiterea recursului; c) cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare, n cazul respingerii recursului. Hotrrile penale definitive se pun n executare de ctre prima instan de judecat, care este instana de executare. Executarea unei hotrri penale parcurge dou etape: a) instana de executare emite mandatul de executare, pe care l comunic organelor de poliie i urmrete punerea n executare a hotrrii; b) organul de poliie pune n executare mandatul. Pedepsele dispuse printr-o hotrre judectoreasc pot fi diferite: deteniunea pe via, pedeapsa nchisorii (care poate avea modaliti diferite de executare: suspendarea condiionat a executrii pedepsei, suspendarea sub supraveghere, executarea pedepsei la locul de munc), pedeapsa amenzii penale, pedepse complementare i pedepse accesorii. De asemenea, printr-o hotrre judectoreasc penal, instana poate dispune msuri de siguran. n condiiile prevzute de art. 90 din Codul penal, instana poate dispune nlocuirea rspunderii penale cu rspunderea care atrage o sanciune cu caracter administrativ, respectiv: mustrarea, avertismentul i amenda administrativ. n executarea unor hotrri penale pot interveni anumite schimbri, cum ar fi : revocarea sau anularea suspendrii condiionate; revocarea sau anularea executrii pedepsei la locul de munc; nlocuirea pedepsei deteniei pe via; nlocuirea pedepsei amenzii, n cazul n care cel condamnat se sustrage de la executarea amenzii; liberarea condiionat a condamnatului n condiiile prevzute de art. 59 - 60 din Codul penal; ncetarea executrii pedepsei la locul de munc; nlocuirea executrii pedepsei pentru militari, reducerea pedepsei pentru militari, amnarea sau ntreruperea executrii pedepsei. Proceduri speciale Capitol I- Consideratii introductive Sectuiunea I- Notiuni generale privind procedurile speciale Procesul penal este activitatea reglementata de lege, desfasurata de organele competente, cu participarea partilor si a altor persoane, in scopul constatarii la timp si in mod complet a faptelor ce constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala. Pentru a se putea atinge scopul procesului penal legiuitorul a instituit o serie de norme juridice cuprinse in codul de procedura penala si in legile speciale, norme ce sunt menite a disciplina desfasurarea procesului penal. Tinand cont de nevoia de unitate in reglementarea normelor aplicabile desfasurarii procesului penal exista la momentul actual o serie de dispozitii aplicabile in toate cauzele penale deservite justitiei, norme ce formeaza procedura comuna in dreptul procesual penal. Procedura comuna se aplica nediferentiat in marea majoritate a cauzelor penale deoarece este necesara normarea desfasurarii procesului penal si respectarea dreptului la egalitate in fata legii penale.

In unele cazuri insa procedura obisnuita nu este suficient de eficace si nu poate alcatui cadrul optim pentru aflarea adevarului si instrumentarea cauzelor. De aceea legea penala a instituit anumite reglementari derogatorii de la procedura comuna, norme ce se aplica in mod limitat in functie de cauza in discutie. Rolul lor este de a mentine functional mecanismul justitiei fara a aduce atingere libertatilor garantate de lege si fara a influenta justa solutionare a cauzei. Aceste derogari sunt numite proceduri speciale. Pentru a putea constitui o procedura speciala normele derogatorii trebuie ca prin continut, sistematizare si mod de aplicare sa formeze un complex de norme pe deplin justificat. In dreptul procesual penal roman procedurile speciale sunt limitative ca numar si au o arie restransa de aplicare. Ele sunt folosite in realizarea tragerii la raspundere penala dar si in rezolvarea pe cale jurisdictionala a unor aspecte adiacente sarcinilor fundamentale ale procesului penal. Procedurile speciale nu sunt instituite aleatoriu ele fiind impuse de anumite imprejurari bine determinate in lege cum ar fi : elementele speciale determinante in ceea ce priveste persoana infractorului, imprejurarile in care s-a infaptuit infractiunea sau caracterul infractiunilor. Cu toate acestea trebuie retinut faptul ca nu orice element ce tine de aceste considerente poate duce la instituirea unei proceduri speciale. Spre exemplu existenta unei boli a inculpatului poate sa aiba implicatii in desfasurarea procesului penal- amanarea executarii pedepsei, obligarea de a fi efectuata o expertiza- dar nu poate sa duca la aplicarea unei proceduri speciale existente si cu atat mai putin nu poate sa duca la crearea unei proceduri speciale. De retinut este faptul ca normele speciale, desi au continut si sistematizarea proprie, sunt doar derogari partiale de la normele ce reglementeaza procedura comuna nefiind posibil ca printr-o norma din cadrul unei proceduri speciale sa se aduca atingere unui drept fundamental sau sa se incalce grav regulile de desfasurare a procesului penal., Un alt element ce trebuie luat in considerare este aplicabilitatea acestor proceduri speciale. Nu poate fi niciodata acceptata aplicarea discretionara a unei proceduri speciale in functie de elemente subiective existente de la o cauza la alta. Procedurile speciale se aplica in toate cauzele penale care prin analiza obiectiva pot intra in aria de aplicare a unei proceduri bine determinate. Procedurile speciale sunt un complex de derogari cu o intindere variabila dar care pastreaza intotdeauna un caracter complementar si derogatoriu. De aceea oriunde procedura speciala nu reglementeaza expres anumite situatii va fi aplicabila procedura obisnuita. De asemenea daca o anumita situatie este reglementata atat de procedura obisnuita cat si de procedura speciala reglementarile derogatorii se vor aplica cu prioritate. Legislatia in vigoare nu cunoaste o reglementare atat de larga a unei proceduri speciale incat sa elimine aplicarea oricarei norme din procedura obisnuita, astfel incat nu ne vom putea afla niciodata in fata unei cauze care sa se solutioneze exclusiv pe baza normelor derogatorii si fara aplicarea macar minimala a dispozitiilor comune. Trebuie retinuta regula conform careia orice cauza se solutioneaza prin aplicarea tuturor dispozitiilor comune incidente atat din partea generala cat si din partea speciala a codului de procedura penala la care, in probleme anume reglementate in procedura speciala, se adauga in completare dispozitiile speciale. Deci aplicarea dispozitiilor din procedura speciala nu elimina ci completeaza dispozitiile comune din codul de procedura penala iar orice cauza solutionata doar pe baza dispozitiilor derogatorii nu va putea fi considerata instrumentata corect si complet. Aceasta regula este prevazuta in codul de procedura penala care indica in articolul 466 ca infractiunile flagrante se urmaresc si se judeca potrivit dispozitiilor prevazute in acest capitol care se completeaza cu dispozitiile din prezentul cod. Tendinta pe care legea procesual penala o imbratiseaza in ceea ce priveste aceste proceduri speciale este aceea de reducere pentru pastrarea unitatii de reglementare procedurala. Reglementarile existente inainte de 1 ianuarie 1969 cuprindeau un numar considerabil mai mare de norme derogatorii , norme ce au fost eliminate prin modificarile codului de procedura penala roman. Astfel au fost eliminate proceduri speciale aplicabile infractiunilor contra avutului obstesc precum si procedurile privitoare la infractiunile contra securitatii statului. Sectiunea II- Clasificarea procedurilor speciale in dreptul roman In literatura de specialitate procedurile speciale sunt impartite in proceduri speciale propriu-zise si proceduri speciale auxiliare. Aceasta denumire a tipurilor de proceduri nu se regaseste in legislatie romana

asa cum de exemplu o impune dreptul procesual penal ungar unde procedura speciala kuloneljaras se deosebeste terminologic in lege de procedura deosebita kulonleges eljaras . In dreptul procesual penal roman deosebirea terminologica a ramas doar in cadrul tratatelor si literaturii de specialitate legiuitorul considerand a nu fi necesara o deosebire formala intre cele doua tipuri de proceduri speciale. Procedurile speciale auxiliare sunt reprezentate de diverse proceduri judiciare care fara a realiza sarcinile fundamentale ale procesului penal rezolva pe cale jurisdictionala anumite probleme legate de desfasurarea altor cauze penale. Prin urmare, in cazul procedurilor speciale auxiliare nu se va desfasura un proces penal in scopul tragerii la raspundere penala ci se vor infaptui diferite sarcini legate direct sau indirect de o cauza penala in curs de desfasurare sau care a fost deja incheiata. Spre exemplu, un condamnat dupa executarea pedepsei poate beneficia in anumite conditii de institutia reabilitarii judecatoresti. Aceasta procedura nu presupune solutionarea unui proces penal dar verificarea indeplinirii conditiilor precum si dispunerea reabilitarii nu pot imbraca forme extra judiciare. De aceea legea a trebuit in acest caz sa instituie o procedura distincta prin care sa se solutioneze problema acordarii beneficiului reabilitarii, problema ce nu poate fi tratata decat in cadrul legal deoarece este considerata ca fiind un element adiacent si derivat dintr-un proces penal anterior.